Rosia Montana

80 de tone de aur pentru ca România să fie acceptată în NATO!!!

vt Distrugerea Romaniei, Rosia Montana , , ,

Vă prezentăm un document de interes național în care se dovedește, din nou, monstruozitatea manipulării la care a fost și este supus poporul român, sub dominația perfidă a binomului mediatico-politic post decembrist.

S-a plătit un tribut de 80 tone aur pentru ca România să fie acceptată în NATO?

Acest document incendiar ne arată fără echivoc și cu lux de amănunte faptul că, toate partidele politice (fără excepții!), sunt angrenate într-un război total împotriva Neamului Românesc!

Acestă conspirație își are geneza în spatele evenimentelor din decembrie ’89 atunci când, pentru justificarea noului regim iudeo-fesenist (Silviu Brukner, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu V. Voiculescu și guvernatorul coloniei române, Mugur Isărescu and Co. Transnațional), au fost asasinați mișelește peste 1200 de revoluționari – răpind destinele României și distrugând milioane de vieți de atunci!

Manipulare la care am fost supuși nu ar fi fost posibilă fără sprijinul și complicitatea așa zisei „prese libere” – fără controlul și confiscarea radicală a informației de către mass media internaționale din România.

Faptul că informațiile de interes național nu mai ajung la populație, fiind blocate tocmai de cei care ne jefuiesc, nu face decât să confirme teza pe care am susținut-o împotriva tuturor presiunilor și pentru care ne-am luptat în fiecare zi de la înființarea publicației: cei care își pun întrebări și emit anumite dubii în privința variantelor „oficiale” să-și continue liniștiți drumul în căutarea adevărului, lăsându-i pe teoreticienii „teoriei conspiraționiste” să producă mai departe concepte, false informații, gândire și memorie conformă, pentru abonații de drept comun ai penitenciarului capitalist în care, din păcate, am fost ademeniți întru jecmănirea patrimoniului național și distrugerea ROMÂNIEI!

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârșirea unor fapte penale care vizau siguranța națională…

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare cu referire la dosarul „Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca procuror militar în secția parchetelor militare.

În 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluția lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe ușa din față, pe unde am şi intrat”. A instrumentat și dosarul Roșia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.

Informațiile din dosarul „Rosia Montană”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.

Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC.

În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.

Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.

Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană.
Ce am constatat, domnule?

           Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş

Gâf Deac

Gâf Deac

Frank Timiș

Frank Timiș

Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.
Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.

Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.

Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.

Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril

Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands – şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.

gabriel-resources

La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…

Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!

Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.

C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources

Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă  reexploatarea haldelor de steril, domnule!

Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată… Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM… Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.

La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!

Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare… Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare. Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză. Mai mult, odată cu dreptul de explorare,  această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.

rosia_montana galerii

Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.

Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.

După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:

„Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!” – ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.

cufar-aur-768x448

Deja, din acel moment am intrat în nişte  îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.

Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine!

E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.

Cam aşa ceva…

Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:

„Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.
Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.

80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?

80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.

pepite

                      Au mărit perimetrul minei de câteva ori

Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².

De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Suspiciune de fraudă bursieră.
Frauda bursieră – delict federal.
Deci ei au listat la bursă o fantomă…

Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată.

rosia-montana-aspect selenar

La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.

Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.

În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.

Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.

Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.

Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia.

A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.

Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO

Nu dai aurul, nu intri în NATO. Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea… Găsisem o fraudă uriaşă.

NAZI-NATO

Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.

M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.

Domnul Joiţa Tănase îmi spune:

„Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.

Zic: „Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.

„Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”, – mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.

N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.

Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…

„Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.

Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!

Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!

Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?

Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.

„Acoperire” la nivel înalt…

Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.

Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni

În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!

În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…

Suntem în război, domnule colonel?

În primul rând vreau să vă spun un lucru.

Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial: interese străine de România.

Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a ’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.

                                                                                           Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea

Realitatea cruntă…La câțiva ani după lovitura de stat din ’89, noua conducere a coloniei române a inițiat proiectul “oficial” de destructurare națională prim aderare forțată la organizația criminală internațională a elitei globaliste (NATO). Prețul supunerii avea să ne coste, mult… 80 de tone de aur!

Nu doar că noi, prin conducătorii trădători, am fost de acord cu cedarea istoriei când am intrat în NATO, adoptând varianta scrisă de ei (Legile holocaustului, condiție sine qva non pentru aderare), nu doar că am fost siliți să ne reorganizăm armata conform directivelor lor, ba mai mult, am fost de acord să plătim în aur pentru „privilegiul” de a fi sclavi!

Acest „privilegiu” nu a fost ieftin, iar aurul a fost dat pe bani de nimic…

Într-o țară în care presa este liberă și conștiința națională vie, informațiile acestea ar face ocolul României ca un fulger, generând o revoltă populară JUSTĂ, urmând proteste masive care nu s-ar potoli până nu s-ar da sentințe pentru Înaltă Trădare!

Presa nu mai este liberă demult, dar în România trebuie să existe conștiință națională! Ea va face diferența. Doar aceasta ne mai poate salva!

Internetul este o unealtă care permite oricui să difuzeze informație. Spre deosebire de vremea cenzurii soviete când literatura dizidentă circula sub formă de samizdat, azi internetul ne face treaba mult mai ușoară.

Documentul procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea este de o gravitate strigătoare la cer. Avem datoria să îl facem cunoscut.

Răspândiți materialul, trimiteți-l la prieteni, chiar și la cei care nu sunt interesați de politică, faptul că ni s-au sustras 80 de tone de aur ca să intrăm în NATO stârnește curiozitatea oricui.  – Mihai ȘERBAN și Sterie CIUMETTI

Urmariti va rog si:

RMGC a scos deja din țară 142.000 de tone de minereu aurifer

In articolele de mai jos puteti insa citi in detaliu despre Mugur Isarescu, acest anti-roman:

In articolul de mai jos aveti si o descriere foarte scuccinta a modului in care Romania a fost pusa pe butuci dupa 1989, care cuprinde si contributia aceluias domn din fruntea BNR.

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

Pentru imagine completa a ceea ce se urmareste de cei care vor sa instaureze Noua Ordine Mondiala, urmariti va rog si postarile urmatoare:

RMGC a scos deja din țară 142.000 de tone de minereu aurifer

vt Distrugerea Romaniei, Resurse naturale, Rosia Montana

RMGC a scos deja din țară o cantitate uriașă de minereu aurifer

Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană și expert minier susține că RMGC a dus în Canada și Australia 142.000 de tone de material aurifer din Munții Apuseni • Reprezentanții companiei canadiene infirmă cifrele, însă nu neagă trimiterea minereurilor în afara granițelor • Livrarea a început cu mulți ani în urmă și a atins apogeul în timpul guvernării Boc • Autoritățile române au știut permanent de exploatarea zăcămintelor, însă totul s-a desfășurat în secret • Cele 142.000 de tone de material aurifer ar putea conține peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint • Reprezentanții RMGC au confirmat, totodată, existența altor 46 de metale grele în Munții Apuseni

Senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană și, totodată, inginer minier, a făcut mai multe dezvăluiri uluitoare. Acesta a declarat că, până în mandatul lui Emil Boc inclusiv, 142.000 de tone de material aurifer de la Roșia Montană au fost scoase din țară de către RMGC, sub pretextul unor analize efectuate în Australia și Canada. RMGC nu neagă, însă susține că ar fi vorba de cantități „incomparabil mai mici”, iar deputatul Florin Iordache, membru și el în comisie, l-a contrazis pe senatorul Vochițoiu, spunând că ar fi fost vorba doar de 140 de tone.

În schimb, vicepreședintele Comisiei speciale susține că aurul luat de canadieni a fost extras, sub pretextul explorării, inclusiv din filonul roman, mult mai bogat în aur și că avem de-a face, de fapt, cu o exploatare mascată. La cantitatea medie de 1,4 grame de aur la o tonă de steril, cât susțin cei de la RMGC că ar fi concentrația de aur, calculul arată că Gabriel Resources a scos până acum 200 de kilograme de aur și 600 kilograme de argint. Însă, ținând contul de declarațiile senatorului Vochițoiu, conform cărora s-a exploatat minereu steril din filonul roman, unde concentrația de aur este de 7,8-8,2 grame/tonă, RMGC a scos din țară peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint, fără să cedeze statului român nimic.

În cursul vizitei de la Roșia Montantă, pe care parlamentarii din Comisia specială au făcut-o săptămâna trecută, o directoare de la RMGC a făcut, fără să vrea, o dezvăluire uluitoare, care, inițial, a trecut neobservată, dar a fost însă bine speculată de vicepreședintele Harlambie Vochițoiu, în principal datorită profesiei pe care acesta o are, respectiv expert minier. Directoarea a susținut că RMGC a scos din țară, pentru analize, o cantitate impresionantă de material aurifer. Pe planșele pe care reprezentanții Gold Corporation le-au arătat parlamentarilor, senatorul Vochițoiu a constatat că este vorba de 142.000 de tone de material steril, scoase din România, însă informațiile au fost până acum ținute la secret de canadieni. Grosul ar fi plecat din țară până în 2012.

VAPOR CU AUR

„Cifrele astea au fost scrise pe o planșă, care ni s-a arătat acolo. Numai că ei nu știau că au un inginer minier în față. Ne-au spus că au făcut zeci de mii de forări și atunci i-am întrebat: «Da, ați consumat mulți bani, foraje, de la suprafață până la 500 de metri, după aceea ați avut de lucru și în subteran», pentru că ei au luat și din subteran să facă probe. «Da, foarte multe, am lucrat mult, de atâția ani, vă dați seama». Zic: «Și unde ați dus probele astea?» Zice: «În Canada, în Australia». Zic: «Și cam cât așa?». «142.000 de tone. Și cu concentrație medie de 1,4 grame de aur, așa». Unde, cum, cine garantează că rezultatul probelor este ăla care ni se spune? Și atunci deja femeia săraca și-a dat seama, e o doamnă directoare, geolog (Cecilia Szentesy, n.red), care, eu sunt convins că nu are nicio treabă cu chestiunea asta, a zis: «Domne, am lucrat cu institute recunoscute internațional», dar, zice, «a fost foarte scump vaporul, vă dați seama că n-am câștigat nimic, n-a câștigat compania mare lucru». Ei au zis că au scos în baza licenței de explorare. Ei zic că astea sunt probe. Ei de-aia au și tăcut așa 17 ani. Ei mai explorau încă vreo 20 și terminau zăcământul. Eu asta nu înțelegeam, cum o companie privată bagă atâția bani într-o chestie incertă?! Să stai 17 ani să tot bagi bani, de undeva trebuia să vină. Bun, la un moment dat s-a zis că speculează pe bursă, dar cât să speculezi și pe bursă, te mai duci și în jos, și în sus. Apoi am înțeles. Cum să lași să plece sute de mii de tone de zăcământ cu aur în Canada sau Australia, fără să știi unde?”, a declarat, pentru ZIUAnews, senatorul Vochițoiu.

RMGC neagă, dar nu prea

Cătălin Hossu, persoana responsabilă de comunicare a celor de la RMGC, a susținut că cifrele prezentate de senatorul Vochițoiu nu sunt reale, însă nu a negat faptul că s-a scos material aurifer de la Roșia Montană: „Infirmăm cifrele avansate. Precizăm că mostrele de rocă necesare testelor metalurgice, trimise la un laborator în Australia, au fost incomparabil mai mici”.
Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană a fost contrazis și de colegul său, deputatul Florin Iordache, care a susținut că este posibil ca senatorul să fi înțeles greșit, și „a greșit la câteva zerouri”, fiind vorba, de fapt, de 140-150 de tone. „Ca să ia 150.000 de tone, ar fi trebuit să ia licența de exploatare”, a adăugat acesta. Însă tot despre o exploatare, una mascată, ce-i drept, a vorbit și Haralambie Vochițoiu, care și-a argumentat dezvăluirile nu pe apartenența sa politică, ci a vorbit prin prisma profesiei sale, de inginer minier, a calității de senator și vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană: “Vă dați seama că eu când văd pe o planșă cifre de exploatare le înțeleg foarte bine, știu să le citesc și nu mă încurc la zerouri.”

Scoaterea minereurilor, cu aprobarea statului

„Absolut tot programul de cercetare geologică, desfășurat sub licența de explorare sau sub cea de exploatare, a fost desfășurat cu respectarea în totalitate a legislației și sub stricta supraveghere a autorităților române competente”, a mai spus Cătălin Hossu. Practic, scoaterea celor 142.000 de tone de material steril a fost făcută cu aprobarea statului, lucru afirmat și de senatorul Vochițoiu. Totodată, acesta a făcut referire la cele 500 de note informative ale Serviciului Român de Informații, despre care spune că este posibil să fie legate și de acest aspect. Însă rămân multe întrebări legate de tranportarea minereurilor: „Să vedem vaporul, ce număr de vapor, care cursă, să vedem documentele vamale. Până acum nu știu de ce nu a pus nimeni aceste întrebări”, ne-a declarat senatorul Vochițoiu.

48 de metale grele, la Roșia Montană

O altă dezvăluire făcută, în exclusivitate pentru ZIUAnews, de vicepreședintele Comisiei speciale este aceea că reprezentanții RMGC au confirmat existența a 48 de metale grele în Munții Apuseni. „Când am ajuns acolo, primul lucru a fost să ne arate stația de epurare a apelor. O apă ieșea din mină, deci din exploatare, și de culoarea roșie, e adevărat, dar așa îi și zice, Roșia Montană, că, dintotdeauna, culoarea e roșie. Și ne-au arătat cum vine apa aia roșie. Prelucrând-o, scoteau o apă din care a și băut în fața noastră un alt domn director un pahar de apă. Zic: «Domne, apa asta e din mină, da? Deci spală zăcământul?!». «Da, Da, din zăcământ». Zic: «Uite ce stație inteligentă aveți, foarte performantă, atâtea metale grele să scoată din apă, să poți să bei matale». «Da, domne, 48 de metale grele, vă dați seama?»”, ne-a dezvăluit senatorul. – expunere.com

Urmariti va rog si:

Oare cata spaga a dat Gabriel Resources pentru exploatarea de la Rosia Montana de isi permite sa ameninte oficial guvernul si insitutia prezidentiala?

vt Rosia Montana , ,

TUPEU MAXIM: Iohannis, notificat cu procesul Gabriel Resources! Doamnelor și domnilor de la DNA, voi când vă ”consultați” cu cei de la Gabriel?

Gabriel Resources, compania care prin intermediul RMGC intenționează să exploateze aurul de la Roșia Montană, a trimis o scrisoare oficială de notificare reprezentanților statului român, inclusiv președintelui Klaus Iohannis și premierului Victor Ponta, care se încheie cu amenințarea unui proces de arbitraj internațional ”pentru a obţine compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul”.

Notificarea este plină însă de minciuni flagrante: ”Proiectul a fost analizat în detaliu de autorităţile române competente, precum şi de un mare număr de experţi internaţionali iar concluzia a fost că, aşa cum este propus, respectă în totalitate sau chiar depăşeşte cerinţele legislaţiei româneşti şi europene, precum şi cele mai înalte standarde mondiale din industrie. Prin autorizarea Proiectului, autorităţile române ar contribui la dezvoltarea unei industrii miniere noi, moderne şi responsabile, ar echilibra dezvoltarea industrială şi economică cu protecţia mediului, ar conserva patrimoniul cultural şi ar permite dezvoltarea responsabilă, care aduce beneficii atât locuitorilor ţării, cât şi economiei”, se arată în document.

În realitate, opinia cvasi-majoritară a experților naționali și internaționali care au analizat proiectul este că acesta este extrem de nociv pentru mediu și total distructiv pentru comunitățile locale și patrimoniul cultural de o valoare excepțională. Mai mult, în privința proiectului depus de către RMGC spre avizare există suspiciuni grave privind falsificarea și denaturarea studiilor legate de patrimoniul cultural și a celor geologice, aspecte prezentate inclusiv în cadrul Comisiei Speciale a Parlamentului pentru Roșia Montană, constituită în toamna anului 2013. Însuși proiectele de legi speciale pentru Roșia Montană inițiate în ultimii ani (începând cu proiectul legii de expropriere în interes privat Greblă-Rușeț din 2010, și continuând cu cele promovate de Guvernele Ponta) demonstrează că proiectul este departe de a respecta legislația din România, fiind nevoie schimbarea sau neaplicarea legilor pentru ca proiectul să poată pretinde că ar fi legal!

Legat de pretențiile companiei, enunțate în document:

”Având în vedere pierderile substanţiale pe care Grupul Gabriel le va suferi dacă Proiectul nu va fi autorizat să se dezvolte în concordanţă cu toate legile aplicabile, Gabriel nu are altă soluţie decât de a recurge la această notificare prin care solicită statului român să se angajeze oficial într-un proces de consultare, conform Tratatelor. Grupul Gabriel prin reprezentanţii săi la cel mai înalt nivel îşi menţine disponibilitatea de a se angaja în consultări cu autorităţile române în vederea rezolvării pe cale amiabilă a tuturor punctelor care fac obiectul unor dezacorduri, cât mai curând posibil, în beneficiul tuturor părţilor implicate. În caz contrar, dacă grupul Gabriel nu va putea obţine o soluţie satisfăcătoare pentru un parcurs clar şi solid de progres în autorizarea şi construcţia Proiectului, sau dacă România nu ia măsuri concrete pentru a ajunge la o astfel de înţelegere amiabilă, Grupul Gabriel este pregătit să-şi prezinte pretenţiile în cadrul arbitrajului internaţional, pentru a obţine compensări integrale pentru drepturile sale de a dezvolta proiectul, care au fost refuzate prin încălcări ale tratatelor din către România. De asemenea, Grupul Gabriel îşi rezervă dreptul de a urma alte căi de remediere disponibile”

Jonathan Henry, Preşedinte şi CEO Gabriel Resources, în notificarea către Klaus Iohannis

După cum am arătat deja, dezvoltarea proiectului ”în concordanță cu toate legile aplicabile” este imposibilă, altfel nu ar fi nevoie de schimbarea sau neaplicarea legilor acum în vigoare. În privința ”despăgubirilor”, antecedentele privind arbitrajele internaționale în cazul României, dar și declarațiile oficiale recente ale Comisarului european pentru Comerț, Cecilia Malmström, arată că șansele ca Gabriel Resources să câștige un arbitraj internațional sunt cât se poate de infime. România a pierdut până în acest moment un singur arbitraj internațional, cel deschis de grupul de firme al fraților Micula, și în acest caz pretențiile fiind recunoscute doar parțial. Comparația cu cazul fraților Micula operează, oricum, tot în defavoarea lui Gabriel Resources. Frații Micula au câștigat arbitrajul pentru că statul român a schimbat o legislație care avantaja companiile lor cu legislații mai puțin favorabile. În cazul Roșia Montană, situația e taman pe dos: actuala legislație, căreia compania trebuie să i se conformeze, nu este respectată de proiectul minier, și ar fi nevoie să fie schimbată cu una favorabilă companiei, cum a încercat (și sunt semne că va mai încerca) să facă Guvernul Ponta. (mai multe detalii despre ”amenințarea” cu arbitrajul internațional aici).

Recent, Comisarul european pentru Comerț, doamna Cecilia Malmström, a arătat: ”Acorduri de liber schimb, precum CETA, nu schimbă dreptul statelor membre ale UE de a-și urmări obiectivele de politici publice legitime, inclusiv stabilirea unor standarde pentru protejarea mediului. CETA menține faptul că UE și Canada își vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranța alimentară, protecția mediului, morala publică, promovarea și protejarea diversității culturale. Aceast lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice”. Declarația reprezintă un răspuns oficial, după ce în Spania, Guvernul Regiunii Galicia a refuzat avizarea unui proiect de exploatare a aurului, iar compania canadiană care dorea să-l dezvolte a amenințat, la fel ca și Gabriel Resources, cu arbitrajul internațional (detalii aici).

La final, dați-mi voie să adresez și eu câteva întrebări:

  1. Doamnelor și domnilor de la DNA, când îi veți chema la ”consultări” oficiale pe reprezentanții companiei, dar, mai ales, pe toți politicienii – de la cei locali, la parlamentari și miniștri – care au susținut proiectul de la Roșia Montană? Acuzațiile de falsificare a unor studii depuse la Guvern, nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive de către autorități publice și centrale, deplasările ”de informare” pentru diferiți funcționari publici și politicieni, afacerile pe care membrii familiilor unor politicieni cu decizie în acest caz și a unor funcționari de a căror avize depinde proiectul nu fac obiectul d-voastră de activitate?
  2. Domnule președinte Klaus Iohannis, cu cine vă veți consulta în privința acestei notificări primite de la Gabriel Resources: cu Mihai Răzvan Ungureanu sau cu societatea civilă? Ce veți face pentru respectarea legii în cazul Roșia Montană (dar și în cazul Certej și altele asemenea)?
  3. Două întrebări pentru voi, cititorii (dar și pentru jurnaliștii interesați de breasla lor): câte dintre instituțiile de presă care au prezentat (și vor prezenta) astăzi notificarea celor de la Gabriel Resources credeți că au publicat comunicatul de săptămâna trecută a celor de la Mining Watch România cu declarațiile Ceciliei Malmström? De ce un comunicat al unei companii private este o știre, iar o declarație a unui comisar european pe fix aceeași temă nu este o știre?

romaniacurata.ro

Urmariti va  rog si:

O nouă deversare cu cianuri s-a produs pe 13 august la un iaz de decantare din nordul Mexicului în urma ploilor abundente.

vt Cianuri, Mexic, Rosia Montana , ,

Doua accidente cu cinuri in 10 zile: 2 milioane de litri de cianură deversați în Mexic

cover

O nouă deversare cu cianuri s-a produs pe 13 august la un iaz de decantare din nordul Mexicului în urma ploilor abundente, relateaza miningwatch.ro.

Accidentul produs la mina Proyecto Magistral a eliberat peste 2 milioane de litri cu cianuri în mediul ambient. Această deversare s-a produs la doar câteva zile distanță după scurgerea unor cantități semnificative de acid sulfuric la o altă mină – Buenavista, de cupru, a companiei Grupo Mexico. În ambele cazuri sterilul cu cianuri și acid sulfuric a ajuns în apele râurilor din Nordul Mexicului.

Mina Buenavista este una dintre cele mai mari mine de cupru din lume, fiind situată la aproximativ 40 de km de granița cu SUA. Reprezentanții companiei miniere au fost intens criticați că au raportat scurgerea acidului sulfuric autorităților la mai bine de 24 de ore de la producerea accidentului. Rezidenții zonei au fost printre primii care au semnalat pericolul, apa râurilor devenind portocalie. Ca urmare a scurgerii de la mina Buenavista, peste 88 de școli au fost închise în regiune, iar locuitoriilor regiunii li s-a distribuit apă îmbuteliată.

În cazul minei de aur Proyecto Magistral, scurgerea a avut loc duminică dimineața, după ploile abundente de peste noapte. Iazul destinat apelor uzate și sterilului s-a supra-încărcat datorită precipitațiilor, apa toxică deversându-se peste barajul iazului de decantare. Sterilul cu cianură a ajuns în râul din apropiere, sursa de apă pentru localnici și animalele acestora.

”Suntem revoltați pentru ca nu am fost înștiințați despre deversare! Iar acum nu mai avem nici apă de băut!”, a declarant un rezident în vârstă de 70 de ani. “Da, (mină) creează niște locuri de muncă, dar ar fi mai bine dacă ar închide-o, pentru că se comportă la fel de fiecare data când se îmtâmplă un accident!”

Exploatrea la mina Proyecto Magistral a început în 2013, opratorul minier prezentând cele mai bune și sigure tehnologii în domeniu. Autoritățile de mediu au anunțat amendarea companiei miniere și obligarea acesteia la montarea unei geomembrane protectoare, precum și supraînălțarea pereților iazului.

În cazul deversării toxice de la mina de cupru Buenavista, Arturo Rodriguez, inspectorul șef al procuraturii generale pentru Protecția Mediului, a declarant pentru New York Times că “supravegherea defectuasă a minei, ploile abundente împreună cu defectele de construcție, par să fi provocat deversarea,” și că “ar fi trebuit să operatorii minieri să detecteze scurgerea înainte ca o astfel de cantitate de cianuri să ajungă în râu. ”

***
Accidentul cu cianuri din Mexic survine la nici 10 zile după Accidentul minier cu cianuri de la mina MountPolley – Canada. Dezastrul a fost cauzat de cedarea barajului iazului de decantare, construit din arocamente. Acelasi tip de baraj este propus si la Rosia Montana sau Certej. În cazul deversărilor din Canada nu doar că nu se poate vorbi despre o posibilă acoperire a daunelor provocate prin garanția de mediu depusa de operatorul minier, dar se pare că avem încontinuare motive serioase să ne temem pentru siguranța proiectelor propuse pentur Apuseni: Proiectantul iazului de decantare al minei Mount Polley este firma de consultață Knight Piésold, aceeași care a realizat studiile ce au condus la decizia de a nu impermeabiliza decantorul de pe Valea Cornei situat la doar 2 km în amonte de Abrud (vezi comunicatul de presă al Alburnus Maior).

****
Cianura de sodiu este un compus chimic extrem de toxic ce are la bază anionul CN‾. O linguriţă cu o soluţie de cianură de 2% poate ucide un om. În general, peştii şi vieţuitoarele din mediul acvatic mor din cauza concentraţiilor de cianură mult mai mici ce se măsoară în microgram per litru (parte/ miliard), in timp ce moartea păsărilor şi mamiferelor survine din concentraţii de miligrame per litru (parte/ milion).

Lucruri care nu se scriu in presa din Romania. Dezastrul din Canada in urma prabusirii barajului de decantare al unei mine de aur

vt Canada, Rosia Montana , ,

TULBURĂTOR: Înregistrări VIDEO cu dezastrul produs în această săptămână de ruperea barajului iazului unei mine de aur din Canada. Proiectant comun cu cel de la Roșia Montană!

unnamed
Nota mea introductivă: Desi au trecut 4 ZILE de la dezastru, presa Centrală din Romania aproape ca nu a scos o vorbă despre acest eveniment catastrofal. MAI SA FIE !!! Nu s-ar fi aflat, desi sunt cu ochii pe toate evenimentele externe, sau sunt platiti SA TACA? O, cred ca stiu, au luat atat de multi bani pe publicitatea de la Roșia Montană Gold Corporation incat nu-si pot trada clientul. În schimb, ne tradeaza pe noi! Tocmai de aceea, faceti-va o Misiune de Onoare  din raspandirea acestor Informatii, ca sa afle cat mai multi!

Daniel Roxin

“Cunoașteți declarațiile legate de siguranta viitorului baraj al iazului de decantare de la Roșia Montana, va fi construit din arocamente la  “Cele mai înalte standarde de siguranta cunoscute”, de catre  compania Imperial Iron, Canada. La Inceputul acestei săptămâni, în noaptea de 4 August, “Cele mai înalte standarde de Siguranta cunoscute” s-au dovedit Insuficiente, barajul din arocamente s-a prăbușit si cinci milioane de metri cubi de deseuri toxice s-au revărsat în Valea Hazeltine Creek  si in Lacurile Quesnel sI Polley, iar dezastrul se extinde.
Proiectanții Barajului Iazului de decantare din Canada, au lucrat  si pentru barajul vizat la Roșia Montană!

Priviți, mai jos, in videoclip înregistrările dezastrului si reportajele realizate de jurnaliștii de la Global News. Si nu comparați întru totul cu barajul de la Roșia Montană. Barajul de la Roșia Montană va fi mult mai inalt, Intr-o vale mult mai îngustă (implicit, cu o presiune pe Baraj mult mai mare decat versiunea din cazul Polley). Mai mult, în zona imediat expusă riscului, in avalul barajului de la Roșia Montană (localitățile Abrud, Roșia Montană – Gura Roșiei, Cărpiniș -, Câmpeni, Bistra, Lupșa, Baia de Arieș, etc) locuiesc aproximativ 20.000 de oameni, comparativ cu cele aproximativ 300 de gospodării din avalul Barajului din muntele Polley. ”

Mihai Goțiu

http://globalnews.ca/video/1491048/aerials-of-destruction-caused-by-mount-polley-mine-tailings-pond-breach-2

http://globalnews.ca/video/1491376/tailing-pond-blowout

http://globalnews.ca/video/1493337/bc-waterways-tested-after-tailings-pond-breach

Sursa: meritocratia.ro.