16 Iulie Sfintii zilei de astazi

În aceasta luna, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Atinoghen, care a fost episcop Pidahtoei.

AtinoghenAcest sfânt a trait în Sevastia Capadociei, în zilele împaratului Diocletian, si pentru faptele sale bune si pentru smerenia sa a fost facut episcop al Pidahtoei. Fiind prins si cercetat de Filomarh ighemonul, împreuna cu 10 ucenici ai sai, si rabdând multe chinuri împreuna cu dânsii, si-a primit sfârsitul prin sabie. Se povesteste ca mai înainte de a fi prins, mergând la manastirea sa, nu si-a aflat ucenicii, pentru ca erau prinsi mai-nainte. Întâmpinând cerbul, pe care îl crescuse la mânastire, l-a binecuvântat si s-a rugat ca sa nu fie vânat de vânatori nici el, nici semintia lui; ci în toti anii la pomenirea sfântului sa aduca si el, si cei ce se vor naste din el, câte un pui de cerb în dar pentru obste. Si astfel în fiecare an, la pomenirea sfântului, dupa citirea Sf. Evanghelii, venea cerbul în biserica si aducea puiul si degrab iesea. Iar crestinii strânsi acolo junghiau cerbul si se ospatau, bucurându-se în slava si cinstea sfântului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Avudim.

Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Diocletian. Fiind prins si neprimind sa aduca jertfa la idoli, a fost întins la stâlp si batut de noua slujitori. Iar nevrând a gusta din cele jertfite la idoli, a fost sfâsiat cu gheare de fier; dar stând neschimbat si întarit în credinta, i s-a taiat capul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Faust.

Acest sfânt a trait în zilele împaratului Deciu. Fiind prins pentru credinta în Hristos, pe Care îl marturisea pe fata si cu îndrazneala, a fost rastignit si ranit cu sageti. Si stând cinci zile pe cruce, si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Antioh, fratele Sfântului Mucenic Platon.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici cei din Pisidia, cincisprezece mii fiind, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei, multe fiind, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Atinoghen, care în foc s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea celor 630 de Sfinti Parinti de la Calcedon, care s-au adunat la sfântul si a toata lumea al IV-lea Sinod ecumenic.

Acest sfânt si a toata lumea Sinod s-a tinut în zilele lui Marcian si Pulheriei binecredinciosilor împarati, adunându-se în vestita biserica a Sfintei Eufimia, si adeverind sfântul Simbol al celor 318 Sfinti Parinti, adunati la Niceea. Pe care l-au întarit si l-au pecetluit si celelalte sinoade. Pentru ca ocârmuind împaratia Teodosie, feciorul lui Arcadie, a fost o întâmplare ca aceasta: un oarecare Eutihie, monah si preot, s-a facut începator eresului, zicând ca Domnul nostru Iisus Hristos este într-o fire si într-o lucrare. Acesta a fost scos si caterisit de Flavian, patriarhul Constantinopolului, si de ceilalti drept-credinciosi. Însa Eutihie, având ajutor pe cei fara de Dumnezeu fameni ai împaratului, n-a încetat a face amestecare si tulburare, pâna ce a murit Teodosie. Dupa ce a luat împaratia, Marcian a poruncit sa se faca sinod a toata lumea, si s-au adunat 630 de episcopi. Si alcatuind si o parte si alta, adica drept-credinciosii si ereticii, doua tomuri si deschizând racla Sf. Mucenite Eufimia, le-au pecetluit, si le-au pus pe pieptul ei. Si peste putine zile facând rugaciune si deschizând, au vazut si s-au spaimântat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele sfintei, iar tomul drept-credinciosilor tinut în cinstitele ei mâini. Vazând o minune ca aceasta s-au îngrozit toti. Si, întorcându-se mai vârtos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu, Cel ce face în toate zilele lucruri minunate si peste fire, spre întoarcerea si folosul celor multi. Si se face pomenirea aceasta în sfânta biserica cea mare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie16.htm

Reclame

Cine are de pierdut si cine de castigat din reducerea CAS-ului?

Consultările de astăzi de la Cotroceni pe tema reducerii CAS s-au încheiat cu o nouă dispută publică între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta. Dacă premierul a susţinut varianta unor certuri peste masă, preşedintele l-a contrazis. Câteva ore mai târziu, Preşedinţia a scos filmul întâlnirii de jumătate de oră la care Victor Ponta a venit împreună cu ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, să discute despre reducerea CAS, informeaza nasul.TV.

ponta1-300x262

În înregistrare, Băsescu le cere premierului Ponta şi ministrului Finanţelor, Ioana Petrescu, „cifrele” care arată că scăderea CAS este sustenabilă. „Doamna ministru, unde aţi terminat, la Oxford, Harvard? Roubini a terminat la Harvard. Mă aşteptam la argumente de genul lui”, i s-a adresat Băsescu ministrului Petrescu, acuzându-i pe cei doi reprezentanţi ai Guvernului că au venit la întâlnire cu „lozinci”.

Pe un ton aşezat, departe de cel relatat de premierul Ponta, şeful Guvernului şi ministrul Finanţelor au vorbit despre creşterea economică, reducerea evaziunii şi creşterea încasărilor în 2015-2016, fără a aduce însă niciun fel de date concrete în discuţie.

Ca excepţie de la regula generalizării, Ioana Petrescu a menţionat, la un moment dat, un studiu care s-ar fi făcut pentru susţinerea măsurii în buget. Întrebată însă unde este acest studiu, a rămas fără replică. „Vă dăm tot ce avem”, a intervenit premierul, ridicând mapa subţire în care indicase anterior că se află expunerea de motive a legii trimise în Parlament.

Traian Băsescu: Doamnă, daţi-mi şi mie studiul care spuneţi că s-a făcut.

Victor Ponta: Vă dăm tot ce avem.

T.B.: Măi, oameni buni, am zis că discutăm. (…) Arătaţi-mi din ce se compune structura de venituri suplimentare.

Ioana Petrescu: În momentul în care vom elabora bugetul pe 2015 sursele vor fi foarte clare.

T.B.: Doamnă, dar eu trebuie să o promulg acum. Eu aş vrea să o promulg şi aş vrea să o promulg credibil.

Bugetul pe 2015, lăsat în sarcina „noului premier”. Băsescu: „Ar fi unfair”

Înaintea discuţiei în contradictoriu despre politica fiscal-bugetară a Guvernului cu Ioana Petrescu, preşedintele s-a contrat cu premierul în două episoade din care Victor Ponta a încercat să iasă cu argumente politice. Unul dintre ele viza inclusiv candidatura sa la preşedinţie, postură din care Victor Ponta intenţionează să îi lase „noului premier” sarcina elaborării bugetului pe 2015.

Traian Băsescu: Marea mea problemă este sustenabilitatea măsurii pe care n-o văd. Cu ce acoperrim deficitul de 5 miliarde.

Victor Ponta: Domnule preşedinte, Constituţia prevede clar dreptul dumneavoastră de a retrimite…

T.B.: Nu ţin să-l retrimit, problema e cum acoperim gaura.

V.P.: Vi-l exercitaţi cim doriţi. Ideea este că e o măsură pe care o considerăm necesară, că în acest an conform discuţiilor cu FMI nu se modfică ţintele de deficit asumate şi că în 2015-2016 avem capaacitatea de a face această măsurp nu doar sustenabilă, ci şi profitabilă. Venim în noiembrie cu proiectul de buget şi ne încadrăm în toate ţintele.

T.B.: Avem şi MTO care înseamnă 5-6 miliarde.

V.P.: Domnule preşedinte, o să lucrăm la toate. Când avem proiectul de buget o să vină la promulgare la dumneavoastră sau la noul preşedinte.

T.B.: Sper să vină la mine, să avem buget înainte de alegeri. Ar fi unfair (lipsit de onestitate, n.red.) să intrăm în alegeri fără buget.

V.P.: Ar fi unfair (lipsit de onestitate, n.red.) …  o să fie alt prim-ministru şi o să-şi facă bugetul cum crede.

O altă dispută verbală Ponta-Băsescu, încheiată însă scurt a pornit de la observaţia preşedintelui că este alături de Guvern parte a Executivului.

V.P. Eu cred că dumneavoastră nu conduceţi activitatea Executivului

T.B.: Dar controlez legile.

V.P.: Retrimiteţi-o în Parlament.

T.B.: Vreţi să nu o promulg?

V.P.: Nu. Eu vreau să o promulgaţi.

T.B.: Daţi-mi argumente să o promulg, altele decât lozinci!

Politica antideraiere a Guvernului. Ponta: „O să ne descurcăm şi din noiembrie. Nu-i nimeni de neînlocuit”

Cea mai mare parte a discuţiei a fost însă purtată cu ministrul Finanţelor, preşedintele declarându-se în final într-o confuzie totală.

T.B.: Vai, vai. Eu n-am înţeles nimic. Domnul prim-ministru, dumneavoastră aţi înţeles?

V.P.: Eu n-am încredere în gândirea dumneavoastră economică. Deci sunt gândiri, şcoli diferite. Noi deocamdată avem creştere economică şi vrem să mergem înainte.

T.B.: Creşterea economică nu vi se datorează. Şi eu am mai văzut un prim-ministru la fel de iresponsabil, domnul Tăriceanu şi a plătit Boc. Riscaţi să rămâneţi cu nişte dezechilibre foarte mari să scoateţi din nou ţara de pe traseul ei.

V.P.: O să ne descurcăm şi din noiembrie. Ţara asta se descurcă. Nu-i nimeni de neînlocuit, nu vă faceţi griji.

T.B.: Bun. Am înţeles că astea sunt argumentele.

Comentariu VT: In primul rand ca sa fie clar, vreau sa precizez ca nu vreau sa evidentiez in vreun fel ca Basescu ar fi mai bun decat astia doi, si el este ca si Ponta si restul liderilor din Romania, un mascarici si un tradator de tara care face jocurile oligarhilor.

Acum am sa comentez un pic cine are de castigat si cine de pierdut prin scaderea CAS-ului cu 5 mld.

Daca va ganditi ca romanilor de rand li se va imbunatii viata, adica li se vor mari salariile si pensiile gresiti amarnic. Cei care castiga sunt marile corporatii care detin afaceri in Romania, gen: Chevron, EXON, Renault, firmele constructoare de piese pentru industria automotive, supermarketurile s.a.m.d.

Si acum vine partea cea mai interesanta, cum intreba si Basescu, de unde acoperiti aceasta gaura de 5 mld? 

Raspunsul venit de la Ministru Finantelor(„Eu cred din tot sufletul ca este o masura bunain momentul în care vom elabora bugetul pe 2015 sursele vor fi foarte clare„), este de toata jena, nu stiu cum Doamna Petrescu a ajuns sa fie Ministru al Finantelor, e jenant sa vezi cine conduce aceasta tara. Hoti, hoti dar macar sa-i duca capul. Dezastru fratilor!!!

Deci dragii mei romani sa stiti ca aceasta gaura va fi suportata tot de noi, cetatenii Romaniei, prin marirea taxelor si impozitelor care vor urma imediat dupa alegerile din Toamna.

Daca tot vor guvernantii sa reduca CAS-ul atunci va spun eu cum ar fi putut obtine acesti bani din alte parti, de exemplu, prin investitii publice sanatoase, privatizari in interesul national, prin marirea redeventelor la gaze companiilor straine, sau prin impozitarea obligatorie pe cifra de afaceri, nu pe profit, pe care corporatile il declara ca fiind foarte mic, profitul real mergand catre firme offshore. Firmele straine sunt convins ca ar fi de acord cu aceste masuri, pentru ca ei oricum ar castiga, chiar daca mai putin, decat sa prefere sa nu castige deloc. Dar nu, alesii nostrii, nu se gandesc deloc la romani ci fac totul, numai si numai in interesul marilor Oligarhi. Dumnezeu cu mila!

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

O noua groapa imensa a aparut in Siberia! Nimeni nu are vreo explicatie.

Un crater de dimensiuni uriașe s-a căscat în peninsula Yamal, fără nicio explicație. Hăul este atât de mare încât ar putea intra în el mai multe elicoptere Mi-8, ne informeaza evz.ro.

ccdb3b2b1f254644f5dfbadc05d3606e-article-465x390

Ceea ce se vede în jurul gropii este o pădure, iar imaginile filmate arată că solul a fost pur și simplu aruncat în afară, dar în zonă nu au fost efectuate niciun fel de activități de excavare.

Mai mult, nici de un crater care să se fi format la impactul cu un meteorit nu poate fi vorba, deoarece oamenii locului nu au semnalat vreun eveniment de acest gen, care la asemnea dimensiuni ar fi avut consecințe majore pentru locuitorii din zonă. De altfel nici autoritățile nu au date că s-ar fi prăbușit recent un corp străin în regiune.

Fenomenul este cu atât mai straniu, cu cât din grota care s-a format din senin, se aude un zgomut puternic din subteran. Locul este situat nu departe de cea mai mare rezervă de gaze naturale din peninsulă. Cum nu se fac niciun fel de lucrări în acea zonă, apariția găurii imense este cu atât mai greu de explicat.

Cum au ajuns germanii sa-i omoare pe sionisti… Cum au intrat sionistii in posesia Palestinei…

Evreul care a spus adevărul

Benjamin Freedman

BENJAMIN HARRISON FREEDMAN a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Discursul de mai jos a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC  şi publicat la acea vreme de Commori Sense :

Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări. Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut in timp ce noi dormeam.

Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.

În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus:

– “Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”.
La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei:
– “Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.

Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg:

– “Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”.

Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.

Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.
După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi “huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i:

– “Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.

Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război. După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: “Ei bine, no ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”.

Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o. De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.

Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: –  “Iată, într-adevăr, trădare!”.

A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că no învingem. Şi că le spunem ruşilor: – “Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la no ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…

Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo “un stat evreu”.

Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru. Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune “Shema’Israel” în loc de “Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.

Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune. Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola.
Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.

Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

Continuă lectura

Harghita.Un etnic maghiar semnaleaza cum se fac defrisarile intr-o comuna condusa de un primar UDMR!

În teren se defrişează, iar la birou se muşamalizează, semnaleaza dantanasa.ro in urma unei scrisori primite la redactie. 

Ciumani-Tumultul-ilegalităţilor

Ilegalităţile săvârşite cu bună ştiinţă afectează buna gospodărire a pădurilor noastre. În Ciumani, Composesoratul cu acelaşi nume funcţionează ilegal, deoarece, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, transformarea unităţilor de măsură vechi în hectare s-a realizat incorect în scopul creşterii artificiale a suprafeţelor solicitate pentru retrocedare. De asemenea, nici la momentul de faţă nu sunt stabilite definitiv limitele de hotar ale composesoratului. Responsabil pentru acestea este consiliul de administraţie şi conducerea comunei care nu au respectat legislaţia cu privire la reîmproprietărire şi la administrarea pădurilor.

În aprilie 2014, cu ocazia şedinţei composesoratului (alegerea noului preşedinte) s-a spus că ei utilizează şi păşune. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple deoarece din 1948, după naţionalizare, acele păşuni s-au împădurit în mod natural, astfel că, după 50-60 de ani, în unele zone s-a format o pădure matură, numai că cei care au condus composesoratul le-au transformat din nou în păşune (au tăiat pădurea).

Dacă Benedek Imre (fostul preşedinte) ar şti câtă păşune a făcut fiul lui din pădurile din zona Garadics Patak şi AVD şi nu numai, ar conştientiza, poate, că administrarea acestora a fost una defectuoasă şi ilegală.

La Composesoratul Szilfas, atunci când Benedek Imre a fost în conducere, 50 ha de pădure (în zonele KICSILOKON – 44 ha, JAJGATO – 3 ha, TOKES – 3 ha) au fost transformate în păşune (anii 1997-1999).

Benedek Imre a afirmat, tot în şedința din aprilie a.c., că responsabilii de la Szilfas dau 500 lei membrilor deoarece au în proprietate numai păduri de 100 ani, dar şi că au cu 13 ha mai mult teren decât sunt îndreptăţiţi legal.

Conducerea Composesoratului Ciumani şi cea a comunei încearcă să inducă în eroare instituţiile statului prinsemnalarea unor împroprietăriri ilegale (cu 13 ha) a Composesoratului Szilfas, astfel încât să nu se verifice cât au primit ei ilegal la momentul retrocedării. Acesta este modul lor de a acţiona, poate şi din cauză că nu le este frică de legile acestei ţări, dar şi pentru că nimeni nu le-a făcut nimic până acum indiferent de faptele lor. Motivul real al atacurilor la adresa Composesoratului Szilfas îl reprezintă suma mare de bani dată membrilor comparativ cu cât au primit cei de la Ciumani.

În 2008, primarul din partea UDMR a promis că ne dă de toate, lemn, terenuri, numai să votăm cu el… după aia a spus că el nu are competenţe în acest sens, deci am fost buni numai când am votat.

Când Dezsi Zoltán a fost prefect şi a vizitat comuna Ciumani, i-am spus toate necazurile noastre, la fel ca şi lui Gyerkó László şi Tánczos Barna (n.n. – primul fost şi al doilea actual senator), dar nimeni nu a făcut nimic.

Primarul a apreciat cei 14 ani de activitate a composesoratului. În şedinţa din acest an s-a spus cât de legal şi corect au lucrat cu toate că, acum câţiva ani, chiar preşedintele acestuia a afirmat că am făcut totul ilegal deoarece dacă făceam legal nu vă puteam da (membrilor, desigur) decât 50 de lei.

Stimate domnule primar, pentru acest gen de activitate nu trebuie mulţumiri, ci trebuie condamnată. Nu aţi făcut nimic în sensul acesta, ci aţi ajutat ca tatăl acestor păduri să facă ce vrea el. Cum se poate tolera o asemenea contrazicere (în teren se defrişează, iar la birou se muşamalizează?). Minciuna s-a transmis de la primar la primar, ca şi conducerea composesoratului, de la tată la fiu (apropo, noul preşedinte este Benedek Árpád, nimeni altul decât fiul lui Benedek Imre).

Am primit mulţumiri de la primar şi viceprimar pentru că i-am ales. Şi eu (ca mine mai sunt mulţi locuitori ai acestei comune) doresc să vă mulţumesc pentru cei 9 ani de minciuni şi promisiuni neonorate şi pentru că şi în ziua de azi aşteptăm să ni se recunoască dreptul de proprietate pentru ceea ce ni se cuvine legal.

Sper că toate acestea vor rămâne în istoria Ciumaniului, iar cei ce vor veni după noi vor vedea şi ce este rău, nu doar ce e bine şi frumos. Numai aşa se pot îndrepta greşelile.

Bartalis Imre de la Composesoratul Szilfas din Ciumani

Comentariu VT: Sunt convins ca acesta nu este un caz singular, avand in vedere ca in judetele Covasna si Harghita s-a taiat aproape 70% din terenul impadurit. Semnalam si in trecut, de cei din celelalte partide se mai ia justitia, fie ca sunt din PDL, fie ca sunt din PSD sau PNL, dar de cei din UDMR nu se atinge nimeni niciodata. Pana cand isi mai faca de cap acesti nenorociti care si functioneaza in afara legii ca partid!?!

Cititi va rog si: