14 Septembrie – Inaltarea Sfintei Cruci

Inaltarea Sfintei Cruci este cea mai veche si mai importanta dintre sarbatorile ortodoxe in­chinate cinstirii Sfintei Cruci. In aceasta zi sarbatorim de fapt amintirea a doua evenimente deosebite din istoria lemnului Sfintei Cruci: Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali­mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335; Aducerea sau intoarcerea Sfintei Cruci de la persii pagani, la anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci)din Ierusa­lim.

Image result for ziua sfintei cruci

Crucea a fost prefigurata de mai multe ori in Vechiul Testament: altarele de jertfa in general (altarul lui Avraam in special), binecuvantarea lui Iacob (Facere 18, 5), gestul lui Moise in lupta cu amalecitii (Iesire 17, 9-16), sarpele de arama (Numeri 21, 8-9), semnul cu sange de pe usile caselor evreilor din Egipt sau cel de pe fruntea evreilor din viziunea lui Iezechiel (Iezechiil 9, 4) etc.

Vorbind de sarpele de arama, mentionam ca in timp ce poporul evreu traversa pustiul spre Tara Fagaduintei, ii reproseaza lui Moise iesirea din Egipt: „Ne-ai scos din Egipt ca sa ne omori in pustie? Ca aici nu este nici paine, nici apa, si sufletul ni s-a scarbit de aceasta hrana saracacioasa” (Num. 21, 5). Din cauza acestei revolte, Dumnezeu trimite serpi veninosi si multi oameni erau muscati si mureau. Poporul se caieste, iar Dumnezeu i se descopera lui Moise si ii spune sa inalte un sarpe de arama pe un stalp. Toti cei care erau muscati, primeau vindecare in momentul in care priveau la sarpele de arama. Aceasta vindecare miraculoasa inchipuia vindecarea de moarte, pe care urma sa o aduca Hristos.

Daca in vechime crucea era un instrument de tortura, prin rastignirea Domnului pe ea, crucea devine simbol al iubirii facatoare de viata. Transformarea mortii lui Hristos cel Rastignit in biruinta a vietii vesnice inseamna si transformarea Crucii din instrument de tortura sau de ocara in semn de mantuire si de viata vesnica, afirma intr-o predica Preaferictul Patriarh Daniel.

Inaltarea Sfintei Cruci praznuita pe 14 septembrie este cea mai veche sarbatoare ortodoxa inchinata cinstirii Sfintei Cruci. In aceasta zi facem pomenire de aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Hristos, dar si de intoarcerea Sfintei Cruci de la persi, in anul 629.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a luat fiinta in anul 335, cand in ziua de 13 septembrie a avut loc sfintirea bisericii ridicata in vremea imparatului Constantin cel Mare, deasupra mormantului Domnului. La inceput, Inaltarea Sfintei Cruci avea un caracter local. Cu timpul, sarbatoarea s-a intins si in partile Constantinopolului unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din secolul al VII-lea de cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol in anul 634.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci s-a generalizat treptat in toata Biserica de Rasarit. Spre deosebire de alte praznice imparatesti, Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea aduce aminte de Patimile si moartea Mantuitorului.

Amintim ca Sfanta Cruce mai este cinstita in mod deosebit in Duminica a treia din Postul Sfintelor Pasti, numita „Duminica Sfintei Cruci”, instituita la Constantinopol in secolul al VIII-lea si este cu data variabila.

In calendarul ortodox mai sunt doua sarbatori inchinate Sfintei Cruci, dar fara praznuire: „Scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei si de viata facatoarei Cruci”, din 1 august, care coincide cu inceputul postului Adormirii Maicii Domnului si „Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer” in timpul imparatului Constantie de pe 7 mai. – crestinortodox.ro

Anunțuri

Cum se face corect Semnul Sfintei Cruci si când şi de ce ne însemnăm cu Ea?

Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta din bucate.

Semnul Sfintei Cruci se face corect astfel:

Unim degetul mare, cu cel arătător şi cel mijlociu, simbolizând Sfânta Treime;

Strângem celelalte două degete în palmă, simbolizând cele două firi ale Mântuitorului: Dumnezeu adevărat şi om adevărat;

Ducem cele trei degete la frunte, apoi spre mijlocul abdomenului, la umărul drept şi apoi la cel stâng;

În timp ce facem semnul Sfintei Cruci, putem spune „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!” sau „Doamne Iisuse Hristose, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa!” ori, simplu: „Doamne miluieşte!”.

Iată o cale foarte simplă de a face o scurtă rugăciune oricând, în timpul unei zile.

Când să facem semnul Sfintei Cruci?

Atunci când ne simţim tulburaţi, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.

Nu ne aşezăm şi nu ne ridicăm de la masă fără a face semnul Sfintei Cruci. Chiar dacă mergem la un restaurant, să nu ne fie ruşine să ne închinăm, înainte de a gusta mâncarea.

Oricât de obosiţi am fi seara ori de grăbiţi dimineaţa, nu încheiem o zi şi nu începem alta fără semnul Sfintei Cruci.

În Biserică facem cruce ori de câte ori se face o referire la Sfânta Treime, la Mântuitorul Hristos, la Maica Domnului ori la un sfânt faţă de care avem evlavie.

Să facem semnul Sfintei Cruci în orice timp, ca să ne amintim de Domnul şi să primim harul Sfântului Duh.

De ce ne însemnăm cu Sfânta Cruce?

Facem semnul Sfintei Cruci, ca să dovedim prezenţa Domnului nostru în inimile noastre. Semnul Sfintei Cruci este important pentru că:

Ne aminteşte de suferinţa, răstignirea şi Învierea lui Hristos, pentru mântuirea noastră;

Ne aminteşte că suntem chemaţi să-I urmăm lui Hristos;

Ne ajută să îndurăm mai uşor durerile şi lipsurile, pentru Hristos;

Ne aduce înaintea minţii suferinţa lui Hristos pe Cruce;

Ne întăreşte în lupta cu puterile întunericului;

Ne va face părtaşi slavei lui Hristos, Care, la A doua Sa venire, va fi vestit de acest mântuitor semn. – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului

Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseam­nă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu.

Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr:

– Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care să-mi explice toate aceste lucruri!

Călugărul i-a spus că are o asemenea carte în chilia sa şi s-a dus să o aducă, însă, după câteva clipe, s-a întors ţinând în mână o cruce pe care i-a întins-o tânăru­lui. Văzându-l mirat, i-a spus:

– Fiule, crucea este cea mai de seamă învăţătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseam­nă să iubeşti, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu. Cel ce ştie să-şi poarte crucea, poartă cu el, în acelaşi timp, harul şi iubirea Domnului. De aceea, crucea nu este o povară, ci o bucurie; când te dăruieşti celui drag, nu o faci cu tristeţe şi cu reţinere, ci cu bucurie şi entuziasm.- Crucea înseamnă, deci, curaj, răbdare, dar, mai ales, dragoste.

Doreai o carte pe care să o citeşti cu ochii şi a cărei învăţătură să îţi lumineze mintea. Iată, în schimb, crucea – o carte pe care o vei citi cu sufletul şi a cărei învăţătură îţi va lumina întreaga viaţă.

„Crucea, izvor de tămăduire, uşa Tainelor, arma păcii, veselia sufletului meu.”(Acatistul Sfintei Cruci)

(Leon Magdan, Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, Editura Aramis, pp.31) – doxologia.ro

Alte subiecte interesante despre frumusetea ortodoxiei, puteti gasi la categoria: Ortodoxie