BIBLIA
sau
SFÂNTA SCRIPTURĂ
EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
TIPĂRITĂ CU BINECUVÂNTAREA PREA FERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI

EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

REEDITATĂ CU SCRIS MARE ŞI ADAPTATĂ PE ÎNŢELESUL CITITORILOR DE PREOT PROF. GHEORGHE-RADU SĂLĂGIAN – PAROHIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ BERCU NOU ŞI ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,AVRAM IANCU’’ SATU-MARE

CUVÂNT LĂMURITOR
ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI ŞI
NOTE EXPLICATIVE

Prefaţă scurtă.
Mă numesc Gheorghe-Radu Sălăgian şi sunt preot ortodox, paroh al unei parohii nou-înfiinţate, cu un număr mic de credincioşi (sub 140), cu mulţi sectari, Bercu Nou, jud. Satu-Mare, Protoieria Satu-Mare, Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului şi profesor titular de Religie Ortodoxă cu gradul didactic I la Şcoala Gimnazială ,,Avram Iancu’’ din Satu-Mare, absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Universitatea Babeş Bolyai.
Având în vedere faptul că Biblia sau Sfânta Scriptură, pe bună dreptate fiind numită şi Cartea Cărţilor, este foarte grea şi mai ales greu de înţeles, m-am hotărât, ca folosindu-mă de Ediţia Jubiliară a Sfântului Sinod, redactată şi adnotată de Î.P.S. părinte Bartolomeu, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, mai târziu, Mitropolit al Clujului, Albei, Maramureşului şi Sălajului – din 25 martie 2006, să public pe internet şi când voi avea ocazia şi de tipărit BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ EXPLICATĂ – care să conţină mai multe explicaţii şi care să cuprindă în explicarea ei şi cunoaşterea altor discipline teologice şi cercetări ştiinţifice ulterioare la care cititorul de rând nu prea are acces, care vor fi trecute la Bibliografia de la sfârşit, iar pentru a fi mai uşor de citit, am folosit şi caracterele literelor mai mari.
Este mare nevoie de studiu biblic şi de cunoaşterea cât mai aprofundată a Bibliei. Sectele ,,creştine’’ sunt un semn apocaliptic şi o dovadă a slăbirii credinţei în Dumnezeu. Atât în lume, cât şi la noi se înmulţesc şi se vor înmulţi, din cauza nebăgării noastre de seamă şi din cauza necunoaşterii Sfintelor Scripturi de către cei mulţi din poporul nostru. Pe un bun creştin orientat în Sfânta Scriptură şi în dumnezeieştile dogme ale credinţei ortodoxe, nici un fle de sectă nu-l poate converti şi amăgi. Cei mai mulţi care cad pradă sectelor sunt oamenii nelămuriţi în credinţa ortodoxă şi care nu cunosc Sfânta Scriptură, Dogmele, Sfintele Canoane şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. De aceea, preoţii de la oraşe şi sate ar trebui să le facă cunoscute cele de mai sus, în predicile din biserici, spre a-i lumina în această privinţă şi spre a-i avea buni apărători ai credinţei creştine ortodoxe în Biserica lui Hristos cea dreptslăvitoare. În această privinţă, Sfântul Maxim Mărturisitorul zice: ,,Viaţa minţii este lumina cunoştinţei, iar neştiinţa este orbirea sufletului’’ [FILOCALIA, vol. II].
Foarte uşor sunt înşelaţi de sectanţi cei ce nu citesc Sfânta Scriptură şi nu cunosc învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Răspândirea sectelor din ţara noastră este cauzată şi de lipsa de preoţi devotaţi şi nu numai de slăbirea credinţei ortodoxe.
Sectele crează şi o mare primejdie pentru etnic-naţională a poporului român, deoarece toate sectele din ţara noastră au venit din alte ţări şi au mare simpatie faţă de ţările de unde s-au născut şi au venit la noi. Inima lor nu este în ţara noastră, nici nu ţin la fiinţa naţională a poporului român, ci se silesc pe cât pot să slăbească unitatea de credinţă şi unitatea naţională a românilor pentru a ne domina. Numai acela este un adevărat creştin şi cetăţean român, care ţine cu tărie la credinţa ortodoxă apostolică a neamului în care s-a născut, credinţă pe care o avem de aproape două mii de ani.
Ne trebuie mai multă catehizare ortodoxă, cărţi şi scrieri de popularizare a credinţei străbune şi slujbe misionare cu ierarhi şi preoţi mai mulţi în toate bisericile ortodoxe, dar mai ales în cele lovite de secte. Ne trebuie şi călugări misionari prin mânăstiri ca să colaboreze cu preoţii de mir şi să facă împreună misiune în parohiile cu grupări sectare. Credincioşii ascultă cu multă încredere de duhovnicii şi preoţii călugări din mânăstiri.
Nădăjduiesc, pe această cale, căci cu ajutorul lui Dumnezeu, în timp îndelungat, voi putea fi de folos cititorului biblic.
Dumnezeu să ne ajute!

BIBLIA sau SFÂNTA
SCRIPTURĂ – explicată
foarte pe larg – de Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian

Prolog. Biblia e Cartea care cuprinde cărţile. Biblia, aşadar, e Biblioteca prin excelenţă, singură şi singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni şi prin oameni. Inspirată [1] de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărţi [2].
[1] Întreaga Scriptură este o operă inspirată de Duhul Sfânt. Inspiraţia sau insuflarea Duhului Sfânt este acţiunea dumnezeiască asupra unui autor sfânt, prin care Dumnezeu îi luminează mintea acestuia spre a înţelege cele descoperite, îl îndeamnă să scrie şi îl fereşte de greşeli în decursul scrisului. Această acţiune nu trebuie înţeleasă ca o inspiraţie verbală, în sensul că Duhul Sfânt i-a dictat autorului sfânt cuvânt de cuvânt cele pe care acesta le-a scris – aşa cum au crezut Filon, Iustin Martirul, Atenagora, Teofil din Antiohia, Ipolit, sau cum cred astăzi în general neoprotestanţii – ci numai că acesta a primit de la Dumnezeu conţinutul de idei al Revelaţiei (Descoperirii) dumnezeieşti, dar nu i-a fost anulată voinţa ori felul în care el a redat cele descoperite.
[2] Ea e Cartea devenită cărţi, deoarece cuprinde în total 80 de cărţi.
Cu omul adamic, Creatorul vorbea într-un singur limbaj; omul căzut n-a mai înţeles graiul îngerilor, şi-ntru târziu s-a pomenit Moise că tocmai pe el, bâlbâitul, îl trimite Dumnezeu să le grăiască oamenilor cuvintele Sale, astfel: ,,Atunci Moise a zis către Domnul: ,,Iartă-mă Doamne, dar eu nu-s făcut pentru vorbă – şi asta nu de ieri sau de-alaltăieri, nici de când ai prins Tu să grăieşti cu robul Tău –; gura mi-i gângavă, limba mi-i încâlcită…’’. Dumnezeu însă a zis către Moise: ,,Cine i-a dat omului gură? Şi cine-l face mut sau surd, văzător sau nevăzător? Oare nu Eu, Dumnezeu? Şi acum, du-te: Eu sunt Cel ce-ţi voi deschide gura şi te voi învăţa ce să grăieşti’’. Zis-a Moise: ,,Rogu-mă, Doamne: alege pe un altul, care să poată şi pe care să-l trimiţi!’’ Atunci s-a aprins mânia Domnului asupra lui Moise; şi i-a zis: ,,Oare nu-i pe lume Aaron, fratele tău, levitul? Eu ştiu că el cu grai va grăi în locul tău. Iată el va ieşi în întâmpinare; şi când te va vedea, bucura-se-va el în inima sa; iar tu vei grăi către el şi-i vei pune în gură cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta şi voi deschide gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi. El e cel ce va grăi către popor în locul tău, aşa că el va fi gura ta, iar tu vei fi pentru el ceea ce e pentru tine Dumnezeu. Cât despre toiagul acesta care se prefăcuse-n şarpe [3], ia-l în mână; prin el se vor face semnele’’ ’’ [4].
[3] Precizarea ,,care se prefăcuse-n şarpe’’, lipseşte din Textul Ebraic. După o tradiţie rabinică (rabinii fiind învăţătorii poporului ales), n-ar fi vorba de toiagul de la IEŞIRE 4,2, ci de un alt toiag dat anume de Dumnezeu lui Moise, ca să-i scoată pe evrei din robia egipteană.

Continuă lectura →