Profetii

Viata si Profetiile Sfantului Otroc Veaceslav

vt Ortodoxie, Profetii

Related image Image result for otroc veaceslav

Viaţa

Veaceslav (Slava, Slavocica) Kraşeninnikov s-a născut pe data de 22 martie 1982. Mama lui, Valentina Afanasevna Kraşeninnikova, provine dintr-o familie în care a primit o educaţie creştină ‘ deosebită. Bunicul ei, protoiereu, a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.

Spunea că el a fost trimis în această familie pentru că în neamul mamei au fost mulţi oameni care au împlinit voia lui Dumnezeu.

Avea ochii mari, albaştri, iar cei care-l priveau aveau sentimentul că văd prin ei. Avea doar şapte luni când a vindecat-o pe bunica lui.

La un moment dat bunica a început să se comporte ciudat, să strige la mama lui. Copilul fiind în braţele bunicii a privit-o stăruitor, dar pentru că aceasta continua a lovit-o cu palma peste obraz. în clipa aceea, femeia a simţit uşurare şi a încetat să mai strige.

 A fost botezat după vârsta de trei ani. (Probabil din cauza faptului că tatăl era ofiţer, iar în perioada comunistă era prigoană asupra cadrelor militare; pe ascuns se botezau, se cununau.)

 Era foarte vesel, plin de viaţă, însă era mereu liniştit. Iubea foarte mult natura, păsările; era înconjurat de porumbei. Ii părea rău pentru fiecare floare ruptă, pentru fiecare firicel de iarbă (mergea pe cărare pentru a nu călca iarba) şi spunea că Dumnezeu le-a creat şi trebuie protejate.

In relaţiile cu oamenii era foarte blând, plin de afecţiune. Faţă de persoanele în vârstă se comporta cu multă blândeţe, cu dragoste. Mulţumea tuturor pentru tot, se închina în faţa tuturor. Avea un caracter foarte puternic. în diverse situaţii copilăreşti s-a dovedit a fi foarte curajos. Era foarte comunicativ şi iubit de copii. Avea foarte mulţi prieteni; aceştia aveau un sentiment de respect şi aşteptau cu răbdare momentul în care va veni singur la joacă, fără să îl strige.

Nu îi dădea mamei nici un motiv pentru pedeapsă. Era deosebit de ascultător, mereu punctual. Niciodată nu a cerut nimic, nici haine, nici mâncare; mânca doar ce i se dădea. Era asemenea unui stareţ cu înţelepciune dobândită din experienţă. Putea să se apropie de orice om şi să îi vorbească despre lucruri serioase (unui general i-a vorbit despre armată, unui negru a început să-i explice ce fel de boală este SIDA).Ii spune mamei că mereu îi vorbeşte aceeaşi voce feminină care îi spune totul (vocea este vie, şi comparativ cu aceasta, vocile oamenilor sunt ca şi moarte).

Mama merge cu el la preotul paroh, care îi spune despre copil că are darul înainte-vederii. Deşi pentru oamenii obişnuiţi este un mister, el îşi amintea întâmplări legate de el însuşi, care au avut loc înainte de a se naşte. (Există posibilitatea ca, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sufletul lui să fi fost răpit la cer în perioada celor nouă luni de viaţă intrauterină.)

Spunea că a venit să avertizeze oamenii referitor la vremurile îngrozitoare care vor urma şi să-i ajute.

„Toate darurile pe care le am şi puterea, toate sunt pentru voi, iar pentru mine nu am nimic.”

A prezis că în Lavra Troiţa Serghieva va fi găsită o carte cu proorociri despre vremurile din urmă, în care se va menţiona şi despre el. Nu a fost înscris la grădiniţă, pentru că mereu vorbea despre Dumnezeu, ce este plăcut Lui, cum a fost creat Pământul, iar toate acestea nu erau acceptate în perioada comunistă. A citit aproape în întregime Enciclopedia Bibliei, de asemenea avea un Dicţionar Enciclopedic.

A mers la şcoală cu mare drag; la început i s-a părut interesant, dar mai apoi spunea că, în principiu, cunoaşterea pământească este greşită. Deşi regulamentul şcolii era foarte strict, nu avea o tunsoare de băieţi, voia să aibă părul ca şi Mântuitorul Iisus Hristos .După ce i-a spus învăţătoarei că are în burtică o fetiţă mică, ceea ce i s-a şi confirmat, au început să vină cu întrebări atât profesorii, cât şi elevii; vestea despre el s-a răspândit şi astfel a ajuns să fie căutat de foarte mulţi oameni.

Cei care nu înţelegeau darul pe care-l avea, îl numeau extrasens (om cu puteri paranormale). Iubea mult preoţii, însă cel mai mult iubea călugării. Spunea că îi iubeşte pe toţi, dar că pe Dumnezeu îl iubeşte mai mult. In fiecare Duminică o ducea pe mama lui la biserică să se împărtăşească. Cele mai frecvente cuvinte ale sale erau: „Slavă lui Dumnezeu!”, „După cum este voia lui Dumnezeu.”.

Se purta cu foarte mult respect faţă de tot ceea ce este sfânt. Spunea că un sfânt este mai de preţ decât toată ştiinţa pământului şi decât foarte mulţi preoţi luaţi la un loc.

Carne mânca foarte rar, doar la insistenţele tatălui, foarte puţină carne de pui. Ţinea post şi iubea rugăciunea; se putea ruga ore întregi lui Dumnezeu.

In ziua în care se spovedea şi se împărtăşea nu primea pe nimeni. Îi ruga pe oameni să meargă la biserică, să se întoarcă la Dumnezeu, să se spovedească cât mai des, să se împărtăşească, să se roage cât mai mult acasă, să postească cu înţelepciune, şi zicea: „Dacă nu vă veţi împărtăşi acum şi nu vă veţi spovedi, o mare mulţime de oameni va înnebuni, iar fără împărtăşanie nimeni nu va supravieţui.”.

Se bucura foarte mult când oamenii ascultau. Datorită lui s-au convertit la Ortodoxie mulţi dintre cei care erau de alte religii. Ştia orice gând al oricărui om, chiar şi de la distanţă; ştia ce gândeşte preşedintele american, preşedintele Rusiei, unde şi câte bombe atomice sunt, ce cantitate de armament; pentru el nu existau secrete.

Ştia care produse sunt de calitate şi care nu. Pentru el nu era o problemă să găsească un lucru, să vindece un om, să spună totul despre om (trecutul şi viitorul lui, să-i spună ce trebuie să facă pentru a evita o anumită problemă).

Oamenii îl căutau acasă şi pentru că au început să vină şi ziua şi noaptea, mama a început să se mâhnească, chiar să cârtească, însă el i-a spus să mai rabde puţin. Ştia păcatele omului. Putea spune fiecăruia ce îl doare, vedea începutul bolii. Se străduia să ajute orice om aflat în suferinţă.

Vindeca oamenii într-un mod inexplicabil, doar stând de vorbă cu ei şi privindu-i; aveau senzaţia că din locul dureros ies nişte fire invizibile de aţă. Pentru tot ce făcea, nu lua nici un ban.

A fost dus de mama lui la un centru unde erau verificate abilităţile de extrasens ale copiilor, dar s-a constatat că nu avea puteri paranormale, ci darul înainte-vederii. Un duh viclean a ispitit-o pe mama lui spunându-i: „Copilul vostru nu este de la Dumnezeu.”.

Era ameninţat şi înjurat de duhurile rele; ca să treacă de partea lor, l-au ispitit cu bogăţiile pământeşti. Spunea că înjurătura este felul de a vorbi al duhurilor rele, iar oamenii nu trebuie să se certe. Duşmanii săi erau masonii şi vrăjitorii; spunea că masonii îl vor numi vrăjitor.

Spunea: Credinţa ortodoxă este singura adevărată. Doar în Spovedanie şi împărtăşanie este salvarea omului.

Continuă lectura →

Sfântul Paisie Aghioritul: Lumea arde. Pricepeți asta? – Profeție despre cel de al Treilea Război Mondial

vt Profetii, Sfantul Parinte Paisie Aghioritul, Vremurile din Urma ,

Lumea arde. Pricepeți asta?

Cei mai mari mucenici au fost proorocii. Mucenici mai mari decât toți mucenicii, cu toate că n-au murit toți cu moarte mucenicească. Pentru ca mucenicii sufereau pentru puțin, în timp ce proorocii vedeau o situație şi sufereau mereu.

Au strigat, au strigat, şi ceilalţi erau indiferenți. Iar când a venit vremea şi i-a ajuns mânia lui Dumnezeu din pricina nepăsării lor, erau chinuiți şi aceia (proorocii) împreună cu ei. …N-am conștientizat ca diavolul a hotărât să distrugă făpturile lui Dumnezeu. Este hotărât sa lucreze astfel ca să distrugă lumea. A turbat, pentru că a început să intre în lume neliniştea cea bună. Este foarte sălbăticit, pentru că ştie că timpul lui e scurt (Apoc. 12,12). Acum face ca un criminal, care atunci când îl înconjoară, spune: „Nu mai am izbăvire ! Mă vor prinde!” – şi sparge tot. …Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul încât de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească. N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie, ca să se milostivească Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci când se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiți să se întoarcă la Dumnezeu şi să-L roage să trimită o ploaie puternică, ca să se stingă.

Despre începutul celui de al treilea Război Mondial, la vremea spanacului

Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc miracolul epocii, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei.

E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să „pătrundă în spiritul” Scripturii[3].

„Câțiva militari așteptau la gardul chiliei Părintelui, la Panagouda. Şi-au ridicat ochii şi l-au văzut venind către ei. A deschis poarta de sârma şi le-a urat bun venit. Le-a pregătit să se așeze sub un copac şi a-nceput să discute cu ei. La un moment dat, unul dintre ei i-a spus:

– Nu mai suport, gheronda. M-am săturat de militărie… Părintele s-a întors, l-a privit şi i-a spus: – – Tu n-o să renunți. Tu o să fii Comandantul Apărării atunci când ne vor ataca turcii… Toți l-au privit plini de uimire.

– Şi când va fi, gheronda, treaba asta?, l-au întrebat.

– Când va fi vremea spanacului, le-a zis, şi a schimbat apoi vorba.

Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp după atacul turcilor şi rușii îi vor lovi pe turci şi îi vor căsăpi. Așa cum rupi o coală de hârtie tot așa va fi sfâșiată Turcia. O treime din turci vor fi uciși, o treime se vor încreştina, şi o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de către turci pentru irigații va fi o preînştiinţare că a început pregătirea marelui război care va urma.” Cum vor fi înfrânţi turcii

Mulţi greci se tem de turci, deoarece populaţia lor e mai numeroasă cu multe milioane. De fapt, aceasta nu are nicio importanţă. Important e că ajutorul lui Dumnezeu vine la cel drept.
Duşmanii noştri o păţesc precum lupii. Lupul, apropiindu-se de o turmă de oi, se apropie încetişor, ca să nu fie simţit. Şi, cu toate că este sălbatic şi puternic, dar, fiindcă îşi simte vina, se teme chiar şi de lătratul unui căţeluş şi o ia la sănătoasa. Simţul vinei îl face să se teamă chiar şi de lătratul unui câine mic şi neputincios. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu turcii. Şi aceştia îşi simt vina. Se tem, deoarece nu au dreptate, iar în război morala decăzută şi vina sunt cei mai mari duşmani. El chiar a spus că turcii, cu toate acestea, au puţine unităţi militare.

Şi, în final a adăugat:

-Turcii poartă coliva (pentru pomenire) în glugi. Ostaşul grec, dacă se va feri puţin de hulire şi amoralitate, nu se va teme de nimic. Îmi amintesc cum în anul 1940 gloanţele goneau după hulitori şi amorali ca după şerpi: când vânătorul observă un şarpe, neavând o ţintă mai bună, îl ocheşte fără de greş, pentru că acesta atrage glontele. Astfel Turcia va fi divizată într-un mod „nobil”.

Fratele l-a întrebat pe Stareţ despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a spus:
– Europenii acum, de dragul turcilor, fac independente regiunile populate de musulmani (Bosnia şi Herţegovina). Dar văd că Turcia va fi divizată într-un mod nobil: se vor răscula kurzii şi armenii şi europenii vor cere independenţa acestor popoare. Îi vor zice atunci Turciei: v-am făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod trebuie să obţină independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi împărţită într-un mod „nobil”.

Dumnezeu va pedepsi pe duşmanii Ortodoxiei

Întâi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmaşi ai Ortodoxiei: Islamul şi Catolicismul. Aceştia care lovesc nemilos Ortodoxia vor fi nimiciţi. Chiar şi cei care au distrus civilizaţia bizantină nu sunt turcii care au cucerit cetatea, ci cruciaţii europenii, catolicii, care i-au încurajat pe turci să distrugă Bizanţul. Aşadar, pe urmaşii lor, Dumnezeu îi va aduna acolo înlăuntru şi vor fi ucişi. Voi sunteţi mai tineri şi veţi vedea, de vreme ce veţi fi în viaţă.

Ceea ce s-a pornit acum în Balcani nu se va opri. Ceea ce-l împiedică să se răspândească este stăpânirea rusească împărţită, care stă în coasta americanilor. Însă poporul rus îi va arunca şi popoarele creştineşti ale Balcanilor vor reveni. Ruşii vor acum să iasă la Marea Mediterană, acesta va fi imboldul. Însă nu va fi acesta adevărul, ci faptul că Dumnezeu îi provoacă precum instrumentele Lui. Aceştia coborând vor stinge şi vor pierde într-o săptămână vijelia turcească. Şi, când vor ajunge prietenii Turciei (adică urmaşii cruciaţilor), adică popoarele din NATO, ca s-o salveze, atunci acolo va fi marea conflagraţie şi vor fi nimiciţi.

Despre refacerea Constantinopolului

Un medic la întrebat pe Stareţ:

– Părinte, vor mai fi războaie mari?

– Ce întrebi fiule? Nici nu-ţi închipui ce va fi! Turcia se va ruina „va veni timpul când o vor păţi. Kurzii şi armenii vor crea state proprii şi vor primi independenţa. Alte popoare mici, deoarece nu respectă normele internaţionale, vor fi asimilate de cele mari într-un mod civilizat. Iar nouă, elenilor, ni se va da Oraşul (Constantinopol) nu pentru că cineva ne va îndrăgi, ci pentru că vom da dovadă de reţinere. Da, vom primi oraşul înapoi.

În timpul procesiunii Drumului Crucii, Mijlocitoarea noastră, în 1992, sublocotenentul V.T. din Ioanina ţinea umbrela deasupra icoanei Panaghiei. Când mergeam, eu eram în dreapta lui, iar în stânga era Stareţul, care într-un moment dat i-a spus ofiţerului:

– Hai, roagă-te binişor şi vei fi stegar când vom intra în Oraş (Constantinopol). Şi adresându-mi-se mie, a zis:

– Ai auzit ce am spus?

– Da, Părinte, am auzit. Amin, i-am răspuns. Atunci el a zâmbit şi a rostit obişnuitul său:

– A! (Bine, anume aşa!)

Peste o zi am coborât în chilia lui şi l-am întrebat referitor la Oraş. Şi el mi-a spus:
– Vom lua Constantinopolul, însă nu noi. Noi, din cauza degradării tineretului, nu suntem în stare să facem aceasta. Însă Dumnezeu va face astfel încât alţii vor cucerii Oraşul şi ni-l vor da nouă, ca o soluţie e propriei lor probleme.

Astăzi a citi proorociile e ca şi cum ai citi un ziar – într-atât de limpede e scris totul. …La Constantinopol va fi un mare război între ruşi şi europeni şi se va vărsa mult sânge. Grecia, în acest război, nu va fi pe primele roluri, însă ei i se va da Constantinopolul nu pentru că ruşii vor avea un respect adânc faţă de noi, ci pentru că nu se va găsi o soluţie mai bună; totodată, ei nu vor fi forţaţi de circumstanţe grele. Oraşul va fi dat armatei greceşti, înainte ca aceasta să reuşească să ajungă acolo.

Evreii, având puterea şi ajutorul conducerii europene, se vor obrăznici, îşi vor arăta neruşinarea şi mândria şi vor face tot posibilul pentru a conduce Europa. Atunci şi două treimi din evrei se vor creştina.

„Nu te nelinişti, fiul meu, eu voi pleca în curând, căci toţi suntem trecători, dar voi privi de sus Turcia se va împărţi în trei-patru părţi. Deja a început numărătoarea inversă. Noi ne vom lua ţinuturile noastre, armenii pe ale lor, iar kurzii pe cele ale lor. Acestea se vor petrece nu acum, dar în curând, când va trece această generaţie care guvernează acum Turcia şi va veni un nou guvern la conducere. Atunci Turcia se va destrăma. Foarte curând, rugăciunile care se fac in catacombe se vor face deasupra, pe pământ. Toate acestea le vei vedea, fiul meu. Numai să existe credinţa şi nădejde în Dumnezeu. Mulţi se vor bucura. A venit timpul să se petreacă toate acestea”.

Pacea care va veni nu va fi una ecumenistă

Din păcate, astăzi, în teologie îşi croiesc drum oameni care nu au nimic în comun cu Biserica, care filozofează absolut lumeşte, spun diferite lucruri ciudate şi săvârşesc acţiuni nepermise cu scopul de a îndepărta, prin poziţia lor, creştinii de la credinţă. Astfel au procedat şi ruşii când vroiau să introducă comunismul în ţara lor. … Ei vor face multe intrigi, dar, prin prigoana care va urma, creştinismul se va uni cu desăvârşire. Însă nu aşa cum vor cei care prin uneltiri organizează unirea mondială a Bisericilor, vrând să aibă în frunte o singură conducere religioasă. Se va uni, pentru că, în situaţia creată, se va face despărţirea oilor de capre. Fiecare oaie se va strădui să fie alături de o altă oaie şi atunci se va realiza în faptă zicerea „o turmă şi un păstor”. Înţelegi? Vedem că într-o anumită măsură aceasta deja se realizează: creştinii au început să simtă că se află într-o atmosferă nesănătoasă, se străduiesc să evite situaţiile critice şi vin cu miile la mănăstiri şi biserici. În curând veţi vedea că în oraş există două feluri de oameni: cei care vor duce o viaţă desfrânată, departe de Hristos, şi restul, care vor veni la privegheri şi în locurile de închinare. Nu va exista ca acum, o pătură medie.

Din mărturii ale închinătorilor, despre război şi dezmembrarea Uniunii Europene

„În vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie:

– Gheronda, ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei?

– Asculta! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeană însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme de urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene. Ţările Europei nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma”.

– Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde şi pe noi furtuna?

– Ascultă! Turcii nu vor intra în Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depăşind graniţele maritime. Noi însă vom suferi de foame. Această furtună va dura câteva luni de zile.
– Gheronda, cum îmi voi da seama că războiul se apropie?

– Când vei auzi la televizor de mutarea graniţelor maritime, atunci va veni şi războiul.
– Şi care state vor participa la acest război?

– Ascultă, după provocarea turcilor, ruşii vor coborî în strâmtori, dar nu ca să ne ajute pe noi. Ei vor avea alte interese. Însă, fără să vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci turcii, că se apere strâmtorile, care au importanţă strategică, vor concentra acolo şi alte forţe. Pentru aceasta vor retrage trupele din teritoriile ocupate. Atunci celelalte ţări ale Europei, Anglia, Franţa, Italia şi încă cinci-şase state ale Uniunii Europene vor vedea că Rusia va ocupa teritorii şi îşi vor spune: „Nu mergem şi noi acolo ca să luăm nişte teritorii?” Toţi însă vor dori „partea leului”. Şi astfel vor intra şi europenii în război.

– Noi ce vom face? Armata grecească va lua parte la acest război?

– Nu. Guvernul va hotărî să nu trimită armata. Trupele greceşti vor păzi doar graniţele. Faptul că ele nu vor lua parte la acest război va fi pentru noi o mare binecuvântare a lui Dumnezeu. Căci cei care vor participa la război se vor pierde… Atunci, fiindcă grecii se vor înfricoşa, mulţi se vor întoarce la Biserică, la Dumnezeu şi se vor pocăi. Şi, pentru că va exista pocăinţă, grecii nu vor păţi nimic rău. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va întoarce către Biserica, către monahism şi vor începe să se roage. Mulţi turci se vor boteza creştini. Atunci împăratul Constantin va mijloci ca oraşul Constantinopol să fie dat grecilor. Acest împărat este evlavios, este bun.
Altă dată, Stareţul mi-a spus: Guvernarea cetăţii de către greci va fi atât militară cât şi politică.
Am cunoscut trei ofiţeri care merseseră la Stareţ. Unul dintre ei mi-a spus: „Stareţul Paisie mi-a spus că voi fi conducătorul unităţii militare din Constantinopol”. Celorlalţi doi însă nu le-a spus nimic.
…De aceea, Stareţul ne spunea: „Să aveţi un teren mic şi să-l cultivaţi! Astfel veţi putea ajuta pe alţii care nu vor avea ce să mănânce”.

Stareţul mi-a explicat în continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, însă Dumnezeu nu îngăduie să se facă aceasta. Dar ce face El? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce a păţit Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani.

De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Musolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeana, a spus Stareţul, nu are nicio legătură cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimilează peticele, în timp ce în Comunitatea Europeană există interese contrare şi împletite.

Ce ne va izbăvi în vreme de prigoană

„Pe timpurile antihristului, când el va vorbi lumii, dacă vreun creştin, în acea clipă, va săvârşi rugăciunea adevărată (se referă la rugăciunea lui Iisus), antihristul, simţind rugăciunea, se va cutremura, deoarece creştinii au o mare putere”.

Revista ATITUDINI

Allte lucruri intersante despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Urmariti va rog si:

TURCIA manata de PAPUSARI a facut primul pas spre CONFLICTUL GLOBAL care este pe cale sa inceapa

Mai multe precizări făcute de Obştea Mănăstirii Petru Vodă despre prorocia Părintelui Justin Pârvu: “mai sunt 12 luni şi vine urgie”

vt Ortodoxie, Profetii, Sfantul Parinte Justin Parvu, Vremurile din Urma ,

Iubiţi credincioşi şi fraţi români,

Deoarece au revenit în atenţia media unele din cuvintele profetice ale Părintelui Justin Pârvu, aducem următoarele lămuriri credincioşilor care ni le-au cerut:

Precizări despre prorocia Părintelui Justin Pârvu “mai sunt 12 luni şi vine urgie”

Prorocia că „mai sunt 12 luni şi vine urgia” a fost făcută de Părintele Justin în data de 23 Mai 2013, cu câteva săptămâni mai înainte de mutarea sa la Domnul (nu în ultimele clipe ale vieţii), de faţă fiind mai mulţi ucenici ai săi. Vestea a ajuns rapid la cunoştinţa tuturor vieţuitorilor din cele două mănăstiri din Petru Vodă, dintre care unii au reuşit să-i ceară desluşiri Părintelui, atât în ziua în care prorocia a fost făcută, cât şi în săptămânile de până la moartea sa. Părintele Justin a precizat că „va fi război”. „Ce fel de război, părinte? Un război duhovnicesc? O prigoană?” „Nu, măi! Război cu arme şi armate.” Cum amintise şi în alte cuvântări ale sale din ultimul an, Părintele a mai spus că „va fi sânge până la zăbalele cailor…” (Apocalipsa 14:20).

Pe 16 iunie 2014, la exact 12 luni de la adormirea întru Domnul a Părintelui Justin, coaliţia pre-ISIL (ISIS) a cucerit ultimul din şirul de oraşe asediate. După aceste cuceriri urmate de sălbatice cruzimi, a urmat proclamarea oficială a Califatului Islamic, pe 29 iunie 2014. Precum se ştie, de atunci ISIL a terorizat şi a ucis prin decapitare şi torturi mii şi mii de creştini, muceniciţi pentru credinţa lor în Domnul Iisus Hristos, care au preferat să moară pentru cinstea Numelui Lui. Pe lângă aceştia au fost alte mii de ne-creştini, inclusiv musulmani, şi chiar clerici islamici. Ca lucrurile să fie evidente, au aruncat în aer mănăstiri şi biserici din primul mileniu creştin, şi chiar moschei care adăposteau moaşte ale Prorocilor din Vechiul Testament (unii pomeniţi chiar în Quran!). Pe parcursul anului 2014, ISIL a declarat oficial că doreşte extinderea în Europa şi în toată lumea, ceea ce vedem astăzi întâmplându-se sub ochii noştri. Urmarea acestei invazii are deja (şi va avea din ce în ce mai mari) consecinţe catastrofale asupra omenirii (a se vedea Palmyra, Mosul, etc), ca o continuare a genocidului început în întreg Orientul Mijlociu în vremea Sfinţilor Părinţi pomeniţi în Limonariu (sf. sec. VI – înc. sec. VII); de la o arie în care Creştinismul era majoritar şi unde înfloreau cultura, ştiinţa şi artele, Orientul Mijlociu a devenit în scurtă vreme după apariţia Islamului un deşert năpădit de sărăcie, barbarie şi crimă.

Apariţia Islamului a fost aproape simultană traducerilor masive începute în limba arabă din syriacă/aramaică (cu care se înrudeşte) sau direct din greaca veche. Aşa-numita cultură şi ştiinţă islamică se întemeiază aproape în totalitate pe scrierile antichităţii şi ale primelor secole de Creştinism şi se vădeşte ca o simplă hermeneutică a tezaurului cultural şi ştiinţific al antichităţii târzii, croită în special pe neo-aristotelism. Nu întâmplător, epoca de maximă înflorire a culturii şi ştiinţei arabe (sec. XI-XII) corespunde unui maxim al ştiinţelor şi culturii byzantine. Deşi islamicii îi ţineau la mare cinste pe marii lor înţelepţi (Avicenna, al-Farabi, al-Suhrawardi, Rābiʿah al-Basrī şi alţii) nu s-au sfiit să-i execute pe cei care s-au apropiat prea tare de filosofia mântuirii creştine. Pentru aceea lumea contemporană nu trebuie să-şi facă iluzii cu privire la vreun neo-iluminism islamic.

Părinţii mănăstirii noastre au remarcat la vreme, în vara lui 2014, împlinirea prorociei Părintelui Justin cu privire la urgie şi război, atrăgând atenţia asupra apariţiei califatului islamic şi consecinţelor sale, iar nu asupra războiului secesionist din Ucraina (care a început în Noiembrie 2013, la 5 luni de la săvîrşirea părintelui, şi care nu este îndreptat în mod exclusiv împotriva civilizaţiei creştine şi nici nu are consecinţe globale).

Despre micro-cip şi cyborgizare

Printre efectele invaziei urgisitoare de astăzi este „anarhia controlată” a migraţiilor, creată intenţionat (de către finanţatori satanişti), situaţie care va fi, cel mai probabil, baza pentru introducerea implanturilor cu microcip la nivel global.

Învăţătura Vechiului şi a Noului Testament arată că omul a fost creat de Dumnezeu „după chipul şi asemănarea Sa”, şi că scopul vieţii umane este unirea cu Dumnezeu. Nobleţea originii, a firii şi a scopului omului sunt deci incompatibile cu ideologia simbolizată de microcip, ideologie conform căreia omul este doar materie, o piesă de schimb, un obiect, un sclav de care să dispună plutocraţia satanică. Orice om care are conştiinţa demnităţii umane refuză identitatea materialist-atee. De aceea asocierea identităţii cu o atare ideologie este refuzată nu doar de creştini, ci şi de alte credinţe, orientări filosofice, şi de orice persoană care-şi preţuieşte drepturile şi libertăţile.

La fel ca toţi ceilalţi mari duhovnici români, greci, ruşi, sârbi, personalităţi duhovniceşti considerate soborniceşte ca fiind sfinţi şi păstrători ai ortodoxiei, Părintele Justin a declarat timp de 20 de ani, în nenumărate interviuri video, audio şi scrise, folosind toate argumentele scripturistice şi patristice, că microcipul şi primirea lui este echivalentul primirii unei identităţi antihristice şi prin urmare, ca o consecinţă logică, este lepădare de Hristos. Afirmaţia este unanimă Sfinţilor secolului XX, care şi ei au făcut distincţia între lepădarea ca şi cădere din Har (vezi lepădarea Sf. Ap. Petru, urmată de pocăinţă), şi lepădarea ca apostazie finală, lipsită de posibilitatea pocăinţei (vezi Apocalipsa). În experimentele psihologice aplicate pe mucenicii din prigoana ateistă a sec. XX, majoritatea din cei ce s-au lepădat în ideea că e doar un compromis de început, şi că vor putea să-şi revină mai apoi, n-au mai avut niciodată puterea de a o face. Este exact motivul pentru care Părinţi precum Sofian Boghiu, Adrian Făgeţean, Paisie Aghioritul şi Serafim Rose au precizat, la rândul lor, diferenţa dintre gradele de lepădare, şi poate mai limpede decât toţi, Mărturisitorul Gheorghe Calciu, care printr-o minune dumnezeiască şi-a revenit după căderea sa, a susţinut mai limpede şi mai fierbinte decât oricine că vremurile pe care le trăim obligă creştinul să refuze orice compromis cu puterea celui rău.

Precum se ştie, Părintele Justin a făcut toate demersurile legale şi toate eforturile catehetice, către fiecare om în parte ca şi către ţară, guvern şi cler, să refuze categoric primirea oricăror acte de identitate care conţin microcip. Eforturile sale au fost întâmpinate de 1.000.000 de oameni care au înţeles baza teologică a refuzului simbolului antihristic şi au semnat petiţia de referendum împotriva primirii acestuia. Afirmaţiile şi faptele văzute şi auzite direct de la Părintele Justin de către toată lumea sunt suficient argument pentru a clarifica orice eventuală neînţelegere asupra subiectului „acte de identitate cu microcip” (precursoare a cyborgizării apostate), subiect care după moartea părintelui a fost relativizat, iar relativizarea a dus la derutarea şi chiar la primirea actelor cu cip de către unii creştini care mai înainte îl refuzaseră. „Deci, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat prin viu grai şi prin scrierile sfinţilor.” (cf. II Tes. 2:15)

Despre migraţia musulmană

Apărarea vieţii personale, a familiei sale şi a poporului său este de datoria oricărui cetăţean. Această datorie nu poate fi contracarată de invenţii ideologice artificiale, precum corolarele corectitudinii politice.

De asemenea, apărarea vieţii sufleteşti, a mântuirii personale, a mântuirii familiei şi a mântuirii întregului neam este de datoria oricărui creştin botezat. Primirea în Uniunea Europeană, adică în climate care nu împărtăşesc convingerile genocidare ale ISIL, a unor pseudo-refugiaţi refractari nu este nicidecum o faptă filantropică, ci un act de autodesfiinţare şi sinucidere istorică. Cuvintele şi acţiunile acestora arată intenţia clară de subminare a autorităţilor statelor Uniunii Europene şi de dispreţuire, terorizare, asuprire, cucerire şi distrugere a populaţiilor creştine. Dacă aceste atitudini sunt vizibile încă de pe acum, când aceştia au statut apatrid sau incert, e lesne de imaginat ce va fi când vor avea drepturi egale cu cetăţenii U.E., iar unii dintre ei vor fi promovaţi de ideologiile ateo-marxiste la vârful conducerii U.E. Din aceste raţiuni evidente, iar nu din motive ultragiant numite „intolerante”, acordarea de azil în România a refugiaţilor este inacceptabilă câtă vreme aceştia nu pot demonstra faptic intenţii paşnice şi un comportament cu respect faţă de Dumnezeu Domnul nostru Iisus Hristos, de persoanele umane şi de valorile creştine. Decizia de ridicare a unei mega-moschei în România este, pentru aceea, o trădare a securităţii de stat şi a intereselor naţionale şi europene.

Despre legea 217/2015

În istoria ultimelor sute de ani, ţara noastră a fost adesea condusă de entităţi străine de credinţa, neamul şi valorile sale, aşa cum este şi acum. Au existat, mai ales faţă de creştinii conduşi de cezari necreştini, legislaţii care interzic drepturi elementare ale cetăţeanului (de ex. plătitorilor de taxe şi impozite li se refuză serviciile medicale pe care ei le-au plătit deja, doar pentru că nu doresc card de sănătate) şi drepturi inalienabile ale omului (credinţă, expresie, liberă circulaţie, liberă asociere, dreptul la memoria strămoşilor şi la memoria victimelor, refuzul de a dona sânge sau organe).

Este şi cazul legii 217 din 2015, prin care victimele unui regim totalitar sunt revictimizate post-mortem. Spre deosebire de unii ucenici ai Părintelui Justin care, în reacţie la această lege, au afirmat că „este dreptul lor (al INSHW – n.n.) și al oricui să propună orice proiect de lege în țara asta, e dreptul lor să-și apere propriii martiri care au fost exterminați în holocaust” (!!!), amintim în treacăt că numai structurile acreditate şi reprezentative ale Statului Român au dreptul să propună legi în Ţară, iar nu oricine. Cât despre ideea că legea 217 ar apăra pe cineva, Dumnezeu să judece, sau mai bine zis, să ierte.

Fireşte, datoria creştinilor este de a cinsti pe Dumnezeu înainte de toate, şi de a se supune legilor cezarului în măsura în care ele nu încalcă libertatea de conştiinţă. În lanţuri fiind, Sfântul Pavel întărea sufletele credincioşilor, amintindu-le că nimic nu poate despărţi un suflet de dragostea de Dumnezeu şi de sfinţii Săi, şi îi sfătuia că nu prin mijloace lumeşti şi omeneşti se păstrează şi se mântuieşte sufletul, ci prin armele duhovniceşti, care sunt în primul rând rugăciunea şi cunoaşterea de Dumnezeu, singurele care dau naştere faptelor sfinte.

Mănăstirea Petru Vodă – manastirea.petru-voda.ro

Nebunia care ar putea aprinde AL TREILEA RAZBOI MONDIAL cuprinde aproape intreaga PLANETA, intocmai cum a profetit PARINTELE ELPIDIE

vt Parintele Elpidie, Profetii

Sa citam prima data din Profetiile Parintelui Elpidie si apoi va las pe voi sa trageti concluziile daca traim in prezent aceste evenimente profetite. Evenimnte care in cele din urma ni se spune ca vor duce la Al treilea Razboi Mondial 

„Sa nu va speriati cand veti vedea ca se vor aprinde focuri in jurul Greciei, sa nu va speriati atunci cand veti vedea ca vor fi linsati oameni politici si state se vor prabusi. Sa nu va temeti cand veti vedea ca tari ce acum sunt unite, vor intra in conflict si se vor crea focare de razboi in jurul nostru.

Sa va temeti doar cand nu veti mai avea incredere in Dumnezeu.

Sa nu va temeti cand veti vedea cum se va intinde focul in jurul nostru asa cum arde spirtul, cu asa o repeziciune, pentru ca asa a decis, asa va ingadui Dumnezeu acum sa se intample, din cauza rautatii noastre, a lipsei noastre de respect si a necredintei noastre.

Adevarat va spun ca satana a trimis pe toti ai sai la toate statele ca sa le aduca in stare de conflict. V-am mai spus: au fost pregatite multe rele; noi putem sa le mai amanam inca cu rugaciunile noastre.

Nu va ingrijorati daca veti vedea uciderea unui mare politician dintr-un stat apropiat de noi, lucru care sa aduca la asemenea conflict incat sa inceapa razboi. Tari intregi vor fi distruse, conducatori vor fi distrusi. Nu vreau sa va sperii dar toate acestea se vor intampla.

Va veni asa o mare foamete si boli incat nu ni le putem imagina din situatia in care ne gasim acum. Va fi o mare zarva in statele din jurul nostru, satana va incerca sa omoare conducatori de stat pentru a isca evenimentele ce vor urma.”

Acum sa vedem care este situatia in acest moment pe planeta si sa vedem cum spuneam daca profetiile Parintelui Elpidie au inceput:

1. In SUA mari lupte de strada, vezi cazurile Baltimore si Ferguson. de asemenea multi analisti se astepata ca in SUA sa inceapa tot felul de evenimente care sa duca la un razboi civil si la impunerea legii martiale.

Vezi articolele:

2. In zona golfului tensiunile au crescut odata ce Arbaia Saudita si aliatii ei, sub obladuirea NATO au inceput bombardamentele asupra Yemenului cu scopul clar de a atata Iranul.

3. Razboiul civil din Ucraina cu mii de morti pus la cale de SUA pentru a provoca Rusia

Urmariti articolele de la categoria: Ucraina

4. Gruparea ISIS face tot mai multe victime in special din randul crestinilor, extinzandu-se cu o mare repeziciune tot cu suportul SUA si Israelului.

Totul despre Gruparea ISIS si oroarea pe care o impastie, puteti cititi la categoria: ISIS

5. In Marea Chinei de asemnea creste tensiunea. Statele vasale ale americanilor, Japonia, Vietnam și Filipine au inceput sa se agite contra Chinei pe suveranitatea din Marea Chinei. Japonia a anunțat că va modifica Constituția pacifistă și va construi armata.

6. In Africa grupul terorist obscur Boku Haram face tot mai multe victime, din nou cei mai multi fiind crestini, si isi intinde sfera de influenta

7. State ca Libia, Irak sau chiar Siria sunt aproape desfintate, toate aflandu-se in razboaie civile si multe dintre teritoriile lor fiind acaparte de noul Stat Islamic

Detalii in legatura cu punctele 5, 6 si 7 puteti afla citind articolul:

Ghid de prezentare al celui de al 3-lea razboi mondial cat si categoriile ISIS si Al treilea razboi mondial

8. Cutremur devastator in Nepal in care se preconizeaza ca sunt peste 10.000 de victime, cutremur care vine dupa alte trei mari tragedii intamplate recent cu alte mii de morti: Cutremurul din Haiti si Tsunamiurile din Japonia si Thailanda.

Nepal. Cel putin 1400 de morti in urma cutremurului de 7.9 grade pe scara richter. A fost acest cutremur provocat de tehnologia HAARP?

Tsunami Japonia 2011

Tsunami Thailanda 2004

9. In mai toate statele Europene sunt demonstratii tot mai violente impotriva guvernelor corupte.

10. Saracia in urma acestor evenimente descrise mai sus cat si din cauza crizei financiare instaurate de Papusari a atins nivele foarte ridicate si continua sa creasca intr-un ritm alarmant.

Aceasta saracie fiind cauzata in principal de criza financiara lansata de de aceasi Papusari care vor instaurarea Noii Ordini Mondiale 

Detalii referitoare la punctele 9 si 10 si care ne vorbesc despre aceasta saracie in care am ajuns sa ne scaldam si cauzele pentru care am ajuns aici, puteti gasi studiind articolele de la categoria: Criza Economica 

11. Saracie care de asemenea duce la mizerie si boli care mai de care mai oribile. Iar daca oamenii nu se imbolavesc din cauza saraciei, au grija elitele sa inventeze boli si medicamnte pentru a-i imbolnavi, la fel si alimente pline de chimicale si modificate genetic.

Urmariti va rog urmatorul clip din link-ul urmator:

Video. Voi vedeti toate aceste lucruri?

cat si articolele de la categoriile Industria Farmaceutica si Industria Alimentara

Deci dragi cititori, singurul lucru care ne-a mai ramas cum spune Parintle Elpidie, pentru a mai amana marele razboi, se pare ca este rugaciunea multa inaintata catre Mantuitor, Maica Sfanta si Sfintii Parintii, restul nu cred ca mai este in puterea noastra.

O foarte scurta istorioara despre profetia unui monah in legatura cu vremurile de dupa Decembrie 1989

vt Profetii

Parintele Paisie Aghioritul

Imediat după Crăciunul însângerat din decembrie 1989, un tânăr a alergat în munţi, la o mănăstire, să-i spună unui monah cu părul nins de credinţa lui curată că: ţara-i liberă, comunismul a căzut!

Bătrânul monah nu s-a bucurat. A ridicat încet capul din pământ, l-a privit în ochi şi i-a spus: „Abia acum începe iadul. S-a tăiat capul viperei, iar veninul se împrăştie acum în tot corpul”. Sfinţii sunt înainte-văzători. – ganduridinierusalim.com

Studiati va rog cu atentie si celelalte progetii de la categoria: Profetii

Vedeniile Starețului Antonie – Vremurile de pe urmă

vt Ortodoxie, Profetii, Vremurile din Urma ,

Vremurile de pe urmă. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odată dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plină de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de înţeles, căci ştim că scriau oameni inspiraţi de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos.

Indracirea oamenilor

Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de îndrăcire a omenirii. Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare a tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi, setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora – catastrofele terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ. Însuşi Mântuitorul spunea că ziua şi ora sfârşitului nimeni nu o ştie, doar Tatăl. Trebuie să veghezi ca să nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel rău când dau buzna tâlharii. Nu e nicio aluzie în Scriptură la o dată anume, sau la un soroc lăsat, ca să poată fi făcut vreun calcul.

Dar omul întotdeauna se străduieşte să pătrundă cu mintea sa căile Domnului. Câte încercări au făcut să numească anul cu pricina – în zadar! Subit va fi acest sfârşit, adică neaşteptat. Şi aici apare senzaţia contradicţiei – Evanghelia va fi propovăduită întregii creaţii, ştim că acesta este unul dintre semnele sfârşitului lumii, iar glasul trâmbiţei Arhanghelului va fi neaşteptat. Nu e nimic de mirare aici şi nu-i nicio contradicţie. Şi iudeii au aşteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul şi proorocirile, dar a venit Mântuitorul şi nici într-o locuinţă omenească nu s-a găsit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc!

Ei primii aveau să audă Vestea cea Bună din gura Domnului Însuşi. Şi ce? Întâi „osana”, iar peste câteva zile – „răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Această Veste Bună le era incomodă, le strica liniştea, modul obişnuit de viaţă. Mai simplă şi mai accesibilă era învăţătura omenească, învăţăturile bătrânilor, pe care le-au şi urmat. Conform lor, aşteaptă şi acum venirea lui mesia ca împărat al împăraţilor, pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. Şi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist.

Aşa şi acum, toţi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învăţăturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urmă, şi vor merge după învăţăturile omeneşti, vor respinge adevărul, se vor mulţumi cu poveşti, aşa cum ne avertizează Apostolul. Nu le e comodă lor, le încurcă modul de viaţă format din deprinderea de a-şi satisface poftele. Şi vor huli, şi vor batjocori peste măsură Biserica ce le-a dat Sfânta Scriptură. Păcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcă. Pentru că Biserica este vasul plin de Duhul Sfânt, iar el este Duhul Adevărului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihănitei lumi a naturii primordiale şi a duhului, ci al lumii căzute în păcat. Al lumii desfigurate de poftă, muribunde, care vrea să şi-i facă copărtaşi ai pieirii sale pe cât mai mulţi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. (…)

Şi cel din urmă care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poartă un nume al său – pentru rău, aceasta e prea mult şi pur şi simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnă anti Hristos, duşman al lui Hristos. Toate acţiunile lui, pe de o parte, sunt îndreptate către o imitare a lui Hristos. Întâi de toate, să atragă oamenii de partea sa, astfel încât ei să-l urmeze de bunăvoie, nu forţaţi, cu toate că nici aşa nu se va lipsi de „anti”. Pe de altă parte, aceasta e o cale cu totul opusă celei a lui Hristos.

Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pământ, şi e dulce, încununată în Cer, în lăcaşurile împăratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pământ nu e dulce, iar sfârşitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulţi vor vrea să fie atraşi de amăgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înşişi oamenii care vor fi de acord să primească semnul satanei, semnul de împotrivire faţă de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit şi îi vor trimite pe cei drepţi la chinuri. Primii creştini primeau chinurile în faţa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mărturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de către oameni învăţaţi de duhurile răutăţii, care se vor afla de faţă.

Iată încă un rău pricinuit de stăpânii televiziunii – faptul că îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Această învăţătură se desfăşoară din plin: din toate părţile oamenii sunt priviţi de monştri! Îi numesc acum extraterestri sau nu mai ştiu cum, dar aceştia sunt draci. Va trece timpul şi ei se vor arăta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului şi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei!

Vedeniile Starețului Antonie – ganduridinierusalim.com

Urmariti va rog cu mare atentie si rubrica: Vremurile din urma

A sosit vremea CERNERII!

vt Ortodoxie, Profetii, Vremurile din Urma ,

“Indraznesc sa spun acum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”, sa “deosebim vremea”(Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El.

iad

Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ’50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc – si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1). Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7). Comunismul a lovit cu sabia; “New Age”-ul – mai ales cu minciunile acestui veac trecator: caci a inceput “ceasul lor, si stapania intunerecului“ (Lc. 22, 53). Si daca “s-a dat lor stapanire” (Apoc. 13, 7), cine va putea sta impotriva voii lui Dumnezeu? Dar, lui Dumnezeu voim noi a sta impotriva? Cum, atunci, vom fi lui Biserica, si Mireasa Hristosului Lui?

Caci judecand dupa Scripturi, precum si dupa privelistea care ne inconjoara, nevoie este de acest necaz, pentru ca Biserica – adica noi – sa se curete de toate preacurviile ei, sa se spele de toata necuratia ei (Iez. cap. 16), sa se “lamureasca”, intru cele din urma, ca aurul in cuptorul ispitirii, sa se lepede de tot ce este strain sfinteniei ei, sa se smereasca pana in sfarsit, sa se gateasca Mireasa in asteptarea Mirelui (Apoc. 22, 16-17).

Acum va trebui sa se lamureasca credinta noastra; acum se va vedea, in sfarsit, ce va fi fost Biserică – si ce nu; acum – care va fi fost acel “popor binecredincios de pretutindenea” (cf. Liturghierelor recente), si ce anume va ramanea “neclatit de portile iadului” (Mt. 16, 18)… si ce va trebui sa cada. Nevoie este de acest “necaz“ (Tes. 5, 3), pentru ca acum, in sfarsit, Vremea sta sa nasca Vesnicia.

Infricosatoare lucruri… dar nu “bagandu-ne capul in nisip”. ca strutul, ne vom pregati pentru ceea ce nu vom putea stavili. Infricosata vreme; dar, daca de la Dumnezeu ingaduita – mantuitoare. “Acum mai aproape este noua mantuirea decat am crezut” (Rom. 13, 11), si decat cand au crezut stramosii nostri; ca in zilele Sfantului Ioan Botezatorul doar “se apropiase” Imparatia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este “langa usi“ (Mc. 13, 29), si “mladitele smochinului” vestesc vara (Mc. 13, 28).

Acum a si inceput acea vreme cand “cel ce nedreptateste – mai nedreptateasca, si cel ce spurca – mai spurce” (Apoc. 22, 11) – si oare nu s-a umplut intreg globul pamanesc de “promiscuitate” si de libertinaj neinfranat, ca cele de negandit in urma cu vreo treizeci de ani – acum sunt “moneda curenta”? – dar, desi mai putin vadit, si vremea cand “si cel drept mai faca dreptate, si cel sfant mai sfinteasca-se“, ca “Cel ce este sa vie va veni, si nu va [mai] zabovi“, si “plata Lui in mana Lui” (Evr. 10, 37 si Apoc. 22, 11-12) pentru fiecare.

Vremea este ca Biserica sa se intoarca intru ale sale, sa ne reinvatam mai multa incredere in Dumnezeu decat in cele vazute si “mai la indemana“, si sa ne sprijinim mai mult pe mijloacele lui Dumnezeu, decat pe mijloacele acestei lumi; iar aceasta, indeosebi cand aceste mijloace ne silesc sa imbratisam si atitudinile acestei lumi, punand deoparte, fie si provizoriu, poruncile lui Hristos. Ca astazi, de ne vom afla despartiti de Hristos, ce ne vom face, de la noi insine, cand ne vor intampina “portile iadului“ (Ier. 12, 5)? – “Nu intru putere mare, nici intru tarie, ci intru Duhul Meu, zice Domnul Atottiitorul” (Zah. 4, 6)”.

Fragment important din: “Scrisoare catre un Arhiereu” – Parintele Rafail Noica (“Cultura duhului“) – ganduridinierusalim.com

Urmariti va rog cu mare atentie si celelate articole de la categoria: Vremurile din urma

Profețiile Arhimandritului Gavriil despre vremurile lui antihrist

vt Parintele Arhimandrit Gavriil, Profetii, Vremurile din Urma ,

În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi.

arhim_Gavriil_Urghebadze (1)

Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.

Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni.
Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor.
Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor.
Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul.

Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.
Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană.
Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.
Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine.
Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte.
Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.

În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin.
Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.
Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor. La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi. La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu.

Arhimandritul Gavriil (Urghebadze) 1929 -1995 – ganduriledinierusalim.com

Studiati va rog cu atentie si categoria: Profetii

Cuvinte Profetice de la Sfantul Parinte Arsenie Boca

vt Profetii, Sfantul Arsenie Boca , ,

Cuvant Profetic Sfantul Arsenie Boca

Cuvinte Profetice Parintele Arsenie Boca

Cuvinte Profetice Parintele Arsenie Boca1

Cuvinte Profetice Parintele Arsenie Boca2

Alte lucruri interesante despre Sfantul Parinte puteti citi la rubrica: Sfantul Arsenie Boca 

Sfintii Efrem Sirul si Ioan Damaschin: Despre vremea lui Antihrist

vt Profetii, Sfantul Efrem Sirul, Sfantul Ioan Damaschin, Vremurile din Urma , ,

Cuvantul Sfantului Efrem Sirul:

dsc09101

Eu, Efrem cel prea mic si pacatos si plin de greseli, cum voi putea sa spun cele mai presus de puterea mea ? Dar de vreme ce Mantuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neintelepti i-a invatat intelepciunea si prin ei pe credinciosii de pretutindeni i-a Luminat; si pe a noastra limba cu indestulare o va lamuri spre folosul si zidirea mea, a celui ce zic, si a tuturor ascultatorilor, si voi grai intru durere si voi spune intru suspinuri pentru sfarsitul lumii acesteia de acum, si pentru cel fara de rusine si cumplit balaur (adica Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, si sa bage teama si spaima si cumplita necredinta in inimile oamenilor … Va face aratari, semne si infricosari, incat, de ar putea sa amageasca si pe cei alesi. Si se va sargui ca pe toti sa-i insele cu mincinoasele semne, cu naluciri de aratari vrajitoresti si cu fermecatoriile care se vor face de el …

Caci cu ingaduinta lui Dumnezeu va lua stapanire ca sa insele lumea, fiindca s-au inmultit paganatatile oamenilor, si pretutindeni se lucreaza tot felul de lucruri cumplite … Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitita lumea cu duhul inselaciunii, pentru paganatatea oamenilor. De vreme ce asa au voit oamenii a se departa de Dumnezeu si a iubi pe vicleanul. Mare nevointa va fi fratilor in vremurile acelea, mai ales celor credinciosi, cand se vor savarsi semne si minuni de insusi balaurul cel cu multe stapaniri; cand se va arata ca un Dumnezeu, cu naluciri infricosate, zburand in vazduh, si toti dracii ca ingerii inaltandu-se inaintea tiranului. Si va striga cu tarie schimbandu-si chipul si infricosand fara de masura pe toti oamenii. Atunci fratilor, oare cine se va afla ingradit si neclintit petrecand ? Avand in sufletul sau semnul Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, adica sfanta lui venire.

Si in vremea aceea nu va fi slabire pe pamant, si marea vazandu-o toata lumea tulburata, va fugi fiecare sa se ascunda in munti. Unii vor muri de foame, altii de sete se vor topi ca ceara. Si nu va fi cine sa-i miluiasca pe ei. Atunci vor vedea toate fetele lacrimand si cu durere intreband: Nu cumva se afla vreun grai a lui Dumnezeu pe pamant ? Si nu vor auzi de nicaieri raspuns …

Cine va suferi zilele acelea ? Si cine va rabda necazul cel nesuferit, cand vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pamantului, pentru vederea tiranului. Multi se vor inchina inaintea spurcatului si vor striga cu cutremur, incat si locul se va clatina de strigatele lor, zicand: Tu esti mantuitorul nostru … Atunci marea se va tulbura si pamantul se va usca. Cerurile nu vor ploua si sadurile se vor usca. Si toti cei ce vor fi pe pamant, de la rasarit pana la apus vor fugi cu multa frica. Si iarasi cei ce vor fi in partile de apus vor fugi in rasarit cu cutremur…

Luand atunci obraznicul stapanirea, va trimite pe draci in toata lumea, ca sa propovaduiasca cu indrazneala, ca s-a aratat cu slava: Veniti de-l vedeti pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca sa sufere vitejeste toate smintelile acelea ? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toti ingerii sa-l fericeasca pe el ? Caci eu fratilor, iubitor de Hristos, desavarsit m-am infricosat numai din pomenirea balaurului, cugetand intru sine necazul ce va sa fie asupra oamenilor in vremea aceea, si in ce fel se va arata acest balaur pangarit asupra neamului omenesc. Insa sfintilor mai cumplit se va arata. Ca vor fi multi cei ce se vor arata bine placuti lui Dumnezeu, care vor putea scapa prin munti si dealuri si locuri pustii, cu multe rugaciuni si plangeri nesuferite. Ca vazandu-i Dumnezeu in asa plangere nemangaiata si intru credinta curata, se va milostivi spre dansii ca un Parinte milostiv, iubitor de fii, si-i va pazi pe ei unde se vor ascunde. Ca prea pangaritul nu va inceta sa caute pe sfinti pe pamant si pe mare, socotind ca stapaneste tot pamantul. Si pe toti ii va supune, si va socoti ca se poate impotrivi lui Dumnezeu din cer, nestiind ticalosul neputinta sa si mandria pentru care a cazut…

Continuă lectura →