În cel puţin 28 de zile cresc puii care ajung în magazine, a doua dintre cele mai consumate cărnuri de către români. Miracolul creşterii ultra-rapide este dat de rasă, obţinută genetic, în laborator, furajele vitaminizate şi lumina intensivă. Aceiaşi pui de carne cresc în 90 de zile în gospodăriile ţăranilor. Gândul vă prezintă în premieră cum cresc puii de carne în România şi cine este faimosul hibrid Ross 308. Gândul va continua serialul cărnii care ajunge pe masa noastră, prezentându-vă în zilele noastre şi varianta naturală de creştere a lor. Ceea ce trebuie să ştie consumatorii e că în România puii invectaţi cu apă sau cu hormoni de creştere sunt interzişi. Producătorii şi comercianţii care recurg la asemenea practici comit o ilegalitate.

Am pornit de la un mit, care – ca orice mit – era socotit adevărat de fiecare dintre noi: puii din supermarketuri sunt umflaţi cu apă şi hormoni, puii de ţară sunt mai sănătoşi, pentru că se hrănesc natural. Pentru verificarea/demontarea mitului, reporterii gândul au vizitat ferme de păsări în care carnea se procesează industrial, dar şi gospodării ţărăneşti, în care gâinile cresc tradiţional. Au urmărit procesul de sacrificarea în abatoare, au mers în supermarketuri, au stat de vorbă cu specialişti în domeniu.

O primă concluzie: puii din sistemul industrializat din România, sunt, la fel ca fraţii lor din Europa, nişte campioni ai creşterii. De regulă, puii industriali ajung din stadiul de ou la cel de friptură în 38-40 de zile, dar sunt şi pui sacrificaţi la 28 de zile, care ajung în rotiserii. La 38 de zile au circa 2,2 -2,5 kilograme. Sunt sacrificaţi, ajung în galantare şi de acolo în farfuriile românilor. Puii din fermele româneşti se înalţă precum „Făt-Frumos” în comparaţie cu cei din bătătura gospodarilor, care ajung să fie tăiaţi cam la 90 de zile.

Specialiştii spun însă că acest lucru este normal şi că întreg procesul de creştere al păsărilor în sistem industrial a fost îndelung timp studiat şi îmbunătăţit pentru a ajunge la acest nivel de productivitate.

Dacă puii care ies din ou în gospodăriile ţărăneşti sunt hrăniţi cu porumb, grâu sau orz, cei din ferme consumă aşa numitele „nutreţuri combinate”, gândite pentru a asigura aportul potrivit de proteine, energie sau de vitamine în alimentaţia lor. Acestea le asigură, totodată, creşterea accelerată, spun cei care lucrează în domeniu. Legislaţia europeană interzice folosirea hormonilor sau a făinurilor animale, iar antibioticele sunt utilizate doar la nevoie, cu acceptul medicului veterinar. De unde vine şi a doua concluzie: dacă producătorii injectează puii cu apă sau cu hormoni, ei se plasează în afara legii din România.

A treia concluzie vă invităm să o trageţi dumneavoastră: este mai „sănătoasă” carnea puilor din gospodăria ţăranilor decât cea a puilor industriali descendenţi din hibridul Ross 308? Dar ce este hibridul Ross 308?

Hibridul Ross 308

Pentru a vedea cum cresc puii în sistemul industrializat din  România, gândul a mers în mai multe ferme avicole. Cum nu am reuşit să obţinem acceptul de a filma într-o fermă de pui din apropierea Capitalei, am mers până la Buzău. Prima oprire, avicola Verguleasa, modernizată în 2007 printr-un program Sapard.

La Verguleasa sunt 11 hale, fiecare cu o mărime de  circa 2.080 mp. Înainte de a intra în ele trebuie mai întâi să îţi pui un combinezon din cap până în picioare şi să treci picioarele prin mai multe ligheane cu soluţie dezinfectantă, totul pentru a nu aduce microbi de afară în zona în care cresc puii. În hala în care am intrat se aflau zeci de mii de pui. Au vârsta de trei zile, că sunt „născuţi” în incubatoarele proprii ale Avicola Buzău, în condiţii de biosecuritate maximă, din „părinţi” hibrizi Ross 308 aduşi de la vârsta de o zi de la o fermă de genetică din Germania.

Secretul unei creşteri industriale performante

Hibridul Ross 308 a fost creat pentru producţia de piept şi pulpe, fiind destul de bine proporţionat. Necesită un furaj mai scump pentru a obţine performanţe dar, prezintă o rezistenţă mai bună la condiţiile de microclimat. „Ouăle pentru incubaţie de la ei se folosesc doar când aceştia au vârsta de 26 de săptămâni”, afirmă unul dintre medicii veterinari ai Avicola Buzău. Pentru că popularea halei durează o săptămână, celor aflaţi aici urmează să le mai vină fraţi. La final, aici, ar trebui să crească, teoretic, 42.000 de pui.

Pui de trei zile mâncând din hrănitoare

Toţi galbeni şi nu mai mari decât pumnul, aleargă de colo-colo, nefiind îngrădiţi în niciun fel, la recipientele cu mâncare, care seamănă cu o farfurie, ridicată până la nivelul pieptului lor, sau la sistemul care îi alimentează cu apă, care seamănă cu nişte căpăcelele. Când ies din incubator au o greutate de 40 de grame. La o săptămână au între 180 – 200 gr. Peste circa şase săptămâni, înainte de tăiere, ajung şi la 2,3 – 2,5 kg. Puii sunt cântăriţi săptămânal, iar acolo unde nu s-a ajuns la greutatea optimă, se ajustează calitatea nutriţională a furajului şi se verifică păsările din punct de vedere medical.

„Dacă au probleme de deplasare, le băgăm în apă mixuri de vitamine buvabile. Antibioticele se administrează la prescripţia medicului veterinar dacă apar anumite afecţiuni. Tratamentul se face tot în apă. Nu folosim antibiotice ca stimulenţi de creştere. Pe vremuri se foloseau anumite antibiotice care se puneau în furaje. Dacă faci un furaj bun cu un nivel proteic echilibrat, nu ai nevoie să foloseşti nimic”, explică reprezentanţii Avicola S.A.

Alimentaţia lor este alcătuită, încă din prima zi de viaţă, din furaje, care au la bază cereale – porumb, grâu, soia, floarea soarelui – dar şi  ulei, sare, precum şi un mix de vitamine şi minerale, care îi ajută la creştere. În furaje se mai pune şi carbonat de calciu. „Totul este conform normelor, calculat exact pe calculator, în funcţie de vârsta lor”, ne dă asigurări unul dintre medicii veterinari ai unităţii. Potrivit acestuia, furajul reprezintă circa 60% din costul de creştere al puilor.

În scurta lor viaţă, sunt vaccinaţi doar de două ori – la opt – nouă zile, respectiv la 18 zile, prin metoda pulverizării cu aerosoli. Mâncarea vine pe o conductă spiralată mecanizată, direct din buncarul aflat lângă hală în care sunt aduse furajele de la  fabrica de nutreţuri a firmei. Hrănitoarele cu furaje sunt dispuse linear, de-a lungul halei, între ele fiind o distanţă care nu depăşeşte un metru.  Paralel se află „căpăcelele cu apă”.

În hală este foarte cald, calculatorul care monitorizează întreaga activitate – temperatură, umiditate, curenţii de aer, noxe, intensitatea luminii, numărul de pui, mortalitate, consum de hrană, consum de apă etc. – arată 31 de grade. Este temperatura optimă pentru ca ei să crească mari.

Sistemul de adăpare

Întuneric, doar patru ore din 24

Lumina este artificială, prin nişte neoane care atârnă vertical, de culoare alb şi albastru, dispuse tot linear, completate prin neoane orizontale. Normele de creştere a păsărilor în UE spun că lumina trebuie să fie de minimum 30 de lucşi pe metrul pătrat. Secretele creşterii lor rapide sunt, potrivit reprezentanţilor avicolei, mâncarea la discreţie şi această lumină, care stă aprinsă circa 20 ore pe zi.  Întreb dacă nu e prea mult, amintindu-mi de găinile bunicii care erau închise la întuneric pe la 8 – 9 seara, urmând să primească lumină abia a doua zi dimineaţa, pe la 6 -7. Răspunsul a fost: „Nu, este suficientă, dorm şi în timpul zilei. Sunt pui de carne, au creştere intensivă. Totul este conform normelor europene”. Şi hormonii? „Sunt şi ei. Glumim, nu există aşa ceva. Legislaţia ne interzice asta, plus că sunt şi extraordinar de scumpi hormonii de creştere”, afirmă medicul veterinar.

„Îi tăiem şi la 28 de zile, când au 1,6 kilograme”

Pe culcuşul alcătuit din coajă de orez, coajă de floarea soarelui şi paie tocate, aceşti pui vor sta până când vor fi duşi la abator. La Avicola Buzău, de regulă, puii se taie la 38 – 40 de zile, când au o greutate de 2 – 2,3 kg în viu. Tăiaţi, în sistem carcasă, sunt între 1,5, – 1,7 kg. „Îi tăiem şi mai devreme de 38 de zile. De exemplu, ni se cer pui pentru rotiserie care nu trebuie să depăşească un kilogram. Astfel, pe la vârsta de 28 -30 de zile, când puii au o greutate de 1,6 kg, facem o rărire”, mai spune reprezentantul Avicola.

Între populări, halele intră într-o perioadă de vid sanitar de 16  – 21 de zile, în care se face igienizarea, analizarea microbiologică a halei înainte de a se aduce puiet nou.

Am vrut să vedem şi pui mai mari şi cum la Vergulesa nu se găseau, am plecat către o altă fermă, la 3 km depărtare, nu înainte de a trece prin acelaşi ritual de dezinfecţie a picioarelor. În drum spre fermă, ne-am întâlnit cu tirul care aducea ceilalţi pui proaspăt ieşiţi din ou pentru completarea populaţiei halei.

Puii ajung să ia în greutate şi 90 de grame într-o zi

La istorica Avicola Buzău, din ferma Săhăteni, am îmbrăcat noi combinezoane şi am trecut prin alte trei ligheane cu dezinfectant. Cum deschidem uşa halei, începe zarva. Piuitul puilor se întrepătunde cu cel al ventilatoarelor. Toţi au 28 de zile şi o greutate de circa 1,45 kg. „De acum, creşterea lor este din ce în ce mai mare. Ajung la un spor maxim de 90 de grame pe zi”, afirmă veterinarul unităţii. Temperatura aici este de circa 24 de grade, ventilatoarele merg non-stop. Sistemul de hrană şi apă este acelaşi, însă recipientele sunt ridicate, conform staturii lor, până la pieptul puilor. Furajele nu mai seamănă cu „mălaiul” de dinainte, sunt grăunţe acum. Compoziţia este aceeaşi. Au miros de cereale combinat cu ulei.

Lumina din această hală este mult mai puternică decât în precedenta. Păsările formează parcă un covor alb – rozaliu viu. Toţi cei circa 15.000 de pui de aici par să ocupe tot spaţiul. Sunt în a 28-a zi şi mai au de stat. La mulţi dintre ei se văd porţiuni mari din pielea roz. „Aşa este soiul. Cei de ouă au penaj dezvoltat, la carne mai puţin”, este explicaţia pe care o primim.

Imagine de ansamblu din hală cu puii de 28 de zile

Încerc să mă apropii de ei. Sunt sfătuită să o fac cu grijă pentru a nu-i speria. Cum intru la ei, încep să alerge. Cei mai mulţi se opresc la recipientele cu mâncare. Pentru  a le stimula apetitul, angajaţii fermei trec rând pe rând printre ei. De câte ori? „Chiar şi din oră în oră, de câte ori este nevoie”, ne spun reprezentanţii Avicola Buzău.

Continuă lectura →