Resurse naturale

RMGC a scos deja din țară 142.000 de tone de minereu aurifer

vt Distrugerea Romaniei, Resurse naturale, Rosia Montana

RMGC a scos deja din țară o cantitate uriașă de minereu aurifer

Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană și expert minier susține că RMGC a dus în Canada și Australia 142.000 de tone de material aurifer din Munții Apuseni • Reprezentanții companiei canadiene infirmă cifrele, însă nu neagă trimiterea minereurilor în afara granițelor • Livrarea a început cu mulți ani în urmă și a atins apogeul în timpul guvernării Boc • Autoritățile române au știut permanent de exploatarea zăcămintelor, însă totul s-a desfășurat în secret • Cele 142.000 de tone de material aurifer ar putea conține peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint • Reprezentanții RMGC au confirmat, totodată, existența altor 46 de metale grele în Munții Apuseni

Senatorul Haralambie Vochițoiu, vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană și, totodată, inginer minier, a făcut mai multe dezvăluiri uluitoare. Acesta a declarat că, până în mandatul lui Emil Boc inclusiv, 142.000 de tone de material aurifer de la Roșia Montană au fost scoase din țară de către RMGC, sub pretextul unor analize efectuate în Australia și Canada. RMGC nu neagă, însă susține că ar fi vorba de cantități „incomparabil mai mici”, iar deputatul Florin Iordache, membru și el în comisie, l-a contrazis pe senatorul Vochițoiu, spunând că ar fi fost vorba doar de 140 de tone.

În schimb, vicepreședintele Comisiei speciale susține că aurul luat de canadieni a fost extras, sub pretextul explorării, inclusiv din filonul roman, mult mai bogat în aur și că avem de-a face, de fapt, cu o exploatare mascată. La cantitatea medie de 1,4 grame de aur la o tonă de steril, cât susțin cei de la RMGC că ar fi concentrația de aur, calculul arată că Gabriel Resources a scos până acum 200 de kilograme de aur și 600 kilograme de argint. Însă, ținând contul de declarațiile senatorului Vochițoiu, conform cărora s-a exploatat minereu steril din filonul roman, unde concentrația de aur este de 7,8-8,2 grame/tonă, RMGC a scos din țară peste o tonă de aur și aproape patru tone de argint, fără să cedeze statului român nimic.

În cursul vizitei de la Roșia Montantă, pe care parlamentarii din Comisia specială au făcut-o săptămâna trecută, o directoare de la RMGC a făcut, fără să vrea, o dezvăluire uluitoare, care, inițial, a trecut neobservată, dar a fost însă bine speculată de vicepreședintele Harlambie Vochițoiu, în principal datorită profesiei pe care acesta o are, respectiv expert minier. Directoarea a susținut că RMGC a scos din țară, pentru analize, o cantitate impresionantă de material aurifer. Pe planșele pe care reprezentanții Gold Corporation le-au arătat parlamentarilor, senatorul Vochițoiu a constatat că este vorba de 142.000 de tone de material steril, scoase din România, însă informațiile au fost până acum ținute la secret de canadieni. Grosul ar fi plecat din țară până în 2012.

VAPOR CU AUR

„Cifrele astea au fost scrise pe o planșă, care ni s-a arătat acolo. Numai că ei nu știau că au un inginer minier în față. Ne-au spus că au făcut zeci de mii de forări și atunci i-am întrebat: «Da, ați consumat mulți bani, foraje, de la suprafață până la 500 de metri, după aceea ați avut de lucru și în subteran», pentru că ei au luat și din subteran să facă probe. «Da, foarte multe, am lucrat mult, de atâția ani, vă dați seama». Zic: «Și unde ați dus probele astea?» Zice: «În Canada, în Australia». Zic: «Și cam cât așa?». «142.000 de tone. Și cu concentrație medie de 1,4 grame de aur, așa». Unde, cum, cine garantează că rezultatul probelor este ăla care ni se spune? Și atunci deja femeia săraca și-a dat seama, e o doamnă directoare, geolog (Cecilia Szentesy, n.red), care, eu sunt convins că nu are nicio treabă cu chestiunea asta, a zis: «Domne, am lucrat cu institute recunoscute internațional», dar, zice, «a fost foarte scump vaporul, vă dați seama că n-am câștigat nimic, n-a câștigat compania mare lucru». Ei au zis că au scos în baza licenței de explorare. Ei zic că astea sunt probe. Ei de-aia au și tăcut așa 17 ani. Ei mai explorau încă vreo 20 și terminau zăcământul. Eu asta nu înțelegeam, cum o companie privată bagă atâția bani într-o chestie incertă?! Să stai 17 ani să tot bagi bani, de undeva trebuia să vină. Bun, la un moment dat s-a zis că speculează pe bursă, dar cât să speculezi și pe bursă, te mai duci și în jos, și în sus. Apoi am înțeles. Cum să lași să plece sute de mii de tone de zăcământ cu aur în Canada sau Australia, fără să știi unde?”, a declarat, pentru ZIUAnews, senatorul Vochițoiu.

RMGC neagă, dar nu prea

Cătălin Hossu, persoana responsabilă de comunicare a celor de la RMGC, a susținut că cifrele prezentate de senatorul Vochițoiu nu sunt reale, însă nu a negat faptul că s-a scos material aurifer de la Roșia Montană: „Infirmăm cifrele avansate. Precizăm că mostrele de rocă necesare testelor metalurgice, trimise la un laborator în Australia, au fost incomparabil mai mici”.
Vicepreședintele Comisiei pentru Roșia Montană a fost contrazis și de colegul său, deputatul Florin Iordache, care a susținut că este posibil ca senatorul să fi înțeles greșit, și „a greșit la câteva zerouri”, fiind vorba, de fapt, de 140-150 de tone. „Ca să ia 150.000 de tone, ar fi trebuit să ia licența de exploatare”, a adăugat acesta. Însă tot despre o exploatare, una mascată, ce-i drept, a vorbit și Haralambie Vochițoiu, care și-a argumentat dezvăluirile nu pe apartenența sa politică, ci a vorbit prin prisma profesiei sale, de inginer minier, a calității de senator și vicepreședinte al Comisiei pentru Roșia Montană: “Vă dați seama că eu când văd pe o planșă cifre de exploatare le înțeleg foarte bine, știu să le citesc și nu mă încurc la zerouri.”

Scoaterea minereurilor, cu aprobarea statului

„Absolut tot programul de cercetare geologică, desfășurat sub licența de explorare sau sub cea de exploatare, a fost desfășurat cu respectarea în totalitate a legislației și sub stricta supraveghere a autorităților române competente”, a mai spus Cătălin Hossu. Practic, scoaterea celor 142.000 de tone de material steril a fost făcută cu aprobarea statului, lucru afirmat și de senatorul Vochițoiu. Totodată, acesta a făcut referire la cele 500 de note informative ale Serviciului Român de Informații, despre care spune că este posibil să fie legate și de acest aspect. Însă rămân multe întrebări legate de tranportarea minereurilor: „Să vedem vaporul, ce număr de vapor, care cursă, să vedem documentele vamale. Până acum nu știu de ce nu a pus nimeni aceste întrebări”, ne-a declarat senatorul Vochițoiu.

48 de metale grele, la Roșia Montană

O altă dezvăluire făcută, în exclusivitate pentru ZIUAnews, de vicepreședintele Comisiei speciale este aceea că reprezentanții RMGC au confirmat existența a 48 de metale grele în Munții Apuseni. „Când am ajuns acolo, primul lucru a fost să ne arate stația de epurare a apelor. O apă ieșea din mină, deci din exploatare, și de culoarea roșie, e adevărat, dar așa îi și zice, Roșia Montană, că, dintotdeauna, culoarea e roșie. Și ne-au arătat cum vine apa aia roșie. Prelucrând-o, scoteau o apă din care a și băut în fața noastră un alt domn director un pahar de apă. Zic: «Domne, apa asta e din mină, da? Deci spală zăcământul?!». «Da, Da, din zăcământ». Zic: «Uite ce stație inteligentă aveți, foarte performantă, atâtea metale grele să scoată din apă, să poți să bei matale». «Da, domne, 48 de metale grele, vă dați seama?»”, ne-a dezvăluit senatorul. – expunere.com

Urmariti va rog si:

Despre felul in care a fost si este deposedata Romania de catre imensele sale bogatii naturale

vt Distrugerea Romaniei, Resurse naturale

Informatie de ultima ora: Dusmanii tarii vor sa ascunda adevarul.

In urma aparitiei acestui articol, indivizi fara scrupule au comandat si platit articole de dezinformare in Presa Centrala de la noi,(articole de dezinformare pe care le puteti citi aici). Dezinformatorii de serviciu au primit comanda sa incerce sa ascunda adevarul despre cum a fost jefuita Romania in ultimii 25 de ani. Acesti indivizi fara scrupule incearca din rasputeri sa ascunda adevarul despre Nicolae Ceausescu si despre jefuirea Romaniei. Dezinformarea si calomniile lansate in presa centrala ne arata cat de speriati sunt ca adevarul va iesi la lumina.

Observati cum acesti impostori va mint cu nerusinare in articole de dezinformare incercand sa va faca sa credeti ca Romania nu mai are resurse si ca nimeni nu a furat nimic in tara asta vreme de 25 de ani. Prin urmare, puteti vedea cu ochii vostri cum acesti oameni sunt capabili sa va minta in fata, in incercarea lor disperata de a va face sa nu dati crezare informatiilor din acest articol.

Activarea unei intregi masinarii de dezinformare la doar cateva zile de la aparitia acestui articol, ne arata spaima anumitor cercuri politice si de afaceri ca jaful nemarginit la care au supus Romania, vreme de 25 de ani, va iesi la iveala. Multi dintre cei care spoliaza Romania au intrat in trepidatie si au comandat rapid si pe bani grei in presa centrala de la noi, articole mincinoase, prin care sa va dezinformeze. Incercarea lor disperata este de a va face sa nu credeti cifrele si informatiile pe care vi le prezentam in continuare, ca sa nu vedeti, in ce hal fara de hal, a fost jefuita si spoliata tara noastra in ultimii 25 de ani.

1982 – Romania este supra-indatorata la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI santajeaza Romania sa-si vanda resursele

La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.

Ceausescu a folosit acesti bani ca sa industrializeze intreaga Romanie

Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.

1985 – Ceausescu rupe acordul cu FMI, si hotaraste plata integrala a datoriei externe a Romaniei

Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI și a vânzărilor pe bursele internaționale ale unor active ale Statului Român.

Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.

1982 – 1989 FMI si Bancile Internationale creaza un blocaj financiar extern la adresa Romaniei

Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare.

Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.

Martie 1989 – Ceauşescu rupe incercuirea FMI si reuşeşte să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației

În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.

Decembrie 1989 – Ceausescu este impuscat de Craciun de oamenii Moscovei

Oamenii Moscovei (Iliescu, Brucan, Kostyal, Militaru, Roman) il indeparteaza pe Ceausescu de la Putere si il executa in chip barbar de Craciun, pe 25 Decembrie 1989.

1990 – 2015 Banii Aurul si Industria Romaniei „se evapora” dupa Revolutiei. Milioane de romani ajung someri. Alte Milioane de romani sunt nevoiti sa emigreze

La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?

Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.

Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.

1987 – 1989 – Ca sa evite dependenta de FMI – Ceausescu a vrut sa faca din Banca Română de Comerț Exterior o a doua Banca Mondiala impreuna cu chinezii, arabii si iranienii, banca care sa concureze FMI-ul si Banca Mondiala

Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.

Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.

FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.

1990-2010 – Hartile de Resurse Minerale ale Romaniei facute pe vremea lui Ceausescu, ajung in mainile strainilor

Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.

Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult, astazi metalele rare sunt evaluate la aproximativ 6.000 !!!!! de miliarde de euro. (pentru un calcul amanuntit, atasam in Anexa estimarile facute de ing. Apostol Doru, a carui estimare care nu cuprinde toate metalele rare, ne conduce la 6.300 miliarde de dolari).

La aceste cifre ametitoare trebuie adaugate si celelalte Rezervele minerale ale Romaniei : aurul, argintul, cuprul, carbunele, petrolul, gazele etc… Acestea sunt evaluate si ele la un total de alte cateva mii de miliarde de euro. Pentru cei carora li se pare greu de crezut ca valoarea resurselor minerale ale Romaniei ajunge la aceste cifre fabuloase ii rugam sa consulte Enciclopedia Resurselor Minerale din România, carte apărută recent sub patronajul AGIR şi al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, care prezintă la pagina 28 aceste date uluitoare despre rezervele actuale ale subsolului ţării noastre.

Avem 2.800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul de 50 de euro pe tonă, cât era vineri, ar însemna un ”potenţial naţional” de 140 de miliarde de euro.

Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 53 de euro pe tonă, ar da 47,7 miliarde de euro. Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, care, la preţul de 355 de euro pe tonă, ar reprezenta 319 miliarde de euro.

În tabelul menţionat urmează capitolele sare, aur şi argint, care ar reprezenta alte sute de miliarde de euro.

Asta fara sa mai adaugam rezervele inca uriase de petrol si gaze sau rezervele nou descoperite de petrol si gaze din platforma continentala a Marii Negre despre care unii spun ca le depasesc de cateva ori pe cele terestre. Întrebarea care se pune: noi de ce nu am ştiut până acum?

Despre cei platiti de catre profitorii locali si internationali sa dezinformeze si sa spuna ca cifrele nu sunt reale, in ciuda calculelor si estimarilor facute de expertii din domeniu, nu are rost sa vorbim aici caci asta e jobul lor sa dezinformeze, si sa castige bani murdari din asta. Cert este ca profitorii locali si internationali au intrat in trepidatie. Speriati ca milioane de romani au aflat care e valoarea reala a bogatiilor din subsolul Romaniei, ei s-au si grabit sa comande articole defaimatoare in legatura cu aceste dezvaluiri in cotidianele centrale din Romania.. Obscuri de peste Ocean s-au si apucat sa scrie la comanda ca totul este o minciuna. Aceste articole mincinoase sunt apoi propagate de cine trebuie ca sa apara in cotidianele cu cel mai mare tiraj din Romania. In realitate jefuitorii care-i comanda vor sa ne faca sa credem ca ne fac un bine luandu-ne pe nimic resursele minerale „pentru ca ele sunt si asa secatuite”. E plina presa centrala si locala de astfel de articole platite si comandate, prin care se-ncearca discreditarea si dupa moarte a lui Nicolae Ceausescu. De fapt, nu a lui Nicolae Ceausesu ci spaima lor e ca nu cumva, vazand si intelegand exemplu lui Ceausescu, romanii sa se trezeasca, sa afle in ce hal au fost jefuiti si sa-i goneasca odata pentru totdeauna pe acesti jefuitori internationali si locali.

CEREM NATIONALIZAREA TUTUROR RESURSELOR NATURALE ALE ROMANIEI ! – Initiativa Legislativa care are nevoie de 500.000 de semnaturi

1975 – 1989 Ceausescu utiliza aurul si metalele rare in industriile romanesti de inalta tehnologie

În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).

După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.

Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.

1990 – 2005 „Geologii”, „Hidrologii” si „Economistii” dezastrului Romaniei de dupa 1990, Iliescu, Predoiu, Stolojan si Constantinescu si-au batut joc de avutia tarii – mii de fabrici au dat faliment

Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?

Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?

Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?

Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.

Continuă lectura →

Din Noiembrie incepe construcţia gazoductului SouthStream

vt Resurse naturale, Rusia ,

Operaţiunile de amplasare a conductelor pe fundul Mării Negre pentru construcţia gazoductului SouthStream vor începe în luna noiembrie, a declarat purtătorul de cuvânt al South Stream Transport, Jasper Jansen, pentru agenţia de presă bulgară BTA, preluată de Novinite şi citată de Mediafax. Jansen a precizat că lucrările de amplasare a conductelor vor începe dinspre Rusia, relateaza gandul.ro.

south-stream-main

Michael Sasse, directorul Departamentului de comunicare al companiei petroliere Wintershall din Germania, a declarat că acest segment al gazoductului va fi construit fără dificultăţi pentru că se află în apele internaţionale.

Wintershall Holding din Germania este unul dintre acţionarii South Stream, alături de Gazprom, grupul italian Eni şi EDF din Franţa.

Noi credem că până la momentul în care conductele sunt amplasate pe fundul mării, problema pe care o întâmpinăm cu partea proiectului care se desfăşoară pe uscat va fi rezolvată”, a adăugat Sasse, făcând referire la decizia din august a Bulgariei de a sista construcţia gazoductului.

El crede că situaţia se va rezolva în urma consultărilor din cadrul Uniunii Europene.
Proiectul gazoductul South Stream presupune transportul de gaze naturale din Rusia, pe sub Marea Neagră, către ţările din sudul şi centrul Europei.

Proiectul a fost suspendat în momentul în care Comisia Europeană şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acordurile bilaterale pe care Rusia le are cu ţările prin care urmează să treacă gazoductul, printre care Austria, Bulgaria, Ungaria şi Slovenia.
Comisia a apreciat că aceste înţelegeri încalcă legislaţia Uniunii Europene, care stipulează că gazoductele nu pot aparţine companiilor care se ocupă cu extracţia gazelor naturale. În acest caz, proiectul este condus de către gigantul rus Gazprom şi grupul energetic italian Eni.

Comentariu VT: Exact cum va spuneam intr-o postare anterioara, constructia conductei din sud estul europei este pe cale sa fie construita. Iar proiectul nu fusese suspendat datorita legaturilor asa zise proase cu tarile prin care urmeaza sa treaca conducta, ci pentru ca SUA s-a opus lucrarii. Vroiau ei sa asigure necesarul de gaz din aceasta regiune prin exploatarea gazelor de sist din Plonia, Ucraina Romania si Bulgaria, dar care ar fi fost la un pret mult mai ridicat decat gazul obtinut prin metodele clasice.

Iar ideea ca tarile respective ar avea o relatie proasta cu Rusia este o minciuna, toate isi vad interesul si vor gaz de calitate si mai ieftin, la fel cum face si Germania care beneficeaza de cealalta conducta din partea nordica a continentului. Deci papusarii americani au cam ratat-o de data asta, cu toata propaganda dusa impotriva Rusiei si razboiul iscat in Ucraina. Singurii are vor avea de suferit din toata treaba asta sunt ucrainienii, care au fost niste fraieri si au facut jocurile occidentului, iar acum conducta care trece pe la ei a fost oprita, asa ca la iarna… Dumnezeu cu mila!

Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor.

vt Noua ordine mondiala, Resurse naturale, USA , , , ,

Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor. Felul în care americanii îşi încolţesc, prin alianţe şi contracte, principalii competitori pentru titlul de cea mai mare putere economică.

energie

Nebuloasa unei lumi non-polare

„Per total, aceste puteri trebuie să facă faţă, atât presiunilor superioare (organizaţii regionale şi globale), cât şi inferioare (miliţii, ONG-uri, corporaţii multinaţionale). Puterea se află peste tot şi nicăieri, ţinută în mai multe mâini şi în mai multe locuri.

Pe lângă cele şase mari puteri, există şi numeroase puteri regionale. În America Latină, este cazul Braziliei, al Argentinei, într-o oarecare măsură, al Chile, Mexic şi Venezuela. În Africa este cazul Nigeriei, Africii de Sud şi al Egiptului. În Orientul Mijlociu se regăsesc Iran, Israel şi Arabia Saudită. Pakistan, în Asia de Sud-Est, Australia, Indonezia şi Coreea de Sud, în Asia estică şi Pacificul de Vest.

Numeroase organizaţii internaţionale aparţin acestei liste de forţe: FMI, Banca Mondială, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Naţiunile Unite, dar şi organizaţii regionale precum Uniunea Africană, Liga Arabă, ASEAN, UE, ALBA etc. ca să nu mai vorbim de cluburi precum OPEC-ul.

Anumite state care fac parte din alte naţiuni ar trebui incluse, precum California ori provincia Uttar Pradesh, cel mai populat stat al Indiei, dar şi oraşe precum New York ori Shanghai.

Trebuie menţionate şi companii multinaţionale, inclusiv firme de energie ori finanţe, dar şi fluxuri mass-media globale, precum Al Jazeera, BBC şi CNN, precum şi miliţii ca Hezbollah, armata Mahdi ori cea Talibană. Partidele politice trebuie luate în calcul, precum şi instituţii religioase şi mişcări, organizaţii teroriste, carteluri de droguri, ONG-uri şi fundaţii. Listele sunt nelimitate.

Statele Unite rămân, totuşi, cea mai mare concentrare de putere. Cheltuielile militare anuale ale americanilor sunt estimate la peste 500 de miliarde de dolari. Putem considera chiar 700 de miliarde, dacă luăm în calcul costurile operaţiunilor în desfăşurare, atât în Irak, cât şi în Afganistan. Cu un PIB estimat la 14 mii de miliarde de dolari, americanii sunt clar clasaţi pe primul loc în economia mondială.

Lupta pentru energie a fost tema principală pentru Dick Cheney. El a condus această luptă, în confruntare directă cu Rusia şi China. De atunci, această politică a fost continuată de Barack Obama.

Conform lui Cheney, cererea de energie creşte într-un ritm mai rapid decât oferta, ducând, în mod evident, la un deficit. Astfel, menţinerea poziţiei dominante a Statelor Unite depinde, în primul rând, de controlul asupra rezervelor de petrol şi gaz rămase. Mai mult, americanii au stabilit ca principal scop independenţa energetică. Acesta a fost punctul principal al politicilor dezvoltate de Dick Cheney, după discuţii ample cu giganţii energiei, în mai 2001. Această independenţă necesită o diversificare a resurselor: petrol exploatat la nivel local, gaz şi cărbune din resurse domestice, hidroenergie şi energie nucleară. Un alt mod de a o atinge este întărirea comerţului cu ţări prietene din emisfera Vestică, precum Brazilia, Canada şi Mexic.

Cel de-al doilea obiectiv este controlul fluxului de petrol dinspre Golful Persic. Acesta a fost motivul principal pentru lansarea acţiunii Desert Storm, în anul 1991, urmată de invazia Iraqului, din 2003.

Planul lui Cheney s-a axat pe controlul căilor navigabile: Strâmtoarea Ormuz (traversată de 35% din comerţul, la nivel mondial, de petrol) ori Strâmtoarea Malacca.

SUA au încercat să reducă influența Rusiei

În urma implementării acestor idealuri geopolitice tradiţionale, SUA şi-au întărit prezenţa navală în Pacificul asiatic şi au intrat într-o reţea de alianţe militare cu Japonia, India şi Australia, păstrând intenţia de a stăvili China.

Washingtonul a privit mereu Rusia ca pe un competitor geopolitic. SUA au profitat de orice ocazie au avut pentru a reduce puterea şi influenţa Moscovei. Printre cele mai mari temeri ale americanilor a fost dependenţa crescândă a Europei Occidentale faţă de gazul rusesc. Washingtonul a presat europenii să sape în bazinul Mării Caspice, construind noi conducte prin Georgia şi Turcia. Planul a fost ca, prin construirea acelei conducte, să se ocolească Rusia, cu ajutorul Azerbaijanului, Kazakhstanului şi Turkmenistanului, evitând folosirea conductelor Gazpromului. Astfel, a luat naştere planul Nabucco.
În discursul său despre Starea Naţiunii în 2012, Preşedintele Barack Obama a declarat cu mândrie:
„În ultimii trei ani am deschis milioane de noi zone de exploatare a petrolului şi a gazului. Iar astăzi, îndemn administraţia mea să deschidă spre exploatare peste 75% din resursele noastre externe de petrol şi gaz. Acum, chiar acum, producţia americană de petrol este la cel mai înalt nivel din ultimii opt ani. Chiar aşa, opt ani. Ba mai mult, anul trecut ne-am bazat considerabil mai puţin pe petrolul străin, decât oricând în ultimii 16 ani”.

Pentru a spori independenţa energetică a ţării sale, Barack Obama a devenit, brusc, un autarhist naţionalist. El a încurajat exploatarea petrolului şi gazului în emisfera vestică, indiferent de riscurile ecologice pe care le prezintă săpăturile în zone sensibile, precum coasta Alaskăi sau a Golfului Mexic şi indiferent de tehnicile folosite, precum fracturarea hidraulică.

Control american asupra rutelor

În martie 2011, Washingtonul a sporit importurile din Brazilia, pentru a slăbi dependenţa sa faţă de petrolul din Orientul Mijlociu. Astfel, a continuat să asigure controlul american asupra rutelor care se întind de la Strâmtoarea Ormuz, până la Marea Chinei de Sud şi a construit o reţea de alianţe în jurul Chinei (o putere în plină ascensiune), sub forma unui arc ce se întinde de la Japonia, spre Corea de Sud, Australia, Vietnam şi Filipine, apoi India, în Sud-Vest. Peste toate aceste acţiuni, vine un acord cu Australia de a construi facilităţi militare în Darwin, în nordul coastei continentului, în apropierea Mării Chinei de Sud.

Washingtonul încearcă să includă India într-o coaliţie a ţărilor din zonă, ostile Chinei, pentru a smulge New Dehli din braţele BRICS, o strategie de încercuire a Chinei, ce reprezintă o preocupare serioasă pentru Beijing.

Studiile au arătat o distribuire a rezervelor globale se gaz natural. Rusia este pe primul loc, cu 18 de trilioane de metri cubi în Siberia. Pe al doilea loc se află zona arabă, inclusiv depozitul din Ghawar, cu 12 trilioane de metri cubi. Al treilea loc aparţine zonei mediteraneene, cu 9,8 trilioane de metri cubi de gaz, la care se adaugă peste 700 de miliarde de litri de gaz lichid şi peste 200 de miliarde de litri de petrol.

Referitor la zona mediterană, principalul se află în Siria. Depozitul descoperit la Qara poate ajunge până la 400.000 de metri cubi pe zi, făcând Siria al patrulea cel mai mare producător din regiune, după Iran, Irak şi Qatar.

Sursa: facebook/antimasonic

Urmariti va rog si alte subiecte interesante la categoria: USA