În epoca modernă aproape că nu există ţări în care politicieni, sociologi, mass-media, societate civilă etc., în general toţi cei care sunt implicaţi, mai mult sau mai puţin, în treburile de diriguire, directă sau indirectă, a mersului societăţii, să nu vorbească de democraţie. De aceea, pentru un concept atât de des clamat de lumea noastră, şi când trebuie şi când nu trebuie, o sumară familiarizare, cu principalele aspecte ce-l privesc, apreciez că este necesară.

Leagăn al unei civilizaţii de excepţie, vechea Eladă, prin cetatea Atena, avea să fie şi locul de naştere, încă din secolul VI î. Hr., al primei societăţi democratice cunoscută de omenire. O societate revoluţionară, evident, inventează şi o noţiune nouă, democraţia („demos” însemnând popor iar „kratos” putere) de natură a o caracteriza. Aşadar, puterea poporului, conducerea poporului de către popor.

Democraţia în Atena antică era o democraţie directă întrucât toţi cetăţenii cetăţii (polisului) luau parte, în mod nemijlocit, la adoptarea deciziilor de interes public. Democraţia directă, ca formă de guvernare ce a înnobilat, realmente, epoca în care a funcţionat, a fost posibilă deoarece, în Atena, numărul cetăţenilor era foarte mic. Exprimând admiraţia pentru miracolul apariţiei şi funcţionării democraţiei ateniene, trebuie să se observe că, deşi democraţia era o formă socială instituită, pe grecii antici, contemporanii acesteia, nu-i deranja să aibă sclavi şi să-i ucidă după bunul lor plac.

Mai târziu, Robert Flacelière în „Grecia în epoca lui Pericle”, înţelegând impactul regimului politic, ce devansa cu mult epoca în care a apărut, asupra conştiinţei componenţilor societăţii, remarca: „Mare era neîncrederea (democraţiei) faţă de toţi cei cărora le delega o părticică de putere. Numărul magistraţilor, grupaţi în colegii, era o primă precauţie. Aceştia nu intrau în funcţie decât după ce treceau printr-o cercetare minuţioasă care privea atât moralitatea cât şi competenţa lor. Fiecare magistrat depunea jurământ şi putea fi oricând destituit printr-un vot al adunării.”

Democraţia modernă are la bază trei modele istorice, conturate ca atare în secolele XVII-XVIII, anume, modelul englez, modelul american şi modelul francez, dar, determinat de creșterea populației s-a „patentat” democrația prin reprezentare concomitent cu apariția și a partidelor politice fără, însă, a se abdica de la principiul fundamental, cel puțin formal, anume că, cel desemnat, prin alegeri democratice, absolut, reprezintă interesele poporului, perpetuând principiul clasic grecesc, puterea poporului, conducerea poporului de către popor!

Cei ce-și închipuie că societatea omenească a secolului XXI, cu toate atributele de excepție conferite de progresul științific, tehnic și tehnologic, este diferită de o societate sclavagistă, din Grecia Antică spre exemplu, se înșeală amarnic: tot sclavi ai muncii făptuite pe moșii (citiți companii ale Imperiului Multinațional, Imperiuui Financiar etc., de care sunt legați intrinsec), tot bogați (cca. 1%, care dețin peste 80% din bogățiile lumii, instituțiile de forță, administrative etc.), și fac „ce vor mușchii lor” (revoluții, crize economice, războaie, țări bogate și sărace etc.)!!

Și deși toți vorbesc pe toate căile posibile, vorba ceia „și la fierul de călcat”, despre drepturi democratice, libertate, stat de drept etc., prin practica ce se derulează sub ochii noștri, s-a ajuns la devalizarea democrației, asistându-se la alunecarea spre dictatură și transformarea demersurilor propagandistice într-un veritabil „limbaj de lemn”, care, oricât de sofisticat ar fi nu mai este de natură să mai convingă și să acopere realitățile!

Cât privește principiile, de care Robert Flaceliere vorbește cu atâta admirație, moralitatea și competența celor care acced într-o funcție publică de coducere, astăzi, în democrația reprezentativă, este „un tramvai numit dorință”.

Cercetători ai fenomenului, clar ca lumina zilei, într-o majoritate covârșitoare, acceptă, evident argumentat, că moralitatea și competența nu numai că reprezintă o „rara avis” în rândul liderilor contemporani nouă, dar sunt, practic, neglijabile și completate „creativ” de problemele psihice ale acestora, golind de conținut conceptul de democrație, stat de drept, libertatea cetățeanului etc.!

Marea majoritate a publicațiilor, pe această temă, au titluri extrem de incitante, nu neapărat pentru mărirea vânzărilor, pentru că lecturându-le realizezi că argumentele prezentate, pe cazuri concrete, sunt cutremurătoare, lăsând mult în urmă impactul dat de titlu (vezi, spre exemplu, „Acei nebuni care ne guvernează”, autor Pascal de Sutter). Întâmplător sau nu, liderii actuali, parcă „sunt făcuți de aceiași mamă”, răspunzând, mai mult sau mai puțin, la aceleași comenzi, a căror proveniență este greu de deslușit explicit. Fapt este că, de aproape o jumătate de secol, în Statele Unite a luat naștere o disciplină, psihologia politică, care studiază personalitatea celor care guvernează și, în consens, prin „profileri politici”, urmăresc recrutarea de lideri „adecvați”, în culisele negocierilor internaționale, în echipele președinților, în interiorul serviciilor secrete, vegheză, cu atenție, acțiunile liderilor politici.

O asemenea desfășurare și direcționare a dezvoltării societății omenești, cu siguranță, nu ar fi fost posibilă în afara tronării dreptului roman, dreptul celui mai puternic, zeul atotputernic, BANUL!

România, o țară mică, a devenit dintr-o dată și ea interesantă, în 1990, prin bogății, prin necesitatea acută de a fi eliminată de pe piață, ca un posibil concurent, într-un cuvânt, prin imaginarea și punerea în practică a unei strategii de a fi transformată într-o veritabilă colonie, în plin secol XXI, în Europa! Și s-a reușit, dar cu ajutorul criminal al colaboratorilor interni, ei înșiși îndestulându-se, peste poate, din această activitate, SIGUR, devastatoare pentru Patria-Mumă, dar extrem de profitabilă pentru păpușari și pentru cozile de topor!!!

Totul s-a desfășurat din rău în mai rău, astfel că astăzi s-a ajuns la o situație pe care nici cele mai bolnave minți nu ar fi putut s-o imagineze.

În ultima perioadă, în fruntea țării se află președintele Klaus Werner Iohannis ale cărui acțiuni și activități, bine documentate de excelentul jurnalist Marius Albin Marinescu, încă de pe vremea când acesta era primar al Sibiului și necontestate de împricinat, nici până în ziua de astăzi, și de propriile ieșiri în spațiul public, dă măsura „personalității” sale: ia cu japca, ilegal, o serie de proprietăți, refuză să returneze sumele încasate pe chirie pentru o proprietate pierdută în instanță, este amestecat în afaceri cu copii, președinte fiind, pleacă incognito în lume mințind că se duce la părinți, la sfârșitul fiecărei săptămâni pleacă la Sibiu, închizând practic, „prăvălia” de la Cotroceni în intervalul vineri-luni, efectuează deplasări în străinătate de reprezentare a cauelor României fără a lua mandat și nu prezintă, la întoarcere, informări cu privire la rezultatele vizitelor, încalcă, repetat, legile și Constituția țării și duce în derizoriu hotărârile Curții Constituționale, minte cu nonșalanță poporul român în ieșirile publice, insultă și comite abateri de comportament moral în ieșirile publice în referirile la persoane publice, își ia vacanțe când „vrea” mușchii lui, comite gafe diplomatice memorabile, cu mari prejudicii asupra Patriei-Mumă, ațâță fățiș, delirant la ură a românilor contra români, își arogă drepturi fără acoperire legală, cu încălcarea Constituției și legislației în vigoare, își instalează „guvernul meu” în urma tragicelor evenimente de la Colectiv, ocazie cu care declara „A fost nevoie să moară oameni ca această demisie (a Guvenului Ponta n.a.) să se producă” etc., etc.

Toate acestea și fiecare luată individual, reprezintă simptome clasice, de manual și probează, prin analogie și cu cazuitica prezentată, spre exemplu, repet, în cartea lui Pascal de Sutter, apucături de psihopat. Marea nenorocire, pentru societatea românească, văzută și derulată „live” la cel mai înalt nivel, la Cotroceni, este puterea exemplului, care s-a întins ca o molimă, se multiplică la nivel național, îmbrăcând aspecte, plenar ilegale, imprevizibile, ce duc la degradarea climatului social, de legalitate, de moralitate și impietează, determinant, asupra progresului națiunii române, afirmația „dacă el face, noi de ce n-am face-o”, tinzând să devină slogan național!

S-ar putea da o conotație normală, spre exemplu, pornirilor primarului din Alba Iulia, orașul unde spectacolele zilnice de reconstituire militară, în cetatea Alba Carolina, sunt făcute de gărzi îmbrăcate în uniformele imperiale austriece ale celor care i-au ucis pe Horea și Cloșca tot acolo și îmbrăcați la fel sau spectacolelor din Piața Unirii din Timișoara, în anul Centenarului, organizate cu gărzi purtând, la fel, uniforme imperiale austriece???

Această situație convine, cu siguranță, Imperiului Multinațional și colaboratorilor, dorindu-se a fi perpetuată, ambele tabere având enorm de câștigat, câtă vreme România rămâne într-o stare de sclavie în plin secol XXI!

Apare, în consecință, o întreagă cohortă de „roboți” programați (propagandiști, instituții de forță și administrative, mini-demonstranți năuci utilizați temporar de păpușari împotriva României, până „își văd sacii-n căruță”, când îi abandonează, ei rămânând „fii ai ploii” etc.), după chipul și asemănarea lui Mălai Mare. Fără urmă de remușcare, de patriotism elementar, lipsiți de moralitate, aceștia susțin, fără să clipească, agresiv, demersurile chiriașului de la Cotroceni, clar ieșit din realitate și care-și duce existența într-un univers paralel, dând conotații abracadabrante, delirante noțiunilor de legalitate, constituționalitate, adevăr, stat de drept etc., croind, prin aceasta, drum liber spre o anarhie indusă preludiu spre o dictatură, asociată unui „guvern al meu”, atât de clamat și de dorit de președintele-dictator-marionetă.

Adăugăm reflexia marelui matematician român Grigore Moisil: „Legile țării nu interzic nimănui să fie imbecil!”.

Ce țară este aceea în care mini-demonstrațiile neautorizate și agresive sunt tolerate la nesfârșit, în care magistrații demonstrează împotriva Legilor Justiției pentru a căror finalizare ei înșiși și-au adus contribuția, în care numeroși jurnaliști „asistă” la Coferința de presă a șefei DNA unde aceasta proliferează minciuni grosolane, profund contrastante cu concluziile documentate din Raportul Inspecției Judiciare privind controlul DNA, față de care cei prezenți nu ripostează (ori n-au citit raportul arătând crasă superficialitate și mediocritate, ori l-au citit dar, tacit, se situează de partea matahalei și ea lovită de paranoia puterii și urii de popor român, deci a Statului Profund), în care români sadea fac lobby fără rușine în favoarea Companiilor Multinaționale și pentru jecmănirea României???

Programul de Guvernare, cu precădere prevederile privind noile Legi ale Justiției, Noul Cod Penal și Codul de Procedură Penală, măsuri de protejare a interesului național ce se doresc a fi legiferate, în fond comparabil cu ceea ce este în toate țările europene, dezvăluirile făcute privind înțelegerile din spatele ușilor închise profund defavorabile României, au dezvoltat, exploziv, achitări pe bandă rulantă, a sute de persoane pe considerentul unor condamnări pe baze false.

Toate bune și frumoase dar, câteva mari nedumeriri ies cu pregnanță la iveală: cei ce au condamnat pe nedrept atâția oameni nevinovați o duc, în continuare bine mersi; cauze cardinale pentru Măria Sa Poporul Român stau în continuare „la dospit”: vinderea criminală de pământ arabil și păduri, dosarele concesionării de bogății naturale pe nimic, retrocedări abuzive de proprietăți și imobile, renegocierea redevențelor, afacerile EADS și Microsoft, însușirea abuzivă de către FDGR a moștenirii organizației naziste GEG, datoriile Multinaționalelor către statul român, cine a risipit averea României lăsată moștenire în 1989 etc., etc.

Privitor la acest ultim aspect, națiunea română nu de oameni băgați la pușcărie este interesată, ci de utilizarea sumelor furate, în folosul țării, sens în care, încă din 2010, am propus o „împăcare națională”, de iertare a acelora care repatriază aceste sume, cu un simbolic impozit, cu condiția de a le investi în România!!!! Astăzi suntem în 2018…

Grav, extrem de grav este schimbarea de retorică a președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu care, crezând că au fost uitate mai vechile acțiuni în detrimentul României (vinovat principal în cedarea Moștenirii Gojdu, împricinat de bază în concesionarea înrobitoare a terenurilor petroliere și de gaze din Marea Neagră etc., etc.) recidivează și forțează abrogarea articolului, din Legea aprobată în Parlament în luna martie a.c., care prevedea impozitarea veniturilor suplimentare obținute de Multinaționale după data de 31 martie 2014.

Mai mult, noua lege, votată în Senat, prevede renunțarea la veniturile suplimentare obținute în toate exploatările maritime, înghețarea redevențelor la nivelul acestui an, despăgubirea companiilor străine în cazul că acestea au plătit impozit pe veniturile suplimentare, îndatoriri zero privind conservarea mediului în zona Litoralului Românesc (se vrea repetarea dezastrului provocat de companiile străine în Mexic, cu ani în urmă, în zona turistică????). Nu se ia în discuție poziția favorabilă acestei inițiative a marionetelor, de mult înregimentate pentru sclavizarea poporului român, precum și a UDRMR-„Uniunea Democrată a Românilor Maghiarizați din România” care-și uită des obârșia din vechii geto-daci și datoria de a-și apăra Patria-Mumă, România! În context, asta înseamnă că presiunile exercitate și „lobby”-ul făcut asupra senatorilor a fost la un asemenea nivel, că însăși componenți ai Coaliției au votat, criminal, împotriva intereselor României și pentru Multinaționale!!!!!

Măi să fie, care va să zică, vine hoțul, îți ia tot din casă și drept recompensă îl mai și cinstești! Curat murdar!

Și asta nu e tot. D-l Călin Tăriceanu, alături de cunoscuți comentatori mass-media, doresc și reluarea proiectului Roșia Montană, de exploatare a zăcămintelor aurifere cu cianuri, bombă chimică în mijlocul țării, de extincție a națiunii române (documentați-vă pe exemplul Canadei, care are o suprafață de 10 milioane kmp față de cei cca 238 de mii kmp ai României și marile probleme, aproape insurmontabile, ce le ridică lacul de cianură format pentru a cărui întreținere se cheltuiesc anual cca. un miliard Dolari, repet un miliard Dolari!!!!)!!! Cât privește despăgubirile cerute pentru rezilierea Contractului, de 4,3 miliarde Dolari, dacă nu se poate câștiga procesul, acestea, ar trebui plătite de cei care au semnat un asemenea surogat de Contract, pe de o parte, iar pe de altă parte, la cei peste 1680 miliarde de Euro scoși din țară de Multinaționale și cei cca. 200 de miliarde din buzunarele colaboratorilor interni, în perioada 1990-2017, sănătatea și perenitatea Măriei Sale Poporul Român prevalează oricărei sume de bani, ea nu are preț!!!!!

Apreciez că îndatorirea Coaliției este aceea de a duce la bun sfârșit angajamentele luate în fața României, de a purta interesele Patriei-Mumă, să procedeze la suspendarea insului de la Cotroceni și nu de a face, în spatele ușilor închise, aranjamente dubioase, jocul președintelui-dictator-marionetă Klaus Werner Iohannis, așa cum am arătat mai sus, cu serioase probleme de natură psihică, și al Multinaționalelor. Ar fi o dovadă de risipire și a speculațiilor ce se fac, alimentate, de altfel, de derapajele, din ultima vreme, a șefului ALDE, de existență a unor neînțelegeri în Coaliție, și că Liviu Dragnea, așa de corupt cum îl zugrăvesc adversarii, inamicul public nr. 1, atacat de Klaus Werner Iohannis, Instituțiile de forță, Multinaționale, ca fiind vectorul principal de finalizare a Legilor Justiției, Codului Penal, Codului de Procedură Penală, devastatoare pentru nominalizații de mai sus, a rămas singurul în această luptă pe viață și pe moarte! Să se repete, în mod nefast, istoria USL????

Orice zi în plus în care chiriașul de la Cotroceni mai este președinte, înseamnă pierderi enorme pentru România! Adversarii, unei asemenea întreprinderi, de suspendare de grabă a insului, pot da măcar trei lucruri bune, în afara faptului că la intonarea Imnului Național ține mâna dreaptă la inimă, făptuite pentru Patria-Mumă care să contrabalanseze, măcar în mică măsură, nenorocirile cauzate acestei țări?

Considerațiunile ce se fac cum că Măria Sa Poporul Român nu ar ieși „in corpore” pentru demiterea acestui personaj sinistru din istoria recentă a țării, chiriașul de la Cotroceni, sunt simple presupuneri, absolut nefondate, ce au drept dedesubt criminal perpetuarea stării actuale a Patriei-Mumă, de colonie perpetuă!!!

Cred că acuma, când Măria Sa Poporul Român este tratat ca un dușman/inamic de cei care se cred zei infailibili și că pot face „ce vor mușchii lor”, este momentul să aduc în atenție o lege a războiului, așa cum a formulat-o Sun Tzu, „Arta războiului”, cap. VII:„Nu împinge la disperare un inamic hăituit. (…) Fiarele sălbatice, când sunt hăituite, se luptă cu energia disperării. Cât de adevărat este asta atunci când e vorba de oameni! Dacă ei ştiu că nu există altă soluţie, se vor bate până la moarte”!

Deci, nu vă jucați cu focul, trădând pe Măria Sa Poporul Român și Patria-Mumă!!!

Examinând situația în care se află în aceste momente România, lovită cu vehemență din toate părțile, UNIREA „ÎN CUGET ȘI SIMȚIRE” este singura alternativă pentru salvarea Patriei-Mumă.

Pentru înțelegere, ofer o mica explicitare prealabilă. Maimuța japoneză, Macaca Fuscata a fost observată în sălbăticie timp de 30 de ani. În 1952, pe insula Koshima, oamenii de știință au început să ofere maimuțelor cartofi dulci, aruncați în nisip. Pentru maimuțe era, însă, neplăcut să consume cartofi cu nisip. O femelă de 18 luni, pe nume Imo, și-a dat seama că poate rezolva această problemă spălând cartofi într-o apă din apropiere. I-a arătat acest lucru și mamei ei. Colegii de joacă au învățat această nouă modalitate și și-au învățat și mamele. Această inovație a fost însușită de mai multe maimuțe în fața ochilor oamenilor de știință. Între 1952-1958 toate maimuțele tinere au învățat să spele cartofii. Apoi ceva senzațional s-a întâmplat în toamna anului 1958: un anumit număr de maimuțe de pe insula Koshima spălau cartofii (numărul exact nu se știe). Cel mai surprinzător lucru, observant de oamenii de știință, a fost că acest obicei de a spăla cartofii s-a transmis și pe alte insule.

Concluzia extraordinară a fost aceea că, atunci când un anumit număr critic de persoane atinge conștiința, această nouă conștiință poate fi transmisă de la o minte la alta!

Români, deci, faceți eforturi pentru a nu mai permite să fiți manipulați și încărcați cu informații negative, luați contact cu realitatea așa cum este ea, credeți în viitorul mai bun al României și luptați pentru el, gândiți pozitiv pentru a accelera formarea numărului critic și accesul la o nouă conștiință, liberi de nemernicii care au distrus România și pe Maria Sa Poporul Român!!! – Gheorghe IOVAN

Urmariti va rog si alte actiuni antinationale ale strainului de neam si tara Klaus Iohannis, la categoria: Klaus Iohannis

Iar foarte detaliat despre halul in care am ajuns, aflati citind rubrica: Distrugerea Romaniei