Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Craciun fericit!

Toți oamenii se pot smeri, toți oamenii pot fi blânzi, toți oamenii se pot mântui. Dacă viața noastră e condusă de Dumnezeu, e limpede că păcatul nu ne stăpânește. În iubirea Lui, Dumnezeu oferă tuturor împărtășirea din bunătățile cele încă nevăzute, neauzite, nedibuite, neînchipuite. Dacă ne-am spovedit, deja simțim bucuria Nașterii lui Hristos în inima noastră. Aceasta nu înseamnă altceva decât o AJUNGERE la Dumnezeu cel neajuns. Această bucurie nu poate fi simțită fără a simți acum durerea. Cioplirea (scobirea) poate fi dureroasă, dar efectul e pe măsură. Transformarea e radicală. Nu există jumătăți de convertire.

Imagini pentru hristos se naste domnul coboara

Tot ce este necurat și străin va fi despărțit de ceea ce e curat. Avem la îndemână Taina Curățirii… Hristos Se naște, pentru A SE PUNE LA DISPOZIȚIA NOASTRĂ. ESTE DISPUS SĂ NE AJUTE. Să ne lăsăm ajutați. Fericiți toți cei cărora li se va descoperi deplina frumusețe, născută din înviere. Dacă admitem că Dumnezeu este atotbun, trebuie să admitem și nemurirea. Hristos este Începutul întoarcerii noastre în nemurire. Dar e necesară vindecarea. Viciul nu poate accede în rai. Și nu e cu putință ca bolnavul să se vindece, dacă partea care suferă nu primește lecuirea. Viața e o pregătire pentru a putea primi Medicamentul, Antidotul. Sufletele sterile își pierd lumina. Răutatea continuă să producă tulburare. Botezul este însă o renaștere mai presus de stricăciunea morții. După botez, viața păcătoasă trebuie schimbată în viață evanghelică. Însă, dacă viciile rămân cuibărite în noi, în viața noastră nu se va vedea nimic schimbat.

Să fim discipolii lui Hristos înseamnă să iubim, să răbdăm, să ne rugăm. Să fim ortodocși înseamnă să avem dreaptă înțelegere, dreaptă trăire. Să nu bagatelizăm adevărul, ca să nu rămânem pustiiți. Nu suntem trecuți cu vederea, niciodată Dumnezeu nu ne ignoră. Dacă viața noastră este cu adevărat condusă de Dumnezeu, păcatul nu are nici o putere. Câtă bucurie la Câmpul Păstorilor… Pace, bucurie, colindă continuă, prezență harică. Într-adevăr, Hristos Se face om ca să reia ceea ce fusese întrerupt (plasează totul în condițiile inițiale). O lume fără Hristos este de neînchipuit, pentru că lumea nu poate exista fără El. Hristos Pruncul este singurul Om indispensabil istoriei universale.

În mod cert, unii au priceput absolut nimic din cuvintele lui Hristos. Este afirmația plină de adevăr a Sf. Grigorie de Nyssa. Încă după două milenii, creștinismul este preocuparea inefabilă, care frământă cugetul omenirii. Antoine de Saint-Exupery este în același spirit apologetic: Oamenii mari nu pricep singur nimic și e obositor pentru copii să le dea mereu lămuriri. Cam așa stau treburile. Copiii, neobsedați nici de bani, nici de sex, pot primi lumina. Adulții trebuie să redevină copii, inocenți. Altfel, vor merge în iadul adulților. De aceea și de Crăciun bucuria copiilor e maximă. Ei vorbesc de la alt nivel cu Pruncul divin. În naivitatea lor, sunt sinceri. Exact ce le lipsește adulților.

Hristos a fost și Om adevărat, cel mai adevărat om. Hristos ne eliberează de FRICA CUIBĂRITĂ în noi, redându-ne libertatea. O viață fără Hristos este o viață moartă. Blândețea alungă patimile. Numai un om blând poate îmblânzi pe alții.

Se vede că nu am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos, altfel nu am fi uitat atât de ușor de iad. Învățătura Evangheliei oferă multe prilejuri pentru o cercetare profundă a adevărului. La început, viața oamenilor era simplă, adică doar în bine petrecută și neamestecată în rău deloc. Cine nu își îndreaptă nebunia prin pocăință, acela nu poate moșteni Împărăția iubirii. El singur își sapă o prăpastie de netrecut. Când sufletul ajunge la țintă, se odihnește în Dumnezeu, nu mai are nevoie de celelalte.

Întunericul agresiv nu va învinge. Hristos, Lumina lumii, a zdrobit puterea lui. Este o zvârcolire de orgoliu și slavă deșartă. Vicleanul știe că a pierdut și e frustrat. Deja a pierdut tot, nu mai are ce pierde, așa că riscă tot (ce, de fapt, nu mai are). Noi exagerăm puterea lui. A rămas fără putere. Dar cu multe iluzii. Pe care încă le vinde binișor, mai ales indiferenților. Dar victoria nu e a noastră. E biruința lui Hristos în noi. Noi nu merităm așa ceva. Dar iubirea Lui prisositoare ne cuprinde. Cât de mare este antiteza Lumină – întuneric! Cât de mare poate fi bucuria… Cât de crudă poate fi suferința… Ambele, la fel de veșnice. Cât de indiferenți putem fi față de propria mântuire?! Chiar să nu ne pese?! Trebuie doar să vrem să scăpăm de calvar. Și să ne resetăm, să ne devirusăm. Să nu pierdem contactul cu sursa fericirii, să comunicăm cu baza, să facem ascultare. Fără să fim forțați. Și oricine va chema numele Domnului se va mântui.

Să ne luăm Țara înapoi, Raiul cel pregătit nouă! Să vrem să luăm cu asalt Împărăția și (toate) celelalte se vor adăuga (nouă). Dar nu putem birui ca bezmeticii, de capul nostru, haotic, ci numai în Hristos, aproape de apostoli și de succesorii lor. De acord, aici greșim, dar intențiile sunt bune. Nu e nimic grav, perseverăm în Hristos și El va crește în noi iubirea nesfârșită. Altfel nu putem fi decât niște loseri. Nu avem de ce să ne temem, puterea iubirii Lui e infinită. Să ne temem doar de propriile păcate și să scăpăm de ele. Nu ne simțim vindecați, câtă vreme continuăm să săvârșim păcatul. Singurul război este cel cu patimile din noi, pentru că are singura miză care contează cu adevărat.

Nașterea Fiului lui Dumnezeu schimbă istoria. Prin Întrupare, primim suprema lecție de smerenie și de iubire. Pruncul divin fuge în Egipt, ca să îl sfințească. Primește magii, ca să sfințească Babilonul. Egiptul și Babilonul sunt exact tipologiile folosite și de către profeții Vechiului Legământ pentru a exprima ateismul și politeismul. Nașterea lui Hristos aduce sfârșitul acestor aberații (ateismul și politeismul). De aceea, este imposibil să existe o eră post-creștină. Este un non-sens. Nașterea lui Dumnezeu ca om nu poate fi anulată, ca și cum nu ar fi fost. Mai ales că Hristos nu doar și-a asumat firea umană, dar a și îndumnezeit-o. Cei care se chinuie să inventeze sloganuri anticreștine sunt profund tulburați.

Nu mai sunt soluții, decât să ne rugăm și să avem răbdare (să răbdăm). Hristos nu anulează nimic, ci face totul mai precis, alungă nedumeririle. A spus totul, a făcut totul, ne-a dăruit totul. Doar să acceptăm, să nu refuzăm ceva gata făcut. Hristos a recreat lumea pentru noii Adam-i. Dar și aceștia, precum primul, au primit totul de-a gata, doar să nu fie prea buieci. Să ne vindecăm, așadar, să ne domolim. Să nu avem mintea legată de patimi, pentru a nu ne înstrăina de Dumnezeu. Era creștină continuă în veșnicie…

Vin către Tine, Doamne! Nădăjduind în milostivirea Ta fără margini, vin către Tine, Părinte! Șterge noroiul de pe ochii minții mele! Ajută-mă să înțeleg taina prezenței Tale… Înainte de cânta cocoșul, să nu mă lepăd de Tine la fiecare răsărit. Oare mai chema-mă-vei încă ucenic?! Vestea Nașterii să ne aducă bucurie… Tu singur ești izvorul vieții nepieritoare. Nu toți se vor poticni. Cei șovăielnici se vor vădi, dar cei cu adevărat ucenici se vor întări.- Marius MATEI – crestinortodox.ro

Urmariti va rog si: Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos

Anunțuri

Craciun fericit dragi cititori! Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 4-lea:

Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus Ţie pe magi, care Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.

Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăcinului), glasul al 6-lea:

Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai îndreptat spre închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!

Cântarea 1, glasul 1.

Irmosul:

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pântecele Sfânt a purtat pe Cuvântul Cel Închipuit cândva în rugul ce ardea şi nu se mistuia, Dumnezeu fiind şi în chip omenesc văzut, Care a dezlegat din blestemul cel de demult pântecele Evei; pe Acela Îl slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Steaua a arătat magilor pe Cuvântul, Cel Ce a venit să oprească păcatul. Pe Cel Milostiv în peşteră săracă şi în scutece văzându-L ei înfăşat, s-au bucurat de El, ca de un Om şi Domn.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L popoare, că S-a preaslăvit.

Catavasie:

Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălţată a vrăjmaşului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus de păcat, întăriţi neclintit pe temeiul credinţei.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Naşterea Sfântă a Celei Preacurate, mai presus de gând văzând-o păstorii, s-au înfricoşat de Minunea cea Mare. Îngerii cântând, lăudau pe Stăpânul, fără sămânţă Întrupat din Fecioară.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Din înălţimea cerului, Împăratul vine la noi, din Curata Fecioară, Dumnezeu fiind, dar în vremea din urmă Cuvânt Întrupat; ca să cheme la Sine din stricăciune pe omul cel zidit întâi.

Catavasie:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Catavasie:

Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălţată a vrăjmaşului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus de păcat, întăriţi neclintit pe temeiul credinţei.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea Întruchiparea; că Prunc Tânăr din Muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară, Doamne; ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din porţile iadului la Lumina Cea de viaţă Purtătoare.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Toţi cei ce eraţi cufundaţi în pierzare, izbăvindu-vă de sub mâna celui rău, ridicaţi-vă cu cântări de laudă, slăvind pe Hristos, pe Binefăcătorul, Cel Ce a venit la noi din marea Lui milă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Din rădăcina lui Iesei odrăslind, hotarul firii l-ai depăşit, Fecioară; căci tu ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de ani, precum a binevoit; Care te-a păzit Nestricată, Stăpână.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne!

Catavasie:

Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea Întruchiparea; că Prunc Tânăr din Muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cumplita vrajbă între Ziditor şi făptură prin venirea Sa tăind-o Stăpânul, a pierdut de tot pe pierzătorul vrăjmaş şi lumea unind cu Puterile cele de sus, a apropiat pe Ziditor de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Neamul ce era altădată în umbră a văzut acum Lumină Strălucită; iar pe cei păgâni Fiul aducându-i Tatălui moştenire, a împărtăşit har tainic acolo unde stăpânea înainte păcatul.

Catavasie:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Catavasie:

Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase, nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător de bine; să vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Cuvântul, Cel Ce este Dumnezeu din început, văzând firea cea de jos neputincioasă, o întăreşte, aşezându-Se Însuşi ca o a doua Împărtăşire şi o arată slobozită de patimi.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

A venit Hristos din coasta lui Avraam, pe cei rău căzuţi în păcate de moarte vrând să-i ridice El, Cel Ce stă în Lumină şi care ca un Prunc în iesle Se coboară, din bunătate spre mântuirea lumii.

Catavasie:

Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

Catavasie:

Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos, Pierzătorul celor răi, Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

De dragostea Împăratului a toate fiind aprinşi tinerii, batjocorit-au păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură; de la aceia s-a îndepărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: în veci bine eşti cuvântat.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Văpaia de foc, ca un turn ridicat, pe necredincioşi puternic i-a nimicit; iar de tinerii cei cu dreapta credinţă nici nu s-a atins, păziţi fiind de Domnul; că i-a rourat, pentru dreapta lor credinţă.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Pe cel potrivnic oamenilor, Hristoase, Întrupându-Te, amarnic l-ai ruşinat. Şi bogăţie de îndumnezeire ne-ai adus nouă, celor ce nădăjduim, care am căzut de sus în întuneric.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Păcatul lumii cel cu totul sălbatic, ce se înălţa plin de nelegiuire, Tu l-ai nimicit cu puterea cea mare. Şi pe cei ţinuţi de el mai înainte, Întrupându-Te, i-ai mântuit ca un Bun.

Catavasie:

Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Catavasie:

De dragostea Împăratului a toate fiind aprinşi tinerii, batjocorit-au păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură; de la aceia s-a îndepărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: în veci bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, au închipuit pântecele cel nears al Fecioarei, Care mai presus de fire a născut, Pecetluită fiind; şi amândouă lucrând o facere de minuni, pe popoare la cântare le ridică Darul.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Toată făptura cu mult cutremur scăpând de ispitirea de demult a celui rău, cu tinereţe laudă pe Cuvântul, Cel Ce S-a smerit şi-L slăveşte cu frică; stricată fiind, dar tot nădăjduieşte.

Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!

Venit-ai la noi să întorci firea oamenilor la păşunea cea înflorită din munţii pustiei, Tu, Ridicarea lumii; şi să nimiceşti puterea vrăjmaşului, arătându-Te Om, Veşnicule Stăpân.

Catavasie:

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Catavasie:

Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, au închipuit pântecele cel nears al Fecioarei, Care mai presus de fire a născut, Pecetluită fiind; şi amândouă lucrând o facere de minuni, pe popoare la cântare le ridică Darul.

La Cântarea a 9-a.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Mărită decât Oştile cele de sus, pe Fecioara Preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.

Irmosul:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl slăvim.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut cu Trup din Fecioară.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Împăratul, Cel Ce S-a născut în peşteră din Fecioară.

Troparul:

Minunata mergere a Stelei celei noi şi neobişnuite, de curând ivită, înaintea căreia se plecau cerurile, văzând-o magii, au mărturisit pe Hristos Împăratul Născut pe pământ, în Betleem, spre mântuirea noastră.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Dumnezeu, Căruia I S-au închinat magii.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce a fost vestit de Stea magilor.

Troparul:

Magii întrebând: unde este Pruncul Împărat, Cel de curând Născut, a Cărui Stea s-a arătat, că am venit să ne închinăm Lui, s-a mâniat Irod şi s-a tulburat, semeţindu-se luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Preacurata Fecioară şi Singura de Dumnezeu Născătoarea, care a născut pe Hristos Împăratul.

Stih: Magii şi păstorii au venit să se închine lui Hristos, Celui Ce S-a născut în cetatea Betleemului.

Troparul:

Cunoscut-a cu dinadinsul Irod vremea Stelei, prin ale cărei povăţuiri s-au închinat magii în Betleem lui Hristos, cu daruri; şi de Înger fiind povăţuiţi către ţara lor, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.

Stih: Astăzi Fecioara naşte pe Stăpânul înăuntru, în peşteră!

Irmosul:

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.

Stih: Astăzi Stăpânul Se naşte ca un Prunc din Fecioară.

Stih: Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfăşat şi în iesle culcat.

Stih: Astăzi Stăpânul Cel Nepipăit în scutece Se înfaşă ca un Prunc.

Stih: Astăzi toată zidirea se bucură şi se veseleşte, că Hristos S-a născut din Tânără Fecioară.

Troparul:

Chipurile cele nelămurite şi umbrele văzându-le sfârşite, o, Maică Preacurată a Cuvântului, Cel Ce S-a arătat de curând din uşă încuiată şi socotind a fi El Lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.

Stih: Puterile cereşti vestesc lumii pe Mântuitorul, Domnul şi Stăpânul, Cel Ce S-a născut.

În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânirea Dumnezeirii Celei în Trei Ipostasuri şi Nedespărţită.

În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce ne-a izbăvit pe noi din blestem.

Troparul:

Dorul dobândindu-şi şi învrednicindu-se de venirea lui Hristos, poporul cel plăcut lui Hristos se roagă acum, cu lacrimi, să-i dai, Preacurată Fecioară şi harul naşterii celei de a doua, cel de viaţă făcător, ca să se închine Strălucirii tale.

Catavasie:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

Catavasie:

Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie alcătuite, căci este lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…

Să se bucure cerul, să se vese­lească pământul! Că S-a născut pe pământ Mielul lui Dum­nezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în Sânurile Tatălui, a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care toate Îl slăvesc. – doxologia.ro

25 Decembrie. Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos!

dsc_4177

În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Nasterea DomnuluiBunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”. Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune.

TROPARUL Naşterii Domnului:
„Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.

CONDACUL Naşterii Domnului:
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.

Tot în această zi, pomenirea închinării magilor.

În vremurile de demult, era într-o ţară din Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe şi a spus şi acestea: „Va răsări o stea din Iacob şi va zdrobi căpeteniile Moabului”. Prezicerea aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători şi ei au făcut-o cunoscută şi împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi, care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi cunoscători de stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat. Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui?”. Şi auzind împăratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi şi le-a spus:

„Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc; dacă îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui”. Spunea aceasta ca să afle unde este şi să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari şi i-a întrebat: „Unde spune Scriptura că Se va naşte Hristos?”. Ei i-au spus: „în Betleemul Iudeii!”. De la Irod magii au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt”. Şi Iosif a făcut aşa. A luat Pruncul şi pe Mama Lui şi s-a dus în Egipt.

Tot în această zi, pomenirea păstorilor care au văzut pe Domnul.

Celui născut în peşteră slavă I se cuvine în vecii vecilor. Amin. – calendar-ortodox.ro

Va doresc din suflet tuturor un Craciun fericit!