Parintele Ioan de la Rarau despre Parintele Arsenie Boca: „E SFANT!”

Parintele Ioan de la Rarau, un adevarat Sfant in Viata, ne confirma inca odata daca mai era nevoie, sfintenia Parintelui Arsenie Boca.

Multumim parinte! Sa speram ca orbii isi vor deschide ochii dupa aceasta marturisire si isi vor schimba pozitia si atitudinea fata de Sfantul Parinte Arsenie Boca, iar daca si acum neaga cele spuse de un Sfant „…nu vor crede nici daca ar invia cineva din morti” (Luca 16, 19-31).”

Urmariti va rog si:

Parintele Ioan de la Rarau despre actele biometrice

Iar alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Reclame

Doamna Aspazia Otel Petrescu despre viata dansei si despre binecuvantata intalnire cu Sfantul Parinte Arsenie Boca

Urmariti va rog si:

Iar alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

 

29 Septembrie 2015 – 105 ani de la nasterea Sfantului Parinte Arsenie Boca

parintele_arsenie-boca3

Arsenie Boca – părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii comunismului, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini. – doxologia.ro

Mai multe din viața Sfantului, puteți citi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Sfântul Părinte Arsenie Boca despre toţi cei căzuţi din Biserica Ortodoxă

“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”

În 1948 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.

Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:

* Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.

* Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.

* Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.

* Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.

* Nu da cu bâta în viespele sectare.

* Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Urmariti va rog si:

Sfantul Parinte Arsenie Boca despre sectari

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: PARINTELE ARSENIE BOCA

Trimisul martirilor Brâncoveni

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

Să luăm aminte: „Rugăciunile şi jertfa Sfinţilor Brâncoveni m-au trimis pe mine pentru ţara aceasta a noastră”, a spus, oarecând, un tânăr ieromonah pe nume Arsenie, abia trecut de 30 de ani, şi care, pentru talanţii vădiţi ai lucrării sale păstoreşti, era deja în­scăunat, de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, stareţ-duhovnic la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, de lângă Făgăraş, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Aşa cum acel vrednic stareţ şi duhovnic ardelean, cu­noscut ca Părintele Arsenie Boca, le vor­bea credin­cioşilor, la Sâmbăta de Sus, des­pre Martirii Brânco­veni, numindu-i Sfinţi cu mult înainte ca Biserica strămoşească să-i fi trecut în calendar, suntem datori şi noi, cei de azi, urmaşi ai Brâncovenilor, să ne luăm creştineasca îndrăzneală – acum, nu mai târziu! – de a-l pomeni pe Părintele Ar­senie, pe drept, ca Martir şi Sfânt întru Hris­tos, chiar dacă vremea canonizării sale ofi­ciale, la voia Celui de Sus, încă nu s-a-mpli­­nit.
Anul trecut, pe 28 noiembrie, s-au făcut 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui duhovnic Ar­senie Boca. Credin­cioşi din toată ţara, care văd în Părintele Arsenie un sfânt al românilor şi-i aşteaptă cu dor canonizarea, au mers cu miile în pelerinaj la mor­mântul Sfinţiei sale de la Prislop. Lucrarea minunată a Părintelui sporeşte ca intensitate şi amploare de la an la an – după cum arată mărturiile, statisticile şi ex­plozia de material documentar din spaţiul public. Creşte, tot mai mult, o întrebare: oare e potrivit de a-l celebra, de pe acum, ca pe-un sfânt? Să ne luăm în­drăzneala? Da, ne încredinţează cu­vân­tul ÎPS Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Serafim Joantă, membru al Sfântului Sinod: „Nu este deloc suspectă cinstirea Părintelui Arsenie, înainte de a fi recunoscut oficial ca sfânt, deoarece procesul ca­no­nizării începe tocmai cu cinstirea pe care poporul credincios i-o acordă înainte de procla­marea de către Biserică. Credincioşii recunosc sem­nele sfinţeniei înainte de canonizare. Ei constată pute­rea de mijlo­­cire înaintea lui Dumnezeu, Care împli­neşte cererile adresate sfântului respectiv, după cum văd minunile săvârşite de Dumnezeu prin rugăciunile lui”.

Focul de la Prislop

„Ia ţara foc de la Prislop”, a profeţit Părintele, cu puţin înainte de a merge la Domnul, referindu-se la focul duhovnicesc şi la lumina credinţei ce vor rever­bera în poporul credincios, din tihna lucrătoare a lo­cului său de veci, a lăcaşului mânăstiresc de la Prislop, pe care l-a reclădit cu mâinile sale, în care a zidit pre­ţul a două case părinteşti, şi pe care atâta l-a slujit şi sfinţit cu harul său, ani zbuciumaţi, dar rodnici, ca sta­reţ şi duhovnic. Profeţia s-a împlinit. La Prislop, focul arde, curăţă relele şi păcatele şi face minuni, tămă­duieşte şi vindecă. Ce ne împiedică să ne luăm şi noi porţia noastră de vindecare, prin harul acelui foc, acum, când fiecare strop de evlavie faţă de Părintele Arsenie se adaugă la dosarul canonizării Sfinţiei sale, aflat în lucru, acum, şi nu la urmă, nu profitând de lu­crarea altora, când Părintele va fi fost deja canoni­zat, prin râvna unor fraţi ai noştri mai treji, mai luptători întru Domnul?

„Când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj”

Înalte feţe teologice şi bisericeşti, care l-au cunos­cut personal pe Părintele Arsenie, precum ÎPS Mitro­polit Antonie Plămădeală, ÎPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, ÎPS Mitropolit Nicolae al Banatului şi Timişoarei, PS Daniil Stoenescu, episcop de Vârşeţ, îşi mărturisesc, în dese ocazii, adânca evlavie, cre­dinţa în lucrarea duhovnicească a Părintelui Arsenie, cel socotit a fi la măsura marilor Părinţi ai Bisericii.

ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală a spus: „Eu l-am asemănat (pe Părintele Arsenie) de multe ori, sigur, nu cu Mântuitorul, că ar fi fost o blasfemie, dar cam cu Ioan Botezătorul, care prin predica lui aduna mulţimea la el, la Iordan”. Cum aduna Părin­tele Ar­senie mulţimile la Io­rdanul Mânăstirii Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, ca într-o „bulboană spirituală uriaşă” stă mărturie acest cuvânt inspirat, de-acum intrat în memoria credincioşilor, rostit de Nichifor Crainic: „Ce vreme înălţătoare, când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului-martir”, să-l vadă şi să-l asculte pe Sfântul Părintele nostru Arsenie.

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

PS Episcop Daniil Stoenescu, care o perioadă în­de­lungată i-a fost, ca şi astăzi, ucenic ascultător Părin­telui Arsenie, notează, cu menţiunea asumării întregii responsabilităţi de ierarh şi membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aceste memorabile cu­vinte: „Nu cred că pe pământul românesc, de la Sfân­tul Apostol Andrei, cel întâi chemat, care a vestit Evan­ghelia lui Hristos în părţile Do­bro­gei, până la Părintele Arsenie, să mai fi cuvântat cineva cu atâ­ta putere şi lumi­nare, cu atâta înţelep­ciune, har şi dar de la Dum­nezeu, ca Părintele Arsenie (…) Îl văd pe Părintele Arsenie ca fiind as­tăzi mâna lui Hristos întinsă neamului românesc, ca altui Petru care se scu­fundă în va­luri”.

Ieromonahul Panteli­mon Munteanu a slujit ani buni, în clandes­tini­tate, sub îndrumarea Pă­rintelui Arsenie. La a­proa­pe 90 de ani, câţi numără în pre­zent, auziţi cum îşi descrie du­hovnicul. Nu sunt poveşti: „Pă­­rintele Arsenie a lucrat cele ce i le-a spus Ioan Evanghelistul, dar duhul său, psihicul său, era foarte apropiat de cel al Sfântului Ioan Bote­zătorul. Dar trebuie să mai ştiţi ceva. Cine pretinde că poate descrie exact cum arăta Părintele Arsenie ori minte, ori exage­rează. Părintele se schimba la faţă pentru că era sfânt al lui Dumne­zeu. Când priveai ochii Sfinţiei sale, simţeai ceva de parcă te curenta, fizio­nomia lui se schimba. Aşa că e greu să explici cum arăta, cum nici apostolii nu au pu­tut să vadă sau să înţeleagă exact ce s-a petrecut cu Mântui­torul atunci, la Schimbarea la faţă, pe muntele Tabor”.

Preot conf. univ. dr. Simion Todoran, cunoscător al perso­na­lităţii părintelui Arsenie Boca direct de la sursă, scrie: „Prea Cuviosul Părinte Arsenie a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai mona­his­­mului românesc din ultimii 50 de ani. Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, ce «nu au fost puse sub obroc», a căutat «să se facă tuturor toate», după în­dem­nul Sfântului Apostol Pa­vel. Lumina intelectuală şi spi­rituală care era în Sfinţia Sa, dobândită prin studiu şi me­ditaţii adânci, a luminat pe toţi cei ce i-au ascultat şi urmat sfa­turile, fie la Mânăstirea Sâm­băta de Sus sau Mânăstirea Prislop, fie la Biserica din sa­tul Drăgănescu de lângă Bucureşti sau la Aşe­zămân­tul mânăstiresc de la Sinaia. Părintele Arsenie a simţit că în Biserica noastră strămoşească este nevoie de un nou duh, cel al Sfinţilor Părinţi. Preo­cupat din tine­reţe de viaţa şi operele Sfinţilor Părinţi, a dorit cu toa­tă ardoarea ca învăţătura şi viaţa lor să fie cunoscută şi trăită de toţi credincioşii. Generaţii de credincioşi au crescut şi s-au format sub impresia şi lu­crarea persona­lităţii de excepţie a Părin­telui”.
Alte mărturii, la fel de grăitoare, privind sfinţenia Părintelui Arsenie, le aparţin cre­din­cioşilor, celor tra­taţi şi vindecaţi trupeşte şi sufleteşte de harul Sfinţiei sale. Sunt fără de număr. Oameni din toate straturile so­cietăţii, de la Principesa Ileana, din Casa Regală a Ro­mâniei, până la nenumăraţii anonimi, mai cu seamă din satele ardele­neşti, precum şi atâţia şi atâţia orăşeni for­maţi şi „for­ma­taţi”, în fel şi chip, de împre­jurările vieţii, în comunism şi după; toţi cei vindecaţi la limită de cancer sau alte boli grele, toţi cei care l-au cunoscut şi l-au as­cultat au sfârşit prin a-şi revizui viaţa, ur­mân­­du-l pe Pă­rintele Arsenie, pe cât dă Dum­nezeu, fie­căruia după măsura sa, ca pe un sfânt mare, deose­bit.

„Să vedem ce spune Cerul”

Dacă vrea cineva să vadă chipul Dom­nului cu ade­vărat, e destul să deschidă car­tea Cărarea Împărăţiei sau un album cu pictura bisericii Drăgănescu, reali­zată de părintele Arsenie. Hristos i s-a arătat în toată lu­mina Lui, şi Părintele, care era şi pictor bisericesc, cum i s-a arătat Mântuitorul, aşa L-a pictat. Aşa şi cu Maica Domnu­lui, aşa şi cu sfinţii – pe toţi ni i-a înfă­ţişat în pictura sa Părintele, întocmai cum i s-au arătat, cum a vorbit cu ei. Reprezentările lor plastice nu sunt rodul imagi­naţiei artistice sau închipuirii Părintelui, ci chipurile vederii sale în duh.
O taină pe care nu suntem vrednici a o înţelege ră­mâne taină.

Uneori, când i se cerea un sfat într-o chestiune di­ficilă, într-un mare necaz, Părintele spunea: „Stai să vedem ce spune Cerul – şi, prin rugăciunea curată a Sfinţiei sale, cel aflat în necaz primea curând, chiar de la sursă, prin intermediul Părintelui, răspunsul râv­nit de Sus, de la Dumnezeu. Un om care l-a cunos­cut bine şi i-a dedicat şi o preafrumoasă carte, preotul Petru Vamvulescu, scrie: „Eram odată la biserica din Drăgănescu – pentru că numai acolo mi-a spus Pă­rin­tele să-l caut – şi era multă lume. După ce am vor­bit puţin cu Părintele Arsenie, eu am rămas în spate, iar el s-a dus printre oameni, în faţă. Mă gândeam să alcătuiesc o rugăciune către Hristos şi Maica Domnu­lui, cu care să-i cuprind pe toţi oamenii. Am formulat în gând aşa: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale». Părintele a venit repede lângă mine şi mi-a zis: «Bine ai gândit». Şi mi-a repetat rugăciunea exact cum o spusesem eu în gând! Eu săltam de bucurie. Şi m-am mai gândit să zic: «Şi pe mine, cel mai păcătos». Dar oare nu-i prea lungă, mă întrebam, tot în gândul meu. Şi Pă­rintele iar a venit şi mi-a zis ce am gândit: «Poţi să adaugi Şi pe mine, cel mai păcătos, deşi îi cam lun­gă». M-am minunat! Părintele s-a uitat la mine şi mi-a zis: «Am un telefon cu Dumnezeu. Fără fir…»”.

Ascultare în duh

Din mulţimea mărturiilor reiese clar că Părintele Arsenie dobândise, prin post şi rugăciune în Muntele Athos, prin mijlocirea Maicii Domnului, sub ascul­tarea în duh a Sfântului Serafim de Sarov, darul clar­vederii, libertatea şi puterea de a vedea în duh şi de a trece, dus-întors, încă în viaţă fiind, din realitatea aceasta în realitatea lumii de dincolo, între trecut şi viitor, între timpul nostru limitat terestru şi veşnicia lui Dumnezeu.

Încă o dată: nu sunt poveşti!

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

Acelaşi venerabil ieromonah Pantelimon Muntea­nu: „M-aţi întrebat dacă l-am visat vreodată (pe Pă­rintele Arsenie) sau dacă mi-a spus ceva în vis. Eu vă spun că l-am văzut aievea şi după moartea sa. De mai multe ori l-am văzut. Nu spun asta ca să pară că am eu vreun dar de la Dumnezeu, ci vreau să arăt că Pă­rintele este cât se poate de viu şi că lucrează cu mare, mare dragoste în continuare, chiar şi prin cre­dincioşii care nu l-au văzut niciodată. Apostolia lui pe pămân­tul românesc şi pentru chemarea tuturor neamurilor la credinţă nu s-a încheiat, dimpotrivă. Glasul lui de Apostol este din ce în ce mai puternic. Mergeţi la Prislop să vă convingeţi!”.

Un asemenea mare sfânt vă propun să ni-l cerem cu stăruinţă de la Hristos Dumnezeu, zi şi noapte. Şi cum ne sunt gândurile şi rugăciunea, aşa ne va fi şi viaţa. Să-l chemăm stăruitor, iar şi iar, spre binele nos­tru, al celor vii şi al adormiţilor noştri. Şi ne vor urma exem­plul, negreşit, şi alţii. În felul acesta, deie Dom­nul să contribuim cu toţii la trecerea Părintelui în calen­dar. Cel trimis la noi de Sfinţii Brâncoveni se va bucura să ne primească şi, ca vrednici fii ai săi duhov­niceşti, să ne ocro­tească, să ne ajute prin rugă­ciunile Sfinţiei sale înaintea tronului lui Hris­tos. Numai să-l chemăm curat şi luminat. În­suşi Părintele a spus, nu o dată: „Mă, după ce plec din această viaţă, vă voi ajuta şi mai mult. Strigaţi-mă! Şi în şură de veţi fi, voi veni să vă ajut”.

Sfinte Părinte Arsenie, te chemăm: din şură, cum ai spus, din biserici, din târg, din şcoli, din uliţă, de pe şosea, din bâlci, din cimitir, de la serviciu şi de aca­să, din grădină, de pe banca de la poartă, din câmp, din vie, din pădure, de la moară şi de la gară, din spi­tal, din cârciumă şi puşcărie, de la neamuri şi din ve­cini, din ţară şi dintre străini, din zi şi din noapte, din viaţa aceasta şi din cealaltă, dimi­neaţa şi la culcare: Sfântul lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, fiecare după nu­mele său! Doamne Iisuse Hris­toase, miluieşte-ne!

Părintele nu va veni să-l vedem aievea – nu suntem vrednici. Va veni în duh şi adevăr, în cuvintele sale vii, din cărţile sale, din mărturiile celor ce cred că l-au văzut sau nu. Şi cine crede din inimă curată, din tot sufletul, va avea mereu o „pilă” în cer, un fir de legă­tură cu Dumnezeu, un braţ de lumină întins la tre­cerea prin vămile văzduhului, un prieten de nădejde aici şi, după plecarea de-aici, în viaţa viitoare. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Aţi fost o lumină în viaţa mea”, îi lăsa Părintelui, scris, Principesa Ileana a României, în momentul pă­răsirii forţate a ţării.
Sfinte Părinte Arsenie, eşti o lumină în viaţa mea, mărturisesc şi eu, nevrednicul şi păcătosul, a cărui viaţă ai scos-o tainic şi minunat din mocirla păcatelor, aşezând-o prin cuvintele tale vii pe temelia curată şi luminată numită Iisus Hristos!

Dumnezeu să te binecuvânteze în veci!

MARIAN DRĂGHICI – formula-as.ro

Iar o multime de alte marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

A inceput sa lacrimeze o icoana a Sfantului Parinte Arsenie Boca?

Arsenie Boca face intr-adevar minuni, sunt convinsi localnicii dintr-un sat din Vaslui. Imaginea sa, adusa de la manastirea Prislop, lacrimeaza, sustin ei, de zile intregi. Oamenii cred ca se afla in fata unei minuni si se roaga fierbinte. 

arsenie boca

Daca e semn bun sau rau, parerile sunt impartite, dar tot mai multi spun ca Sfantul Ardealului plange pentru pacatele noastre. Oamenii asteapta cu zecile la coada sa se inchine la imaginea lui Arsenie Boca – dar nu la Prislop, ci in satul Puscasi, judetul Vaslui. Un localnic a cumparat reproducerea de la manastire si a adus-o acasa chiar de Sfantul Gheorghe. A expus-o in troita din fata casei si peste cateva zile, spun oamenii, in ochi au aparut lacrimi.

Localnica: „Aurica, zic, a inceput sa lacrimeze ochiul stang la icoane pe care a adus-o Claudiu. E lacrima… N-am zis la nimeni, ca – daca ziceai la cineva – nu credea.”
Vecina: „Am vazut ca are lacrima asa, avea lacrima in ochi, dar am crezut ca e de la pictura. Nu mi-am dat seama. Vine lumea, se mira.”

arsenie boca

Localnicii sunt convinsi ca asista la o minune dumnezeiasca.

Batrana: „De cand sunt, sunt batrana, am 70 de ani si n-am vazut asa minune ca acum.”

Femeie: „Chiar daca imi spunea cineva ca a taiat un copac si a vazut nu stiu ce, nu credeam, dar acum am vazut cu ochii mei minunea.”Unii cred ca este cazul sa trecem la post si rugaciune, pentru ca Dumnezeu transmite un mesaj.

Localnic: Acum ne arata Tatal nostru Ceresc ca-i lumea rea

Reporter: Poate-i un semn bun..

Localnic: Eeee, ar fi bine, dar odata ce plange Maica Domnului sau cine este, nu-i a bine!” – stirileprotv.ro

Daca chiar a inceput sa planga si eu cred ca intr-adevar plange, nu e de mirare.

In primul rand poate plange cand vede cat este inca de prigonit, el a facut doar bine si in schimb primeste incontinu ocărâri peste ocărâri de la o gramada de lume. Iar totodata in felul acesta, poate le-a trimis un semn necredinciosilor sa creada si sa inceteze in a-l mai batjocuri.

Mai apoi poate plange pentru neamul romanesc pe care l-a iubit atat de mult, cand vede ca profetiile lui incep sa se implineasca si tara a ajuns un dezastru si romanii au devenit doar niste sclavi asupriti.

Dar poate plange si pentru ce va urma, pentru ca urgia anuntata de parinte este abia la inceput, si de acum va urma ce-i mai rau.

Numai Dumnezeu si Sfantul Parinte stiu exact!

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Minunile de la înmormântarea Sfântului Părinte Arsenie Boca

Abonare Părintele Arsenie Boca, cunoscut ca Sfântul Ardealului, a murit în noimbrie 1989 Părintele Arsenie Boca, considerat unul dintre marii duhovnici ai României, a murit în 28 noiembrie 1989, la Sinaia, iar şase zile mai târziu a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului. O serie de mărturii ale celor care au asistat la priveghiul şi înmormântarea preotului s-au păstrat până în prezent, iar unii dintre autorii relatărilor au susţinut că evenimentul a fost ieşit din comun. Părintele Arsenie Boca, de nerecunoscut în haine civile.

Unul dintre cei care au slujit la înmormântarea părintelui Arsenie Boca a fost preotul hunedorean Octavian Pătraşcu, din Valea Jiului. Octavian Pătraşcu (77 de ani) relata că a aflat de moartea duhovnicului Arsenie Boca la 29 noiembrie 1989, în vremea în care se afla la Episcopia Aradului. Era duminică dimineaţa, iar în paraclisul Episcopiei Aradului avea loc slujba de Liturghie. Părintele a auzit telefonul sunând în cabinetul episcopului Timotei şi a răspuns. „La celălalt capăt al firului era maica stareţă Apolinaria, prima după reînfiinţarea Mănăstirii Prislopului. Cu glasul emoţionat, m-a rugat să anunţ că a decedat părintele Arsenie şi că în testamentul său trecuse insistent dorinţa de a fi înhumat în cimitirul Mănăstirii Prislop“, îşi aminteşte preotul Octavian Pătraşcu. Peste câteva zile, pe 4 decembrie 1989, episcopul Aradului şi Hunedoarei l-a trimis pe preotul Pătraşcu la Prislop, pentru a duce mesajul Episcopiei la înmormântarea părintelui Arsenie Boca.

„Slujba la care au participat mai mulţi preoţi şi o mulţime de oameni apropiaţi părintelui a fost încărcată de emoţie. I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să îl conduc pe ultimul drum pe cel pe care îl preţuiam cu toţii. Câteva săptămâni mai târziu urma să aibă loc ceea ce părintele Arsenie Boca prevestise: schimbarea regimului comunist“, a povestit recent Octavian Pătraşcu, pentru adevarul.ro. Preotul hunedorean relata că la înmormântarea părintelui Arsenie Boca nu s-au petrecut lucruri neobişnuite.

La fel au susţinut şi unii dintre localnicii din satul Silvaşu de Sus, aflat la trei kilometri de mănăstire, care au participat la înmormântare. „Deseori, ne întreabă oamenii dacă l-am cunoscut pe părinte şi ne roagă să le povestim despre el. Unii dintre săteni l-au văzut în viaţă. Eu doar am fost la priveghiul lui şi îmi amintesc mulţimea mare care a venit la biserică, unde fusese depus trupul lui. Îmi amintesc chipul părintelui, care părea însufleţit, nu ai fi putut spune că este al unui om care murise. La fel au spus şi cei care l-au atins“, a povestit Letiţia, o localnică din Silvaşu de Sus, loc pentru care părintele Arsenie Boca este considerat o binecuvântare.

Despre ochii deschişi ai preotului

Unul dintre cei prezenţi la înmormântarea părintelui Arsenie Boca a fost preotul Simion Todoran. Acesta a povestit că se întâlnise în urmă cu o lună cu Arsenie Boca, iar duhovnicul i-a spus la despărţire că era ultima dată când îl va mai vedea.

„Eu am gândit că e ultima dată în luna aceea. Ştiind gândul meu mi-a răspuns: «Nu, eu am să plec pentru totdeauna». Îmi părea rău, pentru că mă legasem sufleteşte de Părinte. Dar mi-a spus: «Mă duc, dar de acolo de unde mă voi duce, am să vă ajut mult mai mult decât am făcut până aici». În 28 noiembrie 1989 am primit un telefon care m-a întristat mult de tot, căci am aflat că părintele a plecat din lumea aceasta. La înmormântare am avut puternica impresie că văd moaştele unui sfânt şi mi-am zis: Părinte, ai fost mare în viaţă, mare te-a lăsat şi moartea aceasta”, afirma preotul Simion Todoran.

„La înmormântarea Părintelui, am văzut că avea degetele mâinilor sub dulamă. M-am mirat şi m-am întrebat de ce au făcut aşa. Nu ştiu de ce, dar am auzit în predica părintelui Bunescu, la înmormântare ceva ce m-a uluit. A spus aşa: „Ai trăit ca un cuvios şi ai murit ca un martir”. Tot la înmormântare, când s-a întors sicriul cu 180 de grade, pentru a pleca spre cimitir, am văzut foarte clar cum Părintele Arsenie a deschis ochii! I-am văzut clar ochii albaştri. Eram foarte aproape de sicriu. Când am auzit că şi alţii au văzut acest lucru, am înţeles că nu a fost o nălucire”, relata maica Adriana, de la Schitul Cornet, potrivit crestinortodox.ro.

Mărturia unui preot

Un preot prezent la înmormântarea din urmă cu 25 de ani susţinea că ar fi fost martor al unor evenimente neobişnuite.

„Nu pot uita, când au scos sicriul din biserică, în spatele meu era o femeie îmbrobodită, plânsă, şi un bărbat foarte înalt, amândoi ţărani din părţile Făgăraşului, şi brusc, bărbatul a rămas ca paralizat, cu ochii mari, înspăimântaţi, şi-a îndreptat mâna spre inimă şi deodată a făcut aşa, în mare şoaptă: «uoaaaahhh!». I-am urmărit prin curtea mănăstirii doar-doar voi afla ce-o fi văzut bărbatul acela, şi când mergeam cu toţi spre groapă, am tras cu urechea şi am auzit: cu toate că era amiază, omul văzuse sus, pe cer, o cruce de stele”, a povestit părintele Dumitru, de la Mănăstirea Sf. Ilie – Albac, informează crestinortodox.ro.

Un alt martor la înmormântare a fost Gheorghe Silea, din Sâmbăta de sus. Acesta a relatat următoarele „Când a murit Părintele Arsenie a fost pentru prima dată în viaţă când am avut ocazia să-l ating. Obrajii îi erau roşii. A murit joi şi l-au înmormântat luni şi era ca viu atunci. Împrejurul sicriului se simţea mireasmă de mir. Nu au fost la înmormântare atât de mulţi, cum mă aşteptam. A trecut la cele veşnice neîmpăcat pentru că a plecat cu multe taine pe care nu a avut cui să i le dezvăluie”, potrivit crestinortodox.ro.

„Un om care umbla prin văzduh”

O altă martoră la înmormântare a relatat că în timpul priveghiului ar fi simţit un miros puternic de smirnă. „M-am speriat, am întrebat pe o maică. «Aici s-a întâmplat ceva, a zis. «Ţi-a dat părintele binecuvântarea». L-a dus, l-a înmormântat, şi când să tragă pământ pe sicriu, ieşeau aburii ca de la un canal cu apă fierbinte: era smirnă şi tămâie. Toată lumea s-a umplut de smirnă şi tămâie. Şi atunci părintele Daniil a zis: «Nu ştiu dacă ştiţi pe cine am înmormântat. Am avut un om care umbla prin văzduh şi vorbea cu îngerii. Un om sfânt pe care l-am avut noi pe pământ». Atunci toată lumea s-a mirat. Mi-a rămas în haină, un an de zile, mirosul de smirnă şi de tămâie”, este mărturia Letiţiei Suciu, potrivit crestinortodox.ro.

Mărturia preotesei Anişoara Crăciun

Anişoara Crăciun, văduva preotului Opre Crăciun din Cinciş, fost deţinut politic în închisorile regimului comunist, împreună cu Arsenie Boca, a relatat despre întâlnirea fostului ei duhovnic, în ultimele luni din viaţa acestuia.

În vremea Paştelui, preoteasa venise să se spovedească la Mănăstirea Prislop şi nu ştia că părintele se află acolo. Maicile din Prislop au înştiinţat-o de prezenţa duhovnicului, care însă nu mai purta hainele preoţeşti şi avea barba rasă.

„Maicile mi-au spus ca, atunci când o să îl văd, să aplec capul, iar dacă el va ridica mâna dreaptă, înseamnă că poate sta cu mine pentru a îmi asculta spovedania. L-am întâlnit şi mi-a făcut semnul. Câteva minute mai târziu ne-am aşezat pe una din băncile din faţa bisericii şi am vorbit. Era ora douăsprezece, mă uitasem la ceas. De emoţii, nici nu mai ştiam ce să vorbesc. Apoi, mi-a spus că el se va retrage în chilie şi ne-am luat rămas bun, dar mi s-a părut totul ciudat. Parcă trecuseră doar câteva minute în care am vorbit şi mă miram că a stat atât de puţin cu mine, deşi nu îl mai văzusem de ani buni. Însă când m-am uitat din nou la ceas, am văzut că trecuseră aproape trei ore, pe nesimţite“, îşi amintea Anişoara, într-o relatare făcută reporterilor adevarul.ro.

Credinţa în minunile de la mormânt

Potrivit autorilor cărţilor despre părintele Arsenie Boca, despre minunile săvârşite la mormântul său de la  Mănăstirea Prislop există numeroase relatări. Oamenii citaţi în cărţile care spun povestea fostului stareţ vorbesc despre apariţii miraculoase ale părintelui Arsenie Boca la mormânt şi despre modul în care au fost ajutaţi să treacă peste necazuri şi să se însănătoşească, rugându-se în faţa troiţei de la mormânt. Cât adevăr prezină mărturiile pelerinilor este greu de stabilit, însă în ultimii ani numărul mărturiilor despre minunile din faţa locului de veci împodobit cu flori a crescut. O astfel de relatare aparţine preotului David Stoica, de la Mănăstirea Sadinca. Acesta povestea că şi-a dat seama la Prislop de puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar şi după ce acesta murise.

„O copilă de patru ani, cu familia, venise la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenunchiaţi în jurul mormântului cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”, afirma părintele David, în cartea„Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”.

Mormântul devenit loc de pelerinaj

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop.

Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul acestuia, mulţi cu credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni. – adevarul.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Părintele GHELASIE ŢEPEŞ – stareţul Mânăstirii „Sf. Mucenic Dimitrie” de lângă Sighişoara: Mărturii despre Sfinţenia Părintelui Arsenie Boca

Pe urmele Părintelui Arsenie Boca

– Într-o Vinere din Postul mare al Paştilor, paşii şi norocul ne-au purtat către o mânăstire neobişnuit de frumoasă, aşezată în apropiere de Sighişoara, pe podişul înalt al Târnavelor: Mânăstirea „Sf. Mare Mucenic Dimitrie”, izvorâtorul de mir. Presimţind, parcă, sărbătoarea ce se apropia, primăvara îmbrăcase în lumină biserica, sfinţii de pe catapeteasmă şi îngerii de lângă altar, dar mai cu seamă chipul părintelui stareţ Ghelasie, care iradia atâta credinţă şi bucurie, încât vorbele lui ne-au mutat soarele primăverii în inimi, însufleţind amintirea Părintelui ARSENIE BOCA, sfântul venerat de toţi credincioşii pământului românesc.

O cioată în faţa lui Dumnezeu

– De mai bine de un deceniu, revista noastră cal­că pe urmele părintelui Arsenie Boca, încercând să-i învie şi să-i fixeze amintirea adevărată, cu ajutorul unor oameni care l-au cunoscut. Printre cei care au avut norocul să-i stea în preajmă vă număraţi şi sfinţia voastră. Sun­teţi călugăr, aşa cum a fost şi el. L-aţi putea defini, din perspec­tiva aceasta, mai apropiată de ade­vărul făpturii lui?

– Dacă ar fi să vă spun în două cuvinte cum era părintele Arsenie, aş spune „aspru de bun”. De ce era părintele aspru? Pentru că viaţa lui era aspră. Securitatea era tot timpul după el, fusese în închisoare, era prigonit, dar în ciuda acuzelor per­manente, el trebuia să fie bun. El era aspru cu duhurile necurate, cu strâmbătatea, cu păcatul, cu răuta­tea, dar cu semenii lui era bun. Şi Domnul Iisus era aspru şi bun. Cu duhurile necurate era aspru şi le pu­nea pe fugă, cu bolile era aspru şi le îndepărta, în schimb, pe om îl mân­gâia, şi toate minunile pe care le făcea erau ca să îl aducă pe om la normalitate. Dacă era paralizat, să um­ble, dacă era orb, să vadă, dacă era mut, să îl facă să vorbească. Că Dumnezeu aşa ne-a lăsat pe pământ, să umblăm, să vedem, să auzim, să ne bucurăm de toată frumuseţea lumii ăsteia, a Creaţiei Sale. Noi, oa­me­nii, suntem aşa de slabi în credinţă, însă Dumnezeu drăguţul aşa-i de milostiv şi de bun, încât ar vrea nici să nu-l laude prea tare omul. Că acuma îl laudă şi apoi mâine îl leapădă. Omu’ strigă astăzi „Osana celui dintru înălţime, bine este cuvântat cel ce vine în nu­me­le Dom­nului”, în duminica Floriilor, şi peste câteva zile, în Vinerea Mare, acelaşi om strigă: „Răstigneşte-l!”. Şi cine sunt cei care strigă? Ăla vindecat de paralizie, cel vindecat de orbire… De asta spun că şi părintele Arsenie era aspru de bun. Eu, de câte ori mă uitam la el, îl vedeam pe Dumnezeu. Unii cred că e ceva de nimic să fii slugă, dar să fii sluga lui Dumnezeu este ceva mare. Un frate la mânăstire a fost întrebat de părintele Arsenie: „Ia zi, mă, şi tu crezi că sunt aşa mare?”. „Păi, dacă toată lumea crede, cred şi eu pă­rinte, ce să fac?” „Mă, să nu confundaţi niciodată pe stăpân cu cioata!” Da, părintele se socotea o cioa­tă în faţa lui Dumnezeu.

– Cum a fost prima întâlnire cu părintele Arse­nie? Aţi simţit imediat că e un om puternic?

– Când m-am dus la părintele Arsenie prima dată eram cu fratele Modest. Eram rasofori amândoi, purtă­tori de rasă, nu eram călugăriţi. Era în timpul lui Ceau­şescu şi părintele stătea la biserica Drăgă­nescu, unde era urmărit de securitate. Din cauza asta, noi am plecat de la mânăstire, de la Sâmbăta, îmbrăcaţi în civil. Mulţi s-au mirat de mine că nu auzisem până atunci de părintele Arsenie, de slujbele lui, de sfaturi, de preziceri şi de minuni. Dar eu, în sătucul meu, încă nu auzisem de el. Aşa că atunci când am aflat, am şi pornit să îl cunosc. Când ne-am dus noi acolo, era pli­nă biserica: trei-patru sute de oameni, nu aveai loc să arunci un ac. Părin­tele şedea pe un scaun, cu faţa către altar, şi cu spatele către uşa bisericii. Când am intrat în biserică, el vorbea cu oamenii. Ne-am apropiat lângă un stâlp, cam la un metru, aşa, să auzim şi noi ce le spune. Când, deodată, pă­rintele zice: „Măi, călugăraşilor, hai­daţi la mine!”. Lume multă, pă­rintele cu spatele, de unde să ne vadă? Noi nici nu eram îmbrăcaţi în călugări, eram în civil, aşa că ne-am pus jos, acolo, în genunchi, am zis că nu-i vorba de noi. Dar părintele ne-a strigat şi a doua oară: „Călugă­raşi­lor de la mânăstire, de la Sâmbăta! Veniţi!”. A treia oară ne-a strigat pe nume: „Gherasim, Modest, haidaţi la mine!”. A­tunci ne-am dus şi ne-am pus în ge­nunchi în faţa părintelui şi tre­muram…

În biserică a venit primăvara

Şi părintele zice: „Hai­daţi, măi, că aşa mi-e dor de lo­curile alea, de la Sâmbăta! Şi de pietre, şi de bolovani, şi de lemne, de tot ce-i acolo mi-e dor!” Părin­tele fusese stareţ la Sâmbăta, dar comuniştii nu-i mai dădeau voie să meargă acolo… Şi ne-a luat pe după cap pe-amândoi, şi se plim­ba prin faţa oamenilor, pe acolo, cu noi, de drag. Apoi l-a întrebat pe fratele Modest: „Mă, tu ce eşti acolo, la Sâmbăta, găinarul mâ­năs­tirii?”. Bietul Modest a stat ca înlem­nit. Aşa era, el avea grijă de găinile gospo­dăriei. I-a mai zis pă­rintele: „Tu să te laşi condus toată viaţa de alţii, că singur nu poţi!”. Aşa a fost. Astăzi, Modest este un călu­găr bun al bisericii noastre, pentru că l-a ascultat pe părintele, să se lase condus. N-a râvnit la mai mult. Mă mai în­tâlnesc cu părintele Modest, sun­tem ca doi copii, deşi suntem deja bătrâni de-acuma. Da’ noi tot co­piii părin­telui Arsenie ne simţim. Copiii lui Dumnezeu. Şi pe urmă se uită pă­rintele şi la mine… Cum l-o măsurat pe fratele Modest, m-o măsurat şi pe mine. Şi zice: „Tu de ce nu te-ai dus la şcoală, mai depar­te?”. Eu n-am zis nimic, numa’ am gândit: E uşor să zici din gură, e mai greu să împlineşti. Poate mintea m-ar duce, da’ n-are cine să mă poarte la şcoli. Că noi eram opt copii, mama singură, tata în lagăr, după ani de război, şi stătea greutate mare pe familia noastră. Şi mă gândeam şi ziceam: „Cine să mă poarte în şcoli?” Pă­rintele se uită aşa, la mine, şi zice: „Cine să te poarte?”. Deci, ştia gândul omului! Asta nu e poveste, e ceea ce am trăit eu. Pe urmă, s-a uitat pătrunzător la mine şi-a zis: „Mă, când părintele stareţ al mânăstirii te va trimite la şcoală, să te duci, că dacă te împotri­veşti, te vei împotrivi voinţei lui Dumnezeu. Că altfel, trenul va trece şi tu vei rămâne”. Tremuram… Şi zice: „Da’ de ce tremuri aşa?” Zic: „Părinte, cum să nu tremur, dacă eu ştiu în faţa cui stau?”

Un mare trăitor

– Se vorbeşte mult despre faptul că părintele Arse­nie ştia gândul omului…

– Da, ştia gândul omului. Noi, în credinţa orto­doxă, spunem: că gândul omului îl ştie numa’ Dumne­zeu. De-asta, lumea credea că Arsenie e Dumnezeu. De asta părintele a zis să nu confundăm cioata cu stă­pânul, că el se consideră o cioată în faţa lui Dum­ne­zeu. Era un mare părinte trăitor! Arsenie avea trăire încă de când era student la Sibiu: se punea în timpul slujbei lângă un stâlp şi acolo înlemnea. Dacă se miş­ca stâlpul ăla, se mişca şi părintele. Aşa se ruga! Ve­deţi de ce primea darul lui Dumnezeu? El, când se ducea în biserică, nu se mai mişca, nici în stânga, nici în dreapta, îl pătrundea slujba în toată fiinţa lui. Aşa a primit darul său. Asta înseamnă omul trăitor. Pă­rin­tele Ieronim, care încă trăieşte (e diacon la mânăstire la Sâmbăta, are 70 de ani), l-a întrebat odată pe Părin­tele Arsenie: „Cum se face, părinte, că sfinţia ta cu­noşti omul, ştii cum îl cheamă, ştii ce necazuri are?”. Părintele s-a uitat cu drag la dânsul şi i-a zis: „Ce fac eu, toţi aţi putea face, că Dumnezeu dă darurile la toţi oamenii, nu are preferinţe. Noi, oamenii, suntem cu preferinţe. Toţi aţi putea să faceţi minuni, dacă aţi avea trăire. Dar trăirea îi foarte slabă, şi ea fiind slabă, nu ai nici darul”. Şi ca să vedeţi puterea lui, cât am mai stat atunci, în biserică, vine un tânăr la părintele şi zice: „Părinte, vreau să îmi spuneţi şi mie ceva”. „Ţie nu vreau să îţi spui nimic”, îi zice părin­tele, „tu du-te şi vezi-ţi de treaba ta”. Ăla se duce, se bagă printre oameni şi după aia iar vine, a doua oară, tot aşa: „Părinte, vă rog, cum aţi spus la toată lumea, spuneţi-mi şi mie”. „Mă, dacă ţi-am spus că ţie nu vreau să-ţi spui, du-te, mă!” Şi vine a treia oară să îl roage, şi când vine, părintele numa’ ce îi îndoaie gule­rul de la haină şi… avea microfon acolo: era un secu­rist. „Mă, n-am vrut să te arăt la nimenea, n-am vrut să te vădesc în faţa oamenilor. Da’ pentru că ai insistat de atâtea ori, am făcut lucrul ăsta, altfel nu îl fă­ceam”. Vedeţi, sfinţii nu îşi bat joc de nimeni, dar unde e obrăznicie, o dau pe faţă. Aşa şi părintele Arse­nie. O vădit până la urmă securistul în faţa oamenilor.

Chiliile şi curtea interioară

– S-a întâmplat să vedeţi puterea părintelui Arsenie şi în alte împrejurări?

– Am văzut odată o femeie venită la el de la ţară. Cu necazuri, cu greutăţi. Venise cu desagii cu pită, slă­nină, ardei, roşii, na, cu ce i-a dat Dumnezeu în ogra­dă. Îi zice părintele: „Tu, Ioană, tu, pune dăsagii jos”. I-o spus pe nume, dar femeia nu şi-a dat seama. Abia ajunsese, şi se tot văieta: „Vai, ce m-am ostenit!”. Curgea apa pe ea, de la drum şi oboseală. Şi spune către părintele: „Nici nu mai ştiu de ce-am vinit, of”. Şi părintele zice: „Hai, hodineşte oleacă, pune-te aici, jos, să îţi tragi sufletul, că îţi spui eu de ce ai venit”. Şi începe şi vorbeşte cu femeia. Şi cum se uita ea la el şi îl asculta, numa’ o auzeai: „Vai, da’ ghini zici!”. Mai stătea şi iar îl asculta şi zicea: „Da’ parcă mă cunoşti, părinte, de undeva!”. „Te cunosc mai bine decât te cunoşti tu.” Şi i-o spus cine e, de unde îi, ce o doare, de ce-o venit, i-o spus ce să facă şi s-a închi­nat femeia frumos, i-a sărutat mâna şi s-o dus acasă să facă ce i-o spus părintele. De-aia părintele vorbea atâta de deschis cu oamenii simpli, că ei nu veneau doar să îl vadă, veneau să îi asculte povaţa şi mergeau acasă să o împlinească.

Apa vie

– Martorii vieţii părintelui Arsenie Boca poves­tesc că făcea, încă înainte de moarte, minuni. S-a scris mult despre ele. Aveţi cunoştinţă des­pre o astfel de în­tâm­plare deosebită?

– E adevărat că făcea mari şi multe minuni părintele. Am avut bucuria să stau de vorbă sau să spo­ve­desc oameni care au fost martori la mi­nunile sale. Una din minuni a făcut-o la Sâmbăta. Un izvor. Părintele îşi săpase o chilie într-o stâncă şi nu era apă acolo, sus. Părintele a­dusese mun­citori să lucreze acolo şi, ca să-şi stin­gă setea, trebuiau să co­boare să aducă apă din vale, din râpă. Într-o zi, părintele s-a uitat la ei şi a zis: „Aşa-i că vi-i greu? Hai, să-l rugăm pe Dum­ne­zeu să ne deie apă aici, sus, în mun­te”. S-a pus părintele în ge­nunchi, şi cu el toată lumea, toţi de acolo s-or pus în ge­nunchi. Pă­rin­tele s-o rugat, o luat un lemn de jos şi o făcut o cruce pe stân­că. De-acolo a ţâşnit apa cât mâna! Şi izvorul e nesecat şi în ziua de azi. Ca Moise în pus­tie a dat Arsenie apă oamenilor! Asta mi-au povestit chiar cei care or lucrat acolo, muncitorii, cio­plitorii de-acolo. Veneau la mâ­năs­tire, la Sâm­băta, unde ajun­sesem şi eu călugăr şi se spo­vedeau. Cum îi as­cultam! Mi-era mai mare dragul să îi spovedesc! „Mai spune omu­le, mai spune de părintele”, mă rugam de ei.
O altă mărturie am avut chiar de la colonelul care l-a arestat! O venit acolo, la mânăstire. „Pă­rin­te, mă cu­noşti?”, m-a întrebat. „Nu te cu­nosc!” Zice: „Eu îs co­lonelul care l-a arestat pe părin­tele Arsenie”. „Hai, încoace, că ai să-mi spui multe”, i-am zis. Şi mi-o spus. Era un om credincios, de nu vă puteţi închipui! Mi-a zis că nu ştiu ce general a dat ordin să îl aresteze pe părin­tele Arsenie, că aduna prea multă lume. Când l-au arestat, au fost trei: el şi încă doi, tot din securitate. L-au luat pe părintele şi l-au dus la arestul din Braşov, într-un beci. Au folosit trei lacăte, fiecare dintre ei păs­trând câte o cheie, până a doua zi, când trebuia transferat de la securitate la închisoare. Numai că a doua zi, când au venit să îl ia, toţi trei au înmărmurit: celula era goală. Colonelul a intrat în panică, pentru că era respon­sabilitatea lui şi nu îşi putea explica ce s-a întâmplat. S-au urcat în maşină şi au plecat înapoi, la mânăstire, la Sâmbăta. Când au intrat în biserică, părintele Arsenie era în altar şi tocmai fă­cea Li­turghia. După ce s-a ter­minat sluj­ba, părin­tele s-a dus de bună­voie la secu­rişti şi le-a zis: „Mă întorceam şi singur, nu trebuia să veniţi după mine, dar a trebuit să ţin slujba, că nu avea cine altci­ne­va”. Colonelul mi-a mărtu­risit că după ce l-a ares­tat pe Ar­se­nie şi-a şi dat demisia din securi­tate şi a de­venit om al bise­ricii, om al crucii.

Slujba Învierii

– Vă amintiţi ulti­ma Dumneavoastră în­­tâl­nire cu părin­tele Ar­­senie?

– Ultima întâlnire cu părintele a fost la mânăstire la Sâm­bă­ta, când a venit la în­mor­­mântarea Mitropoli­tu­lui Mladin. Era acolo, în mulţime, dar din păcate, eu nu l-am recunoscut. Eu mă aflam în grupul de studenţi care cântau în cor şi eram atent să fa­cem slujba frumoasă. Şi numa’ ce vine un moşne­guţ aşa, slăbuţ, cu oche­lari, se închină la Înaltul, la Mladin, şi se pune lângă mine, în cor, între studenţi. Şi mă tot întreba: „Da’ ăla cine e?”. „Episcopul saşilor”, zic. „Da’ ăla cine e?” „Epis­copul ungurilor”, zic. „Da’ ăla cine e?” Zic, „Nestor al Craiovei”. Bătrânelul se miră: „Ce-o îmbătrânit, mă!”. Cam aşa toată slujba. Mi-era şi ciudă pe el: „Cine-o hi şi moşul ăsta”, îmi ziceam, „de mă tul­bură în mijlocul slujbei şi nu pot să fiu atent?” Da’ nu era ciudă pătimaşă, că eu mă străduiam numa’ să fie slujba cât mai frumoa­să. Că până la urmă aşa a şi fost. La sfârşitul ei, numa’ ce se răspândeşte vorba că părintele Arsenie a fost la slujbă. Şi toată lumea dă, deodată, năvală pe mine, să le spui… ce-am vorbit eu cu părintele Arsenie Boca! Lumea l-a cunos­cut, şi eu nu. Era aşa de schimbat faţă de cum îl vă­zusem la Drăgănescu… Un om bătrân.

– Părinte stareţ, se apropie Sfintele Paşti. Nu putem pleca din biserica asta aşa de frumoasă, fără un îndemn pentru noi şi pentru cititorii revistei noastre: ce să facem, cum să trăim ca să merităm În­vierea care se apropie?

– Să nu vedem niciodată crucea fără Domnul Hris­tos pe ea. Să zicem aşa: Crucii Tale ne închinăm, Hris­toase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim. De ce ne închinăm Crucii Lui? Pentru că e El pe ea. În momentul în care s-a răstignit de bunăvoie pe ea, i-a dat crucii putere să facă minuni. Semn mare de biruinţă. O biruit păcatul, pe diavol şi iadul, şi de-aia, când îţi faci cruce, diavolul piere. Apoi, când te în­sem­­­nezi tu cu semnul crucii, fă-te bun, crucea te în­deam­nă să fii bun, să te răstigneşti. Asta ne spune Iisus, să te pui pe cruce, de bunăvoie, cu El.

Obştea mânăstirii

Crucea ta să devie crucea Lui şi atunci alungă diavolul. Părin­tele Arsenie ne spunea: „Să aveţi mintea lui Hris­tos!”. Şi eu mă tot gândeam: „Mă, cum să ai mintea lui Hristos?!”. Păi, ca să ai mintea lui Hristos, trebuie să ai trăirea Lui! Şi pentru asta trebuie să înduri Golgota, să te scuipe, să te lovească şi tu să îi priveşti şi să spui: „Părinte, iartă pe ei, că nu ştiu ce fac”. Fă­când aşa, Hristos e în tine. Pe tine te pot birui, da’ pe Hristos, care intră în tine, nu îl mai poate birui ni­meni. Aşa îi vom merita Învierea şi bucuria Sfin­telor Paşti.

formula-as.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Cum se discrediteaza singuri parintele Anitulesei si discipolul sau cand incerca sa-l denigreze pe Sfantul Parinte Arsenie Boca

Se tot vorbeste ca s-a format o secta care il idolatrizeaza pe Parintele Arsenie Boca, cand de fapt acesti oameni sunt doar crestini adevarati, care au fost atinsi de harul parintelui Arsenie, oameni care stiu ca parintele este ascultat de Hristos cand mijloceste pentru ei. Aceasta „secta” este formata doar din crestini ortodosci care fac parte din turma lui Hristos si care au inteles cuvantul Domnului care zice despre slujitorii Lui „Cine vă ascultă pe voi pe mine mă ascultă. Cine vă dispreţuieşte pe voi pe mine mă dispreţuieşte, iar cine mă dispreţuieşte pe mine îl dispreţuieşte pe cel care m-a trimis”. Luca 10:16 Deci, luati seama si bagati bine la cap aceste cuvinte cei care il denigrati incontinu pe Parintele Arsenie, caci in ziua judecatii va fi vai si amar de cei care l-au dispertuit pe Domnul.

Secta in schimb se poate numi cea care il urmeaza pe parintele Anitulesei, un parinte care s-a facut remarcat cel mai mult prin incercarea sa disperata de denigrare cu orice ocazie a parinteleui Arsenie Boca.

Nu am vrut sa mai scriu pe acest subiect, dar unul dintre fratii care imi citesc blogul( artion, comentariu postat la articolul Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca) a remarcat foarte bine un aspect din inregistrarea cu parintele Anitulesei si a discipolul sau(inregistrarea in care il ponegreste pe parintele Arsenie Boca), referitor la o marturie a unui crestin ortodox despre parintele Arsenie Boca, marturie pe care cei doi o iau in deradere si foarte viclean se fac ca nu stiu cine este acest om care vorbeste despre parintele Arsenie Boca.

Cand acest om este foarte cunoscutul Dan Lucinescu, fost detinut politic in centrele de tortura de la Pitesti, Gherla, Aiud si Jilava, un foarte mare crestin ortodox, un om de o tinuta si o moralitate aparte.

Dan Lucinescu a fost inchis mai intai in penitenciarul din Targu Neamt, iar mai apoi in cele din Iasi si Suceava; cata vreme a fost inchis in Suceava, el a fost coleg de celula cu parintele Iustin Parvu. Fiind scos din inchisoarea suceveana, el va fi adus la inchisoarea Jilava, iar mai apoi la cea din Pitesti, unde avea loc pe atunci renumita „reeducare”. Dupa crunta „reeducare” din Pitesti, studentul isi va continua pelerinajul de martir, prin inchisorile din Gherla si Aiud.” extract din crestinortodox.ro

Nu vroiam sa postez acest clip denigrator, dar e sugestiv in ceea ce urmeaza. Va rog ascultati doar de la minutul 26:53 si doar partea referitoare la Dan Lucinescu, restul ignorati total pentru ca sunt doar minciuni crase ale unor oameni rau intentionati care au ca scop stoparea canonizarii parintelui Arsenie Boca.

Si acum urmatiti va rog in detaliu cine este Dan Lucinescu:

Lupta si jertfa lui Dan Lucinescu

Dan Lucinescu si Parintele Justin Parvu la Manastirea Petru Voda

Parintele Paulin de Manastirea Petru Voda si Dan Lucinescu

Despre Parintele Arsenie Boca – Dan Lucinescu – fost detinut politic

Deci parinte Anitulesei, mai documentati-va cand faceti anumite remarci despre unii si despre altii, daca chiar nu stiati cine este acest Dan. Si nu va dau eu sfaturi ca nu imi permit, aveti de doua ori poate varsta mea si mai sunteti si preot, dar nu cred ca e onest si cinstit sa denigrati un om care nu se mai poate apara si sa umblati cu barfe, ca astea sunt barfe. Din cate stiu eu barfele sunt pacate si nu e un exemplu bun pentru credinciosi.

Sa vedem ce ne spun parintii si evanghelia despre barfe: 

„Sa fugim de bârfire, dragii mei! Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.” – cugetari ortodoxe, cuvinte de folos

„Cine-si pazeste limba sa, are mare liniste sufleteasca. Limba [ca si celelalte lucruri] este facuta de Dumnezeu sa vorbeasca numai cele bune si cele spre slavoslovia [preamarirea] lui Dumnezeu si cele de trebuinta. Ca nu ne-a facut Dumnezeu sa fim muti. Te-a intrebat cineva, ti-a cerut un lucru, ti-a cerut un sfat, trebuie sa vorbesti cu sotia, cu copii, (…) insa cand vin cele rele opreste-te.
Omul drept totdeauna vorbeste si totdeauna tace: vorbeste numai cele spre zidire si spre intemeiere, dar tace dinspre cele rele.
Daca si pacatele cu gandul sunt mari, apoi cu limba sunt mai mari.
Sfantul Isaac Sirianul: „limba omului drept este scaunul Imparatului Hristos, iar limba celui rau este caruta dracilor.”
In Evanghelie scrie: „din prisosinta inimii graieste gura. Omul cel bun din comoara inimii sale scoate cele bune, si omul cel rau,iarasi din comoara cea rea, scoate cele rele… si cele rele se manifesta intai prin gand si al doi-lea prin cuvant. – ( „Ne vorbeste Parintele Cleopa”, vol 14).

Deci cand faceti aceste fapte, parca vi se sterg toate lucrurile bune, pentru ca aveti multe si dintre acestea parinte Anitulesei, de aici si confuzia multora cand vine vorba de Parintele Arsenie Boca.

O alta marturisire despre sfintenia parintelui Arsenie Boca vine din partea altei persoane care a fost detinut politic si la fel cu o inalta conduita morala, este vorba despre Doamna Apastazia Otel Petrescu:

Doamna Apastazia Otel Petrescu: O intalnire binecuvantata cu parintele Arsenie Boca

Doamna Apastazia Otel Petrescu despre parintele Arsenie Boca

Iar in documentarul de mai jos, pe langa marturiile despre sfintenia parintelui Arsenie Boca facute de Doamna Apastazia, sunt marturii care dovedesc sfintenia parintelui venite si de la alti preoti si credinciosi,

Arsenie Boca omul lui Dumnezeu.

Si tineti minte, aceste inregistrari sunt video, nu numai audio, iar aceste persoane sunt inca in viata si pot confirma oricand aceste marturii, spre deosebire de facatura aia cu parintele Arsenie Papacioc.

Oare toti acesti marturisitori onesti, la care li se adauga miile de pelerini care merg zilnic la mormant la Parintele Arsenie Boca sunt toti in inselare si numai preotul Anitulesei cu adeptii lui au dreptate?

Ganditi cu mintea oameni buni care va indoiti, daca nu puteti cu inima.

Iar cu acest articol am terminat orice subiect pe tema Sfintenia Parintelui Arsenie Boca. Cei care se roaga deschis si cu multa credinta parintelui Arsenie Boca e imposibil sa nu primeasca si ei binecuvantarea parintelui si sa simta harul sfantului peste ei.

Doamne ajuta si Domnul sa ne lumineze pe noi toti!

Urmariti va rog si:

Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca

Iar o multime de alte marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca

Dupa cum am observat in ultima vreme se duce o campanie furibunda impotriva parintelui Arsenie Boca, lucru care m-a facut sa nu mai ignor aceste atacuri mizerabile.

Din pacate, inca odata mi se confirma motivele pentru care Romania a ajuns in aceasta situatie dipserata in care se gaseste si de ce poporul roman este atat de dezbinat. Aceste motive sunt lesne de obeservat daca te detasezi un pic si incerci sa privesti din exetrior. Astfel iti poti da limpede seama ca romanii in general, cu durere mare in suflet trebuie sa o spun, pentru ca imi iubesc enorm neamul si tara, sunt oameni care nu stau sa judece, oameni care se aprind foarte repede, se lasa foarte usor manipulati, sunt lipsiti de patriotism, sunt tradatori si deasupra la toate aceste defecte se mai adauga unul care este cel mai vizibil si cel mai grav si anume rautatea. Suntem de o rautate incredibila, cum nu ne convine ceva in secunda doi incepem sa jignim, sa ii barfim chiar si pe cei mai apropiati ai nostri, sa aruncam cu noroi foarte usor in toata lumea, sa desconsideram si sa ne denigram valorile nationale si am ajuns pana acolo incat sa ne denigram si proprii sfinti. Foarte sugestiv o spunea Petre Tutea, caracterizandu-i pe romani : „Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!

Iar cel mai denigrat in ultima vreme este Parintele Arsenie Boca. 

Un om cu o viata exemplara, un om care si-a jertfit intreaga viata pentru semeni si pentru renasterea ortodoxiei in inima Ardelului, Ardeal care a suferit cel mai mult dintre cele trei tari romane din punct de vedere spiritual, un om care a fost persecutat continu de comunisti cat a trait, un om care si-a dus crucea cu demnitate, curaj, suferind in tacere toate asupririle si chinurile la care a fost supus. Iar la toate aceste nedreptati la care a fost supus parintele, a raspuns mereu cu bunatate, cu caldura, emanand lumina si har in orice conditii, indiferent cat de aspre ar fi fost.

Este un om care ne-a invatat mereu ce inseamna iubirea adevarata pentru Dumnezeu si pentru semeni, ne-a aratat mereu calea cum se poate ajunge la Dumnezeu, dezghetand inimi ale multor atei si oameni rataciti prin diferite secte, intorcandu-i la dreapta credinta ortodoxa.

Sa vedem ce spunea si parintele Dumitru Stăniloae despre parintele Arsenie Boca intr-o caracterizare facuta lui si vesnicului capitan Corneliu Zelea Codreanu:

Corneliu Codreanu era şi el o figură foarte interesantă; şi atrăgea ca şi Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic aşa; acelaşi spirit hotărât şi sigur; alegea o cale şi gata; mergea pe ea. Impresionau amândoi prin forma lor hotărâtă de a fi. Era un dar al lor. Cred că e o oarecare asemănare între ei, parcă erau o piatră, o stâncă.”

Parintele Arsenie Boca nu a facut parte din Sfanta Miscare Legionara, dar cu toate aceste a fost hartuit incontinu ca ar fi avut legatura cu membrii lor. Si da, este adevarat, a avut legatura si bine a facut, dar legatura lui a fost una de prietenie adevarata, de salvare a multora dintre ei, fie salvare sufleteasca aratandu-le adevaratele lor meniri pe acest pamant si ajutandu-i la mantuirea lor sau fie protejandu-i efectiv in fata prigonitorilor comunisti.

Sa vedem ce spunea si Mircea Puşcaşu, fost deţinut politic si legionar despre parerea parintelui Arsenie Boca vis-a-vis de Capitan si Miscarea Legionara, ei doi imaprtind o vreme o celula din inchisorile comuniste:

„Într-o zi se întâmplă să rămânem amândoi în cameră. Părintele Arsenie atunci îmi spune: „Dacă ar fi trăit Căpitanul ce lucruri frumoase am fi făcut noi…”. Altădată îmi spune: „Să ştii că Legiunea nu va învinge până nu se va completa numărul de legionari în cer”. Asta ar însemna să moară toate generaţiile din 1927 până în 2000. Ar trebui să treacă 60-80 de ani. Ar însemna să nu mai trăiască nici un legionar din zilele noastre. „Dumnezeu va avea grijă să rămână şi sămânţă pe pământ”, îmi răspunde părintele Arsenie.” si a avut dreptate.

Am facut aceste precizari legate de activitatea parintelui pentru a arata respectul deosebit pe care il avea fata de Capitan si membrii legionari cat si respectul pe care il purtau acesti oameni deosebiti ai neamului romanesc.

Iar despre sfintenia parintelui Arsenie Boca sunt o multime de marturii, oamenii care l-au cunoscut cu adevarat si pe care i-a ajutat ii poarta un respect imens si in inima lor stiu cu totii ca a fost si este un mare sfant pe care l-a dat tara noastra.

Din nefecricire aceasta sfintenie a sa, dovedita fie prin viata plina de smerenie dusa, fie prin profetiile care s-au intamplat intocmai cum le-a prorocit, sau fie prin minunile foarte multe pe care le-a facut, minuni facute doar spre ajutarea semenilor, in zilele noastre este folosita de multi dintre semeni pentru a-l acuza ca ar fi fost venita de la cel rau, si ca le facea ca sa se mareasca pe sine. Parca ii vad pe fariseii din vremea Domnului si Mantutorului nostru Iisus Hristos cum exact aceleasi fel de acuze ii aduceau. Dar la aceste acuze Hristos le raspundea foarte clar:

Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim, ziceau: „Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” Iisus i-a chemat la El, si le-a zis, in pilde: „Cum poate Satana sa scoata afara pe Satana? Daca o imparatie este dezbinata impotriva ei insasi, imparatia aceea nu poate dainui. Si daca o casa este dezbinata impotriva ei insasi, casa aceea nu poate dainui.” (Marcu 3:22-25)

Acest raspuns fiind valabil si pentru acuzatorii din ziua de azi. Dar se pare ca foarte multi degeaba au citit sfanta scriptura ca nu au invatat nimic si continua sa mearga pe aceasi linie prigonitoare pornita de fariseii si saducheii vremii.

O alta mare „vina” a parintelui Arsenie Boca este ca foarte multa lume il iubeste, il respecta si ii viziteaza mormantul, spunand ca cei care faca aceste lucruri il idolatrizeaza si il ridica la rang mai inalt decat pe Dumnezeu. O aberatie si o minciuna mai mare nici ca se putea debita.

In primul rand parintele nu s-a inaltat pe sine niciodata, mereu a invatat oamenii si a indreptat oamenii doar catre Hristos, iar in al doilea rand toti care merg la parinte la mormant ii cer ajutorul, stiind ca el ii poate ajuta prin mijlocirile pe care le face catre Hristos, la fel cum fac toti sfintii lui Dumnezeu. Nu exista nici o idolatriazare. Cum se strang mii de oamni la parintele Paisie Aghioritul si ii cer ajutorul, la fel se strang si la parintele Arsenie Boca.

Iar cea mai mare acuzatie care i se aduce este ca l-a pictat pe Francisc de Assis cu aureola, nimeni nu stie de ce a facut-o, iar parintele din pacate nu mai este de mult printre noi ca sa ne poata raspuna, cu siguranta ar fi avut o explicatie si totul s-ar fi lamurit.  Se poate sa fie si o gresala a lui, dar care sfant nu a avut pacate si nu a gresit pe parcursul vietii? Dar asta nu-i poate strege intreaga viata inchinata Mantuitorului Iisus Hristos, lucru care a dus de altfel la dobandirea harurile duhovnicesti inalte cu care a fost inzestrat.

Mai este acuzat din acest motiv ca ar fi fost ecumenist si prieten al catolicilor cand parerea lui era foarte clara:  „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

Iar cele mai recente acuzatii vin pe marginea unor inregistari in care parintele Arsenie Papacioc l-ar fi vorbit de rau pe parintele Arsenie Boca. Din informatiile pe care le am, tin sa va precizez ca aceste inregistrari sunt niste facaturi mizerabile, facute special dupa moartea parintelui Arsenie Papacioc, special pentru a nu mai putea sa confirme autenticitatea inregistrarii. Se folosesc astfel de parinte stiind ca este foarte respectat de credinciosii ortodocsi si considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai Romaniei, cu o mare credibiliate, in incercarea disperata de a stopa canonizarea parintelui Arsenie Boca. Si chiar daca aceasta inregistare ar fi fost reala, dar va asigur 100% ca nu este, nu inseamna ca parintele Arsenie Papacioc ar avea dreptate cand spune aceste lucruri, poate si el gresi si nu el e cel care da verdictul final vis-a-vis de sfintenia parintelui Arsenie Boca.

Cum va precizam mai sus, aceasta inregistrare la fel ca toate acuzele nefondate care i se aduc, fac parte dintr-o campanie intentionata de a stopa prin toate mijloacele recunoastrea oficiala de Sfant a parintelui Arsenie Boca. Iar cei din spatele acestei miscari, fie mireni, fie preoti au cu totii radacini iudaice. Il arde pe satana stiind ca un nou Sfant Parinte ar intra in calendarul ortodox si atunci lucreaza intens prin acesti slujitori credinciosi lui.

Din pacate sunt foarte multi si dintre credinciosi crestini care s-au lasat prostiti de aceste minciuni si manipulari crase, sadind in inima lor indoiala si chiar devenind unii dintre sustinatorii acestor teorii murdare si continuand chiar ei sa caute pete in viata parintelui Arsenie Boca.

In loc sa vedem si sa scoatem la lumina toate lucrurile extarordinare pe care parintele le-a facut si ni le-a lasat si care sunt atat de multe, noi cautam cu lupa cine stie ce greseli ale parintelui, iar daca nu le gasim atunci trebuie sa le inventam. Pai noi nu am facut nici 0,1% din binele facut de parinte, dar aruncam cu norori in el cu lopata si folosim niste injurii pe care nici celui mai mare dusman nu i le-ai adresa, daca ne laudam ca traim in duhul ortodoxiei! Noi ce comentam, nu suntem demni nici praful de pe talpa parintelui sa il curatam!

Dar, ce repede vedem paiul din ochii altora, dar nu vedem barna din ochii nostri!

Din fericire insa sunt si foarte multi care odata cu acesata campanie mizerabila i-a facut sa il iubeasca si mai mult pe parinte, iar pe multi dintre cei care nu stiau prea multe despre parintele Arsenie, au inceput sa-i studieze lucrarea si in felul acesta au descoperit sfintenia parintelui si totodata au inceput sa indrageasca ortodoxia.

Acesti farisei ai vremurilor noastre nu au inteles nici acum, ca daca lucrarea vine de la Dumnezeu nu va putea fi stopata niciodata de om.

Dar, „fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor „(Matei 5, 10).

Iar daca intr-o zi acest neam romanesc se va risipi din nou, vom sti de ce.

In speranta ca m-am facut cat mai bine inteles, inchei cu ultimul mesaj lasat romanilor de Sfantul Parinte Justin Parvu: UNITATE!

O multime de marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca