Minunea Sfantului Nectarie, care s-a aratat unui jandarm, la 3 ani de la trecerea sa la cele vesnice

– Frate, ascultă-ne ce spunem, Stareţul Nectarie a murit acum trei ani. Dacă nu ne crezi, du-te sus la mănăstire şi îţi vor arăta maicile mormântul lui.

Pe timpul în care era încă în viaţă, Sfântul Nectarie avea obiceiul să se plimbe câteodată prin diverse locuri ale insulei, să vorbească cu oamenii, sa le ofere un sfat bun şi să îi cunoască mai bine. Într-una din zile, cam cu doi ani înainte de a trece la cele veşnice, s-a întâlnit cu un jandarm care păzea în insulă un depozit de muniţie. Au stat de vorbă pe mai multe teme, jandarmul fiind curios să afle cât mai multe lucruri legate de credinţă, dar având în sine un puternic spirit de contrazicere. Era un om care nu accepta decât argumentele materiale, un fel de Toma necredinciosul, care nu credea nimic până când nu vedea cu ochii săi şi pipăia cu mâinile sale. De aceea, discuţiile se prelungeau adeseori şi se terminau fără rezultate prea impresionante. Influenţat de ideile materialiste, jandarmul nu accepta să creadă în cele spiritual.

După o bună bucată de vreme, jandarmul respectiv a fost transferat la o altă unitate, care se afla departe, pe o altă insulă din Marea Egee. A stat acolo câţiva ani buni, fără să mai audă nimic despre Sfântul Nectarie. La un moment-dat, a fost din nou trimis, cu probleme de serviciu, în insula Eghina. Coborând de pe vapor, a apucat pe drumul care ducea spre unitatea militară şi mare i-a fost mirarea şi bucuria când s-a întâlnit din nou cu Sfântul Nectarie, pe drumul prăfuit şi încins de caldură. S-au aşezat pe o bancă la umbra şi au început să reia anumite discuţii mai vechi, pe teme de teologie. Nici o schimbare însă, nu se vedea în punctele de vedere ale celor doi. După ce s-au odihnit şi au discutat vreme de aproape jumătate de oră, şi-au văzut fiecare de drumul său.
Îndată ce a predat actele pentru care venise la unitatea respectivă, jandarmul a coborât jos în oraş, la cafenea, ca să se întâlnească cu vechii săi prieteni, pe care de atâta timp nu îi mai vazuse. Din vorbă în vorbă le spuse:

– Îmi place la stareţul Nectarie că nu işi schimbă convingerile cu uşurinţă. M-am întâlnit astăzi cu el şi mi-a dat aceleaşi sfaturi pe care mi le dădea şi în urmă cu cinci ani.

– Care stareţ Nectarie, l-au întrebat prietenii, poate l-ai confundat, stareţul Nectarie a murit acum trei ani.

– Cum aşa, doar îl cunosc atât de bine, şi apoi mi-a spus exact aceleaşi lucruri pe care mi le  spunea şi atunci.

– Frate, ascultă-ne ce spunem, Stareţul Nectarie a murit acum trei ani. Dacă nu ne crezi, du-te sus la mănăstire şi îţi vor arăta maicile mormântul lui.

Tulburat, dându-şi seama de minunea care se întamplase, jandarmul a început să plângă şi a pornit cu paşi repezi sus spre mănăstire. Pe drum îi întreba pe oameni dacă este adevărat că a murit stareţul Nectarie şi toţi îi spuneau acelaşi lucru. Sfântul s-a mutat la Domnul în urmă cu trei ani.

A ajuns sus la mănăstire şi a cerut să vadă cu ochii lui mormântul Sfântului Nectarie. Nedumerite de faptul că îl vedeau plângând, maicile l-au condus la mormânt. A rămas acolo multă vreme nemişcat căzut într-o adâncă meditaţie. Începea să înţeleagă în sfârşit că credinţa în Dumnezeu nu se bazează numai pe argumente văzute, aşa cum ceruse el tot timpul în discuţiile cu Sfântul Nectarie. Îi era din ce în ce mai clar că, în marea Sa iubire faţă de oameni, Dumnezeu respectă libertatea fiecăruia şi aşteaptă o participare liberă şi voită din partea noastră la acest dialog al dragostei care se manifestă prin credinţă. Sfântul Nectarie îl ajutase şi îl luminase prin această minunată aratare a sa după moarte, dar în acelaşi timp îi explicase că noi trebuie să credem nu doar datorită unei minuni, care eventual ni se întâmplă sau la care suntem martori oculari. Pentru că astfel am fi oarecum privaţi de libertate şi am cere tot mereu alte şi alte minuni care să ne încredinţeze. Mai mult, am putea ajunge să ne îndoim încă şi de simţurile noastre, să negăm minunea şi să rămânem necredincioşi. Dumnezeu vrea aşadar o participare liberă la acest dialog al iubirii, pe care necontenit îl poartă cu întreaga umanitate. Iar minunea cea mai mare este chiar aceea a existenţei noastre şi a întregii făpturi. Ajunge doar ca ochii noştri duhovniceşti să se deschidă prin credinţă şi rugăciune şi să vadă şi să recunoască această minune, preaslăvind pe Creatorul tuturor.

A plecat într-un târziu de la mănăstire, cu hotărârea că viaţa sa să ia un alt drum de acum înainte.

(Diac. drd. Morlova Nicuşor, Sfântul Nectarie Taumaturgul, Editura Egumeniţa, pp. 75-76) – doxologia.ro

Alte minuni de la dragul nostru Sfant Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Nectarie
Anunțuri

Sfintii lui Dumnezeu ne asculta mereu rugaciunile cand le facem cu credinta mare

Nu pot uita că, în timpul tratamentului, am promis Sfântului Nectarie şi Sfintei Parascheva că, dacă mă va tămădui, voi îndemna şi pe alţi suferinzi la biserică şi le voi relata cât de mare este vindecarea prin rugăciune.

În 2006, am fost diagnosticat cu hepatită C. Tratamentul a durat 65 de săptămâni. Cu toate că mă consideram foarte păcătos, căci nu mergeam în fiecare duminică la Sfânta Liturghie, Bunul Dumnezeu nu m-a trecut cu vederea şi m-a ajutat.

Prin voia Domnului, am aflat că moaştele Sfântului Nectarie, „grabnic tămăduitor”, sunt în biserica în a cărei apropiere locuiesc. Astfel, am descoperit minunile şi viaţa Sfântului, care „a intrat şi în viaţa mea. I-am rostit aproape zilnic acatistul în perioada grea a tratamentului.

Provin dintr-o familie modestă, iar costul tratamentului (pastile şi injecţii de zeci de milioane) era enorm.

Mi-am găsit singura speranţă în rugăciuni, atât la sfânta raclă a Sfântului Nectarie, cât şi la sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva de la Mitropolie.

La scurt timp, am fost părtaş… la minunea prin care am aflat că pastilele, care mai ieri erau 2000 lei, s-au ieftinit la puţin sub 700 lei. Totuşi, 4700 lei pe lună, timp de 6 luni, era o sumă foarte mare pentru posibilităţile familiei. Din suma strânsă de la rude şi prieteni, am cumpărat pastilele, dar 240 de milioane pentru injecţii, de unde să le iau? Mama a plecat în străinătate, însă nu a găsit de lucru îndată. Chiar în ziua când ea hotărî să revină în ţară, găsi de lucru ca prin minune. Insistând cu rugăciunile adresate tuturor sfinţilor, am terminat cu bine tratamentul, iar analizele efectuate după cinci săptămâni arătau că virusul nu mai este prezent în organism.

Acum văd viaţa cu alţi ochi, am alte perspective, doresc să întemeiez o familie, simt că am renăscut, că mi s-a dat o nouă şansă la viaţă, mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest dar nepreţuit, sănătatea, rugându-mă să mă călăuzească pe drumul cel bun.

Nu pot uita că, în timpul tratamentului, am promis Sfântului Nectarie şi Sfintei Parascheva că, dacă mă va tămădui, voi îndemna şi pe alţi suferinzi la biserică şi le voi relata cât de mare este vindecarea prin rugăciune. Andrei C., 25 de ani, Iaşi

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva Maărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 30) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Sfantul Nectarie a salvat un tanar dintr-un accident rutier

Mamă, în timpul când mă dădeam peste cap cu mașina, mi-a apărut un moșuleț cu barbă albă, care mi-a zis: «Băiete, spune-i mamei tale atât: Nectarie!». Mamă, ce a vrut să zică moșul din imaginația mea?”.

Să vă povestesc o mare minune a Sfântului Nectarie. O cunoștință s-a îmbolnăvit și s-a internat la un spital la Iași. Acolo, doctorița venea la vizită. Bătrâna, fiind o fire credincioasă, citea Acatistul Sfântului Nectarie. Într-o zi, îi spune doctoriței: Vă rog să citiți și dumneavoastrã această cărticică, să vedeți ce frumoasă este. Doctorița nici nu s-a uitat, spunând că nu are timp. Bătrâna, la fiecare vizită a ei, a tot insistat. Sătulă fiind de vorbele bătrânei, a luat aceastã cărticică, aruncând-o pe un birou. După câteva zile, având un moment de respiro, zice: Să citesc și eu să văd ce scrie aici, dacă tot a insistat bătrâna aceea.

În momentul când a terminat de citit Acatistul Sfântului Nectarie, telefonul a sunat pe birou, anunțând doctorița că singurul ei copil a avut un accident foarte grav. Plecând spre București, unde avusese loc accidentul, ajunge în spital la băiat care, bandajat fiind și conștient, pentru că mașina era zob, îi spune doctorului care îl îngrijea: Vreau să rămân cu mama.

Mamă-sa, doctorița, se așază pe pat și spune: Ce vrei să-mi spui, dragul mamei?, iar el zice: Mamă, în timpul când mă dădeam peste cap cu mașina, mi-a apărut un moșuleț cu barbă albă, care mi-a zis: «Băiete, spune-i mamei tale atât: Nectarie!». Mamă, ce a vrut să zică moșul din imaginația mea?. Mama și-a dat seama că sfântul i-a scăpat băiatul de la moarte, și a devenit o bună creștină din acel moment.

Oameni buni, nu uitați: fãră rugăciune nu reușim! Dumnezeu să vă ajute pe toți cei care sunteți în necazuri și boli, sper ca povestioara mea adevărată să vă aducă pe calea bună. Mi-a fost povestită de preotul duhovnic de la Mănăstirea Bujoreni, părintele Atanasie, iar lui i-a povestit-o chiar doctorița. Dumnezeu cu voi toți!

(Liliana)

(Sfântul Nectarie, vindecări miraculoase, Ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, București, 2012, pp. 118-119) – doxologia.ro

Alte minuni de la dragul nostru Sfant Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Nectarie

Fecioara Curata, pe tine te fericim, de Sfantul Nectarie din Eghina(Imagini din Sfantul Munte Athos – Manastirea Prodromu)

Fecioară Maica Maria, Stăpînă Împărăteasă,
Pe tine te fericim
Curată fiică din Adam, parfum de floare-aleasă.
Pe tine te fericim

Aleasă fiică de-mpărat, fecioară nenuntită,
Pe tine te fericim
Smerenia te-a ridicat şi te-a făcut slăvită.
Pe tine te fericim

Mai sus de ceruri te-ai suit prin naşterea străină,
Pe tine te fericim
Pe heruvimi i-ai covîrşit în cinste şi-n lumină
Pe tine te fericim

Şi serafimii-n zborul lor, la slava ta cu dor privesc,
Pe tine te fericim
Arhanghelii şi ceata lor, de frumuseţea ta doresc.
Pe tine te fericim

Cîntarea heruvimilor spre tine se îndreaptă,
Pe tine te fericim
Iar ceata serafimilor în ode se desfată.
Pe tine te fericim

Arhanghelii neîncetat cu toate oştile cereşti
Pe tine te fericim
În dorul lor nesăturat, din laudă nu se opresc.
Pe tine te fericim

Eşti bucuria cetelor de îngeri, laudată,
Pe tine te fericim
Eşti pacea şi sfinţitul dor a sfinţilor, Curată.
Pe tine te fericim

Eşti mîngîierea tuturor ce ţie se închină,
Pe tine te fericim
Eşti Maica ortodocşilor şi-a lor nadejde bună.
Pe tine te fericim

A rînduielilor cereşti Stăpînă mult cîntată,
Pe tine te fericim
Esti şi a celor pămînteşti scăpare-ntemeiată.
Pe tine te fericim

Din aurorile cereşti făcile luminată,
Pe tine te fericim
Şi nouă ne împărtăşeşti lumina cea curată.
Pe tine te fericim

Potir sfinţit ce dăruieşti izvor de nemurire;
Pe tine te fericim
Adapă-ne pe noi, cei reci, cu veşnica-ţi iubire,
Pe tine te fericim

Şi ne hrăneşte neîncetat cu Pîinea de viaţă
Pe tine te fericim
Ce dintru tine s-a luat, Fecioară preacurată.
Pe tine te fericim

O, Maica fară de păcat, balsam de mîngîiere
Pe tine te fericim
Ne fii celor ce-am apucat cărarea spre-nviere.
Pe tine te fericim

Fecioară Maica, te avem liman de mîntuire
Pe tine te fericim
Şi bucurie şi îndemn şi cale de suire.
Pe tine te fericim

Bucură-te, roză de mai şi floarea curăţiei,
Pe tine te fericim
Bucură-te sfinţite Rai, sălaşul fecioriei.
Pe tine te fericim

Mireasa sfîntă, al tău dor ne umple de iubire
Pe tine te fericim
Şi ni se face tuturor urcuş spre-mpărăţie.
Pe tine te fericim

Şi cu căldură te rugăm, Stăpînă prea sfinţită,
Pe tine te fericim
Păzeşte-ne, te implorăm, de-a celui rău ispită.
Pe tine te fericim

Ne apără şi te fă zid şi turn de apărare
Pe tine te fericim
Ca să-ţi aducem ca prinos a noastră mulţumire.
Pe tine te fericim

Şi-mpărăţia lui Hristos ne-o dă ca moştenire,
Pe tine te fericim
Ca să-ţi aducem ca prinos a noastră mulţumire.
Pe tine te fericim

Şi să-ţi cîntăm neîncetat cîntarea ta-n vecie
Pe tine te fericim
Cuvine-se cu-adevărat să te slăvim, Marie!
Pe tine te fericim

Urmariti va rog si mesajul Parintilor din Sf. Munte Athos catre Romania:

Părinții români din Sfântul Munte Athos, Către poporul dreptcredincios român 

9 noiembrie – Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul de la Eghina

Întru cuvioşie ai vieţuit, ca un înţelept ierarh, proslăvind pe Domnul cu viaţa ta cea plină de virtuţi, Sfinte Nectarie Cuvioase; pentru aceasta, proslăvindu-te cu puterea Mângâietorului, demonii goneşti şi pe cei bolnavi îi tămăduieşti, care vin cu credinţă la dumnezeieştile tale moaşte. (Troparul Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina)

Urmariti va rog si:

Minune de la Sfantul Nectarie. „Ai milă de mine, Sfinte Nectarie, ai milă de mine!”

Într-un impuls aproape nefiresc, mi-am desfăcut nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care parcă era zdrobit de o piatră, și mi-am făcut semnul crucii cu uleiul, de sus până jos, de la dreapta la stânga. Și atunci, iubiții mei, piatra care parcă mă strivea dispăru.

ierarh-nectarie

Din firea mea sunt un om pașnic, mereu mulțumit, vesel și bine dispus. Totdeauna văd partea bună a lucrurilor. Cu alte cuvinte, sunt un om fericit.

Însă de la o vreme încoace, o indispoziție puternică, o lipsă de chef pentru orice, tulburarea și necazul mă transformaseră în alt om. Devenisem ciudat, nu-mi mai găseam locul nicăieri și nimic nu-mi mai plăcea. Mă culcam și mă trezeam tulburat, eu care o duceam mai înainte ca în sânul lui Avram. Nu mă mai mulțumeam nici copiii mei, pe care îi ador. Înspăimântator lucru!

În acest iad mă găseam cu mai bine de cinci ani în urmă. Îmi lăsasem baltă și biroul și munca și totul. Mă întunecasem la suflet, somnul nu se mai prindea de mine, iar doctorii nu mă ajutau cu nimic.

Într-o după-amiază, răul ajunse la culme. Eram foarte agitat și mă zvârcoleam în pat.

„ – Ce-o să se aleagă de mine, Doamne? am strigat. Ai milă!”

Și atunci îmi veni o idee. Am sărit în picioare, am deschis dulapul, am luat sticluța cu ulei de la Sfântul Nectarie și m-am rugat din toate puterile mele, plângând ca un copil.

„ – Ai milă de mine, Sfinte Nectarie, ai milă de mine!”

Într-un impuls aproape nefiresc, mi-am desfăcut nasturii de la bluza de pijama, mi-am dezgolit pieptul, care parcă era zdrobit de o piatră, și mi-am făcut semnul crucii cu uleiul, de sus până jos, de la dreapta la stânga. Și atunci, iubiții mei, piatra care parcă mă strivea dispăru. […] Am făcut cruce și a doua și a treia oară. Aceeași stare de bine. M-am liniștit complet. Ai fi zis că mă învăluise o adiere dulce și că stropi răcoritori de apă îmi luaseră greutatea de pe suflet.

„ – Îți mulțumesc, Doamne, am spus din adâncul sufletului meu. Îți mulțumesc, Sfinte Nectarie. Dă-mi acum și un pic de somn.” Și m-am întins în pat. La rădăcinile firelor de păr simțeam acum o mână sfântă cum mă mângâia blând. Și eram singur în cameră!

„ – Îți mulțumesc foarte mult, Sfinte”, am spus ridicând capul și zâmbind, după care am adormit. M-a cuprins somnul și  am visat că eram într-o biserică în sărbătoare și acolo era multă lume evlavioasă. M-am trezit mulțumit și m-am uitat la ceas. Dormisem două ore întregi!

„ – Încă un pic, Sfinte”, l-am rugat.

Eram însetat de somn și de liniște. Imediat am adormit din nou. Când m-am trezit era aproape seară. M-am sculat, m-am îmbrăcat și m-am îndreptat spre birou. Ce frumoase mi se păreau acum toate în calea mea, în mașină, în piață, peste tot. Eram un alt om, un cu totul alt om! Aveam din nou sufletul și starea lăuntrică a unui copil. Și așa am rămas până astăzi, cinste și închinăciune lui Dumnezeu și Sfântului Nectarie!

Mereu îi mulțumesc Sfântului Nectarie, pe care îl iubesc și îl cinstesc, și mereu vorbesc despre el. Din iubirea pe care i-o port, culegând mărturii am scris această lucrare mică, dar plină de adevăr și de date exacte  (deși se pot scrie volume întregi despre minunile acestui Sfânt). M-am străduit astfel să dăruiesc fraților mei o picătură, ca un crin binemirositor din grădinile binecuvântate ale raiului, doar o picătură a harului dumnezeiesc, o rază de lumină sfântă și binefăcătoare din soarele Sfintei Slave.

Iosif D. Agapit

(Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Editura Buna Vestire, Galați 2003, pp. 97-98) – doxologia.ro

Alte minuni facute de Dumnezeu prin minunatii Sai Sfinti, puteti gasi la categoria MINUNI.

Urmariti va rog si:

Documentar. Viața și minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul de la Eghina

Urmaiti va rog si:

Acatistul Sfantului Nectarie Taumaturgul

Urmaiti va rog si:

Sfantul Nectarie

Minune de la Sfantul Nectarie!

9 Noiembrie sfintii zilei de astazi. Viata Sfantului Nectarie din Eghina, vindecatorul de cancer

9 Noiembrie sfintii zilei de astazi. Viata Sfantului Nectarie din Eghina, vindecatorul de cancer

 În această lună, în ziua a noua, pomenirea Sfinţilor Mucenici Onisifor şi Porfirie.

Aceşti sfinţi Onisifor şi Porfirie, fiind prigoana asupra creştinilor, au fost pârâţi ca sunt creştini şi, fiind aduşi înaintea judecaţii, au stat tare şi fără de frica, mărturisind pe Hristos Dumnezeu adevărat, Făcător al cerului şi al pământului. Pentru aceasta mărturisire au suferit multe răni de bătăi, şi arsuri peste tot trupul. De aceea i-au pus pe un grătar de fier ars, şi întru toate chinurile acestea privind la câştigarea binelui celui veşnic, măcar ca pătimeau din partea celor fără de Dumnezeu, dar erau uşuraţi de către Dumnezeu. Iar păgânii aceia şi nemilostivii, văzând ca nu pot pricinui sfinţilor nici o vătămare, spre mai multa tulburare s-au aţâţat şi, legându-le cinstitele picioare de cai sălbatici, i-au gonit slujitorii, târându-i multe ceasuri peste spini şi ciulini şi peste locuri colţuroase de le rupeau carnea. Şi aşa şi-au dat sufletele lui Dumnezeu. Atunci nişte creştini, luând pe ascuns sfintele lor moaşte, le-au aşezat în satul pangheanilor, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Matroana.

Aceasta a fost în zilele împăratului Leon cel Mare, din Perga Pamfiliei. Şi măritându-se a dobândit o fiică, şi s-a dus la Constantinopol cu bărbatul ei, fiind de cincisprezece ani, şi cunoscând pe o fecioara cu numele Evghenia şi râvnind nevoinţa ei, nu lipsea de la biserici şi petrecea toată noaptea îndeletnicindu-se cu postiri şi privegheri. Aprinzându-şi mai cu căldura dragostea credinţei spre Dumnezeu, a lăsat pe fiica sa pe seama unei femei cu numele Suzana. Şi ea, îmbrăcându-se în port bărbătesc, s-a dus la Mănăstirea Sfântului Vasian; şi, prefăcându-se ca este eunuc, a fost primita de monahi. După aceea, aflând preacuviosul Vasian de cele pentru ea din dumnezeiasca arătare, a trimis-o la cetatea ce se cheamă Emesa, la o mănăstire de femei. Şi de acolo a trecut la Ierusalim. După aceea la Muntele Sinai, şi apoi la Berit, unde prin rugăciune a scos izvor de apă într-un loc sec şi uscat. După ce a răbdat multe ispite de la demoni. În urma unei arătări şi vedenii s-a dus iarăşi la Constantinopol. Şi văzând-o Sfântul Vasian, a rânduit-o să şadă la mănăstirea ce s-a numit, de la dânsa până astăzi, Mănăstirea Matroanei. Şi trăind până la o sută de ani, cu pace către Domnul a răposat.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Teoctista din insula Lesbos.

Aceasta a trăit in secolul al IX-lea şi era din cetatea Metimna, în insula Lesbos. Fiind dată de copilă la casa de fecioare, s-a făcut călugărita. Deci ajungând în vârsta de optsprezece ani, s-a dus la satul ce era acolo aproape, ca să vadă pe sora sa. Tot în acea noapte s-a întâmplat să vină la Mitilina tâlhari cretani, al căror căpitan era vestitul Nisiris. Aceştia luând robi pe toţi ceilalţi cetăţeni, au luat împreuna şi pe cuvioasa şi s-au dus. Iar a doua zi s-au oprit la insula Paros, şi, după ce au scos robii la uscat afară, şedeau şi socoteau cu câte cât să vândă pe fiecare. Cuvioasa Teoctista, găsind bun prilej, a fugit pe ascuns în pădure, scăpând cu aceasta din mâinile lor. Deci, de atunci rămânând acolo, a petrecut fericita treizeci de ani, cu rea pătimire, luptându-se cu foamea, cu gerul, cu arsura, hrănindu-se cu ierburi şi cu verdeţuri sălbatice, nefiind văzută de nimeni în vremea aceasta, ci numai cu Dumnezeu şi cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu (pentru care şi vieţuia) vorbea prin rugăciune.

Iar după ce s-au împlinit treizeci şi cinci de ani, după dumnezeiasca iconomie, s-au dus la Paros oarecare vânători, ca să vâneze în locul acela pustiu, unde petrecea cuvioasa; iar unul dintre ei despărţindu-se şi urmărind locul ca să afle vânat, a intrat într-o biserica a Născătoarei de Dumnezeu ce se afla acolo, ca să vadă cele ce erau în ea. Şi după ce a văzut cele din biserica şi s-a închinat, a ridicat în sus ochii săi, şi iată a văzut în partea dreapta a sfintei mese, ca o ţesătura de pânză de păianjeni, ce se clatină de vânt; şi fiindcă a voit să meargă mai înainte ca să cunoască bine ceea ce se vedea, a auzit un glas ce-i zicea: „Stai omule şi nu te apropia, căci mă ruşinez a mă arăta ţie, femeie goală fiind”. Iar vânătorul, înspăimântându-se de năprasnicul glas şi temându-se, căuta să fugă, căci se ridicaseră perii capului său, şi stau drepţi ca spinii. Iar după ce abia cu greu şi-a venit în sineşi, a întrebat pe ceea ce strigase, cine şi de unde este. Iar sfânta i-a răspuns: „Arunca haina ta ca să mă acopăr cu ea, şi apoi îţi voi povesti cele despre mine”. Şi vânătorul a făcut îndată după poruncă. Iar cuvioasa, luând haina şi îmbrăcându-se, s-a pecetluit pe sine cu semnul crucii, şi aşa s-a arătat vânătorului: vedere minunată şi înspăimântătoare. Căci perii capului ei erau albi, iar faţa ei negricioasă, cărnuri însă cu totul nu se vedeau la ea, ci numai o piele, care ţinea şi cuprindea legătura vinelor şi a oaselor. Şi în scurt zicând, tot trupul ei nu se vedea trup, ci umbra de trup. Deci, după ce a povestit sfânta toate cele despre ea, s-a rugat de vânător ca, întorcându-se iarăşi în insulă ca să vâneze, să-i aducă o parte din Sfântul Trup al lui Hristos. Deci când s-a întors vânătorul, a adus cu sine dumnezeieştile Taine; pe care luându-le cuvioasa şi făcând rugăciune, s-a împărtăşit, mulţumind lui Dumnezeu. Iar vânătorul, ducându-se la vânat, degrab s-a întors iarăşi la cuvioasa, pe care a aflat-o zăcând moartă. Deci săpând în pământ, precum a putut, şi mult rugându-se sfintei ca să mijlocească pentru el către Domnul, a îngropat-o în locul acela, unde o aflase, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeu.

Continuă lectura

Minune de la Sfantul Nectarie!

Când m-am prezentat la Spital pentru intervenţie, dintr-un ulcer malign, confirmat şi de medicii care mă consultaseră, chirurgul care urma să facă intervenţia, pe nume prof. dr. Radu Petrescu, mi-a zis: „Nu am ce tăia, rana s-a închis”. Minunea s-a produs datorită mirului primit de la candela Sfântului Nectarie.

Mă numesc Boncea Ileana, am 72 de ani şi sunt din Bucureşti. Sunt fiică de preot, enoriaşă a sfintei Mănăstiri Radu Vodă din 1992. Credinţa în Dumnezeu mi-a fost insuflată de tatăl meu, de când eram copil. Deci, în orice împrejurare, locul şi ajutorul îl găsim doar în Biserică şi prin slujitorii ei, care la noi, la Mănăstirea Radu Vodă sunt cu totul deosebiţi. Sunt dăruitori, ostenitori şi foarte aproape de problemele fiecăruia, de la Prea Sfinţitul Varsanufie Prahoveanul până la ultimul monah.

Dumnezeu este atât de bun, îndelung răbdător, ne mai ceartă, ne mai iartă, dar nu ne lasă niciodată. O întâmplare petrecută în 19 august 2001 m-a convins de aceasta. Ce oameni aleşi mi-a scos Dumnezeu în cale, şi cum am scăpat de la moarte sigură, din situaţia în care mă aflam!

Eram pe stradă când mi s-a făcut deodată rău. Am vomat cheaguri de sânge şi aproape mi-am pierdut cunoştinţa. La cererea mea, un taximetrist m-a dus la Spitalul Sfântul Ioan din capitală. De gardă, la Urgenţă, era o doctoriţă pe numele ei dr. Ariadna Kuejdean, primul înger pe care mi l-a trimis Dumnezeu. M-a consultat repede şi, după pierderea mare de sânge pe care o avusesem, am ajuns la o anemie post-hemoragică severă, cardiopatie ischemică, tensiune arterială 5. Personal, această doctoriţă m-a condus imediat în secţia de cardiologie, unde am fost ţinută sub aparate cinci zile, permanent, pentru a-mi restabili tensiunea şi anemia. În urma consultaţiei, diagnosticul era:

– ulcer gastric duodenal

– hemoragie digestivă, cu anemie post hemoragică 6

– infarct miocardic.

După redresare a urmat un consult amănunţit, însoţit de ecografii, şi doctorii au stabilit urgent intervenţie chirurgicală, sub rezerva biopsiei, care a durat optsprezece zile: ulcer gastric, crater ulceros de natură malignă.

Până la intervenţia chirurgicală au trecut nişte zile de groază. Am alergat la mănăstirea Radu Vodă, la Prea Sfinţitul Varsanufie, stareţul acestei mănăstiri, pe care îl cunosc din 1998, şi, având mare încredere în ajutorul şi dăruirea dânsului, i-am explicat situaţia şi i-am cerut binecuvântare. La plecare, mi-a dăruit o seringă cu mir de la Sfântul Nectarie, să mă ung în fiecare dimineaţă. Am folosit mirul cu mare încredere în Dumnezeu şi în cel care mi l-a dăruit.

Când m-am prezentat la Spital pentru intervenţie, dintr-un ulcer malign, confirmat şi de medicii care mă consultaseră, chirurgul care urma să facă intervenţia, pe nume prof. dr. Radu Petrescu, mi-a zis: „Nu am ce tăia, rana s-a închis”. Minunea s-a produs datorită mirului primit de la candela Sfântului Nectarie.

La întoarcerea acasă, m-am dus iar la mănăstirea Radu Vodă, la racla Sfântului Nectarie, să-i mulţumesc, deşi atunci nu ştiam nimic despre viaţa Sfântului. La noi, la pangar, am văzut cele două cărţi (roşie şi albastră) cu viaţa şi minunile Sfântului Nectarie, sfântul secolului nostru. Le-am citit şi recitit, dându-le spre cunoaştere celor care au probleme de sănătate şi povestindu-le minunea prin care m-a vindecat Sfântul Nectarie. Abia citindu-i minunile, mi-am dat seama cât m-a ajutat Sfântul, şi i-am sfătuit pe cei care le lecturau să înceapă cartea roşie cu capitolul 2, pagina 72 – minunile sfântului, apoi prima parte cu viaţa lui, şi după aceea cartea albastră, tot despre Sfântul Nectarie (este mai detaliată şi redă foarte frumos viaţa şi minunile Sfântului).

Purtându-i o vie recunoştinţă, simt nevoia să-l fac şi eu cunoscut celor care au probleme şi nu-l cunosc (ca şi mine atunci).

(Sfântul Nectarie minuni în România, Ediție îngrijită de Ciprian Voicilă, Editura Egumenița, 2010, pp. 244-246)

Sursa: doxologia.ro

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie cat si postul: Sfantul Nectarie, in care sunt descrise doua dintre cartile despre Marele Sfant.