George Soros promite să lupte, cu toate forțele sale, împotriva naționalismului, pe care  l-a definit drept „ideologia dominantă ” din lume

George Soros revine. Și promite să lupte, cu toate forțele sale, împotriva naționalismului, pe care  l-a definit drept „ideologia dominantă ” din lume. Într-un interviu acordat Financial Times, magnatul american de origine maghiară a subliniat modul în care OSF (Fundația pentru o Societate Deschisă), organizația „filantropică” pe care a fondat-o acum ceva vreme, sintetizează „optimismul  privind răspândirea democrației în stil occidental” după destrămarea Uniunii Sovietice. Dar acum, spune el, mișcarea sa progresistă trebuie să se confrunte „cu un nou val de patriotism și populism”.

Imagini pentru george soros

Amintind de prăbușirea URSS, Soros a spus că actualul moment istoric „este un déjà vu” și că „va exista o mare schimbare”.

Este un deja vu, dar cu o mare schimbare – ideologia dominantă în lume este acum naționalismul”, a spus Soros, citat de reinformation.tv  „Uniunea Europeană este pe cale să se prăbușească. Rusia este puterea renăscută, bazată pe naționalism”, a declarat Soros.

Speculatorul financiar a atacat Moscova și pe Vladimir Putin, dușmanul său  dintotdeauna: „Rusia are puterea de a învia, bazându-se pe naționalism”, a spus George Soros, arătând cu degetul spre președintele rus. „Putin nu mă place”, recunoaște magnatul, vorbind despre „o furie” care crede că a fost alimentată de criticile lui la adresa președintelui rus și de sprijinul său față de georgianul Mikhail Saakașvili, fostul președinte al Georgiei, venit la putere după așa numita „Revoluție a trandafirilor”, din 2003.

Soros are și ce să îl considere dușman pe Putin: nu poate uita că Moscova a obligat, în 2015, Fundația pentru Societate Deschisă să părăsească Rusia pentru că „a pus în pericol sistemul constituțional și securitatea națională” și i-a îndemnat pe vecinii săi apropiați, precum Uzbekistanul, să facă același lucru. În ceea ce privește Ungaria, Polonia, Macedonia, România, toată lumea are motive întemeiate să se opună celui care dorește să distrugă cadrul național.

Soros a negat și faptul că organizațiile sale au fost implicate direct în lovituri de stat în Ucraina, Macedonia și Georgia, deși a recunoscut în Financial Times că a susținut revolta antiguvernamentală de la Kiev: „Nu am fost implicați în ciocniri. Este împotriva îndrumărilor și principiilor noastre. Dar am sprijinit protestatarii, chiar și în timpul Maidanului”.

Într-un interviu pentru CNN în mai 2014, Soros a recunoscut că a fost responsabil pentru înființarea unei fundații în Ucraina, care a contribuit la alungarea de la putere a liderului legitim al țării, Viktor Ianukovici.

Magnatul în vârstă de 87 de ani spune că s-a gândit să renunțe la Fundațiile pentru o Societate Deschisă, dar, observând „ascensiunea naționalismului la scară mondială, în contrast cu ƒ„societatea deschisă” și globalizarea pe care le promovează, a decis recent să transfere 18 miliarde de dolari din propriul patrimoniu în rețeaua de „organizații filantropice”, angajându-se să rămână președinte încă cinci ani sau mai mult. „Sunt destul de norocos cu dușmanii mei”, a spus Soros. „Mă simt gata să reacționez și să apăr ceea ce este bine”.

În ultimul an, o serie de lideri europeni au contestat amestecul organizațiilor lui Soros în politica internă a statelor lor.

În Ungaria, de exemplu, premierul Viktor Orbàn a declanșat o campanie dură împotriva lui George Soros și a ideologiei „frontierelor deschise”. O adversitate care s-a accentuat în ultima perioadă,  premierul Orban declarând  în aprilie 2017 pentru Kossuth Rádió:

„Dacă cineva vrea să vină și să trăiască în Ungaria, trebuie să aibă consimțământul poporului maghiar. Nu poate fi o lege internațională, o lege, o instanță sau o organizație care să pretindă că nu contează ce cred oamenii. Acest lucru este imposibil. Există, totuși, o campanie internațională foarte puternică ce se desfășoară de aproape un deceniu. Este legată de numele lui George Soros și încearcă să arate că frontierele nu au sens, că națiunile nu au dreptul să decidă și să stabilească cum să trăiască”.

Soros are o avere de cel puțin 25 miliarde de dolari și este supranumit în Marea Britanie „omul care a falimentat Banca Angliei”, după ce a pariat masiv împotriva lirei sterline, în 1992 și a obținut peste un miliard de dolari. – activenews.ro

Mai multe detalii despre acest papusar si actiunile lui, puteti gasi la rubrica: George Soros

Reclame

Ordinul “Skull & Bones”

Ordinul “Skull & Bones” a fost înfiinţat la Colegiul Yale din New Haven, Connecticut, în anul 1832. El este cel mai vechi şi cel mai prestigios dintre cele şapte societăţi secrete de la Yale. Printre celelalte sunt: “Scroll & Key” (“Sulul şi cheia”), “Book & Snake” (“Cartea şi şarpele”), “Wolf’s Head” (“Capul de lup”), “Eliahu” şi “Berzelius”. Aceste grupuri servesc ca bază de recrutare a tinerilor destinaţi unor cariere în guvern, justiţie, finanţe şi în alte sectoare influente ale vieţii americane. “Skull & Bones” este elita elitelor din aceste societăţi secrete. Doar “Scroll & Key” mai poate revendica o influenţă, aproape egală, asupra societăţii americane din ultimii 160 de ani.

Skull-Bones-300x212

Spre deosebire de fraternităţile greceşti din multe alte campusuri universitare, “Skull & Bones” şi societăţile secrete similare acestuia există exclusiv la Yale. El nu este o parte a oricărei alte asociaţii publice pe plan naţional. Celelalte colegii de elită din Liga Ivy – Harvard şi Princeton – au societăţi secrete exclusive, similare. În plus, chiar şi printre aceste puţine universităţi, societăţile secrete de la Yale – în frunte cu “Skull & Bones” sunt de neconcurat cu privire la influenţa lor asupra afacerilor politice americane.

Societatea secretă “Skull & Bones” de la Yale are o asociere conspirativă cu alte două societăţi care au fost înfiinţate în alte două locuri. Numărul “322”, care apare sub craniul şi oasele încrucişate de pe emblema ordinului, se crede că indică anul înfiinţării acestuia –1832 – şi faptul că el este a doua lojă în cadrul unui sistem internaţional. După unele explicaţii, loja purtând nr. 1 se află în Germania, iar loja cu nr. 3 este situată la un alt colegiu american.

De la înfiinţarea sa, “Skull & Bones” a iniţiat doar circa 1.200 de membri. În orice moment, sunt în viaţă 600 de membri ai Ordinului. Acest număr mic subliniază teribila concentrare de putere în mâinile membrilor săi. Dacă membrii “Skull & Bones” ar trebui să aleagă un Salon al celebrităţilor malefice dintre propriile sale rânduri, unele dintre ele a căror nume ar trebui să fie în vârful listei, ar fi:

 

• Alphonso Taft, membru fondator al Ordinului, Secretar de Război în timpul preşedintelui Rutherford B. Hayes (1876-1880).
• William Howard Taft, singura persoană care a fost şi Preşedinte şi Judecător-şef la Curtea Supremă a Statelor Unite.
• Henry Lewis Stimson, partener la firma de avocaţi “Root and Stimson” de pe Wall Street, Secretar de Război în timpul preşedintelui Taft (1908-1912), Guvernator General al Filipinelor (1926-1929), Secretar de Stat în timpul preşedintelui Herbert Hoover (1929-1933) şi Secretar de Război în timpul preşedinţilor Franklin Delano Roosevelt şi Harry S. Trumann (1940-1946).
• Averell Harriman, bancher de investiţii la Brown Brothers Harriman, director al Programului de împrumut-închiriere în Departamentul de Stat al SUA (1941-1942), Ambasador SUA în Uniunea Sovietică (1943-1946), Guvernator al New York-ului, subsecretar de Stat pentru Asia (1961-1963) şi trimis secret prezidenţial la conducătorii sovietici: Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov.
• Robert Lovett, partener la firma Brown Brothers Harriman, Secretar adjunct de Război al aerului (1941-1945), Secretar locţiitor al Apărării, Secretar al Apărării (1950), membru de frunte al Consiliului pentru Relaţii Externe din New York.
• Harold Stanley, bancher de investiţii, fondator al firmei Morgan Stanley.
• Robert A. Taft, Senator al SUA (1938-1950).
• Prescott Bush, bancher de investiţii şi partener la firma Brown Brothers Harriman, Senator al SUA de Connecticut, tatăl lui George Herbert Walker Bush.
• George Herbert Walker Bush, Congresman al SUA (1964-1970), Preşedinte al Comitetului Naţional Republican, Ambasador al Statelor Unite la Naţiunile Unite, prima legătură diplomatică americană în Republica Populară Chineză, Director al CIA (1975-1977), Vice-preşedinte al Statelor Unite (1980-1988), Preşedinte al Statelor Unite (1988-1992).
• John Thomas Daniels, agro-industrialist, fondatorul lui Archer Daniels Midland.
• Hugh Wilson, funcţionar al serviciului extern, Consilier în Japonia (1911-1921), Ministru al SUA în Elveţia (1924-1927), Secretar de Stat adjunct special (1939-1941), Oficiul Serviciilor Strategice (1941-1945).

Membrii Ordinului “Skull & Bones”, fideli convingerii lor ferme de “confuzie constructivă” au acceptat să apară o serie de relatări contradictorii, în mod intenţionat, referitoare la originile şi istoria fraternităţii lor secrete. Potrivit uneia dintre versiuni, Ordinul a provenit dintr-o grupare francmasonică engleză sau scoţiană înfiinţată prima dată la All Souls College al Universităţii Oxford în cursul secolului XVII. O altă versiune a istoriei “Skull & Bones” este aceea că s-a desprins din societăţile secrete “naţionaliste” germane de la începutul secolului XIX. Cea de-a treia explicaţie ar fi că “Skull & Bones” este singura instituţie americană care a adoptat câteva dintre ritualurile francmasoneriei europene, adaptând însă aceste ritualuri şi credinţe într-o formă nouă.

 

Lăsând la o parte aceste versiuni contradictorii, se poate afirma cu certitudine că Ordinul a fost înfiinţat pentru prima dată în campusul de la Yale, în anul 1832. Oficial, el a fost înregistrat abia în 1856, sub denumirea de “Russel Trust Association”. Conform tuturor datelor biografice – care sunt disponibile – ale membrilor săi, banii necesari pentru susţinerea afacerilor secrete ale campusului şi a rolului său mai larg pentru plasarea membrilor săi în poziţii cheie de influenţă, după titrarea lor la Yale, erau proveniţi din comerţul cu opiu din Estul îndepărtat. Acest comerţ a fost început de către Compania Britanică a Indiilor de Est şi a ajuns înfloritor în perioada în care Tratatul de la Paris – semnat la 1783 – punea capăt Războiului american de Independenţă. În această perioadă, Compania Britanică a Indiilor de Est era controlată de “Baring Brothers Bank” (ulterior, în ultimele decade ale secolului XVII, “British House of Rotschild” va înlocui pe “Baring Brothers” în controlarea intereselor financiare ale comerţului cu opiu din China).

Prin sponsorizarea realizată de familiile Baring şi Rotschild, numeroase familii de frunte din Noua Anglie – unele dintre acestea situându-se de partea Marii Britanii în timpul Revoluţiei americane – au fost introduse în comerţul cu opiu, ca asociaţi secundari. Aceste familii de comercianţi posedau flote de corăbii cu pânze şi au devenit, în multe cazuri, fabulos de bogate ca rezultat al asocierii lor cu Compania Britanică a Indiilor de Est. Printre aceste familii cheie din Noua Anglie se numărau nume precum: Cabot, Coolidge, Forbes, Higginson, Lodge, Lowell, Perkins şi Russell.

Aceste familii de comercianţi din Noua Anglie au înfiinţat “United Fruit Company” şi “Bank of Boston”. Familiile fondatoare ale Ordinului “Skull & Bones” includeau şi familiile Russell şi Perkins. Oricum, de-a lungul mai multor generaţii, toate aceste familii s-au înrudit prin căsătorii şi au devenit, ca rezultat, o grupare cu o putere tot mai extinsă.

William Huntington Russell a incorporat “Skull & Bones” sub denumirea de “Russell Trust Association”. În secolul XX, “Russell Trust Association” înscria ca adresă a sa sediul central din New York al firmei “Brown Brothers Harriman”.

Russell a fost şeful de promoţie de la Yale în 1833. El şi camarazii săi din “Skull & Bones” se considerau pe ei însuşi ca o elită specială faţă de elitele comercial-bancare şi de “pelerinii puritani” din Yale. Ei au preluat convingerile coloniştilor Noii Anglii timpurii, cum că au fost “aleşi de Dumnezeu” şi predestinaţi a cârmui America.

Înfiinţarea Colegiului de la Yale în 1701 a precedat Revoluţia americană cu câteva generaţii. Mulţi dintre fondatorii acestui colegiu erau oamenii cei mai buni ai moştenirii puritane, care credeau cu devoţiune în Dumnezeu şi ţară. Câteva dintre aceste suflete patriotice au format mai târziu miezul coaliţiei politice a lui Benjamin Franklin, care s-a rupt definitiv de ţara mamă – Marea Britanie. Mulţi absolvenţi de la Yale au fost activi în Revoluţia americană şi în fondarea Statelor Unite.

Printre criteriile de selecţie – separat de legăturile familiei cu Ordinul, care au fost întotdeauna un factor important – se numără cele pe care istoricii şi membrii le numesc cele “trei încercări – ordalii” (“Three Ordeals”). Aceste ordalii – pietre de încercare – au scopul de a măsura abilitatea viitorului Bonesman de a “ajunge” în lumea din afara campusului universitar.

Continuă lectura