Flota comerciala a Romaniei a ajuns la… 0 nave.

Flota comercială a României a fost una dintre stăpânele mărilor şi oceanelor înainte de Revoluţie, a 9-a în topul mondial. Dintre cele aproape 300 de nave maritime şi fluviale nu a mai rămas niciun vapor care să arboreze pavilionul românesc. Astăzi, lupii de mare au sărbătorit ziua internaţională a marinei comerciale printr-o proiecţie de film cu nume sugestiv: „Dark side of Black Sea” , o peliculă ce prezintă partea neplăcută a vieţii marinarilor care navigă pe Marea Neagră, relateaza digi24.ro.

Petre Urum, fost navigator: „Am avut două scufundări Dâmbovița care s-a scufundat în golful Biscaya, iar nava Olănești a fost scufundată de trupele irakiene și iraniene”.

Dar bătrânul lup de mare nu a simţit o singură dată fiorul rece al fricii. Naviga pe vaporul Olaneşti când el şi camarazii lui au fost prinşi într-un schimb de focuri pe fluviul Shatt Al Arab care desparte Iranul de Iraq. Nu s-a dat bătut. A învins moartea şi a continuat să navigheze până în 1995.

Era o mândrie să fii marinar înainte de 1989. Cu o flotă puternică şi cu navigatori care arborau cu demnitate pavilionul tricolor, ţara noastră avea sute de vapoare pe toate mările şi oceanele globului.

Flota noastră a dispărut între timp, iar o parte din marinari navighează pentru câteva sute de dolari în condiţii mizere. Multora le-au rămas doar câteva imagini video şi fotografii.

Cele mai multe despre catastrofe, neîmpliniri, dureri, dar unele care duc cu gândul la puţinele clipe bune. Cu atât se mai hrănesc astăzi vaporenii: „Aici erați copil. Da, acolo eram elev la școala medie tehnică de marină Constanța.”, a spus Urum.

După Revoluţie, Andrian Mihei a fost primul armator care a încercat să se bată cu companiile mari. El pune decăderea flotei comerciale pe seama managementului deficitar şi pe faptul că statul nu s-a mai implicat efectiv.

Andrian Mihei, armator: „Visul meu a fost în primul rând să… opereze o navă. Cu părere de rău pot să spun că România nu a avut nu are și nu o să aibă o strategie clară în transporturile navale.”

Acum, într-o zi de lucru în portul Constanța, totul pare încremenit. Mai nimic nu aminteşte de ceea ce a fost până nu demult Portul Constanţa, al treilea ca mărime în Europa.

Pavilionul românesc este ocolit pentru că deduce taxe mari comparativ cu paradisele fiscale de tipul Malta sau Panama

Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor: „Este un pavilion românesc… pavilion flexibil care să le dea anumite facilități.”

Acest tânăr marinar a avut de mic o pasiune pentru apă şi l-a urmărit tot timpul gândul de a ajunge în locul în care poate să vadă nemărginitul. Chiar dacă face parte dintr-o industrie, nu regretă drumul ales.

Bogdan Mânzatu, comandant de navă: „Money makes the world go round?, nu, banii dictează tot. Nu mi-aș îndruma copilul în același domeniu.”

Prezentul arată că marina comercială românească, din punct de vedere al forţei de muncă, se află şi ea în declin. Chiar dacă marinarii români reprezintă 2% din totalul mondial, din 33.500 de navigatori cu brevet, doar 11.250 de români sunt activi pe mările şi oceanele lumii.

Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat cu flota romaniei, urmariti va rog si:

Amintiri despre Flota Romaniei

Anunțuri

Amintiri despre Flota Romaniei

AMINTIRI DESPRE O FLOTĂ PIERDUTĂ – Primul mare tun dat dupa revolutie.

Flota Romaniei
 
 

La începutul anului 1990, Flota maritimă de transport deţinea 288 nave, cu un tonaj de 5.614,0 mii tdw., restructurată astfel :

188 cargouri de mărfuri generale – 1.444 mii tdw. (25,6%);
12 tancuri petroliere – 1.090 mii tdw. (19,5%);
70 mineraliere – 2.979 mii tdw. (53,2%);
18 nave specializate – 101 mii tdw. (1,7%).

În funcţie de anii de vechime, situaţia se prezenta astfel:

30 nave sub 5 ani (10,4%);
69 nave între 5 – 10 ani (24,1%);
91 nave între 10 – 15 ani (31,1%);
44 nave între 15 – 20 ani (15,3%);
54 nave peste 20 ani.

Din punct de vedere al organizării, flota maritimă de transport era administrată de două companii de navigaţie:Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (I.E.F.M.) „Navrom“ Constanţa – 275 nave (5.380,0 mii tdw.) şi Întreprinderea de Comerţ Exterior (I.C.E.) „Navlomar“ Bucureşti – 11 nave (225,0 mii tdw.). De asemenea, exista şicompania mixtă „Roliship“ – 2 nave (9.600,0 tdw.), la care 51% din acţiuni erau deţinute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, iar 49% din acţiuni aparţineau companiei libiene „Lafico“, relateaza stareanatiunii.com.

Până la sfârşitul anului 1989, activitatea flotei maritime de transport a fost monopol de Stat, reprezentat prin I.C.E. „Navlomar“ Bucureşti, care prelua prin contracte de cărăuşie mărfurile aparţinând întreprinderilor de comerţ exterior.
La 1 ianuarie 1990, cu toate că flota maritimă (în special cea de petroliere şi mineraliere) era intens exploatată, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa înregistra o datorie externă de 29 milioane dolari.

În anul 1990, în baza Decretului-lege nr. 50/ 1990, 24 de nave au fost vândute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, dintre care 19 aveau expirată durata de exploatare normată.

În august 1990, conform H.G. nr. 494/ 9 mai 1990, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa a fost divizată în trei societăţi comerciale pe acţiuni: S.C. „Petromin“ S.A. (specializată în exploatarea navelor petroliere şi mineraliere), S.C. „Navrom“ S.A. (specializată în exploatarea cargourilor de mărfuri generale) şi S.C. „Romline“ S.A. (specializată în exploatarea navelor portcontainere, ro-ro, ferry-boat şi cargouri de mărfuri generale), care şi-au împărţit navele în baza unui protocol semnat la 9 august 1990. Ulterior, cele trei companii au fost transformate în societăţi comerciale pe acţiuni, specializate în transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau închiriate, exploatarea mineralierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj, repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.

La sfârşitul anului 1993, flota maritimă românească deţinea 244 de nave, totalizând 5.303.664 tdw. (94% faţă de 1 ianuarie 1990), structurate astfel: – „Navrom“: 84 nave (691.860 tdw.) şi deţinea 51% acţiuni în cadrul societăţii mixte „Roliship“ (6 nave – 28.800 tdw.), „Romline“: 77 nave (630.968 tdw.), „Petromin“: 70 nave (3.742.546 tdw.) şi deţinea 50% acţiuni în cadrul unor societăţi mixte (6 nave – 517.954 tdw.). De asemenea, existau cinci companii cu capital privat: 13 nave (238.290 tdw.).
În perioada 1990-2001, în şantierele navale româneşti au fost construite 19 nave (702.000 tdw.), dar, fapt demn de reţinut, procesul de fabricaţie a acestora era început înainte de 1990!

În octombrie 2001 erau înscrise sub pavilion românesc 45 de nave (564.843 tdw.), adică 10% din cele existente la 1 ianuarie 1990

În privinţa flotei fluviale româneşti, situaţia este diferită faţă de cea înregistrată de flota maritimă, neputându-se vorbi despre dispariţia acesteia.

În ceea ce priveşte Flota de Pescuit Oceanic, construită parcă în conformitate cu sloganul propagandistic „Nici o masă fără peşte oceanic!“, din aceasta nu a mai rămas nimic, cazul privatizării Companiei Române de Pescuit Oceanic (C.R.P.O.), provocând o adevărată reacţie în lanţ.
În urma unei anchete a fost descoperită o întreagă contrabandă cu nave din patrimoniul companiei. Ca şi în cazul „Petromin“, dosarul „C.R.P.O.“ ascunde, dincolo de evidentele abateri de la lege, comise de managerul societăţii şi de cumpărătorii „strategici“, acte de corupţie necercetate până la capăt. Concluziile anchetei au condus spre vârfurile F.P.S. şi chiar mai departe.

În prezent, pavilionul românesc mai este arborat doar pe petrolierul „Histria Topaz“, ex-„Bucşani“ (39.184 tdw. construit în anul 1987), cargoul „Albatros“, ex-„Dej“ (8.750 tdw., construit în anul 1977), navele tip ferry-boat „Eforie“ (12.000 tdw., construită în anul 1991) şi „Mangalia“ (12.000 tdw., construită în anul 1988), precum şi navele tip ro-ro„Sammarina A“, ex-„Păltiniş“ (3.974 tdw., construită în anul 1984) şi „Sammarina M“, ex-„Paşcani“ (4.100 tdw., construită în anul 1982).
Oficial, singurii armatori ai României sunt „Petrom“ (deţine nava „Histria Topaz“), C.F.R. „Marfă“ (deţine navele ferry-boat „Eforie“ şi „Mangalia“) şi afaceristul Stere Samara, care a deţinut navele tip ro-ro „Sammarina M“ şi „Sammarina A“, pe care le-a vândut, însă, unor firme de investiţii financiare din Panama, care nu au solicitat radierea de sub pavilion românesc. De asemenea, la aceştia se mai adaugă firma „Mihei Shipping“ a armatorului Andrian Mihei.

Doar şase nave mai arborau drapelul tricolor în 2010

Aşadar, din întregul parc de nave ale flotei maritime comerciale, care reprezenta o mândrie naţională înainte de 1990, doar şase nave mai arborau drapelul tricolor, în iunie 2010, ceea ce, practic, nu mai reprezintă o flotă.
Cu umor negru, marinarii flotei româneşti au denumit-o „Bermude“, aceasta dispărând „misterios“ într-o zonă localizată într-un triunghi ale cărui vârfuri, numite Tranziţie – Corupţie – Incompetenţă, s-au aflat situate în România anilor ’90.

1. Cf. specialiştilor englezi, flota României era a 4-a din lume la acea dată; potrivit altor clasamente şi opinii, flota românească era a 9-a sau a 10-a din lume.
2. Din total, 105 unităţi navale erau scoase din exploatare pentru reparaţii sau casare, iar 47,6% ridicau probleme de retehnologizare.

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.