APEL CATRE AUTORITATILE DIN ROMANIA! Va rog frumos sa interveniti pentru familia Botnariu, a caror copii au fost luati cu forta de catre autoritatile norvegiene, pe motiv ca-i invata despre BUNUL DUMNEZEU!

Marius și Ruth Bodnariu, o familie mixtă româno-norvegiană, care a locuit în România până în urmă cu 10 ani, locuind în prezent în Norvegia, a rămas fără cei cinci copii după ce micuții au fost luați de Protecția Copilului din Norvegia. Fratele lui Marius Bodnariu, care locuiește în România, a relatat cazul susținând că din primele date acțiunea ar avea la bază chestiuni de ordin religios.

Copiii unui român din Norvegia au fost luați din familie cu Poliția. Părinții ar fi fost denunțați pentru „creștinism radical și îndoctrinarea copiilor“

Printr-un apel transmis pe mai multe site-uri creștine și pe rețeaua socială Facebook, creștinii din România sunt chemați să susțină în rugăciune familia unui român stabilit în Norvegia, Marius Bodnariu, căruia autoritățile norvegiene i-a luat zilele trecute copiii, relateaza adevarul.ro.

Familia românului, care era membră a Bisericii Penticostale Philadelphia din București înainte de a se muta în Norvegia, a rămas într-o primă fază fără cei patru copii mai mari, ulterior rămânând și fără copilul cel mai mic, în vârstă de doar trei luni. Cei cinci copii au fost luați din familia Bodnariu în cursul săptămânii trecute, informația fiind făcută publică de fratele lui Marius Bodnariu, care locuiește în România, Daniel Bodnariu.

„Luni 16 noiembrie cele două fete, Eliana și Naomi, sunt luate de la școala de Protecția Copilului și duse într-un loc secret. Apoi, Protecția Copilului împreună cu Poliția vin acasă și iau și pe cei doi băieți Matei și Ioan, iar Ruth cu bebelușul Ezekiel (trei luni) este arestată și dusă la Poliție. După mai multe ore de interogatoriu, Marius și Ruth au fost lăsați să plece acasă împreună cu bebelușul. De atunci și până la această oră, nici Marius și nici Ruth nu i-au mai văzut pe cei patru copii mai mari”, scrie fratele românului din Norvegia, pe Facebook.  Potrivit aceleiași surse, ziua următoare, în 17 noiembrie „Protecția Copilului, însoțită de patru politiști, vine acasă și ia bebelusul de trei luni de la mamă, pentru că au considerat mama ca fiind periculoasă. Tot atunci i-au spus lui Ruth despre copii, că sunt dați la două familii, că s-au integrat foarte bine și că nu le este dor de părinți”. – activenews.ro

Ultimele informatii despre tragedia familiei Bodnariu, vin de la fratele lui Marius:

Ieri am reusit in cele din urma sa vorbesc mai mult cu Marius si sa inteleg mai bine situatia in care sunt. Abia ieri si-a primit si telefonul mobil de la politie.

  • Luni 16 nov. Protectia copilului, in urma denuntului directoarei de la scoala a deschis un caz pentru copii si in acelasi timp (protectia copilului) a facut plangere la politie impotriva parintilor.
  • Astfel s-au deschis doua cazuri cel al copiilor si cel al parintilor in consecinta au mers la scoala de unde au luat pe cele doua fete Eliana si Naomi, apoi au venit acasa cu escorta politiei si au luat pe baietii Matei si Ioan iar pe mama au arestat-o si dus-o la politie impreuna cu Ezechiel bebelusul de 3 luni.
  • Pe cei patru copii nu i-au mai vazut de atunci.
  • Simultan politia l-a arestat pe Marius la serviciu si l-au dus la politie.
  • Acolo au fost interogati toata ziua, fara posibilitate de comunicare cu familia, telefoanele le-au fost luate, ca si cum ar fi fost niste criminali.
  • Seara politia a ajuns la concluzia ca nu sunt violenti si ca nu prezinta pericol si le-au dat drumul acasa intr-un fel de arest la domiciliu pana la solutionarea cazului. Telefoanele le-au ramas la politie.
  • Li s-a spus sa coopereze si pentru solutionarea cazului mai rapida sa nu ia legatura nici cu avocat si nici cu ambasada.
  • A doua zi marti 17 nov. Protectia copilului a considerat ca mama este periculoasa si au venit insotiti de patru politisti cat usa sa le ia si bebelusul pe Ezechiel.
  • Tot atunci li s-a spus de catre cei de la protectia copilului despre copii ca sunt in plasament la doua familii si ca s-au integrat si ca nu le este dor de parinti, numai ca sa-i termine psihic.
  • Ieri 18 nov au reusit sa i-a legatura cu un avocat, am reusit si eu pentru prima oara sa vorbesc cu Marius.
  • Avocatul le-a spus ca au fost dezinformati (mai mult ca sigur cu rea intentie) si au neaparat nevoie de interventia ambasadei, ca au dreptul sa vada toate actele si acuzatiile care le sunt aduse, ca este un drept fundamental al mamei care alapteaza sa nu fie despartita de copilul ei.
  • Au cerut toate aceste lucruri la protectia copilului si li s-a spus ca bebelusul a fost dus in Bergen (la 3-4 ore distanta cu masina) ca nu au avut loc pentru el in komuna lor.
  • Ruth a intrebat de ce nu au gasit loc si pentru ea la Bergen si i s-a spus ca „nu s-au gandit la acest aspect”.
  • Astazi Marius si Ruth se duc sa ia copii dupa actele de acuzare de la protectia copilului impreuna cu avocatul, se duc apoi la Bergen sa-si alapteze bebelusul, iar disera pleaca cu trenul la Oslo la ambasada Romaniei (8h).
  • Ma rog ca Dumnezeu sa faca lumina in acest intuneric dens de acolo, si stiu ca Dumnezeu va da biruinta. Din modul cum au decurs lucrurile pana in prezent este evident si fara urma de indoiala ca scopul protectiei copilului este sa le ia copii.
  • Cred si sunt convins ca acesta este un atac demonic impotriva familiei si a lucrarii pe care Marius o incepuse acolo. Directoarea scolii i-a atras atentia lui Marius ca Eliana fata de 10 ani spune de Dumnezeu colegilor si canta cantece crestine, si ca e interzis sa faca asa ceva la scoala, de aici si pana la a fi tratati ca niste criminali periculosi nu a fost decat un scurt drum.

Marius si Ruth sunt epuizati fizic si pshic dar au incredere ca Dumnezeu va lucra. Ruth nu a putut vorbi cu mine. Ei va multumesc pentru sustinerea in rugaciuni si sunt convinsi ca Dumnezeu va lucra chiar daca acum nu intrezaresc modul in care o va face.

Rugati-va si pentru directoarea denuntatoare care are o fetita cu handicap si pentru cele doua lucratoare de la barnervern (protectia copilului) care au dat dovada de atata exces de zel, si au facut atatea abuzuri, una dintre ele a fost colega de scoala cu Ruth si amandoua lucreaza la primarie colege cu Marius. Este de neinteles modul cum gandesc si nu imi explic altfel decat ca sunt orbiti de cel rau. Multumim pentru sustinere! Dumnezeu va lucra, victoria e a Lui! – rodiagnusdei.wordpress.com

SEMNAŢI AICI PETIŢIA pentru susţinerea familiei Marius şi Ruth Botnariu, care a rămas fără cei cinci copii.

Rog toate persoanele care pot ajuta oficial aceasta familie, careia i s-a facut o mare nedreptate, sa intervina! 

De asemenea fac un apel catre Biserica Ortodoxa Romana sa sprijine familia Botnariu, macar printr-o scrisoare deschisa catre autoritatile norvegiene.

Chiar daca sunt penticostali, este de datoria noastra sa ajutam un roman de-al nostru. Daca nu o facem noi, nu o va face nimeni! 

Va multumim!

Anunțuri

Anunț umanitar: Micuța Maria în luptă cu îngerul morții. Care aveti Facebook sau Twitter, dati share va rog.

În dimineaţa zilei de joi 9 iulie, îngerul morţii şi-a întins larg aripile la noi în casă. A venit pe furiş şi s-a aplecat cu răsuflarea de gheaţă asupra Mariei, fetiţa noastră de trei ani. Ea dormea cu mama ei în pat. Nu se putea apăra, nu avea cum – e prea mică şi prea fragilă. Şi l-a urmat, pentru o vreme… Apoi a venit îngerul cel bun şi a spus: „Până aici! Copilul acesta nu pleacă, nu e ceasul lui!”. Defibrilatoarele şi-au descărcat voltajul pe pielea fină, arzând-o, adrenalina pompa energie, monitoarele s-au aprins ca la un semn şi au început să ţiuie, lacrimile şiroiau, Maria noastră părea acum că doarme. Şi, din acel moment, chiar dormea!

maria-1-Copy

Renăscută, adusă la viaţă a doua oară – dar din lacrimi şi din Duh.

Minunea s-a produs, Dumnezeu a întors-o la viaţă, însă resuscitarea (perfuzii cu adrenalină, defibrilare, intubare) tot a durat câteva zeci de minute. Aceste minute lungi au cauzat iniţial anumite leziuni neuronale și ștergeri de memorie la nivel de vorbire, mers, deprinderi gestuale etc.

Maria noastră nu este acum, nici pe departe, copilul care a fost. Şi nici noi, familia ei…

Maria Bucuroiu

După ce am trecut succesiv prin Primiri Urgenţe/Reanimare, Terapie Intensivă, Pediatrie şi Recuperare neuromotorie, limitele ştiinţei medicale din ţara noastră au apărut – şi asta cu toată bunăvoinţa personalului medical! La ora aceasta, copilul NU are un diagnostic, iar acest lucru ne face nopţile chinuitoare, pândindu-i respiraţia şi pulsul, iar orele zilei ni le preschimbă în secvenţe tulburi.

Astfel, pentru a ne lua fetiţa (şi viaţa) înapoi, trebuie să ne căutăm diagnosticul şi recuperarea la o clinică din străinătate, mai precis la binecunoscuta clinică universitară AKH din Viena. Acolo trebuie să ajungem obligatoriu pentru un diagnostic limpede, cu seturi complete de investigaţii, şi recuperare neuromotorie și psihologică cât mai aproape de cum a fost iniţial copilul.

Însă sumele de bani necesare devin abstracte pentru cineva care munceşte şi câştigă un salariu decent în România: circa 900 EURO/zi pentru mamă și copil este enorm. Iar ca impasul să fie total, Statul român, prin Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), NU decontează cheltuieli care ţin de stabilirea unui diagnostic, ci doar tratamente sau operaţii. Așadar, în zona de diagnostic este finanţare zero. Nu ne rămâne decât să vă cerem ajutorul omenesc, prietenesc şi creştinesc, pentru a ne putea bucura împreună, pe deplin, de darul vieţii. Solidaritatea face minuni, schimbă vieţi, redă speranţa!

Răzvan Bucuroiu

Euro RO46 BTRL EURC RT03 1191 8501

Lei RO96 BTRL RONC RT03 1191 8501

USD RO50 BTRL USDC RT03 1191 8501

Banca Transilvania, filiala Rosetti

SWIFT BTRLRO22 AGENȚIA ROSETTI

Titular cont: Maria Bucuroiu

CNP 6120315450033

Cei care puteți, ajutați-o va rog pe micuța Maria, daca nu puteti financiar, inalțați macar o mica rugaciune catre bunul Dumnezeu, are nevoie de noi toți.

Doamne ajuta!

Cand Raiul coboara pe pamant! Un reportaj exceptional despre PS Longhin (Mihail Jar) si minunile de la Manastirea Banceni

Cand Raiul coboara pe pamant! Un reportaj exceptional despre PS Longhin (Mihail Jar) si minunile de la Manastirea Banceni

Parintele Mihail Jar un exemplu de urmat pentru toti oamenii!

Sursa: saccsiv.wordpress.com

Bunule Dumnezeu, tine-l in viata si da-i multa sanatate Parintelui Mihail Jar! 

Continuă lectura

Un baietel are nevoie urgenta de ajutorul nostru!

Plangi!

Update: contul de Paypal al familiei: crystyna_mldvn@yahoo.com 

Mi-e frică. Doamne, cât mi-e de frică de ziua de mâine!

Și nu mi-e frică de foame, că-s în putere și ceva tot s-o găsi de muncă și de mâncare.

Și nu mi-e frică de frig, că ceva de învelit s-o găsi.Mi-e frică, Doamne, să nu-mi dai așa povară, că nu știu dacă o voi putea duce…

Mihnea Moldovan a
Azi noapte am plâns. M-am uitat la copilul ăsta și am plâns. Nu mint, nu exagerez, nu povestesc prostii… mi-am auzit lacrimile căzând pe niște hârtii de le țin de câteva zile pe birou, în timp ce mi-a stat răsuflarea privind la durerea piticului. Știu că sunt șanse mari să plângi și tu acum. Oricât ești de tare și de nesimțitor… n-ai cum altfel. Ți se umplu ochii de lacrimi. Și plângi. Nu mai spun vorbe. Printr-o simplă imagine ți-a spus el totul.Mihnea nu mai merge, nu mai vorbeste si abia daca mai mananca. Plange non-stop, spre disperarea parintilor lui.

O salvare ar putea fi clinica San Matteo din Pavia, una dintre cele mai bune clinici din lume specializate pe oncologie pediatrica.

Pentru asta se strâng banii.

Te rog, să ne grăbim. Mihnea are nevoie de asta, se simte foarte rău.CARMEN CRISTINA MOLDOVAN : crystyna_mldvn[at]yahoo.com – telefon : 0747270762 – cont de facebook.

Pagina unde au reusit sa posteze parintii documentele medicale si informatii despe Mihnea.

RO57BRDE360SV82063513600 – Lei Contul e deschis la BRD pe numele Cristina Carmen Moldovan

RO04BRDE360SV82063603600 – BRDEROBU – EURO

Sursa: http://www.cabral.ro/pentru-copii/doar-cand-lacrimile-ne-sufoca-propria-rasuflare-intelegem-disperarea

Ajutor umanitar! O mana de om are urgenta nevoie de ajutorul nostru!

„Fetita mea, Larisa, are in prezent 3 ani si s-a nascut cu o malformatie cardiaca numita transpozitie de vase mari, motiv pentru care, la frageda varsta de numai 2 luni, a suferit prima interventie chirurgicala in Germania. Din pacate, acest lucru nu a fost suficient, astfel ca Larisa avea 8 luni cand am fost nevoite sa ne deplasam din nou in aceeasi tara pentru cea de-a doua interventie, in urma careia i s-a implantat un stimulator cardiac cu rol in reglarea pulsului.

Larisa

Ceea ce îngreuneaza situatia noastra este faptul ca Larisei trebuie sa i se efectueze controale regulate pentru a monitoriza buna functionare a stimulatorului si, implicit, a inimii, iar acest lucru presupune o noua deplasare in Germania si asta, cât mai curând posibil, dat fiind ca numai acolo exista aparatura adecvata pentru evaluarea starii Larisei. Prin urmare, Larisa are nevoie de aproximativ 1000 de euro pentru deplasare si tot ce implica controlul în sine, dar, din pacate, situatia materiala a familiei este si asa foarte dificila, astfel ca orice ajutor din partea oamenilor cu bunavointa este binevenit.”

Larisa Stancu a fost parasita de tatal ei la intoarcerea din Germania, unde a suferit interventia chirurgicala. As vrea sa ii aratam ca nu este singura!

Donati o suma cat de mica in contul RO21BRDE445SV01520694450, al carui titular este Stancu Ion Ana, mama Larisei.

Fratele Vasile de la Saccsiv a spus ca are nevoie urgenta pana luni de 2000 de lei, pentru noua deplasare in Germania.

http://saccsiv.wordpress.com/2014/08/15/2-000-lei-pana-marti-pentru-micuta-larisa-altfel/

Va multumim! Doamne ajuta!

Multumim din inima pentru frumosul articol oferit de blogul :Jurnalul unei mame”

http://larisastancu.blogspot.ro/

Ajutor Umanitar. Povestea Mioarei Grigore, o mamă cu cinci copii care lupta impotriva cancerului pentru a ramane in viata.

Mioara Grigore, profesoară de religie, este mamă a cinci copii şi o soţie exemplară. În urmă cu cinci ani, la doar 44 de ani, a fost diagnosticată cu cancer la sân. Medicii nu i-au dat mari şanse de supravieţuire atunci. Numai dragostea şi rugăciunile copiilor, ale soţului şi ale prietenilor adevăraţi au ţinut-o în viaţă. Momentan, starea de sănătate a doamnei Grigore este tot mai fragilă: cancerul i-a afectat şi plămânul drept şi o parte din ficat. Din punct de vedere medical, ultima şansă de vindecare este într-un institut oncologic din oraşul texan Houston, America. Pentru a ajunge acolo, Mioara Grigore are nevoie de ajutorul nostru!

La o săptămână după internarea în Spitalul Militar din Bucureşti, unde i s-a scos o cantitate mare de lichid din plămânul afectat de tumori maligne, doamna Mioara Grigore îşi exprima recunoştinţa pentru toţi semenii care au contribuit la strângerea unei părţi importante din suma necesară achitării intervenţiei medicale ce i-ar putea salva viaţa: „Din 50.000 de dolari s-au strâns în jur de 30.000 de dolari, într-un timp record. A fost o minune că oamenii, aceşti îngeri pentru mine, sfinţi, au strâns bănuţi ca să plec la Houston, la un mare institut oncologic, unde un prof. dr. Burzynski are un tratament revoluţionar. Sper, nu ştiu dacă va fi şi pentru mine sau dacă va da roade, dar e o ultimă şansă de a încerca. Această ultimă intervenţie m-a slăbit foarte mult, recunosc că nu mai am energia de la început. De aceea respir oarecum greu. Am pierdut foarte mult sânge şi asta îmi dă o neputinţă pe care nu am avut-o până acum, dar cu răbdare nădăjduiesc să revin la normal cât de cât şi într-o săptămână, maximum două, cu mila Maicii Domnului şi a Bunului Dumnezeu, sper să mă operez. Mulţumesc tuturor, n-am cuvinte! Nu ştiu dacă îşi dau seama, dacă ştiu ce au făcut, cât de mult şi-au luat cerul efectiv, pentru că dacă ar vedea cum aceşti cinci copilaşi, între care un băieţel cu sindrom Down, se bucură de mămica lor zi de zi, şi-ar da seama că au făcut o faptă nemaipomenită. Din suflet mulţumesc tuturor, le-aş mulţumi zi şi noapte. Dacă nu aş obosi când aş vorbi şi aş avea un pic de aer mai mult în plămâni, aş lua o portavoce şi aş spune tuturor cât de mult îi iubesc. Nu ştiu ce să dăruiesc tuturor acelor oameni care au făcut şi fac atâta pentru mine. Le dau lacrimile mele de mulţumire, le dau recunoştinţa mea, le dau gândul meu tot cel bun şi mica mea rugăciune, aşa cum pot să o fac împreună cu copilaşii mei. Să le dea Dumnezeu multă, multă sănătate şi bucurie de a trăi şi mântuire.“

Familia, cuibul dragostei

Cu voce caldă şi zâmbet bun, mămica Mariei (12 ani), a lui Antonie (11 ani) şi a lui Nectarie (9 ani), a Macrinei (8 ani) şi a Iustinei (6 ani) aminteşte febril de un băieţel de la o şcoală din Brăneşti, care i-a scris o scrisoare în care a pus 1,5 lei şi i-a urat: „Dumnezeu să vă dea sănătate că aveţi aşa o familie, că eu nu am avut parte“. Emoţionată, doamna Mioara continuă: „M-a copleşit şi mi-am dat seama că dacă acel copil a realizat importanţa şi unicitatea familiei, atunci eu am fost mai mult decât privilegiată de mi-a dat Dumnezeu cinci copii în şase ani jumătate şi un soţ care după 15 ani mă iubeşte la fel ca la început sau poate mai mult. Dragostea familiei, Doamne, susţinerea ei e covârşitoare! De aceea aş vrea să le spun tuturor femeilor cu boli mai mult sau mai puţin grave să se agaţe de dragostea copiilor, a soţului, să le admită, să le tolereze defectele şi să vadă dincolo de orice neputinţă. Iar dacă omul acela, într-o zi câteva ore, câteva minute, a fost alături de ea, a contat enorm şi contează.“

Dragostea, cuvântul de ordine în familia Grigore. Starea de bine care îi învăluie pe toţi membrii ei şi pe prietenii lor dragi, ajutoare de nădejde. Mama Mioara, cea care pune în mişcare această forţă a inimilor, vorbeşte: „După o ieşire din spital în care vezi durere, boală, moarte, partea sufletească mai coboară câte un pic, dar am primit de fiecare dată – şi le mulţumesc din suflet tuturor oamenilor care au fost alături de mine – încurajări, dovezi de dragoste, şi de asta aş merge pe drum şi aş striga că dragostea poate învinge cancerul, poate învinge deznădejdea, poate amâna şi învinge chiar moartea.“ Astfel s-a născut „Cancerul, dragostea mea“, o carte scrisă de Mioara Grigore, care provoacă cititorului, deopotrivă, râsete în cascadă şi valuri de lacrimi. „Disperarea m-a făcut să scriu cartea, mi-era teamă că nu le-am spus celor mici, soţului meu cât de mult îi iubesc. Nici acum nu ştiu să le spun cât de mult îi iubesc, dar mi-a dat răspunsul cea mică, Iustina, de 6 ani, care alaltăieri noapte, pe la ora 11:00 (când eram cuprinsă de aşa dureri, încât pentru prima dată de când am această boală m-am rugat la Dumnezeu să facă o minune şi să mă ia mai repede, să mor mai repede), Iustina mă ia de mână şi-mi şopteşte: «Mami, ştii de ce vreau să stai lângă mine cât sunt eu mică?» Am rămas uimită, nu ştiam ce îmi va spune, după care a răspuns: «Pentru că fără tine uit să mai respir, nu mai am memoria respiraţiei». O fetiţă de 6 ani să-mi spună asta… mi-am cerut iertare de la Dumnezeu că am abdicat lupta şi a trebuit să mă ridic din nou cu sufletul“, mărturiseşte autoarea.

„Vino, Măicuţa Domnului, să-ţi spunem!“

O zi obişnuită în casa familiei Grigore, din comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, începe în zori. Cu multă speranţă. Şi simţ al umorului, căci spune doamna Mioara: „Eu glumesc cu cei mici ca să nu vadă cât sunt de disperată, cei mici îmi mai spun glume ca eu să pot râde şi să mă întăresc. Şi am rămas aşa de vreo cinci ani. Din orice se poate scoate un zâmbet.“ Aşadar, „mă scol dimineaţa, de fapt ies de sub copii (am luat un pat mare în care să încăpem toţi, cred că am făcut o greşeală mare – n.r. zâmbeşte): Nectarie e cu capul pe gâtul meu, Iustina pe spatele meu, Macrina pe la picioarele mele. Apoi, cobor cu fetiţele în bucătărie, încercăm să facem celebra ciorbă sau supă. Maria, fetiţa cea mare, când simte că obosesc cu respiraţia, îmi spune pe un ton poruncitor: «Auzi, dragă, du-te în pat, că vin eu să te servesc, şi fără comentarii, te rog mult». Stau cu ei în pat, le mai citesc poveşti, şi ei vin cu tava la pat, cel puţin acum după operaţie, mai mergem prin livadă. Copilaşii mei au pus acum trei ani 83 de pomişori şi s-au prins 78. Aerul meu sunt ei, nu mă lasă nici un pic. Nu pot să mă pitesc pe nicăieri, mă găsesc oriunde aş fi în casă. De vreo doi ani de când tuşesc atât de rău, de-mi ies ochii şi vomit, mă tot întreb dacă le-am dat ceva, şi e o minune că încă nu tuşeşte nici unul. Nu ştiu ce mă mai ţine în viaţă, dar e copleşitor, că eu mă mir în fiecare zi că încă trăiesc, că încă sunt în mijlocul lor şi că ei deodată se luminează la faţă când mă văd, în special Nectarie. Împreună, vorba domnului Dan C. Mihăilescu, care a făcut critica la carte şi căruia îi mulţumesc din suflet, sunt cinci degete care la un moment se vor face un pumn strâns şi puternic care să ţină în el fiinţa mea, a mamei lor. Chiar aşa simt“, explică cu surâs blajin mama celor cinci copii la fel de minunaţi ca şi părinţii lor, Mioara şi Viorel.

Îi poartă pe toţi în inima sa de mamă-eroină şi ochii i se luminează când vorbeşte de: Iustina, mezina cu gropiţe în obraji, blondă cu ochii verzi, ce inventează poveşti cu o uşurinţă uimitoare şi vrea să devină balerină; Macrina, blândă, bună şi tăcută, visează să ajungă o mare pictoriţă, în timp ce îi face mamei sale cele mai tămăduitoare masaje cu ulei sfinţit; Nectarie, suferind de sindrom Down, cel care îi spune mamei „zmeurica“, în loc de Mioriţa; Antonie, captivat de enciclopedii, de ştiinţele exacte în general, hotărât să ajungă un reputat om de ştiinţă când va creşte mare; Maria – o fetiţă de doar 12 ani, „mama mea şi mama mamei mele, care are 84 de ani. Când nu pot eu, se duce şi o spală cu atâta precizie şi rigoare, pe urmă îi dă cu pudră de talc şi îi spune: «Bunicuţo, gata, te scot la bal», şi mama mea râde. Maria e foarte matură. E premiantă, îi place mult literatura şi vrea să devină poetă.“

Cât priveşte credinţa cea dătătoare de speranţă, mai ales în caz de boală, doamna Mioara Grigore spune că a învăţat-o tot de la cei mici: „La un moment dat, îi auzeam în cealaltă camera cum se rugau şi strigau la Maica Domnului ca la o vecină de peste gard, cu atâta simplitate ca şi cum Maica Domnului era acolo lângă ei: «Maica Domnului, vino să-ţi spunem! Vino, Măicuţa Domnului, să-ţi spunem!» Cu atâta tărie credeau… Ce înseamnă această simplitate şi curăţie a inimii!“

O minune

De fiecare dată, răspunsul la rugăciunile curate ale copiilor nu întârzie să apară: „Eu am o mare problemă, dar unii doctori chirurgi nu mă cred: la anestezie nu prea adorm cu totul, mai simt dureri, mai simt lipsă de aer, e destul de groaznic, că nici nu pot spune că-i aud, sunt undeva între viaţă şi moarte. A doua oară când mi s-a întâmplat, la ultima intervenţie, simţeam că nu mai pot respira. Strigam la Măicuţa Domnului să mă ajute că nu am aer deloc şi deodată am văzut-o pe fetiţa mea de 12 ani intrând în sala de operaţii. Era foarte elegantă, într-un halat alb, a venit, mi-a şters broboanele de sudoare de pe frunte şi mi-a zis: «Mami, uite, acum o să intru în plămân, o să scot apa, totul o să fie bine şi o să te ţin de mână şi în braţe şi vei respira». Şi atâta încredere mi-a dat, încât atunci când m-am trezit din anestezie întrebam toate asistentele: «Unde e Maria mea?» Mai apoi am întrebat-o ce făcea la orele acelea şi mi-a zis că se ruga pentru mine. Faptul că Dumnezeu mi-a trimis-o în vis, în starea aceea, a fost colosal.“

„Oamenii nu ştiu cât sunt de fericiţi“

Demnă sub povara crucii ei, Mioara Grigore remarcă: „Am ajuns la concluzia că nimic nu e întâmplător şi că trebuia să am şi această boală. Mi-am dat seama că sănătatea pe care o aveţi dumneavostră e un mare dar, dar şi boala pe care o am eu e tot un mare dar, aşa că suntem iubite mult de Dumnezeu.“

Referitor la relaţia de cuplu, admite: „Am descoperit cât sunt de copleşitoare şi de salvatoare într-o relaţie răbdarea şi modul de a tolera, de a înţelege că fiecare avem defecte. Mă întreba cineva ce ne-a ţinut uniţi pe mine şi pe soţul meu atât de mult, dincolo de orice, şi i-am spus că mila, dar mila nu sub aspect jalnic sau lipsit de orice demnitate, ci mila aceea în care poţi să te pui puţin în locul celuilalt şi să-ţi dai seama cât suferă, mila aceea în care jertfa pentru celălalt e cu adevărat înălţătoare. Deci, mie mi-a fost milă de soţul meu că suferea din cauza mea, lui i-a fost milă că aveam această boală şi mila a generat o dragoste ca un tsunami. O iubită, o soţie, dacă e supărată de soţul – şi le cred şi le înţeleg -, să aibă puţină răbdare şi, în momentul în care vrea să spună ceva ce ţine de mânie, să tacă. Astfel, va simţi o eliberare, indiferent cât de mult ar jigni-o, iar soţul se va simţi vinovat şi se va întoarce, probabil, cu şi mai multă dragoste. Mi-am dat seama că puterea de a tăcea şi de a răbda într-o căsnicie sunt salvatoare.“

Şi mai spune doamna Mioara, cu vocea ei uşoară, ca de fulg: „Am realizat cum ne putem regăsi liniştea, fărâma de pace, bucuria de a trăi: întorcându-ne la lucrurile simple ale vieţii. Sunt atâtea lucruri de care nu mai avem nevoie, n-am avut niciodată, dar dacă am conştientiza… Dacă ne-am întoarce la iarba aceea din curte, la pomi, la omul de lângă noi, ca să revenim în noi înşine puţin. Epoca asta tehnologizată ne-a depărtat mult, dar dacă am căuta un pic de simplitate în toată complexitatea asta a noastră… E de mare valoare simplitatea, pentru că poţi să vezi altfel.

Oamenii nu ştiu cât sunt de fericiţi şi de asta mi-e necaz. Mă uitam astăzi la femei frumoase şi la bărbaţi înalţi, bine făcuţi, care treceau pe drum şi îmi venea să-i îmbrăţişez să le spun: «Ştiţi cât sunteţi de fericiţi că puteţi respira?», dar evident că aş fi fost luată drept o femeie un pic cam nebună. N-am îndrăznit. Oamenii nu ştiu cât sunt de fericiţi că pot respira, că au doi plămâni, că se pot bucura de atâtea daruri de la Dumnezeu, sau nu vor să mai ştie…“

Cum o puteţi ajuta

Mioara Grigore mai are nevoie de 20.000 de dolari pentru tratamentul salvator. Cei care doresc să o ajute pe mămica celor cinci copii în zbaterea ei pentru viaţă o pot face donând în următoarele conturi:
RON – RO03 BTRL 04801 20122 5679XX
EUR – RO13 BTRL EURCRT 0022567901
USD – RO17 BTRL USDCRT 0022567901
CAD – RO82 BTRL CADCRT 0022567901
Swift BTRL RO 22.
Titular cont: Viorel Grigore
Banca Transilvania/Sucursala Piaţa Chibrit, Bucureşti
Contact fam. Grigore: 0766.414.565 / 0729.875.363
de Raluca Brodner Ziarul Lumina
Sursa: buciumul.ro.