„Întâlniri cu un sfânt: Părintele Arsenie Boca” – Un nou film despre Sfântul Părinte Arsenie Boca care va fi lansat Luni 21 Martie

Luni 21 martie se lansează un nou film despre părintele Arsenie Boca.  Pelicula, intitulată „Întâlniri cu un sfânt: Părintele Arsenie Boca” va fi prezentată în premieră la ARCUB Gabroveni, strada Lipscaninr. 89 90, Sala Mare.

La lansare vor fi prezenți: regizorul Nicolae Mărgineanu, scenaristul Ion-Costin Manoliu, dar și Parintele Arhimandrit Antim David (Schitul Magureanu) și Cristian Filip Vicepresedintele Fundatiei Crestine Parintele Arsenie Boca.

Intrarea este liberă.

Părintele Arsenie Boca este subiectul a numeroase filme documentare, dar și a filmului „Poarta Albă”, în regia aceluiași Nicolae Mărgineanu.

Părintele Arsenie Boca a trăit între 1910 și 1989, fiind considerat încă din timpul vieții un sfânt. 

După liceul ”Avram Iancu” de la Brad (județul Hunedoara), a urmat Academia Teologică de la Sibiu și Institutul de Belle Arte din din București, frecventând în paralel și cursuri de medicină. După 4 luni petrecute la Muntele Athos din Grecia, a intrat în monahism la mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus (județul Brașov) unde a fost preot și stareț până în noiembrie 1948 când a fost transferat de către Mitropolitul Nicolae Bălan al Transilvaniei la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului (județul Hunedoara), până în mai 1959 când a fost scos pe nedrept din mănăstire în timpul prigoanei comuniste.

A lucrat apoi la Atelierele Patriarhiei Române din București, sub ocrotirea Patriarhiului Iusitinian al României, iar după pensionarea din 1967 a pictat vreme de 15 ani la biserica ortodoxă ”Sfântul Nicolae”” din Drăgănescu  (județul Giurgiu).

A fost permanent urmărit și închis de mai multe ori, pentru credința creștină. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu daruri duhovnicești excepționale a avut și are o uriașă influență în poporul ortodox român, bucurându-se de un adevărat cult. A murit la Sinaia în 28 Noiembrie 1989, fiind înmormântat la Mănăstirea Prislop, mormântul devenindu-i unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj din România. – activenews.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Reclame

Doamna Aspazia Otel Petrescu despre viata dansei si despre binecuvantata intalnire cu Sfantul Parinte Arsenie Boca

Urmariti va rog si:

Iar alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

 

29 Septembrie 2015 – 105 ani de la nasterea Sfantului Parinte Arsenie Boca

parintele_arsenie-boca3

Arsenie Boca – părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte. Însă, tot din acest motiv, a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii comunismului, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Țara Hațegului se perindă, zilnic, sute de pelerini. – doxologia.ro

Mai multe din viața Sfantului, puteți citi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Sfântul Părinte Arsenie Boca despre toţi cei căzuţi din Biserica Ortodoxă

“Măi, şi cu lupii aştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege.”

În 1948 când a fost revenirea (greco-catolicilor la ortodoxie), Părintele a fost trimis la Alba Iulia. Acolo, în biserica aceea, unde erau adunaţi şi catolicii şi ortodocşii, el a fost trimis ca delegat de la Sibiu. S-a încins acolo o ceartă de nu se mai înţelegea om cu om. Ai noştri (ortodocşii), căutau să-i lămurească, ceilalţi se opuneau şi bineînţeles a ieşit un scandal mare în Biserică.

Părintele parcă nu avea nici un cuvânt să-i lămurească. A ieşit afară din biserică, şi nu departe era o pădure şi a chemat lupii din pădure, şi a început să-i mângâie, aşa cum Daniil îi mângâia pe lei. Şi cineva a zis “Măi, Părintele ăsta Arsenie a chemat lupii din pădure?! Ia vedeţi, ce face acolo?”. Şi când au ieşit din biserică a început să-i mângâie şi a zis: “Măi, şi cu lupii ăştia mă înţeleg, numai cu voi nu mă pot înţelege” şi din clipa aceea imediat s-a schimbat atmosfera. Părintele şi-a spus cuvântul şi revenirea n-a mai fost cu probleme. (Pr. Ioan Ciungara, Copacel)

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintelui Arsenie:

* Se vorbeste de unirea Bisericilor, deci de ajungere la sobornicitate. La sobornicitatea Bisericii ajung cei ce renunţă la confesionalitate… Tendinţa Papei de a atrage în acelaşi staul pe toţi creştinii nu se va realiza niciodată. Papa nu va ajunge niciodată la o turmă şi un Păstor în staulul Romei, deoarece Biserica are un singur Păstor: Iisus Hristos.

* Sectarii au provocat o libertate catehetică care-i duce la erezie.

* Diavolul ştie şi el Scriptura, însă diavoleşte, deoarece mintea lui fiind nebună, strâmbă înţelesul oricărui cuvânt, devreme ce el nu stă în adevăr, ci în minciună.

* Dracii nu au putere asupra creştinului ortodox, botezat după rânduială, în Biserica. Botezul pocăiţilor (de tot felul) este lepădare de primul botez drept şi e păcat.

* Nu da cu bâta în viespele sectare.

* Ba unii vor ajunge ca, cu ajutorul demonilor, luându-se după amăgiri satanice, să pogoare chiar foc din cer amăgind chiar şi pe sfinţii adevăraţi. Aceştia sunt mucarii de azi, din mijlocul vostru, adică sectarii, care atunci când vor fi lepădaţi de dreptul Judecător vor zice: “Doamne, nu am făcut minuni în numele Tău? Nu ne-am închinat noi Ţie?” La toate acestea Dumnezeu le va răspunde: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor fiindcă nu vă cunosc pe voi”

“Vor merge în iad cu Biblia în mână!”

Zicea să nu ne prindem mintea cu sectanţii pentru că nu putem să reuşim cu ei, căci sunt atât de înrăiţi încât: “Mie, au sărit şi mi-au rupt cartea”. Părintele a hotărât să le argumenteze din Biblie şi ei dacă au văzut că nu pot să-i răspundă au sărit să-i rupă cartea. (Gheorghe Silea, 45 ani – Sâmbata de Sus)

Nişte oameni din Vistea l-au invitat pe Părintele să facă vecernia în Vistea de Sus. Erau mulţi sectari acolo. Când a ajuns acolo, Părintele a zis: “Dar ce văd aici? O mulţime de persoane care nu-şi pot face Sfânta Cruce. Să iasă toţi afară!”. Încet-încet, deşi se codeau, au ieşit. Le-a spus Părintele: “Eu vă cunosc pe voi căci aveţi pecetea satanei pe frunte şi vă arăt cu degetul”. După ce au ieşit toţi, Părintele şi-a rostit cuvântul. (Beleana Ileana, Recea)

Pocăiţilor le spunea că, dacă nu cred în Iisus Hristos, în Maica Domnului şi în Sfânta Cruce, vor merge în iad cu Biblia în mână! (Cismas Eugenia, 78 ani, Fagaras)

Urmariti va rog si:

Sfantul Parinte Arsenie Boca despre sectari

Cum i s-a schimbat viata Parintelui Ciprian Negreanu dupa ce a vizitat mormantul Sfantului Parinte Arsenie Boca

Ciprian Negreanu a devenit „păstor de suflete” la biserica studenţească din Hasdeu. Un tânăr pentru care lumea era o nesfârşită suferinţă, cu o singură scăpare: sinuciderea. Aşa era Ciprian Negreanu pe 8 mai 1993, când a ajuns la Prislop cu un prieten care gândea la fel. La mormântul lui Arsenie Boca, fără să ştie de ce, au început amândoi să plângă. Şi Negreanu, şi prietenul său sunt acum preoţi. După 20 de ani, părintele vorbeşte despre cum „a pus Dumnezeu mâna pe el” şi face o analiză sinceră a relaţiei românilor cu credinţa.

Puţini oameni pot să spună că au asistat la o minune, iar şi mai puţini pot spune că  au fost ei înşişi protagoniştii unui astfel de fenomen. În cel mai mare complex studenţesc din Cluj-Napoca, Hasdeu, care găzduieşte mii de studenţi, camuflată bine între pomi înalţi, se află  o biserică maramureşeană, din lemn, autentică. Aici slujeşte, din 2005, preotul Ciprian Negreanu (40 de ani), un om cu o aură  de bunătate care poate dezpietri cel mai negru suflet. El este dovada vie că minunile se mai întâmplă  şi în zilele noastre. Toţi cei care au ascultat povestea evenimentului petrecut într-o zi de 8 mai 1993, la mormântul lui Arsenie Boca, duhovnicul considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“, nu vor rămâne aceiaşi oameni.

„Weekend Adevărul“: Cine a fost părintele Ciprian Negreanu înainte de a se întoarce la Dumnezeu?  

Ciprian Negreanu: Am fost asemenea multor tineri pe care în adolescenţă îi apucă gândurile, se gândesc cum e viaţa, dacă să credem în Dumnezeu, de ce credem. Mi-am dat seama mai încolo că revolta şi învârtoşarea mea au fost împotriva unui chip al lui Dumnezeu pe care îl aveau oamenii obişnuiţi, care se numeau credincioşi, sărăcuţii, la un anumit nivel de înţelegere şi de cultură. Eu nu-l puteam primi ca pe un Dumnezeu deplin, era un fel de credinţă amestecată cu soarta, un fel de „ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus“, un fel de credinţă în care nimic nu se explica. Eram fiu de preot, dar tot nu puteam înţelege anumite gesturi ce se făceau în timpul liturghiei sau ale creştinilor. De ce ne închinăm, de ce aşa e crucea. Toate acestea aveau o explicaţie subţire, mai ales că eram în perioada comunistă. „Aşa treb’e, că aşa e de când ne ştim, aşa ne-am născut“, ăsta era răspunsul. Întrebările astea nu-mi dădeau prea multă odihnă şi mă făceau să fiu tulburat. Ca orice tânăr care se respectă, suferinţa şi durerea, nedreptăţile, urâciunile pe care le vedeam în lume mă tulburau. Cum zicea (n.r. – Petre) Ţuţea, „dacă nu eşti de stânga până la 20 de ani, nu ai inimă“.

„NICIO IERTARE NU ÎI GĂSEAM LUI DUMNEZEU“

De la ce vârstă au început să vă tulbure aceste probleme?

Frământările au început prin 1987, în plin regim comunist, şi au ţinut până în 1993, când m-am convertit. Nu a fost un moment care să fi declanşat această stare, ci s-au adunat mai multe gânduri şi întâmplări. Înainte de Revoluţie, puterea totală a comuniştilor şi a securiştilor care făceau ce vreau şi cum vreau şi trăiau destul de bine faţă de restul populaţiei. Eu fiind din judeţul Hunedoara, din Lupeni, în zona de minerit, am văzut probleme mari: durerile, bolile, suferinţele minerilor, moartea lor, năprasnică de multe ori. Nu rămâneam însă la nivelul acela regional, în general suferinţa în lume nu mă lăsa în pace. Cărţile citite, cu toate că aveam o bibliotecă destul de mare, nu  mi-au dat prea multe explicaţii.

Eu nu am fost ateu. Orice minte cât de cât lucidă  acceptă că s-ar putea să fie un creator, nu se poate să fie un big-bang care naşte lumea din nimic şi gata. Am crezut în Dumnezeu, dar chipul care era zugrăvit de oameni şi chiar de unii care se socoteau intelectuali, felul în care se închinau sau credeau, nu mă mulţumea. Încetul cu încetul, chiar dacă am început să citesc şi cărţi teologice şi filosofice, am început să mă revolt împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu găseam nicio îndreptăţire la tot ce se întâmplă, nicio explicaţie, nicio iertare nu îi găseam lui Dumnezeu. Şi îl condamnam.

FOTO Biserica părintelui Ciprian Negreanu

La această nemulţumire a mea erau şi trăiri personale, complexe de inferioritate, stare de asemănare cu cei dinaintea mea, vedeam că mă asemăn cu moşii mei, cu strămoşii, cu părinţii, nu pot ieşi din un fel de cod genetic în care m-am născut. Toate aceste încorsetări mi se păreau nedrepte şi fără nicio explicaţie. De ce unul se naşte în Vietnam şi eu trebuie să trăiesc aici? De ce trebuie să port povara asta? Toate aceste întrebări împănate şi amestecate cu multe teorii de filosofie, pentru că am început să citesc foarte multă filosofie, dar n-am fost destul de înţelept, pentru că  m-am axat pe filosofii aceştia ai morţii, ai sinuciderii, ai revoltei, ai învârtoşării împotriva lui Dumnezeu. Bineînţeles că m-au prins, dar aveau şi de unde să mă prindă, pentru că şi eu gândeam la fel şi nu găseam nicio explicaţie. Toate acestea au fost până în anul II la Filosofie.

Continuă lectura

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: PARINTELE ARSENIE BOCA

Trimisul martirilor Brâncoveni

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

Să luăm aminte: „Rugăciunile şi jertfa Sfinţilor Brâncoveni m-au trimis pe mine pentru ţara aceasta a noastră”, a spus, oarecând, un tânăr ieromonah pe nume Arsenie, abia trecut de 30 de ani, şi care, pentru talanţii vădiţi ai lucrării sale păstoreşti, era deja în­scăunat, de Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului, stareţ-duhovnic la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, de lângă Făgăraş, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu. Aşa cum acel vrednic stareţ şi duhovnic ardelean, cu­noscut ca Părintele Arsenie Boca, le vor­bea credin­cioşilor, la Sâmbăta de Sus, des­pre Martirii Brânco­veni, numindu-i Sfinţi cu mult înainte ca Biserica strămoşească să-i fi trecut în calendar, suntem datori şi noi, cei de azi, urmaşi ai Brâncovenilor, să ne luăm creştineasca îndrăzneală – acum, nu mai târziu! – de a-l pomeni pe Părintele Ar­senie, pe drept, ca Martir şi Sfânt întru Hris­tos, chiar dacă vremea canonizării sale ofi­ciale, la voia Celui de Sus, încă nu s-a-mpli­­nit.
Anul trecut, pe 28 noiembrie, s-au făcut 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui duhovnic Ar­senie Boca. Credin­cioşi din toată ţara, care văd în Părintele Arsenie un sfânt al românilor şi-i aşteaptă cu dor canonizarea, au mers cu miile în pelerinaj la mor­mântul Sfinţiei sale de la Prislop. Lucrarea minunată a Părintelui sporeşte ca intensitate şi amploare de la an la an – după cum arată mărturiile, statisticile şi ex­plozia de material documentar din spaţiul public. Creşte, tot mai mult, o întrebare: oare e potrivit de a-l celebra, de pe acum, ca pe-un sfânt? Să ne luăm în­drăzneala? Da, ne încredinţează cu­vân­tul ÎPS Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale şi de Nord, Serafim Joantă, membru al Sfântului Sinod: „Nu este deloc suspectă cinstirea Părintelui Arsenie, înainte de a fi recunoscut oficial ca sfânt, deoarece procesul ca­no­nizării începe tocmai cu cinstirea pe care poporul credincios i-o acordă înainte de procla­marea de către Biserică. Credincioşii recunosc sem­nele sfinţeniei înainte de canonizare. Ei constată pute­rea de mijlo­­cire înaintea lui Dumnezeu, Care împli­neşte cererile adresate sfântului respectiv, după cum văd minunile săvârşite de Dumnezeu prin rugăciunile lui”.

Focul de la Prislop

„Ia ţara foc de la Prislop”, a profeţit Părintele, cu puţin înainte de a merge la Domnul, referindu-se la focul duhovnicesc şi la lumina credinţei ce vor rever­bera în poporul credincios, din tihna lucrătoare a lo­cului său de veci, a lăcaşului mânăstiresc de la Prislop, pe care l-a reclădit cu mâinile sale, în care a zidit pre­ţul a două case părinteşti, şi pe care atâta l-a slujit şi sfinţit cu harul său, ani zbuciumaţi, dar rodnici, ca sta­reţ şi duhovnic. Profeţia s-a împlinit. La Prislop, focul arde, curăţă relele şi păcatele şi face minuni, tămă­duieşte şi vindecă. Ce ne împiedică să ne luăm şi noi porţia noastră de vindecare, prin harul acelui foc, acum, când fiecare strop de evlavie faţă de Părintele Arsenie se adaugă la dosarul canonizării Sfinţiei sale, aflat în lucru, acum, şi nu la urmă, nu profitând de lu­crarea altora, când Părintele va fi fost deja canoni­zat, prin râvna unor fraţi ai noştri mai treji, mai luptători întru Domnul?

„Când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj”

Înalte feţe teologice şi bisericeşti, care l-au cunos­cut personal pe Părintele Arsenie, precum ÎPS Mitro­polit Antonie Plămădeală, ÎPS Mitropolit Laurenţiu al Ardealului, ÎPS Mitropolit Nicolae al Banatului şi Timişoarei, PS Daniil Stoenescu, episcop de Vârşeţ, îşi mărturisesc, în dese ocazii, adânca evlavie, cre­dinţa în lucrarea duhovnicească a Părintelui Arsenie, cel socotit a fi la măsura marilor Părinţi ai Bisericii.

ÎPS Mitropolit Antonie Plămădeală a spus: „Eu l-am asemănat (pe Părintele Arsenie) de multe ori, sigur, nu cu Mântuitorul, că ar fi fost o blasfemie, dar cam cu Ioan Botezătorul, care prin predica lui aduna mulţimea la el, la Iordan”. Cum aduna Părin­tele Ar­senie mulţimile la Io­rdanul Mânăstirii Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, ca într-o „bulboană spirituală uriaşă” stă mărturie acest cuvânt inspirat, de-acum intrat în memoria credincioşilor, rostit de Nichifor Crainic: „Ce vreme înălţătoare, când toată ţara lui Avram Iancu se mişca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului-martir”, să-l vadă şi să-l asculte pe Sfântul Părintele nostru Arsenie.

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

PS Episcop Daniil Stoenescu, care o perioadă în­de­lungată i-a fost, ca şi astăzi, ucenic ascultător Părin­telui Arsenie, notează, cu menţiunea asumării întregii responsabilităţi de ierarh şi membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aceste memorabile cu­vinte: „Nu cred că pe pământul românesc, de la Sfân­tul Apostol Andrei, cel întâi chemat, care a vestit Evan­ghelia lui Hristos în părţile Do­bro­gei, până la Părintele Arsenie, să mai fi cuvântat cineva cu atâ­ta putere şi lumi­nare, cu atâta înţelep­ciune, har şi dar de la Dum­nezeu, ca Părintele Arsenie (…) Îl văd pe Părintele Arsenie ca fiind as­tăzi mâna lui Hristos întinsă neamului românesc, ca altui Petru care se scu­fundă în va­luri”.

Ieromonahul Panteli­mon Munteanu a slujit ani buni, în clandes­tini­tate, sub îndrumarea Pă­rintelui Arsenie. La a­proa­pe 90 de ani, câţi numără în pre­zent, auziţi cum îşi descrie du­hovnicul. Nu sunt poveşti: „Pă­­rintele Arsenie a lucrat cele ce i le-a spus Ioan Evanghelistul, dar duhul său, psihicul său, era foarte apropiat de cel al Sfântului Ioan Bote­zătorul. Dar trebuie să mai ştiţi ceva. Cine pretinde că poate descrie exact cum arăta Părintele Arsenie ori minte, ori exage­rează. Părintele se schimba la faţă pentru că era sfânt al lui Dumne­zeu. Când priveai ochii Sfinţiei sale, simţeai ceva de parcă te curenta, fizio­nomia lui se schimba. Aşa că e greu să explici cum arăta, cum nici apostolii nu au pu­tut să vadă sau să înţeleagă exact ce s-a petrecut cu Mântui­torul atunci, la Schimbarea la faţă, pe muntele Tabor”.

Preot conf. univ. dr. Simion Todoran, cunoscător al perso­na­lităţii părintelui Arsenie Boca direct de la sursă, scrie: „Prea Cuviosul Părinte Arsenie a fost unul dintre cei mai mari teologi-duhovnici ai mona­his­­mului românesc din ultimii 50 de ani. Înzestrat de Dumnezeu cu multe daruri, ce «nu au fost puse sub obroc», a căutat «să se facă tuturor toate», după în­dem­nul Sfântului Apostol Pa­vel. Lumina intelectuală şi spi­rituală care era în Sfinţia Sa, dobândită prin studiu şi me­ditaţii adânci, a luminat pe toţi cei ce i-au ascultat şi urmat sfa­turile, fie la Mânăstirea Sâm­băta de Sus sau Mânăstirea Prislop, fie la Biserica din sa­tul Drăgănescu de lângă Bucureşti sau la Aşe­zămân­tul mânăstiresc de la Sinaia. Părintele Arsenie a simţit că în Biserica noastră strămoşească este nevoie de un nou duh, cel al Sfinţilor Părinţi. Preo­cupat din tine­reţe de viaţa şi operele Sfinţilor Părinţi, a dorit cu toa­tă ardoarea ca învăţătura şi viaţa lor să fie cunoscută şi trăită de toţi credincioşii. Generaţii de credincioşi au crescut şi s-au format sub impresia şi lu­crarea persona­lităţii de excepţie a Părin­telui”.
Alte mărturii, la fel de grăitoare, privind sfinţenia Părintelui Arsenie, le aparţin cre­din­cioşilor, celor tra­taţi şi vindecaţi trupeşte şi sufleteşte de harul Sfinţiei sale. Sunt fără de număr. Oameni din toate straturile so­cietăţii, de la Principesa Ileana, din Casa Regală a Ro­mâniei, până la nenumăraţii anonimi, mai cu seamă din satele ardele­neşti, precum şi atâţia şi atâţia orăşeni for­maţi şi „for­ma­taţi”, în fel şi chip, de împre­jurările vieţii, în comunism şi după; toţi cei vindecaţi la limită de cancer sau alte boli grele, toţi cei care l-au cunoscut şi l-au as­cultat au sfârşit prin a-şi revizui viaţa, ur­mân­­du-l pe Pă­rintele Arsenie, pe cât dă Dum­nezeu, fie­căruia după măsura sa, ca pe un sfânt mare, deose­bit.

„Să vedem ce spune Cerul”

Dacă vrea cineva să vadă chipul Dom­nului cu ade­vărat, e destul să deschidă car­tea Cărarea Împărăţiei sau un album cu pictura bisericii Drăgănescu, reali­zată de părintele Arsenie. Hristos i s-a arătat în toată lu­mina Lui, şi Părintele, care era şi pictor bisericesc, cum i s-a arătat Mântuitorul, aşa L-a pictat. Aşa şi cu Maica Domnu­lui, aşa şi cu sfinţii – pe toţi ni i-a înfă­ţişat în pictura sa Părintele, întocmai cum i s-au arătat, cum a vorbit cu ei. Reprezentările lor plastice nu sunt rodul imagi­naţiei artistice sau închipuirii Părintelui, ci chipurile vederii sale în duh.
O taină pe care nu suntem vrednici a o înţelege ră­mâne taină.

Uneori, când i se cerea un sfat într-o chestiune di­ficilă, într-un mare necaz, Părintele spunea: „Stai să vedem ce spune Cerul – şi, prin rugăciunea curată a Sfinţiei sale, cel aflat în necaz primea curând, chiar de la sursă, prin intermediul Părintelui, răspunsul râv­nit de Sus, de la Dumnezeu. Un om care l-a cunos­cut bine şi i-a dedicat şi o preafrumoasă carte, preotul Petru Vamvulescu, scrie: „Eram odată la biserica din Drăgănescu – pentru că numai acolo mi-a spus Pă­rin­tele să-l caut – şi era multă lume. După ce am vor­bit puţin cu Părintele Arsenie, eu am rămas în spate, iar el s-a dus printre oameni, în faţă. Mă gândeam să alcătuiesc o rugăciune către Hristos şi Maica Domnu­lui, cu care să-i cuprind pe toţi oamenii. Am formulat în gând aşa: «Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne, pentru rugăciunile Sfintei Maicii Tale». Părintele a venit repede lângă mine şi mi-a zis: «Bine ai gândit». Şi mi-a repetat rugăciunea exact cum o spusesem eu în gând! Eu săltam de bucurie. Şi m-am mai gândit să zic: «Şi pe mine, cel mai păcătos». Dar oare nu-i prea lungă, mă întrebam, tot în gândul meu. Şi Pă­rintele iar a venit şi mi-a zis ce am gândit: «Poţi să adaugi Şi pe mine, cel mai păcătos, deşi îi cam lun­gă». M-am minunat! Părintele s-a uitat la mine şi mi-a zis: «Am un telefon cu Dumnezeu. Fără fir…»”.

Ascultare în duh

Din mulţimea mărturiilor reiese clar că Părintele Arsenie dobândise, prin post şi rugăciune în Muntele Athos, prin mijlocirea Maicii Domnului, sub ascul­tarea în duh a Sfântului Serafim de Sarov, darul clar­vederii, libertatea şi puterea de a vedea în duh şi de a trece, dus-întors, încă în viaţă fiind, din realitatea aceasta în realitatea lumii de dincolo, între trecut şi viitor, între timpul nostru limitat terestru şi veşnicia lui Dumnezeu.

Încă o dată: nu sunt poveşti!

Un sfânt îşi aşteaptă canonizarea: ARSENIE BOCA

Acelaşi venerabil ieromonah Pantelimon Muntea­nu: „M-aţi întrebat dacă l-am visat vreodată (pe Pă­rintele Arsenie) sau dacă mi-a spus ceva în vis. Eu vă spun că l-am văzut aievea şi după moartea sa. De mai multe ori l-am văzut. Nu spun asta ca să pară că am eu vreun dar de la Dumnezeu, ci vreau să arăt că Pă­rintele este cât se poate de viu şi că lucrează cu mare, mare dragoste în continuare, chiar şi prin cre­dincioşii care nu l-au văzut niciodată. Apostolia lui pe pămân­tul românesc şi pentru chemarea tuturor neamurilor la credinţă nu s-a încheiat, dimpotrivă. Glasul lui de Apostol este din ce în ce mai puternic. Mergeţi la Prislop să vă convingeţi!”.

Un asemenea mare sfânt vă propun să ni-l cerem cu stăruinţă de la Hristos Dumnezeu, zi şi noapte. Şi cum ne sunt gândurile şi rugăciunea, aşa ne va fi şi viaţa. Să-l chemăm stăruitor, iar şi iar, spre binele nos­tru, al celor vii şi al adormiţilor noştri. Şi ne vor urma exem­plul, negreşit, şi alţii. În felul acesta, deie Dom­nul să contribuim cu toţii la trecerea Părintelui în calen­dar. Cel trimis la noi de Sfinţii Brâncoveni se va bucura să ne primească şi, ca vrednici fii ai săi duhov­niceşti, să ne ocro­tească, să ne ajute prin rugă­ciunile Sfinţiei sale înaintea tronului lui Hris­tos. Numai să-l chemăm curat şi luminat. În­suşi Părintele a spus, nu o dată: „Mă, după ce plec din această viaţă, vă voi ajuta şi mai mult. Strigaţi-mă! Şi în şură de veţi fi, voi veni să vă ajut”.

Sfinte Părinte Arsenie, te chemăm: din şură, cum ai spus, din biserici, din târg, din şcoli, din uliţă, de pe şosea, din bâlci, din cimitir, de la serviciu şi de aca­să, din grădină, de pe banca de la poartă, din câmp, din vie, din pădure, de la moară şi de la gară, din spi­tal, din cârciumă şi puşcărie, de la neamuri şi din ve­cini, din ţară şi dintre străini, din zi şi din noapte, din viaţa aceasta şi din cealaltă, dimi­neaţa şi la culcare: Sfântul lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi, păcătoşii, fiecare după nu­mele său! Doamne Iisuse Hris­toase, miluieşte-ne!

Părintele nu va veni să-l vedem aievea – nu suntem vrednici. Va veni în duh şi adevăr, în cuvintele sale vii, din cărţile sale, din mărturiile celor ce cred că l-au văzut sau nu. Şi cine crede din inimă curată, din tot sufletul, va avea mereu o „pilă” în cer, un fir de legă­tură cu Dumnezeu, un braţ de lumină întins la tre­cerea prin vămile văzduhului, un prieten de nădejde aici şi, după plecarea de-aici, în viaţa viitoare. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

„Aţi fost o lumină în viaţa mea”, îi lăsa Părintelui, scris, Principesa Ileana a României, în momentul pă­răsirii forţate a ţării.
Sfinte Părinte Arsenie, eşti o lumină în viaţa mea, mărturisesc şi eu, nevrednicul şi păcătosul, a cărui viaţă ai scos-o tainic şi minunat din mocirla păcatelor, aşezând-o prin cuvintele tale vii pe temelia curată şi luminată numită Iisus Hristos!

Dumnezeu să te binecuvânteze în veci!

MARIAN DRĂGHICI – formula-as.ro

Iar o multime de alte marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Aproximativ 95.000 de pelerini s-au rugat, de vineri până duminică, la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop

Aproximativ 95.000 de pelerini s-au rugat, de vineri până duminică, la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, numărul fiind unul record, anterior cei mai mulţi credincioşi înregistraţi într-un weekend fiind în martie, când au fost peste 35.000 de persoane.

Record de pelerini la mormântul părintelui Arsenie Boca: Aproximativ 95.000 de oameni s-au rugat la Mănăstirea Prislop (Imagine: Ghita Porumb/Arhiva Mediafax Foto)

Peste 95.000 de credincioşi din toate colţurile ţării s-au rugat, de vineri şi până duminică, la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, pelerinii formând cozi de peste un kilometru pentru a ajunge în cimitir, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi (IJJ) Hunedoara, sublocotenentul Lucian Stoichiţoiu, aproximativ 30 de jandarmi au asigurat măsurile de ordine şi siguranţă publică, la sfârşitul acestei săptămâni, la Mănăstirea Prislop.

„Sfârşitul de săptămână a adus un număr impresionant de pelerini care au trecut pragul Mănăstirii Prislop, numărul acestora fiind de aproximativ 95.000. S-a înregistrat un număr record de pelerini, numai vineri au trecut pe la mormântul părintelui Arsenie Boca peste 45.000 de oameni”, a declarat sublocotenentul Stoichiţoiu.

Până acum, cel mai mare număr de pelerini care au venit la Mănăstirea Prislop într-un sfârşit de săptămână în care nu a fost hramul lăcaşului sau comemorarea părintelui Arsenie Boca a fost înregistrat în luna martie a acestui an, fiind vorba de peste 35.000 de credincioşi.
Mai multe detalii aici:

„Prin contribuţia adusă de forţele de ordine participante, jandarmi, Poliţie Rutieră şi echipaje SMURD, situaţia a fost gestionată corespunzător. Au fost aplicate trei sancţiuni pentru cerşetorie şi zece persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce s-au simţit rău. În rest, nu au fost înregistrate incidente. Măsurile adoptate de jandarmi au asigurat un climat de ordine şi siguranţă pentru toţi credincioşii pe timpul slujbei religioase şi au realizat dispozitive de îndrumare a acestora pe parcursul pelerinajului la mormântul părintelui Arsenie Boca”, a spus purtătorul de cuvânt al IJJ Hunedoara.

Arsenie Boca s-a născut în 1910, iar pentru convingerile sale a fost arestat, torturat de fosta Securitate şi apoi alungat de la mănăstire în timpul regimului comunist. Părintele Arsenie Boca a murit în 28 noiembrie 1989 şi nu a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

Mănăstirea Prislop a ajuns loc de pelerinaj pentru românii din toate colţurile ţării, ea identificându-se cu personalitatea părintelui Arsenie Boca. Oamenii vin pe tot parcursul anului la Prislop, pentru a se ruga. Cei mai mulţi credincioşi ajung aici în 28 noiembrie, ziua de pomenire a părintelui Arsenie Boca, dar şi cu ocazia unor sărbători religioase. – mediafax.ro

Sfinte Parinte Arsenie Boca roaga-te pentru noi pacatosii!

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Cuvant al Sfantului Parinte Justin Parvu despre Sfantul Parinte Arsenie Boca

Dumnezeu lucrează prin oameni. Socotim că frumusețea artei scrise și pictate de părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia. Toate le încununează un suflet înaintea lui Dumnezeu, și pe noi și neamul nostru și toată creștinătatea de pretutindeni. Valorile acestea Ortodoxe au fost pretutindeni și vor rămâne în viața noastră ca existență în eternitate. Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmași ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa și să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoții și strănepoții noștri. Aceasta a fost și este misiunea părintelui Arsenie Boca, și el nu e mic înaintea lui Dumnezeu; de aceea îl laudă credincioșii în biserici, la mormântul lui și în casele lor iar temelia credinței este în acești închinători binecredincioși.

 

Știut este de toți că vrăjmașul urlă la mormântul părintelui. Vrăjmași au fost dintotdeauna și vor exista cât timp va îngădui Dumnezeu să existe omenirea aceasta. Atât timp cât noi vom fi și vom rămâne în haina aceasta monahală vom avea și prieteni și neprieteni că așa a fost dintotdeauna, de la începutul veacurilor.

Mântuitorul Hristos a dus crucea pentru toți, și neamul nostru duce crucea unei dreptăți pentru că el mereu a fost hăituit dar s-a menținut datorită modestiei, simplității, smereniei, și a trăit cu mulțumirea de a rămâne în hotarele lui și de a nu trece peste alte neamuri din jurul nostru. S-a învățat mereu în această credință că tot ce nu-i al nostru nu este de la Dumnezeu. Și toți cei care au năvălit și năvălesc și astăzi în țara aceasta s-o cumpere, s-o defăimeze, s-o distrugă, se vor lovi de piatra Hristos. Acum se dovedesc foarte multe lucruri și e posibil… ca poate să fim și vânduți, o parte… Dar așa cum a fost în toate vremurile, au fost oameni și pentru, și împotriva lui Dumnezeu.

Cei care sunt împotriva lui Dumnezeu sunt și împotriva neamului și împotriva mântuirii lor.

Monahismul, în special, ca armată de geniu a Bisericii Ortodoxe, îi revine marea sarcină:

  1. De a duce crucea nației din care face parte, în post, în rugăciune și smerenie;
  2. De a păstra cu sfințenie și transmite urmașilor învățăturile Sfinților Părinți;
  3. De a duce mai departe flacăra mântuitoare a credinței Ortodoxe a înaintașilor

noștri prin care a lucrat Dumnezeu. Și unul dintre aceștia este și Părintele Arsenie Boca.

Și precum la înviere preotul cheamă poporul: „veniți de luați lumină”, iar la Botezul Domnului în prima stihiră de cântare zice: „veniți de luați darul smereniei, al înțelegerii și al temerii de Dumnezeu” așa să ne binecuvinteze Dumnezeu și pe noi și să ne ajute mai departe. Amin!

Textul de mai jos este un cuvant al Parintelui Justin Parvu despre Parintele Arsenie Boca, asa cum apare in cartea “Despre indumnezeirea omului prin Har“, vol. I, pag. 240, Ed. Credinta Stramoseasca, 2005. – astradrom-filiala-bihor.blogspot.ro

Alte lucruri minunate despre cei doi mari Sfinti Parinti dati de Neamul Romanesc, puteti citi la categoriile: Sfantul Parinte Justin Parvu si Sfantul Arsenie Boca

A inceput sa lacrimeze o icoana a Sfantului Parinte Arsenie Boca?

Arsenie Boca face intr-adevar minuni, sunt convinsi localnicii dintr-un sat din Vaslui. Imaginea sa, adusa de la manastirea Prislop, lacrimeaza, sustin ei, de zile intregi. Oamenii cred ca se afla in fata unei minuni si se roaga fierbinte. 

arsenie boca

Daca e semn bun sau rau, parerile sunt impartite, dar tot mai multi spun ca Sfantul Ardealului plange pentru pacatele noastre. Oamenii asteapta cu zecile la coada sa se inchine la imaginea lui Arsenie Boca – dar nu la Prislop, ci in satul Puscasi, judetul Vaslui. Un localnic a cumparat reproducerea de la manastire si a adus-o acasa chiar de Sfantul Gheorghe. A expus-o in troita din fata casei si peste cateva zile, spun oamenii, in ochi au aparut lacrimi.

Localnica: „Aurica, zic, a inceput sa lacrimeze ochiul stang la icoane pe care a adus-o Claudiu. E lacrima… N-am zis la nimeni, ca – daca ziceai la cineva – nu credea.”
Vecina: „Am vazut ca are lacrima asa, avea lacrima in ochi, dar am crezut ca e de la pictura. Nu mi-am dat seama. Vine lumea, se mira.”

arsenie boca

Localnicii sunt convinsi ca asista la o minune dumnezeiasca.

Batrana: „De cand sunt, sunt batrana, am 70 de ani si n-am vazut asa minune ca acum.”

Femeie: „Chiar daca imi spunea cineva ca a taiat un copac si a vazut nu stiu ce, nu credeam, dar acum am vazut cu ochii mei minunea.”Unii cred ca este cazul sa trecem la post si rugaciune, pentru ca Dumnezeu transmite un mesaj.

Localnic: Acum ne arata Tatal nostru Ceresc ca-i lumea rea

Reporter: Poate-i un semn bun..

Localnic: Eeee, ar fi bine, dar odata ce plange Maica Domnului sau cine este, nu-i a bine!” – stirileprotv.ro

Daca chiar a inceput sa planga si eu cred ca intr-adevar plange, nu e de mirare.

In primul rand poate plange cand vede cat este inca de prigonit, el a facut doar bine si in schimb primeste incontinu ocărâri peste ocărâri de la o gramada de lume. Iar totodata in felul acesta, poate le-a trimis un semn necredinciosilor sa creada si sa inceteze in a-l mai batjocuri.

Mai apoi poate plange pentru neamul romanesc pe care l-a iubit atat de mult, cand vede ca profetiile lui incep sa se implineasca si tara a ajuns un dezastru si romanii au devenit doar niste sclavi asupriti.

Dar poate plange si pentru ce va urma, pentru ca urgia anuntata de parinte este abia la inceput, si de acum va urma ce-i mai rau.

Numai Dumnezeu si Sfantul Parinte stiu exact!

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Minunile de la înmormântarea Sfântului Părinte Arsenie Boca

Abonare Părintele Arsenie Boca, cunoscut ca Sfântul Ardealului, a murit în noimbrie 1989 Părintele Arsenie Boca, considerat unul dintre marii duhovnici ai României, a murit în 28 noiembrie 1989, la Sinaia, iar şase zile mai târziu a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului. O serie de mărturii ale celor care au asistat la priveghiul şi înmormântarea preotului s-au păstrat până în prezent, iar unii dintre autorii relatărilor au susţinut că evenimentul a fost ieşit din comun. Părintele Arsenie Boca, de nerecunoscut în haine civile.

Unul dintre cei care au slujit la înmormântarea părintelui Arsenie Boca a fost preotul hunedorean Octavian Pătraşcu, din Valea Jiului. Octavian Pătraşcu (77 de ani) relata că a aflat de moartea duhovnicului Arsenie Boca la 29 noiembrie 1989, în vremea în care se afla la Episcopia Aradului. Era duminică dimineaţa, iar în paraclisul Episcopiei Aradului avea loc slujba de Liturghie. Părintele a auzit telefonul sunând în cabinetul episcopului Timotei şi a răspuns. „La celălalt capăt al firului era maica stareţă Apolinaria, prima după reînfiinţarea Mănăstirii Prislopului. Cu glasul emoţionat, m-a rugat să anunţ că a decedat părintele Arsenie şi că în testamentul său trecuse insistent dorinţa de a fi înhumat în cimitirul Mănăstirii Prislop“, îşi aminteşte preotul Octavian Pătraşcu. Peste câteva zile, pe 4 decembrie 1989, episcopul Aradului şi Hunedoarei l-a trimis pe preotul Pătraşcu la Prislop, pentru a duce mesajul Episcopiei la înmormântarea părintelui Arsenie Boca.

„Slujba la care au participat mai mulţi preoţi şi o mulţime de oameni apropiaţi părintelui a fost încărcată de emoţie. I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a dat ocazia să îl conduc pe ultimul drum pe cel pe care îl preţuiam cu toţii. Câteva săptămâni mai târziu urma să aibă loc ceea ce părintele Arsenie Boca prevestise: schimbarea regimului comunist“, a povestit recent Octavian Pătraşcu, pentru adevarul.ro. Preotul hunedorean relata că la înmormântarea părintelui Arsenie Boca nu s-au petrecut lucruri neobişnuite.

La fel au susţinut şi unii dintre localnicii din satul Silvaşu de Sus, aflat la trei kilometri de mănăstire, care au participat la înmormântare. „Deseori, ne întreabă oamenii dacă l-am cunoscut pe părinte şi ne roagă să le povestim despre el. Unii dintre săteni l-au văzut în viaţă. Eu doar am fost la priveghiul lui şi îmi amintesc mulţimea mare care a venit la biserică, unde fusese depus trupul lui. Îmi amintesc chipul părintelui, care părea însufleţit, nu ai fi putut spune că este al unui om care murise. La fel au spus şi cei care l-au atins“, a povestit Letiţia, o localnică din Silvaşu de Sus, loc pentru care părintele Arsenie Boca este considerat o binecuvântare.

Despre ochii deschişi ai preotului

Unul dintre cei prezenţi la înmormântarea părintelui Arsenie Boca a fost preotul Simion Todoran. Acesta a povestit că se întâlnise în urmă cu o lună cu Arsenie Boca, iar duhovnicul i-a spus la despărţire că era ultima dată când îl va mai vedea.

„Eu am gândit că e ultima dată în luna aceea. Ştiind gândul meu mi-a răspuns: «Nu, eu am să plec pentru totdeauna». Îmi părea rău, pentru că mă legasem sufleteşte de Părinte. Dar mi-a spus: «Mă duc, dar de acolo de unde mă voi duce, am să vă ajut mult mai mult decât am făcut până aici». În 28 noiembrie 1989 am primit un telefon care m-a întristat mult de tot, căci am aflat că părintele a plecat din lumea aceasta. La înmormântare am avut puternica impresie că văd moaştele unui sfânt şi mi-am zis: Părinte, ai fost mare în viaţă, mare te-a lăsat şi moartea aceasta”, afirma preotul Simion Todoran.

„La înmormântarea Părintelui, am văzut că avea degetele mâinilor sub dulamă. M-am mirat şi m-am întrebat de ce au făcut aşa. Nu ştiu de ce, dar am auzit în predica părintelui Bunescu, la înmormântare ceva ce m-a uluit. A spus aşa: „Ai trăit ca un cuvios şi ai murit ca un martir”. Tot la înmormântare, când s-a întors sicriul cu 180 de grade, pentru a pleca spre cimitir, am văzut foarte clar cum Părintele Arsenie a deschis ochii! I-am văzut clar ochii albaştri. Eram foarte aproape de sicriu. Când am auzit că şi alţii au văzut acest lucru, am înţeles că nu a fost o nălucire”, relata maica Adriana, de la Schitul Cornet, potrivit crestinortodox.ro.

Mărturia unui preot

Un preot prezent la înmormântarea din urmă cu 25 de ani susţinea că ar fi fost martor al unor evenimente neobişnuite.

„Nu pot uita, când au scos sicriul din biserică, în spatele meu era o femeie îmbrobodită, plânsă, şi un bărbat foarte înalt, amândoi ţărani din părţile Făgăraşului, şi brusc, bărbatul a rămas ca paralizat, cu ochii mari, înspăimântaţi, şi-a îndreptat mâna spre inimă şi deodată a făcut aşa, în mare şoaptă: «uoaaaahhh!». I-am urmărit prin curtea mănăstirii doar-doar voi afla ce-o fi văzut bărbatul acela, şi când mergeam cu toţi spre groapă, am tras cu urechea şi am auzit: cu toate că era amiază, omul văzuse sus, pe cer, o cruce de stele”, a povestit părintele Dumitru, de la Mănăstirea Sf. Ilie – Albac, informează crestinortodox.ro.

Un alt martor la înmormântare a fost Gheorghe Silea, din Sâmbăta de sus. Acesta a relatat următoarele „Când a murit Părintele Arsenie a fost pentru prima dată în viaţă când am avut ocazia să-l ating. Obrajii îi erau roşii. A murit joi şi l-au înmormântat luni şi era ca viu atunci. Împrejurul sicriului se simţea mireasmă de mir. Nu au fost la înmormântare atât de mulţi, cum mă aşteptam. A trecut la cele veşnice neîmpăcat pentru că a plecat cu multe taine pe care nu a avut cui să i le dezvăluie”, potrivit crestinortodox.ro.

„Un om care umbla prin văzduh”

O altă martoră la înmormântare a relatat că în timpul priveghiului ar fi simţit un miros puternic de smirnă. „M-am speriat, am întrebat pe o maică. «Aici s-a întâmplat ceva, a zis. «Ţi-a dat părintele binecuvântarea». L-a dus, l-a înmormântat, şi când să tragă pământ pe sicriu, ieşeau aburii ca de la un canal cu apă fierbinte: era smirnă şi tămâie. Toată lumea s-a umplut de smirnă şi tămâie. Şi atunci părintele Daniil a zis: «Nu ştiu dacă ştiţi pe cine am înmormântat. Am avut un om care umbla prin văzduh şi vorbea cu îngerii. Un om sfânt pe care l-am avut noi pe pământ». Atunci toată lumea s-a mirat. Mi-a rămas în haină, un an de zile, mirosul de smirnă şi de tămâie”, este mărturia Letiţiei Suciu, potrivit crestinortodox.ro.

Mărturia preotesei Anişoara Crăciun

Anişoara Crăciun, văduva preotului Opre Crăciun din Cinciş, fost deţinut politic în închisorile regimului comunist, împreună cu Arsenie Boca, a relatat despre întâlnirea fostului ei duhovnic, în ultimele luni din viaţa acestuia.

În vremea Paştelui, preoteasa venise să se spovedească la Mănăstirea Prislop şi nu ştia că părintele se află acolo. Maicile din Prislop au înştiinţat-o de prezenţa duhovnicului, care însă nu mai purta hainele preoţeşti şi avea barba rasă.

„Maicile mi-au spus ca, atunci când o să îl văd, să aplec capul, iar dacă el va ridica mâna dreaptă, înseamnă că poate sta cu mine pentru a îmi asculta spovedania. L-am întâlnit şi mi-a făcut semnul. Câteva minute mai târziu ne-am aşezat pe una din băncile din faţa bisericii şi am vorbit. Era ora douăsprezece, mă uitasem la ceas. De emoţii, nici nu mai ştiam ce să vorbesc. Apoi, mi-a spus că el se va retrage în chilie şi ne-am luat rămas bun, dar mi s-a părut totul ciudat. Parcă trecuseră doar câteva minute în care am vorbit şi mă miram că a stat atât de puţin cu mine, deşi nu îl mai văzusem de ani buni. Însă când m-am uitat din nou la ceas, am văzut că trecuseră aproape trei ore, pe nesimţite“, îşi amintea Anişoara, într-o relatare făcută reporterilor adevarul.ro.

Credinţa în minunile de la mormânt

Potrivit autorilor cărţilor despre părintele Arsenie Boca, despre minunile săvârşite la mormântul său de la  Mănăstirea Prislop există numeroase relatări. Oamenii citaţi în cărţile care spun povestea fostului stareţ vorbesc despre apariţii miraculoase ale părintelui Arsenie Boca la mormânt şi despre modul în care au fost ajutaţi să treacă peste necazuri şi să se însănătoşească, rugându-se în faţa troiţei de la mormânt. Cât adevăr prezină mărturiile pelerinilor este greu de stabilit, însă în ultimii ani numărul mărturiilor despre minunile din faţa locului de veci împodobit cu flori a crescut. O astfel de relatare aparţine preotului David Stoica, de la Mănăstirea Sadinca. Acesta povestea că şi-a dat seama la Prislop de puterea de vindecare a duhovnicului Arsenie, chiar şi după ce acesta murise.

„O copilă de patru ani, cu familia, venise la mormântul de la Prislop al părintelui Arsenie. Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenunchiaţi în jurul mormântului cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”, afirma părintele David, în cartea„Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”.

Mormântul devenit loc de pelerinaj

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara – d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop.

Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul acestuia, mulţi cu credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni. – adevarul.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca