Când Sfântul Ioan și-a dat sufletul, era ziua de 27 mai a anului 1730. Nu trecuse cu mult de patruzeci de primăveri.
Sfântul și-a dobândit sfințenia robind lui Hristos noaptea și stăpânului în timpul zilei.
„Eu sunt rus, le spunea ienicerilor care îl chinuiau, credincios slujitor al domnului meu Iisus Hristos, și chiar dacă acum sunt prinsul vostru, niciodată nu mă voi lepăda de credința în Iisus Hristos, Domnul Cerurilor, credința strămoșilor mei.
„M-am născut creștin și voi muri creștin!”.
Ienicerii nu l-au ucis. După ce l-au supus la cazne în fel și chip, văzând că nu-i pot birui credința l-au vândut unui agă de spahii cu dare de mână, care l-a luat pe Ioan și l-a dus în satul său, pierdut în nemărginirea Anatoliei.
La casa stăpânului său, Ioan a primit cu smeren
ie, fără a cârti, noul său statut. El a fost pus să aibă grijă de animale şi şi-a ales singur să doarmă în staulul acestora, alături de cai şi vite. Chiar dacă mai târziu, după ce stăpânii i-au văzut râvna în muncă, i-au propus lui Ioan să doarmă într-o căsuţă, el a refuzat, decis fiind să-şi ducă până la capăt crucea. Prefera să lucreze ziua, iar noaptea, când nu-l puteau vedea decât animalele, să se roage.
Aga şi soţia acestuia i-au propus din nou să se mute din staul în casă, dar el a refuzat, spunând că o asemenea vieţuire îl va duce spre mântuire.
În anul 1730, înainte de a muri, Sfântul Ioan a vrut să se împărtăşească, iar preotul, temându-se să intre în casa agăi, i-a transmis Împărtăşania ascunsă într-un măr. Trupul Sfântului Ioan a fost îngropat în apropierea mănăstirii.
La trei ani însă după mutarea la Domnul, în luna noiembrie 1733, Sfântul Ioan i-a apărut în vis preotului care îi trimisese Împărtăşania, spunându-i să-i dezgroape trupul.
Preotul a făcut după cum i s-a spus şi a descoperit trupul neputrezit şi bine mirositor al mărturisitorului Ioan. Sfintele moaşte au fost aşezate în biserică, într-o raclă specială, iar oamenii care veneau să se închine primeau vindecare de multe feluri de boli. Creştini din întreaga Capadocie veneau să se roage Sfântului Ioan.
Același lucru se întâmplă și acum.
Izbaveste-ne din nevoi, purtatorule de nevointe, Sfinte Ioane, pe noi cei ce cu credinta curata la tine aleargăm, ca la un grabnic ajutator in nevoi.
Urmariti va rog si:
Minunea din ajunul Crăciunului săvârșită de Sfântul Ioan Rusul
Alte subiecte interesante despre frumusetea ortodoxiei, puteti gasi la categoria: Ortodoxie
Vremuritulburi 