Cazul Caracal. Se confirma, Alexandra si Luiza scoase din tara si duse in Italia!

Din pacate justitia si politicul din Romania sunt cu totii implicati, luand spagi uriase de la Mafia Italiana!

Urmariti va rog si:

Cazul Caracal cusut la greu cu ata alba! Un medic, un expert criminalist și un fost șef de crematoriu spun răspicat că Dincă nu avea cum să ardă trupul Alexandrei într-un butoi

Un alt documentar despre organizatia Al Nouălea Cerc Satanic, responsabil pentru disparitia a mii de copii

Pentru mai multe detalii despre aceasta organizatie satanica, urmariti va rog si:

Iar alte documentare deosebit de interesante, puteti gasi la categoria: Documentare

John Podesta, seful de campanie a lui Hillary Clinton si fratele sau, implicati in scandaluri de pedofilie, rapiri si trafic de copii

Cam dupa genul acesta de oameni plang mai toti care sunt suparati ca nu a iesit Hillary Clinton.

Urmariti va rog si:

Foarte interesant de vazut si urmatoarele postari:

Milioane de COPII dati DISPARUTI! Unde sunt copiii dati spre adoptie din Romania in perioada 1991-1997?

Mai mult de 17.000 de ORFANI DISPARUTI: Treptat, cu fiecare zi care trece, adun probe noi care vor face să explodeze capacul, vom avea parte probabil de cel mai mare scandal pe care vi-l l-ati fi putut imagina vreodată. O retea de calugarite si clinici catolice din Spania și Irlanda apartinand Vaticanului, a luat parte la traficul a cel puțin 300.000 de copii, aruncand 5.000 de copii în gropi comune…

Dar, situatia devine si mai rea cand ne uitam între 1991 și 1997, mii de copiii, practic fără nume au fost transportati în străinătate pentru sume mari de bani din ROMÂNIA. Dupa ce OAMENII CARE DETINEAU PUTEREA, au facut revolutia care a pus capăt regimului comunisto-iudeo-bolsevic, echipajele televiziunilor de stiri au realizat reportaje in orfelinate, unde copiii erau înfometați și drogati, și chiar încătușati de paturile lor …

Dar scandalul real este dat de faptul că autoritățile române nu au nici o informație cu privire la miile de copii adoptați de către persoane străine în acea perioadă … Erau o pradă bogată pentru satanisti și criminali … Zvonurile spun că, mulți dintre acești copii au ajuns pe post de donatori de organe … Din baza de date a Oficiului pentru Adoptii din Romania lipsesc numele acelor copii adoptați, adresele si numele părinților adoptivi. Chiar și numărul de copii adoptați, nu poate fi stiut cu precizie. Aceasta a fost o uriasă afacere ilegală: Numele copiilor nu apar completate pe formulare și de asemenea nu exista nici o mențiune a persoanelor străine care i-ar fi adoptat, nu se stie de asemenea nici in ce tari au fost dusi și la ce adrese. Doar un număr vag – atat. Unde sunt ei acum? Cu cine sunt ei acum? Sunt vii sau morti?

Cativa dintre copiii dispăruți din România intre 1993 – 2013

Interesant este faptul că, guvernul român stia că sataniștii și traficanții de organe se ocupă cu adoptii de copii, astfel că acum există legi stricte împotriva adoptiile de peste mări – dar BBC-ul si mass-media centrala in general, nu îndrăznesc să vă spună că o rețea globală de societăți secrete și sataniști din cercurile aristocrate, s-au ocupat si se ocupă in continuare cu adoptia de copii orfani. Chiar dacă numai in ultimii doi ani, 150.000 de copii din Europa au fost dati disparuti. – „aceasta e doar o teorie a conspirației”, potrivit BBC. – Christopher Everard

Urmariti va rog cu atentie si raportul de mai jos cu copii disparuti in perioada 2008-2012:

Un raport oficial al UE cu copii disparuti in perioada 2008-2012

Cat despre legatura dintre Vatican, Cercurile Aristocrate si disparitia copiilor de care se pomeneste in articolul de mai sus, urmariti va rog in postarile de mai jos:

Povestea familiei Avrămescu Cruz care a câștigat procesul cu Barnevernet, dar copiii nu s-au întors la familie nici după un an. Mama lor e pe cale să fie expulzată din Norvegia

Povestea familiei Avrămescu Cruz – doi soți cu dizabilități auditive ai căror copii, luați de Barnevernet, nu s-au întors acasă nici măcar după ce instanța a dat câștig de cauză părinților – a fost prezentată de digi24.ro la mijlocul lunii ianuarie.

O româncă a câștigat procesul cu Barnevernet, iar copiii nu s-au întors la familie nici după un an. Mama lor e pe cale să fie expulzată din Norvegia

De atunci încoace, nu doar că soții nu au reușit să-și ia înapoi băieții de 5, respectiv 6 ani, dar mama a primit înștiințare că a fost deschisă împotriva sa procedura expulzării. Motivul invocat de Poliție? Presupunerea că există „circumstanțe personale care reprezintă o amenințare reală, imediată și suficient de gravă împotriva considerentelor sociale de bază”.

Roberto și Adrian au fost luați de lângă părinții lor, Andreea Sorina (cetățean român) și Roberto Cruz (cetățean norvegian), pe 19 martie 2014, după ce ar fi povestit la grădiniță că au fost bătuți acasă. Pe numele soților Avrămescu Cruz au fost deschise două procese. Unul privind îngrijirea copiilor, altul penal, pentru acuzația de violență asupra acestora. În primul proces, instanța decide definitiv, în ianuarie 2015, că nu există motive pentru ca băieții să fie luați din sânul familiei. Cu alte cuvinte, că decizia Barnevernet de a-i separa pe copii de părinți nu a fost întemeiată.

Al doilea proces continuă însă, iar, în octombrie 2015, vine pronunțarea în prima instanță: soții sunt condamnați la câte cinci luni de închisoare și plata unei amenzi de 3.000 de coroane fiecare. Pentru ca absurdul să fie complet, în absența unei decizii definitive în acest caz (subliniem, recursul se judecă încă), Poliția a declanșat, acum câteva zile, procedura expulzării mamei.

Printr-un act intitulat „avertizare prealabilă” și înregistrat cu data de 2 februarie, Secția de Poliție Indre Ostfold a comunicat Andreei Sorina Cruz că „autoritățile pentru imigrare pregătesc procesul de expulzare” conform legislației privind imigrarea. „Un străin cu drept de ședere poate fi expulzat atunci când considerente privind ordinea publică sau siguranța dictează acest lucru. O condiție pentru expulzare este ca, în cazul străinului, să existe sau să se presupună că există circumstanțe personale care reprezintă o amenințare reală, imediată și suficient de gravă împotriva considerentelor sociale de bază”, se explică în documentul oficial trimis de Poliție familiei Cruz.

Neluând în considerare faptul că instanța nu s-a pronunțat încă definitiv în procesul penal privind actele de violență ce ar fi fost comise asupra copiilor, autoritățile invocă drept „fundamentul” deciziei de inițiere a procesului de expulzare „abuzul dur sau repetat, amenințând, forțând sau limitând libertate de mișcare, exercitând violență sau insultând într-un alt mod” pe care l-ar fi exercitat mama asupra băieților.

În aceeași „avertizare prealabilă” a Poliției, Andreea Cruz este înștiințată că, potrivit reglementărilor legale, părinții au „datoria” să-și informeze copiii cu privire la situația apărută, la dreptul acestora de a fi audiați și la modalitățile în care vor fi implicați. Nu în ultimul rând, mamei i se subliniază faptul că „o urmare a unei decizii de expulzare poate fi separarea copilului de părinte”, fiind ca atare cu atât mai important ca minorilor care au împlinit 7 ani, dar și celor mai mici, capabili să își exprime punctele de vedere, să le fie oferită posibilitatea de a se exprima. ”Deși expulzarea, de regulă, nu poate fi considerată a fi înspre binele suprem al copilului, considerentele pentru copil nu vor împiedica întodeauna expulzarea”, se mai arată în documentul oficial transmis familiei Cruz. De remarcat că în numele aceluiași „bine suprem al copilului”, care poate fi acum ignorat, acționează angajații Barnevernet atunci când decid separarea copiilor de părinți și, ulterior, chiar a fraților.

O decizie de expulzare a Andreei Sorina Cruz, dacă va fi luată de Directoratul pentru Imigrări (UDI), înseamnă pentru familia Cruz nu doar separarea celor doi soți, ci și pierderea, practic, a oricărei șanse de recuperare a celor doi copii. În plus, dacă părinții reușesc acum să-și vadă băieții, plasați în localități diferite, o dată pe lună, timp de trei ore, după expulzare acest lucru nu va mai fi posibil.

După cum precizează chiar Poliția Indre Ostfold, „expulzarea împiedică ulterioare călătorii în Regat, conform legii”. Potrivit informațiilor publicate pe pagina de Internet a UDI, interdicția de a mai intra în Norvegia poate fi stabilită pentru o perioadă de doi sau cinci ani, dar poate fi și permanentă. De asemenea, ca regulă generală, interdicția se extinde și în ceea ce privește accesul în alte țări din spațiul Schengen. Încălcarea interdicției de intrare în țară reprezintă o infracțiune.

Contactat de digi24.ro, Ministerul de Externe de la București a precizat că are în atenție evoluția cazului Avrămescu Cruz și că urmează să formuleze un punct de vedere.

Avocatul cuplului, Eva Frivold, consideră nejustificată și nedreaptă decizia Poliției de declanșare a procedurii expulzării mamei. Într-o declarație apărută în numărul de ieri al ziarului norvegian Smaalenenes Avis, avocatul subliniază că soții Avrămescu Cruz au fost deja lăsați fără copii, riscă o pedeapsă penală în procesul încă pe rol, iar acum se adaugă pericolul expulzării.

În lumina ultimelor evoluții, familia de la Craiova a soților Avrămescu Cruz va reveni cu telefoanele la Ambasada și Consulatul României din Norvegia, spune domnul Avrămescu, care admite că se află de câteva săptămâni în contact cu reprezentanții Bucureștiului la Oslo.

După decizia favorabilă din ianuarie 2015, băieții nu s-au întors acasă deoarece în prezent nu mai pot comunica prin limbajul semnelor cu părinții, având nevoie de interpret. Cum s-a ajuns aici? Pentru că, în perioada în care copiii au fost în plasament, angajații Barnevernet au omis un lucru esențial: să le conserve cunoștințele despre limbajul semnelor, limbaj pe care îl stăpâneau foarte bine înainte de fatidica zi de 19 martie 2014. – activenews.ro

Despre statul satanic norvegian, puteti citi mai multe la categoria: Norvegia

Elvetia construita pe rapirea si exploatarea copiilor

Verdingkinder înseamnă “copil care nu valorează nimic”, adică un copil care e mort social. Aşa au fost denumiţi oamenii între 0 şi 18 ani care au fost răpiţi de statul elveţian din familiile lor şi trimişi în ferme agricole sau în alte instituţii pentru a munci forţat. Această practică a fost esenţială acumulării de capital de către clasa de mijloc capitalistă, cu ajutorul statului iar ţinta ei structurală era distrugerea oricărei forme de asistenţă socială. Această politică este azi reprodusă în politica de răpire legală a copiilor imigranţilor din familiile lor şi deportarea părinţilor – acesta fiind “secretul” atât de lăudatei economii elveţiene.  

paulsenn7-243d8defaa8879b9c9b264156e376b62

“David Gogniat a auzit două bătăi în uşă. Erau doi poliţişti: “I-am auzit ţipând şi mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. M-am dus să văd ce: mama mea îi împinsese pe scări pe cei doi poliţişti.”

“Apoi a fugit în camera mea şi a trântit uşa. În ziua următoare, au venit 3 poliţişti. Unul a ţinut-o pe mama şi ceilalţi doi m-am luat pe mine.”

Când avea 8 ani, David a fost răpit de poliţie şi dus la o fermă.

În primii ani de viaţă el, fratele său mai mare şi surorile lor au trăit singuri cu mama lor. Erau săraci, dar copilăria lor era fericită… până într-o zi. În 1946, când a venit de la şcoală, a văzut că fratele şi surorile sale dispăruseră de acasă.

După un an, a dispărut şi el. A fost dus la o fermă. În fiecare zi era trezit la 6:00. Muncea înainte să se ducă la şcoală şi după ce se întorcea de la şcoală. Muncea până după orele 22:00. Acest om, care impune fizic, arată atât de vulnerabil la 70 de ani când îşi aminteşte câtă bătaie a mâncat şi la ce violenţe a fost supus de bărbatul care l-a “adoptat” cu forţa. „L-aş descrie ca pe un tiran… Îmi era frică de el. Era foarte irascibil şi mă lovea mereu din te miri ce,” spune David.

Odată, când mai crescuse, îşi aminteşte că a izbucnit, l-a apucat pe „tatăl” său adoptiv său de gât, l-a lipit de perete şi era cât pe ce să-l lovească. Bărbatul l-a ameninţat: Dacă mă loveşti, o să te închid în spitalul de psihiatrie.” David s-a oprit.”

“Când mama a murit eram foarte mic, 
Tata m-a vândut când nici nu puteam spune 
plâng, plâng, plâng
Hornul vi-l curăţ, dorm pe unde-apuc…” – “Hornarul” e o poezie-protest pe care WILLIAM BLAKE a scris-o, nemaiputând să suporte abuzurile la care erau supuşi minorii vânduţi şi forţaţi să muncească în timpul capitalizării societăţii engleze. 
Kinderjoch_SW
“Fratele şi surorile sale munceau la fel ca el pentru alte familii într-un sat din apropiere, dar cu toate acestea i-a văzut foarte rar. Îi era un dor disperat de mama lui. Îşi scriau scrisori şi uneori se vedeau. Într-o zi, mama lui a încercat imposibilul: să-şi ia copiii înapoi. A venit cu un cuplu de italieni într-o maşină şi a spus că îi ia pecei mici la o plimbare. David nu era acolo, dar tot satul vorbea numai despre asta când s-a întors târziu în noapte. Poliţia i-a adus înapoi pe sclavii fugari după trei zile.

„Faptul că mama a organizat răpirea propriilor ei copii şi i-a luat la Berna arată cât de mult s-a luptat toată viaţa cu autorităţile,” spune Gogniat. Când mama lui a murit, a făcut o descoperire şocantă. A găsit hârtii care arătau că le trimitea bani “familiilor adoptive” pentru cheltuielile celor 4 copii care fuseseră luaţi cu forţa de la ea pentru a munci ca sclavi pentru aceste familii.”

Gogniat, fratele său şi cele două surori erau “copii luaţi pe contract”- verdingkinder.

Istoricul Loretta Seglias spune că “motivele economice” erau cele care determinau de cele mai multe ori răpirea copiilor din familii pentru a putea fi puşi să muncească forţat, ca sclavi, în agricultură, dar, şi mai important, erau furaţi doar copii săraci.

“Până la al doilea război mondial, Elveţia nu era o ţară bogată, şi mulţi oameni trăiau în sărăcie.” Agricultura nu era mecanizată, aşa că fermierii au cerut sclavi – oameni obligaţi să muncească fără a fi plătiţi, fiind conştienţi că pentru a nu muri nu puteau refuza.

Fermele aveau nevoie de oameni care să poată munci cu braţele lor, dar era mai greu ca adulţii să fie răpiţi şi constrânşi, aşa că au cerut minori.

Ţinteau în special copiii săracilor. Statul a inventat pretexte – religioase şi morale – pentru a putea răpi minorii din familiile sărace şi a-i da cu forţa în sclavie viitorilor stăpâni, numiţi în acte “părinţi adoptivi”.

Dacă un copil rămânea orfan, dacă unul dintre părinţi nu era căsătorit, mai ales dacă erau săraci, comunităţile interveneau şi cereau autorităţilor să ia copiii din acele familii.

enfants-sans-pc3a8re-de-lc3a8re-victorienne1
Patriarhatul în Marea Britanie: copiii fără tată (chiar dacă s-au născut în timpul unei căsătorii) erau abandonaţi de către mamă pe străzile la presiunea familiei. Mama era ameninţată că va fi expulzată din familie dacă se încăpăţâna să-i ţină lângă ea pe minori. Aceştia erau abandonaţi pe străzile din Londra, unde erau condamnaţi la înfometare, la viol, furt, prostituţie, şi erau luaţi sclavi în mine, uzine, fabrici de armament…

Intenţionat au luat copiii din familiile sărace şi i-au dus în alte familii sau instituţii ca să-i înveţe cu munca astfel încât să se poată întreţine singuri, ca adulţi”, spune Seglias. (sursa) (Adică să nu apeleze niciodată la asistenţa socială.)

Această politică socială îndreptată împotriva săracilor a fost inginerie socială, spune Seglias, un eufemism care maschează motivul ei economic real şi cumva o face să sune cât se poate de inocent. E una să spui „inginerie socială” şi alta să spui „înrobirea copiilor pentru crearea clasei de mijloc”. 

Dar chiar şi ea admite violenţa şi brutalitatea statului în răpirea copiilor: „Dacă părinţii îndrăzneau să se opună, erau pedepsiţi de stat. Erau aruncaţi în închisoare sau închişi în anumite spitale, unde erau obligaţi să muncească forţat. Erau multe modalităţi de-a-i face pe părinţi să se nu se mai opună răpirii copilului lor.” Naziştii procedau la fel în Europa de Est, pe unii părinţi cărora le răpeau copilul îi omorau.

În Elveţia,până în 1970, ce nu era considerat moral era pedepsit. Dacă nu te încadrai perfect în normele morale, erai trimis în arest sau erau închis într-un spital de psihiatrie, fără să fi comis vreo crimă sau să fi făcut ceva rău.”

_78578936_barefoot-boys-976

Copii-sclavi scoşi la mezat, sub protecţia poliţiei, chiar şi după 1945

Nu doar că erau răpiţi de stat, dar erau şi vânduţi în pieţe, la fel ca orice animal. Chiar şi în 1946, în piaţa publică din Berna au fost vânduţi 10.000 de copii-sclavi, la fel cum erau vândute orice animale care puteau fi exploatate la munci grele. Luarea în sclavie a copiilor a încetat oficial în anii 1970, dar, chiar şi în 1981, mai existau copii luaţi din familii şi folosiţi ca sclavi-muncitori de către cei din clasa de mijloc.

Imaginile reprezintă vânzarea în public a copiilor sclavi în pieţele din Elveţia

În 1800, Elveţia a adoptat o lege care stabilea dreptul părintelui de a-şi creşte copilul. Dacă unii părinţi nu puteau “respecta” acest drept – adică mureau, divorţau sau erau prea săraci – statul şi comunitatea decideau ca acel copil să fie luat din familia sa naturală cu forţa.

Până la primul război mondial, explică istoricul Marco Leuenberger, doar în cantonul Berna, 10% dintre minorii sub 14 ani erau folosiţi ca sclavi-muncitori la ferme. În Germania aceasta era o practică obişnuită: începând din secolul 19 până în primele decenii ale secolului 20, copiii săraci erau furaţi şi duşi la ferme, în special în Alpi. De obicei erau furaţi iarna. Mulţi nu supravieţuiau transportului şi mureau de epuizare. Cei care supravieţuiau erau duşi în pieţele publice din sate şi vânduţi fermierilor, la fel ca orice marfă.

hungersnot-schweiz-original

hqdefault (1)

Continuă lectura

Statul norvegian a mai distrus o familie de români, de data aceasta ortodocşi

Cazul familiei Bodnariu, rămasă fără cei cinci copii luaţi de autorităţile norvegiene, a declanşat un val de susţinere fără precedent. Reacţia miilor de oameni care s-au solidarizat cu familia Bodnariu le-a dat curaj şi altor români din Norvegia, care trec, prin acelaşi coşmar. Dumitru şi Mihaela Nan, o familie de credincioşi ortodocşi, originară din Maramureş, a rămas fără doi copii. MAE confirmă cazul.

Norvegia a mai nenorocit o
familie de români: „Mi-au spus că e jenant să-mi ţin fetiţa în braţe şi să o
pup. Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”

Marius şi Ruth Bodnariu, familia rămasă fără copiii luaţi de Serviciul de Protecţia Copilului din Norvegia nu sunt singurii care trăiesc acest coşmar. În mass-media au apărut informaţii şi despre alte cazuri, dar părinţilor le-a fost teamă să-şi facă publică situaţia. Familia Nan, Mihaela (37 de ani) şi Dumitru (44 de ani), care a rămas fără copii în 27 octombrie, înainte de a se declanşa cazul Bodnariu, a tăcut până acum. Cei doi soţi, creştini ortodocşi originari din Maramureş, s-au mutat în Norvegia în urmă cu cinci ani. Dumitru Nan a povestit pentru „Adevărul” că el şi soţia sa au muncit din greu, dar dar au reuşit să îşi cumpere o casă şi un apartament pe care l-au închiriat la un preţ de 1.500 de euro pe lună.

Cu venituri care se apropie de 10.000 de euro pe lună şi doi copii Bianca (7 ani) şi Dragoş (un an şi jumătate),  familia Nan a reuşit să realizeze în Norvegia cam tot ce şi-ar dori un om de la viaţă. Tatăl povesteşe că şi-a dorit să-i ofere fetiţei sale tot ce e mai bun. A dus-o la înot, la balt, la handbal. A venit, însă, ziua de 27 octombrie 2015, când cei doi soţi au pierdut tot ce au mai scump pe lume. Cei doi copii ai familiei Nan au fost preluaţi de Serviciul de Protecţie a Copilului – Barnevernet şi plasaţi într-o familie surogat.

Scene desprinse dintr-un film de groază

Dumitru Nan povesteşte că  în data de 27 octombrie, în timp ce era la serviciu, a fost sunat şi chemat la Poliţie. A sunat-o pe soţie, de la care a aflat că şi ea a fost chemată la Poliţie, unde cei doi soţi au fost interogaţi timp de şase ore şi lăsaţi să plece. Afară i-au aşteptat doi angajaţi ai Serviciului de Protecţie a Copilului, în vârstă de aproximativ 30 de ani fiecare. Asistenţii sociali le-au spus părinţilor, care nu au aflat nici până în prezent cine i-a denunţat, că fetiţa a declarat că a fost bătută şi nu mai au dreptul la copii. „Când am auzit asta, m-am clătinat pe picioare”, povesteşte Dumitru Nan. Românul a mai declarat că în momentul în care au fost luaţi copiii, soţia sa a început să plângă şi să ţipe, iar asistenţii sociali i-au spus că dacă are nevoie de un psihiatru, o pot ajuta ducând-o la psihiatru.

„Le-am spus că le dau tot ce am, casă, apartament. Nu îmi mai trebuie nimic. Să îmi dea copiii şi plec din ţară”, povesteşte Dumitru Nan. „Pur şi simplu îţi iau sufletul din tine şi pleacă cu el”, a declarat şi Mihaela Nan. La fel ca în cazul Bodnariu, acuzaţia adusă familiei Nan este că şi-a lovit copiii.  Dacă Marius Bodnariu a recunoscut că s-a mai întâmplat să le mai dea o palmă la fund copiilor sau să îi mai tragă de urechi, Dumitru Nan susţine că niciodată nu a lovit fetiţa „Am avut o slăbiciune foarte mare pentru ea. I-am făcut totul pe plac. Tot ce am făcut a fost să o mai pun la colţul de ruşine, unde nu a stat mai mult de cinci minute”, povesteşte Dumitru Nan.

Interogatoriul fetiţei

Românul stabilit în Norvegia a declarat că toate documentele adunate în acest caz, de la şcoală şi de la medici îi sunt favorabile, totul  bazându-se pe declaraţiile fetiţei, obţinute într-un interogatoriu înregistrat video, fără ştirea lor. Părinţilor li s-a pus la dispoziţie înregistrarea cu fetiţa interogată în timp ce se juca. Dumitru Nan a declarat că din înregistrări se vede că în timp ce se joacă, fetiţa spune tot felul de lucruri, inclusiv că atunci când este întrebată cine a mai bătut-o, fetiţa spune că a fost bătută de bunică, dar nu ştie să spună în ce fel. „Cum putea să o bată bunica din România, care o vede foarte rar şi atunci când o vede, nu ştie cum să o iubească mai mult? Dacă Bianca spunea că mă duce în fiecare zi cu maşina la serviciu sau că eu conduc o navă cu 400 de oameni, o credeau? Dacă Poliţia nu a găsit niciun indiciu că mi-am bătut copiii, de ce să mi-i iei?”, se întreabă Dumitru Nan, care spune că până la a i se lua copiii nu i-a semnalat nimeni, nici de la şcoală, nici din altă parte, că nu ar fi un părinte bun.

După ce au rămas fără copii, soţii Nan şi-au adus aminte de  un episod petrecut cu câteva săptămâni înainte, când fetiţa le-a spus părinţilor că „se duce în altă casă şi îl ia şi pe Dragoş (n.r. frăţiorul ei)”. „Mi-a spus şi mie soţia episodul ăsta, dar nu am băgat în seamă. Cine s-a gândit că se ajunge aici”, a spus Dumitru Nan. Familia de români aşteaptă ca pe 20 ianuarie cazul să fie judecat din nou de o comisie din cadrul Serviciului de Protecţie a Copilului. Dumitru Nan a întâmpinat greutăţi şi în alegerea unui apărător, fiind la al treilea avocat după ce unul dintre avocaţii pe care i-a avut nici nu i-a mai răspuns la telefon.

Reîntâlnirile dramatice cu copiii

Din prima săptămână din care au rămas fără copii, Dumitru şi Mihaela Nan au primit dreptul de a-i vedea pe Bianca şi Dragoş, aflaţi la o distanţă de 300 de km de casă, câte două ore pe săptămână. Potrivit lui Dumitru Nan, întâlnirile au loc într-o cameră de hotel, în prezenţa asistenţilor de la Serviciul de Protecţie a Copilului, care îşi iau notiţe. Momentele întâlnirilor cu copiii descrise de Dumitru Nan sunt dramatice.  „La prima întâlnire de la o săptămână când au luat-o, am mers să îi vedem. Bianca nu a avut nicio ezitare. A sărit direct în braţe la mine. În astea două ore, mai mult de o oră a stat în braţe la mine şi o mai pupam. Am fost acuzat că a fost foarte jenant că am ţinut fetiţa la mine în braţe şi am pupat-o. La despărţire, Bianca ţipă, se ţine de mână că vrea la noi. A durat jumătate de oră să ne despărţim. Plângeau să vină la mine în braţe”, a mai povestit Dumitru Nan.

„Marţea trecută când am fost să îi vedem, îl ţineam pe Dragoş, în braţe, aşa pe şold. Dacă putea să intre în mine, ar fi făcut-o. De ce traumatizează copiii fără să se gândească o secundă că le distrug viitorul? Ei chiar nu pot să vadă că distrug familia şi copiii?”, a declarat şi Mihaela Nan. Tatăl copiilor a mai declarat că este creştin ortodox şi i-a învăţat pe copii să se roage, iar la întâlnirea din preajma Crăciunului a cântat colinde alături de Bianca, în camera de hotel în care s-au întâlnit.

Dumitru Nan a mai spus  că pentru a ajunge la locul în care se întâlnesc cu copiii, părinţii trebuie să meargă cu feribotul, iar tot drumul, până la feribot sunt însoţiţi de asistenţii sociali. Cu toate acestea, spune Dumitru Nan, a fost acuzat că urmăreşte maşina cu care pleacă copiii. Bărbatul susţine că în momentul în care a demonstrat că nu face asta, fiind însoţit de asistenţii sociali, i s-a spus că i s-a testat reacţia. Ministerul Afacerilor Externe a confirmat pentru „Adevărul” preluarea copiilor din familia Nan, fără a oferi alte detalii, cei doi soţi cerând categoric, înainte de a se hotărî să vorbească despre cazul lor, să nu fie facut public cazul. Atât soţii Nan, cât şi soţii Bodnariu au declarat că ştiu mai multe familii de români care au plecat din Norvegia în regim de urgenţă. – adev.ro/o0swv7

Urmariti va rog si:

Norvegia. Homosexualii, lesbienele si pedofilii din societatile astea scandinave sunt adevaratul motiv pentru care copiii se fura cu asa inversunare!

Norvegia. Homosexualii, lesbienele si pedofilii din societatile astea scandinave sunt adevaratul motiv pentru care copiii se fura cu asa inversunare!

Si totusi, parintii din Norvegia au inceput sa arate fata urata a „Protectiei copiilor” din aceasta tara

copil_plangand7

C. spune:

Norvegienilor le e frica de Barnevernet. Sunt casatorita cu norvegian si traiesc in Norvegia, asadar stiu din surse sigure acest lucru.
Priviti statisticile. Motivele pentru care sunt luati copiii sunt diverse si majoritatea abuzive. In jur de 1% sunt cele de violenta. Protectia Copilului este bratul politienesc al statului prin care isi foloseste forta in fata imigrantilor si familiilor mixte.
Multi ong-isti anti-religie, dar pro-homo si pro educatie sexuala in scoli, se afla pe forumuri in ultima vreme.
Va e frica de aflarea adevarului? Prea tarziu dragi ong-isti sorosisti platiti!
Adevarul s-a aflat deja! Homosexualii, lesbienele si pedofilii din societatile astea scandinave sunt adevaratul motiv pentru care copiii se fura cu asa inversunare!
Este evident, dragi romani!
Din 2009, dreptul gay la adoptii a devenit legal in Norvegia.
Intre 2008 si 2013 numarul copiilor furati a crescut cu 37%. Scrie in statisticile lor.
La 1000 de copii ai imigrantilor, 90 se iau de Barnevernet„.

Tomi spune:

Eu am trait acolo 3 ani fetita mea sa nascut acolo. Dar cand a implinit 6 luni am plecat din Norvegia. Si motivul pt care am plecat de acolo a fost acesta. Mai bine mai sarac dar cu sufletul plin de fericire vazand copilul cum creste sub ochii mei, decat bogat si sa traiesc cu frica ca in orice zi poate sa bata la usa Politia cu cu asistentii sociali sau sa merg la grădiniță dupa copil si sa imi zica ca a fost dus deja. Nici eu nu sunt deacord cu bataia la copii. dar nici sa ridici tonul la ei sau sa bata de pamant in magazin si părinții sa se roage la el sa se ridice nu cumva sa il jigneasca ca restu oamenilor deja suna la Politie. De mic trebuie sa il educi corect si asta se poate fara bataie si maltratare. Multi zic ca e bine asa ceva dar as vrea sa il vad pe respectivul cand copilul lui ar iesi din casa descult si ar trebuii sa se roage de el frumos sa intre in casa si nu cumva sa ridice tonul la el findca risca sa ramana fara el. Pt Barnevernet nu conteaza ca il bati sau tipi la el pt ei ajunge ca copilul sa zica ca lau pedepsit parintii si nu are voie la TV sau pe Tableta cealaltă zi risti sa ramai fara copil. Eu cu asta nu is deacord.Asa ca domnule BOGDAN STOIAN. Va invit sa mergeti in Norvegia si sa iti cresti copilul dupa legile lor.si ajungi sa iti zica copilul ca la scoala au invatat ca homosexualitatea este un lucru normal. Ms eu nu vreau asa ceva”.

O mama spune:

Sunt in Norvegia, de cativa ani. Sunt casatorita, incerc sa ma integrez, dar e aproape imposibil.E un stat totalitar si o spun cu sinceritate. Sotul meu e norvegian si se teme si el de Barnevernet.Norvegienilor le e frica de aceasta institutie. Ea este unealta statului de a pedepsi familiile care nu se incadreaza in regulile lor stricte. Cititi Janteloven. Oameni atei, nefericiti, singuri, care vorbesc in soapta, dar care au aventuri cu oricine in weekend. O lume departe de moralitate. La scoala se promoveaza in mod agresiv homosexualitatea, lesbianismul, bisexualitatea, transexualitatea etc. Incestul si pedofilia nu sunt pedepsite. Retineti! In ultimii ani, in Romania, pedofilii prinsi au fost norvegieni”.

Locuiesc in Norvegia si noi romanii de aici suntem ingroziti de abuzurile BARNEVERNET.
Personal cunosc doua familii care au parasit Norvegia după cazul Bodnariu.

Dorinta mea este ca aceasta organizație sa fie puternic modoficata, taindu-i-se toate puterile demonice.

Postacii de serviciu, ONG-isti, pro homo, pro feministi, pro globalizare,  dau mesaje jignitoare peste tot

Eu… spune

Am observat multi Ong-isti in ultima perioada, care la orice articol despre familia Bodnariu, apara cu inversunare Norvegia si „democratia” norvegiana. Acesti oameni sunt platiti pentru a spune de bine despre legile abuzive si libertatea de opinie inexistenta, de altfel, din Norvegia.
Sa va spun si de ce ong-istii au intrat in alerta!
1. Datorita acestui caz oamenii inteleg ce se petrece in tarile care promoveaza agresiv casatoriile homo si adoptia copiilor de catre acestia. Statul fura copii pentru ei, mai degraba. Din 2009, de cand s au legalizat adoptiile in No, Barnevernet a inceput sa ia agresiv copii de la imigranti si familii mixte. Sa fie o coincidenta oare?
2. Educatia sexuala din scoli, se doreste implementata si in Romania.
Sa va spun eu ce se intampla in scolile norvegiene.
Copiii incep sa sune la Ung.no, o institutie de stat pentru tineri, pentru a cere „sfaturi”.. Am vazut peste 500 de copii de peste 12 ani
care spun ca sunt homo, lesbi, bi. Statul ii incurajeaza sa fie orice altceva decat copii, decat copii normali. Ei vor sexualizarea copiilor inca din fasa. De ce oare? Sa aiba cumva legatura cu dorinta de legalizare a pedofiliei in tarile scandinave, si nu numai? Timpul ne va descifra acest mister…

Iata practica autoritatilor civilizate din Norvegia: „Asemenea fapte îngrozitoare erau rare până şi în anii cei mai crânceni ai stalinismului. Nici măcar KGB-ul nu se folosea în mod sistematic de copii ca să-i incrimineze pe părinţi. Au fost câteva cazuri puternic mediatizate, iar propaganda sovietică îi încuraja pe copii să îşi toarne părinţii, dar în realitate au fost situaţii rare. În Norvegia, tot mai multe relatări arată că aceasta este practica autorităţilor: să se folosească de declaraţii (dirijate prin întrebări tendenţioase) ale unor minori pentru ca, ulterior, aceştia să fie luaţi de la familia biologică şi daţi spre adopţie. Statisticile ne demonstrează că tot mai multe familii de străini cu rezidenţă/ cetăţenie norvegiană sunt victimele unor răpiri de minori supervizate de către stat. Norvegia are o anumită tradiţie în a distruge vieţile copiilor. După cel de-al doilea război mondial, circa 9-12.000 de copii născuţi din relaţiile unor norvegience cu militarii germani care ocupaseră ţara au fost trataţi ca nişte criminali. Mamele, etichetate drept „prostituate”, au ajuns în lagăre de concentrare. Copiii, taxaţi drept „şobolani”, au fost închişi în spitale psihiatrice, unde au fost bătuţi, abuzaţi şi torturaţi – nu exagerez, nu fac decât să citez un articol din The Guardian care invocă mărturiile supravieţuitorilor. Prin 2011, statul norvegian se certa prin instanţe cu supravieţuitorii şi refuza să-i despăgubească” . – See more at: http://www.nasul.tv/masinaria-absurda-a-statului-norvegian-a-furat-copiii-familiei-bodnariu-presedintele-romanilor-tace/

Norvegienii se unesc on line impotriva Barnevernetului; suntem aproape 10.000 de membrii, spun ei

Vezi aici

https://www.facebook.com/groups/946004698753793/

Arild Holta spune:

„Traditional media in Norway are the governments propaganda in child welfare cases. It is nearly a Judas-kiss when „Christian” media spread it out.

Here is the largest Norwegian-international Facebook group against child welfare abuse. We are nearly 10,000 members. And we talk about the cases, and displaying images and video. They can not stop our speech.

We need international support!”

Traducere: Mass-media tradiționala din Norvegia face propaganda guvernului în domeniul protecției copilului. Ei vin cu un sarut de al lui Iuda – atunci când mass-media „creștina” incearca sa demaste lucrurile .

Aici este cel mai mare grup norvegian – international Facebook împotriva abuzuluide protecție a copilului . Suntem aproape 10.000 de membri . Și vorbim despre cazuri , și afișarea de imagini și video . Ei nu se poate opri vorbirea noastră .

Avem nevoie de sprijin internațional!

https://www.facebook.com/groups/946004698753793/

orwegian law are changed reasoned with the work I’m doing on child protection. They try to stop us, but can not make it. I’ve written on english about legislative amendment in this article:

http://forum.r-b-v.net/viewNtopic.php?f=56&t=8035

Una dintre cele mai impresionante marturii a unei mame dintr-o familie mixta aici:

http://c-tarziu.blogspot.ro/2013/10/viitorul-familiei-in-romania-prin.html

Urmeaza partea a II-a

marianagoron.wordpress.com

Urmariti va rog si:

Un raport oficial al UE cu copii disparuti in perioada 2008-2012

Un cititor(cristytepes) mi-a semnalat un raport interesant cu copii disparuti de pe teritoriul tarilor membre UE. Ceea ce o sa vedeti, e traumatizant.

Aceste disparitii nu stiu daca au legatura cu sacrificiile de copii semnalate de catre Curtea ICLCJ din Belgia si in care erau acuzati membrii grupului satanic Ninth Circle (Al Nouălea Cerc Satanic), din care se specifica ca fac parte o gramada de personalitati din elita globala, dar cu siguranta ridica multe semne de intrebare, mai ales ca raportul este unul foarte intortocheat si cu multe date lipsa.

Raportul a fost intocmit in 2013 de catre un grup, Ecorys Olanda pentru Comisia Europeana si include statistici ale copiilor disparuti in UE din 2008 – 2012. Raportul este inspaimantator chiar si asa incomplet si inconsistent cum este.

Raportul precizeaza clar ca statele membre EU nu au o definitie comuna, legala a ceea ce este o persoana disparuta. Este exact ca si cu violurile  Fiecare stat are definitie proprie a ceea ce este un viol si te ia capul daca te uiti peste aceste definitii:

“the majority of Member States do not seem to have binding legal definitions of what constitutes a missing person.” (pag 11)

Apoi acesti copii disparuti sunt catalogati si clasificati in subgrupuri si totul devine varza ca omul de rand sa nu priceapa amploarea fenomenului. Daca te uiti peste tabelele AI 3 de la pag 75 vei constata ca astia gasesc mai multi copii decat au fost dati disparuti

Dar chiar si asa, plin de omisiuni si erori, raportul este terifiant.

Uita-te la tabelul 1:1 pag 70: Total copii disparuti in 2012:

Germania = 42 943 copii

Estonia = 13 006

Franta = 50 326

Marea Britanie = 96 341

Per total in tarile membre UE au disparut 242 451 copii in 2012. Cifra este aproximativa. Dupa cum vezi in Ungaria au disparut anual copii intre 11 000 – 14 000 per an. In 2012 cifra este zero si nu pentru ca disparitia copiilor a fost stopata in vreun fel ci pentru ca pur si simplu tara nu a raportat cifrele.Raportul specifica printre altele ca cifrele pentru Italia sunt mult sub cifrele reale.

Sursa:  San Hayku ne atrage atentia asupra unor statistici ale copiilor disparuti in UE din 2008 – 2012