Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, pre­cum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i sufe­rinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

doxologia.ro

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

Anunțuri

DESPRE PRAVILA DARUITA DE CATRE MAICA DOMNULUI, SCHIMONAHIEI ANTONIA, ADICA RUGACIUNEA PENTRU COPIII AVORTATI

Schimonahia Antonia(in lume Anastasia Eacolvlena Kavesnikova) sa nascut in 1904 in Don, satul Dolgoe, intro familie de crestini care pastrau traditiile cazacilor de pe Don. Inca din copilarie sa intilnit cu stareti(vazatori cu Duhul) care o sfatuiau sa aleaga monahismul insa ea a ales casatoria si a dus Crucea familiei pina la urma.A trecut matusa prin toate chinurile prigoanei comuniste, si prin psihiatrie unde incercau sa o “lecuiasca” de credinta in Hristos.

Si totusi Domnul a invrednicit-o pina la urma de monahism cu numele de Apolinaria, si cu schimonahie cu numele de Antonia, si ia dat multe din darurile sale ca :vazatoare cu duhul, rugaciune cu har , cu darul de a linisti si a lecui.
Nu a trecut asa demult de la moartea ei adica din 1998, insa numele ei este deja foarte raspindit printre crestinii din Rusia si peste hotare. Din zi in zi se mareste numarul pelerinior care vin la mormintul ei. Lumea petrece mult timp acolo, aprind luminari, se roaga si primesc ajutor.

Despre Pravila data de catre Nascatoarea de Dumnezeu

In tinerete Anastasia(numele de mirean) a facut avort(dupa unele spuse a avut pierdere de sarcina) si se caia cu lacrimi de acest pacat. Odata cind se ruga in Biserica in fata icoanei maicii Domnului cu chipul “Aflarea cealor pierduti” a observat cum Nascatoarea de Dumnezeu a intors capul peste dinsa. A 2-a zi dimineata devreme a venit in aceeasi Biserica , si a rugat paznicul sa permita nimanui sa intre, si sa rugat in genunchi, fierbinte, facind o balta de lacrimi in fata chipului facator de minuni a Maicii Domnului. Deodata cineva din urma sa atins de 3 ori de umarul sau. Ea sa intors si vede o femeie in haina de egumena, si 2 monahii.Egumena ii spune “De ce plingi?Asculta eu te voi ajuta. Numai 3 pacate nu se iarta oamenilor si anume: hula catre Duhul Sfint, sinuciderea, mindria. Pruncul omorit trebuieste botezat.” Si ia spus detalii ce rugaciuni sa faca.Anastasia a simtit o liniste profunda, a multumit, a facut o metanie mare in fata icoanei si cind se uita din nou, a observat ca e singura in Biserica.Merge la paznic si intreaba “cine a fost? -Nimeni na putut intra tot a fost incuiat” aude raspunsul Anastasia a indeplinit pravila, de atuncea ea a pornit pe calea mintuirii, si la sfisitul vietii a devenit schimonahie cu numele de Antonia.Pe multi ia dus spre mintuire si pocainta. Pentru nevointa sa ia dat Domnul darul inaintevederii.Multe minuni sau infaptuit cu rugaciunile matusii ca: indreptarea copiilor, aranjarea familiilor, aducerea la credinta a necredinciosilor, cununia perechilor, sa nasca, celor ce nu puteau mai ianinte face copii,de cautare a lucrurilor si oamenilor pierduti.

Cu rugaciunile matusei sau construit si reconstruit Biserici si manastiri, iar acei opreoti si mireni care au venit la mormintul ei sa slujeasca panihida si sa se roage, nicodata nau ramas fara ajutor si liniste. Pentru faptul ca maica a marturisit fara frica pravila data de Maica Domnului, a fost preintimpinata ca pentru aceasta vrajmasul va jupoia pielea de pe dinsa, adica scirbe foarte foarte mari va avea. Insa matusa nu sa infricosat sa ea aceasta cruce pentru toti si pentru toate.Multe mii de familii sau salvat de destramare si multi prunci au venit pe lume pentru rugaciunile ei. Insa la toti de la prima intilnire matusa le dadea Pravila de rugaciune.Acest mare pacat a prunc uciderii, din pintece este si pacat personal si a neamului si a intregului popor. sinca si este adus la nivel de lege.

DIN INVATATUILE STARETEI ANTONIA

Matusa Antonia spunea ca sa ucizi un prunc este mai strasnic decit un om matur, pina la al 7 lea neam de pe mama si tata, vor suferi de destramarea familiilor, si scirbe de la betie, curvie, narcomanie, boli de moarte si altele, deoarece sufletul pruncului este intocmai ca a ingerului. Pentru avort cineva din urmasi va varsa neaparat singe. Rascumparind prunc-uciderea prin pocainta, prin epitemia data de catre Nascatoarea de Dumnezeu, si fapte de milostenie, se va opri sau se va inmuia minia Domnului.

Schimonahia Antonia

Anume pentru acest pacat greu se apropie rapid cel de-al 3-lea razboi mondial, iar dupa dinsul sfirsitul lumii. Daca ne vom ruga si vom scoate aceste suflete din iad zilele lumii se vor mai intinde, iar daca nu se vor scurta rapid zilele.
Necatind la scirbe si prigoana ea sa rugat permanent pentru pacatele sale si pentru salvarea omenirii care piere. Foarte multi se roaga la moment cu aceasta Pravila, si chiar daca aceasta Pravila a fost data de Nascatoarea de Dumnezeu de multi este hulita. iar altii din “frica fariseiasca” o tin ascunsa de lume, insa sa taci este o infractiune, deoarece prin aceasta Pravila ne salvam copii si rudele de minia Domnului.

Sufletele pruncilor se elibereaza din chinurile iadului, despre aceasta avem multe merturii, cei care au indeplinit corect Pravila sau invrednicit de vedenii cu sufletelele deja salvate, lumea marturiseste desprea aceasta cu mina pe Cruce si Evanghelie, de asemnea despre cum dupa indeplinirea Pravilei, au avut loc schimbari in viata personala, si acesti oameni devin propovaduitori de pocainta si lupta pentru interzicerea avorturilor. De multe ori aceste persoane sunt prigonite si de unii ascultatori “fierbinti” care inca nu au atins maturiatate duhovniceasca. Cei insa care au atins maturitate duhovniceasca, se adreseaza staretilor adevarati dupa sfat precum Kuksa de Odesa, Amfilohie de la Poceaev,schiegumenul Ieronim(din Sanaxar) protoiereul Nicolai (Gurianov) arhiepiscopul Inokentie Veniaminov. Vladica Inokentie Vieniaminov a binecuvintat sa fie citita aceasta pravila in timpul zilei (in drum spre lucru , in pauzele zilei) adica cei ce nau putinta sa citeasca toata pravila deodata sa o faca pe bucati. Vladica a binecuvintat spunind “Iata asa va fi mai corect ca noi tot niciodata nu avem timo de rugaciune, macar asa rugativa, Domnul va binecuvinta. Rugaciunile sunt tipaite in asa mod cum au fost lasate de catre Nascatoarea De Dumnezeu. De ce anume asa? noi pacatosii nu trebuie sa judecam.

“LASATI COPII SA VINA LA MINE”

Desigur trebuie de inteles corect tot ce a fost spus de stareta, deoarece totul depinde de pocainta noastra, spre care ii chema pe toti matusa. Despre Pravila primita de la Nascatoare de Dumnezeu matusa spunea “Impartiti cit mai mult, impartiti, Insusi Kuksa a binecuvintat”.

DESPRE PRAVILA SCHIMONAHIE ANTONIA PENTRU COPII AVORTATI

Schimonahia Antonia spunea ca foarte multe suferinte ne asteapta pentru singele acestor copii nevinovati. Foarte multa hula exista pe internet contra acestei Pravile. Cum de oare a reusit vrajmasul sa insele atitea oameni imbisericiti? Multi numesc hula din pricina cinului Bisericesc a acestui tip de botez. Dupa sf Ioan Gura de Aur “in botez, prin apa vine darul, iar actiunea duhovniceasca consta in renastere si reinoire. Cu a cui putere?” Apa este locul botezului, insa Tainele dupa scrisele sfintului”se savirsesc cu puterea Tatalui si Fiului si Sfintului Duh” Si deoarece trupul (a copilului avortat)nu-l avem, iar sufletul copilului sa-l cufundam in apa nu putem, desigur, ca se cere de la mama(care a facut prunc ucidere) sa ceara in rugaciune reinoirea si renasterea sufletului Pruncului omorit, cu mare Mila Domnului, pentru multele lacrimi ale mamei. Oare nu vrea asta Domnul? Referitor la lacrimi ne scrie par Ioan Damaschin cind ne spune despre tipurile de botez “al saselea este botezul prin lacrimi si pocainta prin foarte multe munca”. Deci schimonahia Antonia nu cere botezul pruncilor ucisi in apa, deoarece acest prunc nu mai e pe pamint, ci cere mila mintuetoiare a Domnului pentru prunc dupa moarte. In pravila se face referire la rugaciuni canonice catre Preasfinta Treime, Maica Domnului,4 sfinti, si se roaga cu smerenie pentru botezul pruncilor, cere, insa nu si infaptuieste personal taina Botezului. Si aceste rugaciuni catre mare Mila Domnului, pe internet sau in unele brosuri, se numesc hula. Vrajmasul foarte tare nu vrea mintuirea acestor prunci si a acestor mame, de aceea asa de tare o hulesc pe schimonahia Antonia si Pravila pentru pruncii ucisi.

Dupa prima carte iesita despre schimonahia Antonia “Retineti Dragostea Mea” in 2005, parintele Afanasie(membru a sfintului chiot, a Athosului) a cerut voie pentru traducerea cartuliei in limba bulgara, si a subliniat importanta cartii, pentru timpurile noastre de decadere duhovniceasca. Cartulia a fost de asemnea publicata la Odesa , cu binecuvintarea mitropolitului Aghatanghel, si in Minsk, cu binecuvintarea mitropolitului Filaret.

Si de ce sa nu ne rugam? Oare exista asa porunca nu va rugati? cuvintele schimonahie Antonia “asa mi sa spus,cei ce se vor ruga pentru pruncii lor avortati, se vor mintui, intelegeti sau nu?” Ce tine de alegerea numelui pentru sufletul pruncului , oare nu parintii aleg numele copilului inainte de botez, si la taina botezului doar se confirma numele ales de parinti? Vrajmasul ironizeaza “De ce sa dam nume de barbat sufletului avortat? daca e fata?” Sa ne aducem aminte de traditia bisericii, multe monahii si schimonahii primesc nume de barbat. Mai spunea matusa Antonia “toate problemele voastre vor fi pina nu va veti ruga pentru botezul sufletelor, copiilor vostri ucisi” Aceasta prorocie se refere nu numai la familii aparate ci si la poorul intreg. Atita timp cit sufletele pruncilor stau la intuneric, lepadati de parinti, atita timp si poporul ucigator de prunci nu va trai bine. Oare nu este Domnul Atotdrept? Tot ce e necesar pentru a ne mintui din acest grav pacat este lasat de catre Nascatoare de Dumnezeu, prin schimnahia Antonia.

PRAVILA.

-Rugaciunile de dimineata(dupa cartea de rugaciuni) pina la Crez(inclusiv).Mai departe:
-In numele Tatului Amin, a Fiului Amin, a Sfintului Duh Amin
-Cei ce intru Hristos vati Botezat, In Hristos vati si imbarcat (de 3 ori)
-Aliluia ( 3 ori)
Sufletului pruncului i se da nume de barbat din rindul sfintilor Domnului, si adresindune catre sfinti cerem asa:
-Sfintea Ioane botezatorule, boteaza-mi copilul(numele) omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinta mare mucenita Varvara, alataura-mi copilul(numele) omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinte Simion Primitor de Dumnezeu, cum lai primit pe Hristos, primeste-mi copilul (numele) in miinile tale, omorit in pintece, care sta in temnita
-Sfinta Ana Prorocita, primeste copilul meu(numele) ca o mama de botez, omorit in pintece ,care sta in temnita
In continuare urmatoarele rugaciuni:
-48 de ori Imparate Ceresc… si 40 metanii mari
-48 de ori Tatal Nostru…. si 40 de metanii mari
-48 de ori Psalmu 50….. si 40 de metanii mari (cei care nu pot , se permite in loc de ps 50, sa citeasca de 48 de ori rugaciunea lui Iisus.)
-48 de ori Usa Milostivirii….si 40 de metanii mari
Dupa aceasta sfirsitul rugaciunilor
-Cuvinese cu adevarat………………

Matusa Antonia permitea sa te rogi si pentru alti prunci, nu numai pentru ai tai personali. De asemnea este necesar ca dupa indeplinirea Pravilei pentru fiecare prunc sa dai de pomana pelinici, caciulite, luminari, cruciulite, si de dat pentru botezul unui copil orfan,sau la vreo casa de copii sau la vreo familie saraca. De asemeni cite avorturi sau pierdere de sarcina ati avut, pentru fiecare trebuie de repetat Pravila in parte. Celor ce au folosit alte metode de ucidere a pruncilor prin otravuri, spirale, anticonceptionale, sa indeplineasca aceasta epitemie de 5 ori pe an, nu mai des,deoarece orice viata incepe de la concepere,si orice metoda de oprire a vietii inseamna sa omori. Mai departe in fiecare zi pina la moarte de spus rugaciunea “Doamne , milueste copii mei, omoriti in pintecele meu. Doamne Iisuse Hristoase, pentru mare mila ta, pentru credinta si lacrimile mele, boteaza-i dupa mare mila ta si nui lipsi pe ei de lumina ta Dumnezeiasca” (de 3 ori pe zi) Aceasta pravila se poate de indeplinit in 2, in 3 , in 4, pentru un suflet astfel se usureaza indeplinirea ei. daca in 2 citim cite 24 de ori fiecare daca in 3, de 16 ori fiecare, si tot asa. Aceasta Pravila se poate de indeplinit si pentru altii care stau la pat, sau care nu vor, pentru parinti, rude , prieteni, se permite de facut Pravila atit femeilor cit si barbatilor. Cei ce de sine statator, au facut Pravila pentru altii, au avut vedenii cu sufletele pruncilor mintuiti. Metaniile le putem face si pentru cei ce nu sunt in stare sa le faca, sau daca le vine greu sa le faca incetisor , dupa citirea rugaciunilor, insa noapte intre orele 12 si 3, o metanie este egala cu 40(din invataturile Pelaghei de la Rezani).

Si asa aceasta Pravila este o mila a Domnului,pentru timpurile noastre, Maica Domnului si-a luat toate asupra ei, noua ne ramine sa gasim timp(indeplinirea pravilei dureaza la 2 ore jumate). Nu pierdem timpul frati si surori, cautati preoti care sa binecuvinteze, daca nu-i gasiti cereti binecuvintare de la Dumnezeu si Maica Domnului. Facind aceasta Pravila se scoate blestemul de pe neam. Ar fi de dorit ca in fiecare biserica si manastire sa fii sute sau mii de foi cu aceasta Pravila (scoasa la tipar) astfel sar schimba tot poporul in scurt timp.

Dragi frati si surori, mintuiti cu aceasta Pravila, sufletele copiilor vostri, caiti-va la spovedanie,rugati-va dimineata si seara(dupa cartulia de rugaciuni) Impartiti cit mai multe copii a acestui text pe internet, urmariti 3rm.info(cunoscatorii de rusa),
Unei Femei care se ruga cu aceasta Pravila i sa descoperit ca este necesar de indeplinit de cel putin 40 de ori pentru neam,aceasta pravila, astfel se va mintui tot neamul.

Ii multumesc fratelui vaceslav pentru acest text tradus din rusa –  https://vremuritulburi.com/2016/02/01/beppe-grillo-despre-cum-disney-distruge-copiii-si-adevarul-despre-sida/#comment-11246

Doamne ajuta!

FERICIRILE: Cantec ORTODOX bizantin psaltic SUPERB!

Urmariti va rog si:

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

Rugăciune pentru împăcarea celor certaţi şi potolirea mâniei neînfrânate, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Îmblânzirea inimilor rele”

Îmblânzeşte inimile noastre rele, Născătoare de Dumnezeu, şi stinge necazurile venite de la cei care ne urăsc, şi toată strâmtorarea sufletului nostru dezleag-o, că privind la sfântă icoana ta ne umilim de împreună-pătimirea şi milosârdia ta către noi, şi sărutând rănile tale ne spăimântăm de săgeţile noastre ce te sfâşie. Nu ne lăsa, Maică Preamilostivă, să pierim în împietrirea noastră, că tu eşti cu adevărat îmblânzirea inimilor rele. Amin – doxologia.ro

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

 

Craciun fericit dragi cititori! Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pântecele Sfânt a purtat pe Cuvântul Cel Închipuit cândva în rugul ce ardea şi nu se mistuia, Dumnezeu fiind şi în chip omenesc văzut, Care a dezlegat din blestemul cel de demult pântecele Evei; pe Acela Îl slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Steaua a arătat magilor pe Cuvântul, Cel Ce a venit să oprească păcatul. Pe Cel Milostiv în peşteră săracă şi în scutece văzându-L ei înfăşat, s-au bucurat de El, ca de un Om şi Domn.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.

Catavasie:

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălţată a vrăjmaşului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus de păcat, întăriţi neclintit pe temeiul credinţei.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Naşterea Sfântă a Celei Preacurate, mai presus de gând văzând-o păstorii, s-au înfricoşat de Minunea cea Mare. Îngerii cântând, lăudau pe Stăpânul, fără sămânţă Întrupat din Fecioară.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Din înălţimea cerului, Împăratul vine la noi, din Curata Fecioară, Dumnezeu fiind, dar în vremea din urmă Cuvânt Întrupat; ca să cheme la Sine din stricăciune pe omul cel zidit întâi.

Catavasie:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Catavasie:

Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălţată a vrăjmaşului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus de păcat, întăriţi neclintit pe temeiul credinţei.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea Întruchiparea; că Prunc Tânăr din Muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din porţile iadului la Lumina Cea de viaţă Purtătoare.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Toţi cei ce eraţi cufundaţi în pierzare, izbăvindu-vă de sub mâna celui rău, ridicaţi-vă cu cântări de laudă, slăvind pe Hristos, pe Binefăcătorul, Cel Ce a venit la noi din marea Lui milă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Din rădăcina lui Iesei odrăslind, hotarul firii l-ai depăşit, Fecioară; căci tu ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de ani, precum a binevoit; Care te-a păzit Nestricată, Stăpână.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Catavasie:

Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea Întruchiparea; că Prunc Tânăr din Muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cumplita vrajbă între Ziditor şi făptură prin venirea Sa tăind-o Stăpânul, a pierdut de tot pe pierzătorul vrăjmaş şi lumea unind cu Puterile cele de sus, a apropiat pe Ziditor de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Neamul ce era altădată în umbră a văzut acum Lumină Strălucită; iar pe cei păgâni Fiul aducându-i Tatălui moştenire, a împărtăşit har tainic acolo unde stăpânea înainte păcatul.

Catavasie:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Catavasie:

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cuvântul, Cel Ce este Dumnezeu din început, văzând firea cea de jos neputincioasă, o întăreşte, aşezându-Se Însuşi ca o a doua Împărtăşire şi o arată slobozită de patimi.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

A venit Hristos din coasta lui Avraam, pe cei rău căzuţi în păcate de moarte vrând să-i ridice El, Cel Ce stă în Lumină şi care ca un Prunc în iesle Se coboară, din bunătate spre mântuirea lumii.

Catavasie:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

Catavasie:

Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De dragostea Împăratului a toate fiind aprinşi tinerii, batjocorit-au păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură; de la aceia s-a îndepărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: în veci bine eşti cuvântat.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Văpaia de foc, ca un turn ridicat, pe necredincioşi puternic i-a nimicit; iar de tinerii cei cu dreapta credinţă nici nu s-a atins, păziţi fiind de Domnul; că i-a rourat, pentru dreapta lor credinţă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe cel potrivnic oamenilor, Hristoase, Întrupându-Te, amarnic l-ai ruşinat. Şi bogăţie de îndumnezeire ne-ai adus nouă, celor ce nădăjduim, care am căzut de sus în întuneric.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Păcatul lumii cel cu totul sălbatic, ce se înălţa plin de nelegiuire, Tu l-ai nimicit cu puterea cea mare. Şi pe cei ţinuţi de el mai înainte, Întrupându-Te, i-ai mântuit ca un Bun.

Catavasie:

Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Catavasie:

De dragostea Împăratului a toate fiind aprinşi tinerii, batjocorit-au păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură; de la aceia s-a îndepărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: în veci bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, au închipuit pântecele cel nears al Fecioarei, Care mai presus de fire a născut, Pecetluită fiind; şi amândouă lucrând o facere de minuni, pe popoare la cântare le ridică Darul.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Toată făptura cu mult cutremur scăpând de ispitirea de demult a celui rău, cu tinereţe laudă pe Cuvântul, Cel Ce S-a smerit şi-L slăveşte cu frică; stricată fiind, dar tot nădăjduieşte.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Venit-ai la noi să întorci firea oamenilor la păşunea cea înflorită din munţii pustiei, Tu, Ridicarea lumii; şi să nimiceşti puterea vrăjmaşului, arătându-Te Om, Veşnicule Stăpân.

Catavasie:

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Catavasie:

Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, au închipuit pântecele cel nears al Fecioarei, Care mai presus de fire a născut, Pecetluită fiind; şi amândouă lucrând o facere de minuni, pe popoare la cântare le ridică Darul.

La Cântarea a 9-a.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Mărită decât Oştile cele de sus, pe Fecioara Preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.

Irmosul:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut cu Trup din Fecioară.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Împăratul, Cel Ce S-a născut în peşteră din Fecioară.

Troparul:

Minunata mergere a Stelei celei noi şi neobişnuite, de curând ivită, înaintea căreia se plecau cerurile, văzând-o magii, au mărturisit pe Hristos Împăratul Născut pe pământ, în Betleem, spre mântuirea noastră.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Dumnezeu, Căruia I S-au închinat magii.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce a fost vestit de Stea magilor.

Troparul:

Magii întrebând: unde este Pruncul Împărat, Cel de curând Născut, a Cărui Stea s-a arătat, că am venit să ne închinăm Lui, s-a mâniat Irod şi s-a tulburat, semeţindu-se luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Preacurata Fecioară şi Singura de Dumnezeu Născătoarea, care a născut pe Hristos Împăratul.

Stih: Magii şi păstorii au venit să se închine lui Hristos, Celui Ce S-a născut în cetatea Betleemului.

Troparul:

Cunoscut-a cu dinadinsul Irod vremea Stelei, prin ale cărei povăţuiri s-au închinat magii în Betleem lui Hristos, cu daruri; şi de Înger fiind povăţuiţi către ţara lor, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.

Stih: Astăzi Fecioara naşte pe Stăpânul înăuntru, în peşteră!

Irmosul:

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.

Stih: Astăzi Stăpânul Se naşte ca un Prunc din Fecioară.

Stih: Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfăşat şi în iesle culcat.

Stih: Astăzi Stăpânul Cel Nepipăit în scutece Se înfaşă ca un Prunc.

Stih: Astăzi toată zidirea se bucură şi se veseleşte, că Hristos S-a născut din Tânără Fecioară.

Troparul:

Chipurile cele nelămurite şi umbrele văzându-le sfârşite, o, Maică Preacurată a Cuvântului, Cel Ce S-a arătat de curând din uşă încuiată şi socotind a fi El Lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.

Stih: Puterile cereşti vestesc lumii pe Mântuitorul, Domnul şi Stăpânul, Cel Ce S-a născut.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânirea Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţită.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce ne-a izbăvit pe noi din blestem.

Troparul:

Dorul dobândindu-şi şi învrednicindu-se de venirea lui Hristos, poporul cel plăcut lui Hristos se roagă acum, cu lacrimi, să-i dai, Preacurată Fecioară şi harul naşterii celei de a doua, cel de viaţă făcător, ca să se închine Strălucirii tale.

Catavasie:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

Catavasie:

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Să se bucure cerul, să se vese­lească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dum­nezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc. – doxologia.ro

Un mod de a zice rugăciunea inimii

Când ziceți: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu”, atunci să inspirați, ca și cum Îl primești pe Mântuitorul, Dumnezeul nostru. 

Image result for rugaciunea inimii

Când eram copil nici nu știam dacă respir, numai după aceea am băgat de seamă.

Mulți sunt mai slabi și nu pot să ajungă acolo, la rugăciunea minții, unde trebuie. Firește, cine nu poate, nu poate, dar toți sunt datori să încerce. (…)

De aceea trebuie să rumegați neîncetat rugăciunea asta, că mintea este ca o moară, ce pui de dimineață în moară aceea macină toată ziua. Dacă pui grâu, macină grâu, iar dacă nu pui nimic, atunci vine satana și-ți presară neghină.

(Părintele Arsenie Boca, Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Rostul încercărilor, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2008, pp. 175-176) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Rugăciune către Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, la vreme de necaz şi de întristare

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său.

Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările.

Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură.

Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea.

Iată-mă, rece ca piatra. Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea.

Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău.

Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică.

O, nădejde şi apărarea tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea. Amin.

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile!

El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea.

Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură.

Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută!

Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Chiar atunci când cel mai mare păcătos cade în străfundurile iadului, împins de forte diabolice, dacă acesta strigă către tine, tu eşti gata să-1 eliberezi din legăturile iadului.

Slobozeşte-mă şi pe mine. Priveşte cum satana vrea să mă facă să mă împiedic şi să-mi zdrobească credinţa, dar eu îmi pun toată nădejdea în Domnul.

Slavă ţie, ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii. Amin.

alcătuită de episcopul Nicolae Velimirovici

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale

Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine.

Cum putem în lumea de astăzi să ne mărturisim credinţa, să o transmitem ca pe o stare de lumină, de har, de înviere, ca pe o stare de iubire pe care am primit‑o în apa botezului? De câte ori nu dăm greş în încercarea de a transmite mai departe credinţa, şi de câte ori nu dăm dovadă de slăbiciune, noi, creştinii! De îndată ce vedem că fratele nostru a căzut sau s‑a rănit, ne dăm bătuţi, ni se pare că toate strădaniile noastre sunt deşarte, că nimic nu are rost. Dar întotdeauna nădejdea în Dumnezeu face să învie morţii; ne vindecă rănile şi mai ales, în adâncul sufletului nostru, încrederea, curajul şi nădejdea în Domnul fac din noi făpturi ale Învierii.

Nu trebuie să ne descurajăm. Ca purtători de Hristos, ca frați ai lui Hristos Dumnezeu‑Omul avem nevoie astăzi de acest curaj, de această stare de spirit. Domnul spune: „Nimeni, aprinzând făclia, n‑o ascunde sub un vas, sau n‑o pune sub pat, ci o așază în sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina” (Luca 8, 16). Însă noi nu avem curajul vieţii în Hristos, al luminii, al harului pe care l‑am primit; nu îndrăznim să le dăruim, să le arătăm, să le facem văzute de ceilalţi, ci mereu le ascundem: nu trebuie ca soţul nostru, sau colegii, să ştie că suntem credincioşi, copiii nu îndrăznesc să spună la şcoală că sunt credincioşi, de teamă ca ceilalţi să nu râdă de ei. Tot aşa în diferitele situaţii în societate, în loc să luminăm pe ceilalţi, noi îi afundăm în întuneric, pentru că ascundem lumina pe care am primit‑o. Ne este ruşine de ceea ce suntem. Pentru că nu avem curajul mărturisirii, lumea de astăzi nu sporește duhovnicește. Şi adesea astăzi, mai ales în societăţile occidentale, ne e teamă că numărul creştinilor va scădea în aşa fel încât vor deveni invizibili. Domnul ne spune: Dacă aveţi lumina, nu o ascundeţi, ci arătaţi‑o, daţi‑o la iveală, nu vă fie ruşine de această lumină. Să ne întrebăm dacă o avem cu adevărat, sau numai zicem că o avem.

Domnul ne întreabă: Poţi să‑ţi dai astăzi viaţa pentru Mine? Poţi să te lepezi de tine? Zice Domnul: „cel ce vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să‑și ia crucea sa și să‑Mi urmeze Mie!” (Marcu 8, 35). A se lepăda de sine înseamnă să ne lepădăm în fiecare zi, în fiecare clipă, de voia noastră proprie, să murim nouă înşine şi să facem să lucreze în noi voia lui Dumnezeu, care adesea se arată prin fratele meu, prin cel care este alături de mine, care are nevoie de mine, pentru ca lumina lui Hristos să fie întru noi.

Fiecare dintre noi este un dar al lui Dumnezeu, și pentru fiecare în parte Hristos Se jertfește. Acest lucru este extraordinar, dar niciodată nu ne privim pe noi‑înșine zicând: ce dar al lui Dumnezeu sunt eu! Putem, fireşte, să fim foarte critici cu noi înșine, și nemulțumiti până la disperare, dar putem şi să spunem ce mult iubim darul pe care Dumnezeu ni l‑a făcut, adică viața noastră și pe noi înșine. Poate trebuie să ne privim din când în când şi să ne întrebăm: oare este în mine semnul acestei iubiri pentru mine însumi, și care‑ar fi el? Oare mă iubesc pentru că sunt chipul lui Dumnezeu? Vreau oare să cresc în asemănarea cu Dumnezeu? Şi când avem un copil, bucuria este nemăsurată, necrezut de mare. Nu putem pune în cuvinte bucuria unui părinte duhovnicesc care îşi vede fiul înaintând în viaţa sa duhovnicească, ieşind dintr‑o luptă înfricoşată cu sine însuşi, şi ieşind biruitor; această bucurie este de nedescris. Şi ce dar, pentru un părinte după trup, de a avea un fiu şi încă a‑l însoţi pe parcursul vieţii, şi a vedea că a ieşit biruitor nu numai în lupta acestei vieţi, ci şi din lupta sa lăuntrică, biruind duhovniceşte, şi că s‑a împlinit! Ce bucurie amestecată cu lacrimi! Căci aşa este cu fiii, atât cei duhovniceşti, cât şi cei după trup. Fiii sunt daţi familiilor lor pentru a fi crescuţi în iubire şi în slava lui Dumnezeu, căci nu spunem destul de des acest lucru, dar într‑o familie, copilul trebuie să simtă şi slava lui Dumnezeu.

Ce este slava lui Dumnezeu? Slava lui Dumnezeu este iubirea care străluceşte pe chipurile noastre, în bucurie. O bucurie de nespus, o fericire care nu se poate exprima, dar pe care o trăim. Este slava lui Dumnezeu în om. Este slava Învierii, această sămânţă pe care o purtăm întru noi de la botez, şi care uneori cu timpul se pierde. Şi pentru ce se pierde? Putem face ceva să nu se întâmple așa? Uneori suntem mai înflăcăraţi în credinţa noastră, iar alteori mai puţin, uneori suntem mai atenţi la ceea ce se petrece în lume, la felul în care am reuşit, în care ne‑am aşezat în lumea aceasta, care este atât de trecătoare! Totul trece dintr‑odată… Totul se duce şi ce va rămâne în urma noastră?

În Hristos înțelegem lumea de la Moarte și Înviere, adică de la sfârșit la început, înțelegem sensul Nașterii prin Moartea și învierea lui Hristos. Prin Întruparea şi Învierea Sa Hristos a răsturnat toate, şi a preschimbat timpul. De acum timpul este un timp al Învierii, iar nu al morţii, pentru că timpul care trece nu trece spre moarte, ci trece apropiindu‑ne de Hristos, adică de viață. Astfel, nu înţelegem viaţa după naştere, ci după moarte, căci plecăm de la sfârşit pentru a vedea despre ce este vorba la început, pentru a înțelege sensul vieții pe pământ. Iar acest înţeles nu este moartea, ci viaţa. Pentru ce oare Domnul ne‑ar fi zidit pentru moarte? Oare în aceasta S‑ar bucura El? Niciodată! Ci pentru viaţă ne‑a zidit. Deci suntem făpturi ale vieţii. Nu avem nevoie de mare lucru pentru a trăi, ci de foarte puţine. Un copil, când este dat de Dumnezeu, ce are el? Ce bunuri posedă? Nimic. Se lasă în mâinile părinţilor săi, cu totul, cu o încredere fără seamăn. Iată ce putem simţi lăsându‑ne în mâinile lui Dumnezeu.

Făcându‑ne făpturi de lumină de la botezul nostru, putem de acum să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu şi să spunem această rugăciune: „Doamne, mă las în voia Ta, mă las în mâinile Tale, fă şi din mine, azi şi în toată vremea, o făptură a luminii, şi ajută‑mă să nu ascund niciodată această lumină pe care Tu mi‑o dăruieşti, să nu o acopăr niciodată, ci să o arăt şi celorlalţi. Dar nu după cum eu vreau şi gândesc, ci după cum Tu vrei, şi cum gândeşti pentru mine”. – doxologia.ro

Alta rugăciune de lăsare în voia lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului

Doamne, nu ştiu ce să-Ţi cer. Tu singur, ştii de ce am eu nevoie. Tu mă iubeşti mai mult decât mă iubesc eu însumi. Dă-mi mie, robului Tău, să vad ceea ce nu pot să cer pentru mine însumi. Nu îndraznesc să cer nici crucea, nici mângâierea. Eu doar stau înaintea Ta. Inima mea îti este deschisă. Tu ştii mai bine ce-mi este de folos. Amin – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

O cantare deosebita – O, Maica dulce a vietii mele…Parintele Chiril

Ascultati o alta cantare deosebit de impresionanta:

Virginia Frincu – Iarta-ma Doamne! O cantare superba!

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

Semnificatia celor sase psalmi ai diminetii

Biserica acordă o importanţă deosebită acestor psalmi deoarece prin textul lor aduc slavă, mărire şi mulţumire lui Dumnezeu.

 psalmi
Cei șase psalmi ai Utreniei formează un grup pe care îl numim „Exapsalmul”, fiind cunoscuţi şi ca psalmi ai dimineţii, ai Utreniei sau psalmii Judecăţii.

Citirea psalmilor 3, 37, 62, 87, 102 şi 142 se face în mijlocul bisericii în cadrul slujbei de dimineaţa, psalmul 62 fiind denumit şi psalmul dimineţii.

Explicaţia teologică o regăsim în textul celor şase psalmi. Primii trei psalmi fac parte din rugăciunea de dimineaţă şi reprezintă primele gânduri pe care le închinam Tatălui Ceresc, psalmul 37 fiind unul de pocăinţă şi regret pentru păcatele săvârşite.

Psalmul 87 semnifică tânguirea omului Legii Vechi pentru păcatele lui, deznădejdea şi neputinţa sa, trăirea lui în întuneric după ce Adam şi Eva au căzut în păcat, iar psalmul 142 ne aminteşte de Judecata de Apoi. Din acest motiv, când Utrenia este săvârşită seara în timpul Privegherii, în mănăstiri se sting luminile din biserică, în afară de lumina de la analog de unde cântăreţul sau călugărul citeşte psalmii rar şi cu înţeles duhovnicesc.

Psalmul 102 semnifică însă bucurie şi binecuvântare, speranţă şi încrederea omului în mântuirea făgăduită.

Biserica acordă o importanţă deosebită acestor psalmi deoarece prin textul lor aduc slavă, mărire şi mulţumire lui Dumnezeu, exprimă diferite stări sufleteşti: pocăinţa profundă, recunoştinţă, mulţumire şi speranţă, încredinţare în ajutorul Domnului, dar îl face pe credincios să îşi amintească totodată şi de Judecata de Apoi şi de mântuire.

Sfinţii Părinţi afirmă faptul că atâta timp cât durează citirea celor șase psalmi, atâta vreme va dura Judecata acestei lumi, arătând sensul eshatologic profund al pocăinţei. – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie