Semnul Crucii, remediul cel mai bun pentru cei care se tem de boli si de microbi

Atât de mult se temea sărmanul de microbi, încât îşi albise mâini­ le curăţindu-le cu spirt.

Dacă cineva care este cuprins de frica de a nu se îm­bolnăvi sau de frică, în general, îşi face cruce, îl ajută Hristos. Câţi dintre cei care au diferite boli nu trec pe la Colibă! Unii simpli îşi fac semnul crucii, sărmanii, apoi iau cănuţa ce o am acolo şi beau apă. Alţii care se tem, nici nu o ating. Cu câteva zile mai înainte a venit cineva care avea o funcţie înaltă. Atât de mult se temea sărmanul de microbi, încât îşi albise mâini­le, tot curăţindu-le cu spirt. Chiar şi maşina sa şi-o freca cu spirt. Mi-a fost milă de el. Ştii ce înseamnă să ai o astfel de funcţie şi să te mişti aşa? I-am dat rahat dulce, dar nu l-a luat, pentru că l-am apucat eu cu mâna. Dar şi în cutie de ar fi fost, tot nu l-ar fi luat, deoarece s-ar fi gândit că şi în cutie l-a pus cineva cu mâinile lui. Când am văzut aceasta, am luat rahatul, l-am frecat de pantofii lui şi apoi l-am mâncat. I-am făcut destule de acestea şi m-am chinuit să-l fac să se elibereze puţin din acea psihoză.

Imagini pentru sfantul parinte paisie aghioritul

Iată, şi astăzi a venit aici o tânără care avea frică de boală. Când a intrat înăuntru, n-a luat binecuvântare, pentru că se temea să nu se molipsească de microbi, iar când a plecat, după atâtea pe care i le-am spus ca s-o ajut, iarăşi n-a luat binecuvântare. „Nu-ţi sărut mâna, îmi spune, pentru că mă tem să nu mă molipsesc de microbi”. Ce să mai spui? În felul acesta îşi fac viata lor neagră.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești. Volumul III. Nevoință duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 49-50) – doxologia.ro

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Iar, citind categoria Sanatate, veti gasi alte multe informatii foarte interesante despre cum sa va vindecati de felurite boli, de la cele mai usoare pana la cele mai grele(inclusiv cancere) sau pur si simplu sa le preveniti.

Publicitate

Izbavirea unei demonizate la mormantul Sfantului Parinte Paisie Aghioritul

Intr-o dimineata de decembrie a anului 1996, la pangarul manastirii de la Suroti se aflau maica responsabila, doi soti impreuna cu copilul si cu tatal lor, doua femei de varsta mijlocie si un barbat tanar. Deodata s-a auzit un strigat puternic.

Mormant-sfantul-paisie-aghioritul

Una dintre femeile de varsta mijlocie, care era destul de voinica, tocmai cazuse la pamant si incepuse sa se loveasca, sa urle salbatic si sa-si miste repede capul intr-o parte si alta. Privelistea era ingrozitoare. Femeia cu copilul au iesit afara, iar ceilalti s-au apropiat de ea ca s-o ajute. Mugea, gafaia si spunea cu o voce barbateasca, salbatica si amenintatoare:

“Am sa va arat eu voua, astora care nu credeti, am sa va arat eu… Inca putin si am sa va pun la toti 666 pe mana…O sa va inchinati cu totii mie…Ticalosilor, imbecililor…” si alte ocari. Apoi a inceput sa scuipe si spunea infricosata: “Paisie, ma arzi, vrei sa ma trimiti inapoi in tartar… Si aceasta femeie nenorocita numai pe la manastiri ma duce… De ce o ajuti? Ma arzi, ma arzi!” Urla si se lovea atat de tare, incat toti credeau ca isi va sparge capul. Era lucru vadit ca o chinuia diavolul. “Aaa…Aaa…“, striga iarasi. “Uite, a venit si Maria acum…Ma arzi, Paisie!” si strigand acestea, ramase nemiscata, de parca ar fi lesinat. Cei care erau de fata s-au apropiat pentru a o ajuta, iar femeile au acoperit-o cu hainele ei.

Dupa aceasta au ridicat-o in picioare. Atunci femeia si-a deschis ochii si a inceput sa planga linistit, iar din adancurile inimii ei s-au revarsat aceste cuvinte: “Iti multumesc, Gheronda… Iti multumesc, Dumnezeul meu!” Si repeta aceste cuvinte cu multa recunostinta. Apoi s-a ridicat, a mers inaintea icoanei lui Hristos si a Maicii Sale si a inceput sa se roage cu suspine negraite: “Dumnezeul meu…Dumnezeul meu…Cum de m-ai primit pe mine, nevrednica? Iti multumesc, Gheronda…Nu meritam, Dumnezeul meu, un astfel de ajutor.”

Toata aceasta priveliste era deosebit de miscatoare. Apoi au salutat-o pe maica de la pangar si au plecat. Aceasta femeie care s-a izbavit de diavol a povestit ca in noaptea de dinaintea venirii ei la manastire l-a vazut pe Staretul Paisie care i-a spus: “Vino la mormantul meu si te voi face bine.” A doua zi a venit la manastire si dupa ce s-a inchinat la mormantul Staretului a venit la pangar, unde s-au petrecut cele descrise mai sus. – ganduridinierusalim.com

Alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Vorbirea Sfantului Paisie Aghioritul cu animalele

Locuitorii din Conita au fost impresionati de apropierea pe care o avea ”Călugarul” cu animalele.

Vorbirea Cuviosului Paisie Aghioritul cu animalele.

Într-o duminica, dupa Sfanta Liturgie, pe cand se retragea la chilia sa, Părintele Paisie a auzit voci inspaimantate. Iese afara si ce sa vadă? Un urs mare a intrat pe poarta principala creind panica printre cei aflati in curtea manastirii. Cuviosul s-a apropiat insa de urs si i-a zis: ”Acum trebuie sa pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate.”

Ursul a pornit spre munte pe cele două picioare ale sale. In fiecare luni, sapte-opt ursi veneau la locul din spate al Manastirii, unde se afla bucătăria si Parintele Paisie le dadea din mancarea pe care credinciosii o lăsau la sfarsit de saptamana.

Într-o zi, un copil, văzând mormantul pe care l-a sapat Cuviosul, i-a zis:

– Parinte, mormantul nu s-a adancit indeajuns, mai trebuie sapat.

– Du-te la magazie sa aduci faras si cazma, sa sapam mai adanc, a raspuns acela.

Intrand copilul in magazie, a vazut in fata sa doi serpi, si s-a speriat. Parintele Paisie insa s-a dus in spatele sau, l-a atins pe umar si i-a zis: ,,Sunt inofensivi, Gheorghe, nu te teme!’” Iar serpilor le-a spus: ”Duceti-va in spate, nu vedeti ca lui Gheorghe îi e frică?” Serpii au ascultat si imediat s-au retras si s-au strans intr-un colt.

La Stomio erau multi serpi, dar Cuviosul nu ii omora si nici nu lasa pe altii sa-i omoare. Atata sensibilitate duhovniceasca avea, incat nici furnici nu dorea sa calce. Unui copil, care invata mestesugul tamplaritului, i-a spus odata:

– Panaghioti, fi atent sa nu calci vreo furnica!

– Ei, Parinte, sunt atatea furnici! a raspuns copilul.

– Tu sa fi atent! a insistat Cuviosul.

Intr-o alta  zi, in vara lui 1960, a vazut un iepure de camp ce manca pastai din mica gradina pe care o facuse pe terasă, mai jos de manastire. S-a dus incet, incet in spatele iepurelui, si-a deschis dulama, si l-a prins inauntrul acesteia. L-a luat sus la manastire, l-a tuns pe frunte si i-a pictat cu rosu o cruce iar pe urma l-a lasat liber zicand: ,,Haide sa te duci in harul Domnului si alta data sa nu mai mananci pastaile! Ai atat de multa iarba sa mananci, atat de multa a dat Dumnezeu!”

Dupa aceea a zis vanatorilor:

– Sa fiti atenti sa nu omorati iepurele meu! Are o cruce pe frunte ca sa il recunoasteti si voi!

– Parinte Paisie, cum poti sa vezi daca iepurele are cruce sau nu? Iepurele alearga ca un glont, au raspuns vanatorii.

– Il veti vedea, il veti vedea, a raspuns, si astfel i-a impiedicat sa vaneze aproape de manastire.

Dragoste avea si fata de  caprioare. Cand se ducea la lemne in padure, ele il recunoasteau dupa lovitura de topor si se apropiau de Parinte. Vino sa vezi caprioarele, i-a spus odata  unui vanator! Si te rog mult, sa nu omori niciuna dintre aceste animale. Vanatorul s-a apropiat si a rămas surprins când a văzut cum cinci-sase caprioare pasteau langa Cuvios. Apoi a declarat: Cea mai frumoasa priveliste este sa-l vezi pe Calugar stand in compania caprioarelor.

Traducere din cartea Sfantul Paisie Aghioritul, Sf. Ioan Teologul – Suroti 2015 de S. M. Pantocrator – impantokratoros.gr

Allte lucruri minunate despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Sfântul Paisie Aghioritul: Lumea arde. Pricepeți asta? – Profeție despre cel de al Treilea Război Mondial

Lumea arde. Pricepeți asta?

Cei mai mari mucenici au fost proorocii. Mucenici mai mari decât toți mucenicii, cu toate că n-au murit toți cu moarte mucenicească. Pentru ca mucenicii sufereau pentru puțin, în timp ce proorocii vedeau o situație şi sufereau mereu.

Au strigat, au strigat, şi ceilalţi erau indiferenți. Iar când a venit vremea şi i-a ajuns mânia lui Dumnezeu din pricina nepăsării lor, erau chinuiți şi aceia (proorocii) împreună cu ei. …N-am conștientizat ca diavolul a hotărât să distrugă făpturile lui Dumnezeu. Este hotărât sa lucreze astfel ca să distrugă lumea. A turbat, pentru că a început să intre în lume neliniştea cea bună. Este foarte sălbăticit, pentru că ştie că timpul lui e scurt (Apoc. 12,12). Acum face ca un criminal, care atunci când îl înconjoară, spune: „Nu mai am izbăvire ! Mă vor prinde!” – şi sparge tot. …Lumea arde. Pricepeți asta? Au cuprins-o multe ispite. O astfel de văpaie a aprins diavolul încât de s-ar aduna toți pompierii, n-o pot stinge. Văpaie duhovnicească. N-a rămas nimic. Numai de rugăciune e nevoie, ca să se milostivească Dumnezeu spre noi. Vezi, atunci când se aprinde un foc mare nici pompierii nu mai pot face nimic, ci oamenii sunt nevoiți să se întoarcă la Dumnezeu şi să-L roage să trimită o ploaie puternică, ca să se stingă.

Despre începutul celui de al treilea Război Mondial, la vremea spanacului

Când veţi auzi că apele Eufratului sunt îngrădite de turci în susul lor cu un baraj şi sunt folosite pentru irigare, să ştiţi atunci că deja suntem în proces de pregătire a acelui mare război şi astfel se deschide drumul pentru armata de două sute milioane de oameni a răsăritului, precum spune Apocalipsa. Printre pregătiri va şi aceasta: va trebui să sece râul Eufrat ca să poată trece o armată numeroasă. La o adică, zâmbi Stareţul, dacă două sute de milioane de chinezi, ajungând aici, vor bea câte o cană de apă, îl vor usca pe loc! Mi s-a spus că armata Chinei numără acum două sute de milioane de ostaşi, adică acel număr concret despre care scrie Sfântul Ioan în Apocalipsă. Chinezii pregătesc chiar şi un drum pe care îl numesc miracolul epocii, cu lăţimea unui rând de o mie de ostaşi aliniaţi. Acest drum deja e construit până la hotarele Indiei.

E nevoie, de fapt, de multă atenţie şi luciditate ca să deosebim semnele vremurilor, căci într-un fel sau altul, se întâmplă că cei care nu se îngrijesc de curăţenia inimilor lor să nu le deosebească şi să greşească. Să presupunem că cineva ştie că, pentru venirea unei armate multimilionare, trebuie să se usuce râul Eufrat. Dacă însă va aştepta o minune: de exemplu, să apară o crăpătura care să înghită toată apa, va greşi, pentru că nu s-a îngrijit ca, prin curăţenia inimii sale, să „pătrundă în spiritul” Scripturii[3].

„Câțiva militari așteptau la gardul chiliei Părintelui, la Panagouda. Şi-au ridicat ochii şi l-au văzut venind către ei. A deschis poarta de sârma şi le-a urat bun venit. Le-a pregătit să se așeze sub un copac şi a-nceput să discute cu ei. La un moment dat, unul dintre ei i-a spus:

– Nu mai suport, gheronda. M-am săturat de militărie… Părintele s-a întors, l-a privit şi i-a spus: – – Tu n-o să renunți. Tu o să fii Comandantul Apărării atunci când ne vor ataca turcii… Toți l-au privit plini de uimire.

– Şi când va fi, gheronda, treaba asta?, l-au întrebat.

– Când va fi vremea spanacului, le-a zis, şi a schimbat apoi vorba.

Turcii ne vor lovi dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp după atacul turcilor şi rușii îi vor lovi pe turci şi îi vor căsăpi. Așa cum rupi o coală de hârtie tot așa va fi sfâșiată Turcia. O treime din turci vor fi uciși, o treime se vor încreştina, şi o treime va merge în adâncurile Asiei. Folosirea apelor Eufratului de către turci pentru irigații va fi o preînştiinţare că a început pregătirea marelui război care va urma.” Cum vor fi înfrânţi turcii

Mulţi greci se tem de turci, deoarece populaţia lor e mai numeroasă cu multe milioane. De fapt, aceasta nu are nicio importanţă. Important e că ajutorul lui Dumnezeu vine la cel drept.
Duşmanii noştri o păţesc precum lupii. Lupul, apropiindu-se de o turmă de oi, se apropie încetişor, ca să nu fie simţit. Şi, cu toate că este sălbatic şi puternic, dar, fiindcă îşi simte vina, se teme chiar şi de lătratul unui căţeluş şi o ia la sănătoasa. Simţul vinei îl face să se teamă chiar şi de lătratul unui câine mic şi neputincios. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu turcii. Şi aceştia îşi simt vina. Se tem, deoarece nu au dreptate, iar în război morala decăzută şi vina sunt cei mai mari duşmani. El chiar a spus că turcii, cu toate acestea, au puţine unităţi militare.

Şi, în final a adăugat:

-Turcii poartă coliva (pentru pomenire) în glugi. Ostaşul grec, dacă se va feri puţin de hulire şi amoralitate, nu se va teme de nimic. Îmi amintesc cum în anul 1940 gloanţele goneau după hulitori şi amorali ca după şerpi: când vânătorul observă un şarpe, neavând o ţintă mai bună, îl ocheşte fără de greş, pentru că acesta atrage glontele. Astfel Turcia va fi divizată într-un mod „nobil”.

Fratele l-a întrebat pe Stareţ despre evenimentele din Serbia şi, printre altele, acela a spus:
Europenii acum, de dragul turcilor, fac independente regiunile populate de musulmani (Bosnia şi Herţegovina). Dar văd că Turcia va fi divizată într-un mod nobil: se vor răscula kurzii şi armenii şi europenii vor cere independenţa acestor popoare. Îi vor zice atunci Turciei: v-am făcut un serviciu acolo, acum în acelaşi mod trebuie să obţină independenţa kurzii şi armenii. Astfel Turcia va fi împărţită într-un mod „nobil”.

Dumnezeu va pedepsi pe duşmanii Ortodoxiei

Întâi de toate, Dumnezeu va pedepsi pe marii vrăjmaşi ai Ortodoxiei: Islamul şi Catolicismul. Aceştia care lovesc nemilos Ortodoxia vor fi nimiciţi. Chiar şi cei care au distrus civilizaţia bizantină nu sunt turcii care au cucerit cetatea, ci cruciaţii europenii, catolicii, care i-au încurajat pe turci să distrugă Bizanţul. Aşadar, pe urmaşii lor, Dumnezeu îi va aduna acolo înlăuntru şi vor fi ucişi. Voi sunteţi mai tineri şi veţi vedea, de vreme ce veţi fi în viaţă.

Ceea ce s-a pornit acum în Balcani nu se va opri. Ceea ce-l împiedică să se răspândească este stăpânirea rusească împărţită, care stă în coasta americanilor. Însă poporul rus îi va arunca şi popoarele creştineşti ale Balcanilor vor reveni. Ruşii vor acum să iasă la Marea Mediterană, acesta va fi imboldul. Însă nu va fi acesta adevărul, ci faptul că Dumnezeu îi provoacă precum instrumentele Lui. Aceştia coborând vor stinge şi vor pierde într-o săptămână vijelia turcească. Şi, când vor ajunge prietenii Turciei (adică urmaşii cruciaţilor), adică popoarele din NATO, ca s-o salveze, atunci acolo va fi marea conflagraţie şi vor fi nimiciţi.

Despre refacerea Constantinopolului

Un medic la întrebat pe Stareţ:

– Părinte, vor mai fi războaie mari?

– Ce întrebi fiule? Nici nu-ţi închipui ce va fi! Turcia se va ruina „va veni timpul când o vor păţi. Kurzii şi armenii vor crea state proprii şi vor primi independenţa. Alte popoare mici, deoarece nu respectă normele internaţionale, vor fi asimilate de cele mari într-un mod civilizat. Iar nouă, elenilor, ni se va da Oraşul (Constantinopol) nu pentru că cineva ne va îndrăgi, ci pentru că vom da dovadă de reţinere. Da, vom primi oraşul înapoi.

În timpul procesiunii Drumului Crucii, Mijlocitoarea noastră, în 1992, sublocotenentul V.T. din Ioanina ţinea umbrela deasupra icoanei Panaghiei. Când mergeam, eu eram în dreapta lui, iar în stânga era Stareţul, care într-un moment dat i-a spus ofiţerului:

– Hai, roagă-te binişor şi vei fi stegar când vom intra în Oraş (Constantinopol). Şi adresându-mi-se mie, a zis:

– Ai auzit ce am spus?

– Da, Părinte, am auzit. Amin, i-am răspuns. Atunci el a zâmbit şi a rostit obişnuitul său:

– A! (Bine, anume aşa!)

Peste o zi am coborât în chilia lui şi l-am întrebat referitor la Oraş. Şi el mi-a spus:
Vom lua Constantinopolul, însă nu noi. Noi, din cauza degradării tineretului, nu suntem în stare să facem aceasta. Însă Dumnezeu va face astfel încât alţii vor cucerii Oraşul şi ni-l vor da nouă, ca o soluţie e propriei lor probleme.

Astăzi a citi proorociile e ca şi cum ai citi un ziar – într-atât de limpede e scris totul. …La Constantinopol va fi un mare război între ruşi şi europeni şi se va vărsa mult sânge. Grecia, în acest război, nu va fi pe primele roluri, însă ei i se va da Constantinopolul nu pentru că ruşii vor avea un respect adânc faţă de noi, ci pentru că nu se va găsi o soluţie mai bună; totodată, ei nu vor fi forţaţi de circumstanţe grele. Oraşul va fi dat armatei greceşti, înainte ca aceasta să reuşească să ajungă acolo.

Evreii, având puterea şi ajutorul conducerii europene, se vor obrăznici, îşi vor arăta neruşinarea şi mândria şi vor face tot posibilul pentru a conduce Europa. Atunci şi două treimi din evrei se vor creştina.

„Nu te nelinişti, fiul meu, eu voi pleca în curând, căci toţi suntem trecători, dar voi privi de sus Turcia se va împărţi în trei-patru părţi. Deja a început numărătoarea inversă. Noi ne vom lua ţinuturile noastre, armenii pe ale lor, iar kurzii pe cele ale lor. Acestea se vor petrece nu acum, dar în curând, când va trece această generaţie care guvernează acum Turcia şi va veni un nou guvern la conducere. Atunci Turcia se va destrăma. Foarte curând, rugăciunile care se fac in catacombe se vor face deasupra, pe pământ. Toate acestea le vei vedea, fiul meu. Numai să existe credinţa şi nădejde în Dumnezeu. Mulţi se vor bucura. A venit timpul să se petreacă toate acestea”.

Pacea care va veni nu va fi una ecumenistă

Din păcate, astăzi, în teologie îşi croiesc drum oameni care nu au nimic în comun cu Biserica, care filozofează absolut lumeşte, spun diferite lucruri ciudate şi săvârşesc acţiuni nepermise cu scopul de a îndepărta, prin poziţia lor, creştinii de la credinţă. Astfel au procedat şi ruşii când vroiau să introducă comunismul în ţara lor. … Ei vor face multe intrigi, dar, prin prigoana care va urma, creştinismul se va uni cu desăvârşire. Însă nu aşa cum vor cei care prin uneltiri organizează unirea mondială a Bisericilor, vrând să aibă în frunte o singură conducere religioasă. Se va uni, pentru că, în situaţia creată, se va face despărţirea oilor de capre. Fiecare oaie se va strădui să fie alături de o altă oaie şi atunci se va realiza în faptă zicerea „o turmă şi un păstor”. Înţelegi? Vedem că într-o anumită măsură aceasta deja se realizează: creştinii au început să simtă că se află într-o atmosferă nesănătoasă, se străduiesc să evite situaţiile critice şi vin cu miile la mănăstiri şi biserici. În curând veţi vedea că în oraş există două feluri de oameni: cei care vor duce o viaţă desfrânată, departe de Hristos, şi restul, care vor veni la privegheri şi în locurile de închinare. Nu va exista ca acum, o pătură medie.

Din mărturii ale închinătorilor, despre război şi dezmembrarea Uniunii Europene

„În vara anului 1992 l-am întâlnit pe Stareţul Paisie:

Gheronda, ce influenţă va avea Comunitatea Europeană asupra Greciei?

– Asculta! În America au mers oameni din diferite locuri. Fiecare a adus cu el peticul său şi astfel s-a făcut acolo un covor din petice. În Comunitatea Europeană însă, ţările care intră sunt covoare gata ţesute. Iar aceste covoare, oricât ai încerca să le uneşti, niciodată nu se vor putea potrivi. Aşadar, nu te teme de urmările nefaste venite din partea Comunităţii Europene. Ţările Europei nu se vor putea uni deplin încât să ne poată vătăma”.

Gheronda, suntem din Alexandropolis. Oare ne va prinde şi pe noi furtuna?

– Ascultă! Turcii nu vor intra în Alexandropolis. Vor face Greciei numai o provocare, depăşind graniţele maritime. Noi însă vom suferi de foame. Această furtună va dura câteva luni de zile.
Gheronda, cum îmi voi da seama că războiul se apropie?

– Când vei auzi la televizor de mutarea graniţelor maritime, atunci va veni şi războiul.
Şi care state vor participa la acest război?

– Ascultă, după provocarea turcilor, ruşii vor coborî în strâmtori, dar nu ca să ne ajute pe noi. Ei vor avea alte interese. Însă, fără să vrea, ne vor ajuta pe noi. Atunci turcii, că se apere strâmtorile, care au importanţă strategică, vor concentra acolo şi alte forţe. Pentru aceasta vor retrage trupele din teritoriile ocupate. Atunci celelalte ţări ale Europei, Anglia, Franţa, Italia şi încă cinci-şase state ale Uniunii Europene vor vedea că Rusia va ocupa teritorii şi îşi vor spune: „Nu mergem şi noi acolo ca să luăm nişte teritorii?” Toţi însă vor dori „partea leului”. Şi astfel vor intra şi europenii în război.

Noi ce vom face? Armata grecească va lua parte la acest război?

Nu. Guvernul va hotărî să nu trimită armata. Trupele greceşti vor păzi doar graniţele. Faptul că ele nu vor lua parte la acest război va fi pentru noi o mare binecuvântare a lui Dumnezeu. Căci cei care vor participa la război se vor pierde… Atunci, fiindcă grecii se vor înfricoşa, mulţi se vor întoarce la Biserică, la Dumnezeu şi se vor pocăi. Şi, pentru că va exista pocăinţă, grecii nu vor păţi nimic rău. Dumnezeu se va milostivi de Grecia, deoarece lumea se va întoarce către Biserica, către monahism şi vor începe să se roage. Mulţi turci se vor boteza creştini. Atunci împăratul Constantin va mijloci ca oraşul Constantinopol să fie dat grecilor. Acest împărat este evlavios, este bun.
Altă dată, Stareţul mi-a spus: Guvernarea cetăţii de către greci va fi atât militară cât şi politică.
Am cunoscut trei ofiţeri care merseseră la Stareţ. Unul dintre ei mi-a spus: „Stareţul Paisie mi-a spus că voi fi conducătorul unităţii militare din Constantinopol”. Celorlalţi doi însă nu le-a spus nimic.
…De aceea, Stareţul ne spunea: „Să aveţi un teren mic şi să-l cultivaţi! Astfel veţi putea ajuta pe alţii care nu vor avea ce să mănânce”.

Stareţul mi-a explicat în continuare că diavolul urmăreşte distrugerea omului, însă Dumnezeu nu îngăduie să se facă aceasta. Dar ce face El? Îngăduie diavolului să facă rău până la un punct, dar numai atunci când din acest rău va ieşi un bine. Apoi a spus că ceea ce a păţit Irakul, va păţi şi Turcia de la o putere aliată şi mai ales de la americani. Îşi va pierde chiar şi prietenii cei mai buni, pe germani.

De asemenea, a spus că în Italia va apărea un nou Musolini, în Germania un nou Hitler, iar Comunitatea Europeană se va dizolva. Comunitatea Europeana, a spus Stareţul, nu are nicio legătură cu America. Statele Unite seamănă cu un război de ţesut care asimilează peticele, în timp ce în Comunitatea Europeană există interese contrare şi împletite.

Ce ne va izbăvi în vreme de prigoană

„Pe timpurile antihristului, când el va vorbi lumii, dacă vreun creştin, în acea clipă, va săvârşi rugăciunea adevărată (se referă la rugăciunea lui Iisus), antihristul, simţind rugăciunea, se va cutremura, deoarece creştinii au o mare putere”.

Revista ATITUDINI

Allte lucruri intersante despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Urmariti va rog si:

TURCIA manata de PAPUSARI a facut primul pas spre CONFLICTUL GLOBAL care este pe cale sa inceapa

O minune de la Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Femeia s-a bucurat foarte mult, pentru că a considerat acel pământ ca o binecuvântare de la mormântul Părintelui Paisie. L-a adunat și l-a pus într-o cutiuță ce o avea cu ea. A doua zi, dimineața, când s-a trezit, a văzut că din acel pământ răsărise un crin. Cine îl semănase? Cine îl udase?

Cum să trăim pentru a fi cu adevărat fericiți

Aşa ziceau bunicii noştri: „din ce ai, poți să-ți faci rai!”. Totul se rezumă la modul în care cultivăm în noi starea de mulţumire. Mulţumire faţă de Dumnezeu, faţă de semeni dar, mai ales, față de propria persoană. Unul dintre cele mai mari obstacole care stau în calea fericirii este incapacitatea noastră de a fi mulţumiţi de noi înşine. Lista nemulţumirilor e fără de sfârşit: de la partenerul de viaţă pe care cu drag ni l-am ales şi care, parcă, de la un timp toate le face pe dos, la carieră, casă, maşină, la felul în care arătăm, prieteni şi până la banalităţile de zi cu zi. Însă, nu ne gândim că starea noastră continuă de nemulţumire ajunge până la Dumnezeu! Nemulţumiți de noi înșine și de cei din jur, suntem nemulţumiți de darurile lui Dumnezeu revărsate din belşug asupra noastră.

– Dacă vei purta o singură zi ciorapii unui om fericit, cu siguranţă te vei vindeca!

Tânărul fremăta de bucurie! Cu siguranţă o să găsească repede un om fericit care să-i împrumute ciorapii, iar pe acela o să-l îmbrace cu totul în aur! Întrebă pe miniştrii săi dacă sunt fericiţi şi fiecare a dat înapoi… a întrebat familia sa, slugile palatului, însă omul cu totul fericit întârzia să apară. În inima tânărului prinţ beteag, nesiguranța lua locul speranței. Unde să îl găsească pe omul fericit? A trimis generalii în ţară, cu misiunea de a se întoarce cu ciorapii unui om cu totul fericit.

Din păcate, nu l-au găsit. Pe când se întorceau deznădăjduiți către palat, s-au oprit pentru a se odihni într-o poiană. La marginea pădurii se zărea o căsuţă cu cerdac şi cu flori în glastră, aşa, ca în poveşti. În speranța unui pahar rece cu apă, generalii s-au apropiat de bordei. În curte, un bătrânel spărgea lemne. Parcă şi uitaseră misiunea lor, când unul dintre ei întrebă:

– Spune moşule, matale eşti fericit aici, în capătul acesta de lume?

Moşul, copleşit de neașteptata vizită imperială, fără a se gândi prea mult, zise:

– Dar, cum să nu fiu fericit? Atât timp cât dimineaţa mă trezesc sănătos şi mai prind o nouă zi lăsată de la Dumnezeu, atât timp cât baba, copiii şi nepoţii sunt sănătoşi şi eu sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt cel mai fericit om de pe pământ!

Sclipind de bucurie, generalii au prins a-l descălţa pe moş. Şi, scoţându-i ciubotele, au încremenit – omul fericit nici măcar nu avea ciorapi!”

(adaptare după N. Pesechkian, Poveşti Orientale)

Întrebarea care ne macină pe toţi în urma acestei poveşti orientale, cu siguranţă, este legată de soarta prinţului. Oare s-a vindecat? Oare a înţeles că nu este nevoie de ciorapi, ca el să fie sănătos şi fericit? Că puterea vindecării sale era atât de aproape? Sunt întrebări care, într-un fel sau altul, ne cuprind şi pe noi – oameni trăitori într-o societate care ne învaţă să căutăm mereu şi mereu mai mult şi mai bine. Fericirea sau nefericirea noastră ţin de starea de mulţumire pe care o păstrăm în suflet. Dar, ce este oare mulţumirea? Cu siguranţă, mulţi dintre noi, într-o dimineaţă agitată, cu ochii în şifonierul ticsit, am spus: „Nu mai am cu ce să mă îmbrac!”, ori în faţa frigiderului: „Nu este nimic de mâncare în casa asta!”.

Ne recunoaștem într-una dintre situaţiile descrise. Nemulţumirea continuă, tinde să devină boală mondială. Este un adevărat fenomen social, un spectacol sumbru, în care actorii sunt copii, adolescenţi, părinţi şi, parcă, mai puţin bunici. De ce mai puţin ei? Pentru că ei au făcut parte din generaţia care a înfruntat mari greutăţi: război, foamete, deportări, comunism, tranziţie şi pe toate le-au trecut cu lacrimi în ochi, dar cu fruntea sus.

Cele mai impresionate exemple sunt legate de viaţa creştinilor în închisorile comuniste. Ilie Tudor, tatăl interpretului Tudor Gheorghe, mărturiseşte în cartea sa, „De sub tăvălug” că, după o perioadă de carceră în care nu a mai văzut lumina zilei, a zărit în curtea închisorii un fir de iarbă. Iar în acel fir plăpând a văzut „toată slava Raiului”!

Aşa ziceau bunicii noştri: „din ce ai, poţi să-ţi faci rai!”. Totul se rezumă la modul în care cultivăm în noi starea de mulţumire. Mulţumire faţă de Dumnezeu, faţă de semeni dar, mai ales, față de propria persoană. Unul dintre cele mai mari obstacole care stau în calea fericirii este incapacitatea noastră de a fi mulţumiţi de noi înşine. Lista nemulţumirilor e fără de sfârşit: de la partenerul de viaţă pe care cu drag ni l-am ales şi care, parcă, de la un timp toate le face pe dos, la carieră, casă, maşină, la felul în care arătăm, prieteni şi până la banalităţile de zi cu zi. Însă, nu ne gândim că starea noastră continuă de nemulţumire ajunge până la Dumnezeu! Nemulţumiți de noi înșine și de cei din jur, suntem nemulţumiți de darurile lui Dumnezeu revărsate din belşug asupra noastră.

Revin, iarăşi, la un exemplu. Vă mai amintiţi de bunica Ana? În alte rânduri, povesteam cum o bunică de 94 de ani, singură şi paralizată de vreo nouă luni, fără niciun ajutor, a trimis la biserică, printr-o vecină, trei lei pentru colecta dedicată fraţilor creştini din Siria! Am căutat să o cunosc mai bine. În noaptea de Înviere, când toate tresaltă de bucurie, am găsit-o plângând. „Plâng de bucurie”, mi-a spus. „Când am auzit prima dată sunetul clopotelor, am zis: Acum iese părintele din biserică! Apoi, am mai auzit încă o dată sunetul lor. Am zis: Acum înconjoară biserica. Am fost foarte fericită să fie şi eu, de aici, din pat, la slujba Învierii! Am plâns de bucurie!”.

„Din ce ai, poţi să-ţi faci rai” este demonstrat deplin de această bunică. Nu a avut nevoie să fie fizic la biserică, ca să fie fericită – şi-a făcut sufletul biserică şi rai. Ce are ea, cu toată suferinţa, mai mult decât noi, nemulţumiţii din orice? MULŢUMIRE! Cine este mulţumit, este şi fericit.

Mulţumirea este, prin urmare, rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu. Este sufletul ce se bucură de pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Este acea bucurie care izvorăşte din privirea oricărui lucru mărunt, primit ca dar nepreţuit de la Dumnezeu. La fel ca și în cazul bătrânului din poveste – nu ai nevoie nici măcar de ciorapi, ca să fii mulţumit şi implicit fericit! – doxologia.ro

O alta lectie a ceea ce insemna sa ai o viata fericita si linistita, ne-o da Sfantul Parinte Paisie Aghioritul care ne povesteste o intamplare din viata sa pe cand era pustnic in Muntele Sinai. 

Fericiţi sunt cei care au izbutit să-şi simplifice viaţa şi s-au eliberat din laţul acestui progres lumesc, al multor înlesniri – sau mai degrabă al multor greu­tăţi, şi au scăpat de acest stres înfricoşător al vremii noas­tre de azi.

Odată, la Sinai un german i-a spus unui copil de be­duin, care era foarte deştept: „Tu eşti deştept, poţi învăţa carte” – „Şi după aceea?”, îl întrebă copilul. „După aceea o să devii mecanic” – „Şi după aceea?” – „După aceea îţi vei deschide un atelier de reparat maşini” – „Şi după aceea?” – „După aceea o să-l măreşti” – „Şi după aceea?” – „După aceea vei lua şi pe alţii să lucreze şi vei avea mult personal” – „Adică”, îi spune, „să am durere de cap, să dau şi altuia durere de cap, şi după aceea altuia? Nu e mai bine acum, când nu am nici o durere de cap?” Cea mai mare durere de cap vine din gândurile acestea: „Să facem asta, să facem cealaltă”. Dacă gândurile ar fi duhovniceşti, cel ce le are ar simţi mângâiere duhovnicească şi nu are durere de cap.

Încă şi la mireni insist mult asupra simplităţii – pentru că multe din cele ce se fac nu sunt de trebuinţă şi îi mănâncă omului liniştea. Le vorbesc de cumpătare şi nevoinţă. Strig mereu: „Simplificati-vă viata, şi stresul va fugi”. Cele mai multe divorţuri de aici pornesc. Multe tre­buri, multe lucruri au oamenii de făcut, şi se ameţesc. Lucrează amândoi, tata şi mama, îşi lasă copiii de izbelişte. Osteneală, nervi – din probleme mici, scandaluri mari: apoi, divorţ fără justificare. Acolo ajung. Dar dacă şi-ar simplifi­ca puţin viața, ar fi şi odihniţi, şi veseli. Stresul ăsta este o catastrofă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Chilia „Bunei Vestiri”, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, pg. 155-156) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Sfântul Părinte Paisie Aghioritul despre cum putem ajunge la mântuire

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

clopote_0

Limitați-vă nevoile materiale pentru că acestea creează poveri înfricoșătoare și neliniști.

Nu râvniți la oamenii care au bani, confort, slavă și putere, ci la cei care trăiesc în virtute, înțelepciune și dreaptă credință.

Nu cereți de la Dumnezeu lucruri care întăresc numai trupul, ci cereți, în primul rând, ceea ce este bun și folositor pentru suflet.

Schimbați-vă viața, descoperiți sensul vieții, câștigați timpul pe care l-ați pierdut în călătoria voastră de până acum pe acest pământ.

Nu vă încredeți în cugetul oamenilor lumești.

Vindecați-vă de bolile care domină în viața oamenilor care nu au învățat să postească, să se înfrâneze, să se roage și să nădăjduiască.

Nu deznădăjduiți, Dumnezeu este pretutindeni și îl iubește pe om.

Tăiați orice relație cu răul, trăiți liber, în acord cu voia lui Dumnezeu.

Arătați-vă credința și prin faptele dragostei față de aproapele.

Hotărâți-vă, ce vreți mai mult: să plăceți lumii sau să vă întoarceți lângă Dumnezeu.

Aproape toate problemele încep de la gură (de la felul în care vorbești, adică) și de asemenea de la cât de mult depinzi de patimile tale.

Să o iubești pe soția ta mai mult decât pe tine însuți. Cu faptele, nu cu vorbele. Și să nu-i vorbești niciodată urât, fiindcă de fiecare dată limba ucide și distruge dragostea. De asemenea, să luați aminte că unii părinți îi răsfață pe copiii lor și le fac toate voile. Și când răsfeți prea mult pe copil, devine egoist și o va lua pe o cale strâmbă. Mulți părinți au grijă să dea copiilor lor mai mult lucruri materiale. Aceasta este o greșeală. Trupul are multe pofte materiale, dar viață scurtă. Sufletul are veșnicie: alt drum, altă călătorie. Sufletul nu sfârșește în pământ, ci la Dumnezeu. Astăzi toți se ocupă de trup, iar nu de nevoile sufletului lor.

– Și care sunt nevoile sufletului, părinte?

– Iată, cum să-ți zic? Nevoile sufletului sunt felurite. Și bucuriile sufletului sunt altele decât cele ale trupului. Trupul ușor îl mulțumești, sufletul nu. Dacă ai bani și te duci într-un magazin mare, trupul este mulțumit. Dar ce poți să găsești pentru sufletul tău într-unul din magazinele acelea mari, cum le zice, supermarketuri, da. Sufletul are nevoie de alte lucruri. Sufletul are nevoie de pace, liniște, comunicare cu Dumnezeu. Pentru a se întreține trupul, este nevoie de bani și de pâinea cea de toate zilele, dar sufletul, pentru a se întreține, are nevoie de talanți dumnezeiești: pâinea cea cerească. – doxologia.ro

Alte subiecte interesante despre frumusetea ortodoxiei, puteti gasi la categoria: Ortodoxie

Video. Sfantul Paisie Aghioritul. Întoarcerea în Muntele Athos

Pentru traducere apasati va rog pe CC.

Multumesc fratelui evtodiev pentru semnalare.

Alte filme ortodoxe deosebite, puteti urmari la categoria: Filme Ortodoxe

Iar alte subiecte intersante, cat si cateva carti recomandate despre Parinte puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Dumnezeu da fiecaruia sa duca dupa puterea lui

Bunul Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în cer, pentru că, în esenţă, crucea este scară către cer.

Bunul Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în cer, pentru că, în esenţă, crucea este scară către cer. Dacă am înţelege ce comoară ne învistierim din suferirea încercărilor, nu am mai murmura, ci am slavoslovi pe Dumnezeu ridicându-ne cruciuliţa pe care ne-a hărăzit- o, astfel încât şi în această viață ne vom bucura, dar şi în cealaltă vom lua o pensie bună. Dumnezeu ne-a asigurat acolo în cer multe bogăţii. Însă atunci când cerem să ne uşureze de o încercare, el dă aceste bogăţii altora şi astfel o pierdem. În timp ce, de vom face răbdare, ne va da şi dobândă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 207-208) – doxologia.ro

Cititi va rog si alte subiecte interesante despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie

Iar alte subiecte intersante, cat si cateva carti recomandate despre Parinte puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul

Documentar Crestin Ortodox. Cuviosul Paisie Aghioritul – Panaguda

Un nou episod tradus din documentarul rusesc despre Viața Cuviosului Paisie Aghioritul (partea a V-a): Cuviosul Paisie Aghioritul. Panaguda

Pentru traducere apasati va rog pe CC.

Multumesc fratelui evtodiev pentru semnalare.

Alte filme ortodoxe deosebite, puteti urmari la categoria: Filme Ortodoxe

Iar alte subiecte intersante, cat si cateva carti recomandate despre Parinte puteti gasi la categoria: Sfantul Parinte Paisie Aghioritul