Un singur lucru poate să-l facă omul absolut singur: să păcătuiască

Vei fi ispitit să te întrebi dacă mai are rost să continui a merge pe o Cale pe care nimeni nu mai vrea să meargă; vei simți că te sufocă gândul de a părăsi ceea ce poate abia ai început, de a te lepăda de Domnul chiar înainte de a-L fi cunoscut. Dar tu să nu te simți singur niciodată, nici măcar o clipă să nu crezi că în fața ispitelor ce inevitabil se vor ridica împotrivă, tu ești singur.

168065-p

Un singur lucru poate să-l facă omul absolut singur: să păcătuiască. Orice altceva are împreună lucrător pe Iisus Hristos, până și ezitarea noastră, incertitudinea noastră în fața unei Dragoste ce îmbrățișează totul. Dumnezeu nu ispitește, ci doar invită; știe că Se lovește des de nepăsare sau de un refuz dur, dar totuși invită. Învață să accepți, învață să ai răbdare, învață să cauți lumina în întunericul acestei lumi. Pe zi ce trece va fi tot mai dificil, căci înrăirea va cuprinde pe tot mai mulți; nu mai avem nici măcar înțelepciunea bătrânilor sau puritatea îngerească a copiilor.

Mulți sfinți din vremurile trecute ar fi dorit să trăiască în vremea noastră ca să se nevoiască, ca să rabde ispitele ce le suferim noi! Dar dacă tu ai fost adus pe lume exact în acest timp, înseamnă că poți răbda tot ceea ce se întâmplă în jurul tău. Vezi bine că puținii sfinți ce-i mai avem sunt chemați în ceruri de Dumnezeu; rămânem tot mai singuri, tot mai predispuși păcatului. Dar atâta timp cât ne mai putem ruga, cât încă mai avem Liturghie, cât încă mai putem iubi și ierta, cât încă mai putem fi bogați în fericire și liniște sufletească – în tot acest timp nu are rost să fim triști, să ne pierdem fărâma de credință pe care o mai avem. Dumnezeu nu își uită prietenii Săi, nu își uită slugile Sale.

Din Monahul Neofit, Rugăciuni către tineri, Editura Credința strămoșească, 2005, p. 240-241 – altarulcredintei.md

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Pacatele Pactelor – Hulele si Injuraturile

Un om a venit în Munte având ca la vreo 60 de ani și îmi zice: „Părinte, știi, înjur. Am fost și pe-aici și pe la părintele cutare și am continuat să înjur și știu că e rău”.

arh-efrem

„Nu știi cât de rău este!”, îi zic. Și încep să-i fac o analiză a înjurăturii și a hulei, ce înfricoșător păcat este acesta. Inima ta funcționează ca un ceas, îi zic, tic-tac, tic-tac. Dar dacă Dumnezeu îți va opri inima? Dacă hotărăște asta în dreptatea Lui? Acum te rabdă și te păzește. Dar dacă mâine stă să ți se oprească inima și pleci din viața aceasta? Îl vei vedea pe Judecătorul! Te vei întoarce spre Preasfânta să-i ceri ajutorul, dar nici pe Preasfânta nu ai lăsat-o în pace. Și pe ea ai hulit-o!

De la cine vei cere ajutorul? Te vei afla față în față cu Dumnezeu pe care L-ai hulit, cu Cel înjurat de tine în toată viața ta! Ce milă?

Deja vei primi sentința din conștiința ta. Conștiința ta te va condamna! Nici nu vei avea nevoie să-L vezi pe Judecător. Conștiința ta este Judecător! Prin urmare, omule, acum ce vei face? Iată, zici că ai adormit. Și în această clipă se oprește inima și nu te mai scoli. Unde te vei duce?

Apoi cică ți-a greșit nevasta, ți-a greșit copilul, ți-a greșit cutare sau cutare [și de asta ai înjurat]. Bine, nimic de zis, dar dacă un om ți-a făcut un bine pentru cel mai mic lucru sau să presupunem că  pentru un lucru mare, ți-a scăpat viața ta, și să zicem că femeia sau copilul tău îți greșește cu ceva, este cu putință să-ți închipui că tu atunci te vei apuca să-l înjuri pe binefăcătorul tău pentru că ți-au greșit ei?  Nu, îmi zice. Și ce este cel care ți-a scăpat viața aceasta trupească pe lângă Cel care te scoate din veșnica osândă, Acela Care te-a făcut om? Această existență a ta este din înseși mâinile lui Dumnezeu, de la Dumnezeu este, și tu în continuu Îl hulești și Îl înjuri, după ce că faci și alte nenumărate păcate? Stă în mâinile lui Dumnezeu să-ți taie viața, să te condamne și să te arunce în osândă. Ce vei face?

Să zicem că se joacă afară copiii tăi și tu stai și îi privești și într-o clipă încep să se ciondănească între ei și încep să te înjure pe tine. Tatăl meu așa și pe dincolo. Ce-ai face? Nu i-ai omorî în bătaie? Și ești și om, și păcătos, și pământesc și într-o clipă zici: „Nu este corect ce mi-au făcut!”

Și într-adevăr, nu este corect ceea ce fac, să te înjure pe tine, tatăl lor, după atâta adorare de care ai avut parte în jocul lor. Și viața aceasta este un joc, aici jos, îi zic . Și ție îți greșește cutare sau cutare și tu ajungi să-L înjuri pe Tatăl tău cel ceresc și pe Mama ta cea cerească! Cine este Preasfânta? Cine ne păzește de urgia lui Dumnezeu? Nu ne păzește Preasfânta? Și tu o înjuri!

A venit, nenorocitul, anul următor și îmi zice: „Părinte nu am mai înjurat”. Când un agricultor ară ogorul lui și îl seamănă și apoi începe să vadă rodul, nu se bucură de rod? Așa este și duhovnicul, când vede, să zicem, că mica lui încercare, cei doi bani ai văduvei, au adus un rod lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu, pentru că a încetat să-L înjure pe Dumnezeu. Diavolul l-a pus și L-a înjurat pe Dumnezeu în continuu. Acesta este mare lucru, ca să se mântuiască acest om! Și de îndată ce va înceta să-L înjure pe Dumnezeu, va veni și binecuvântarea lui Dumnezeu!

Nu poate înțelege cineva că păcatul păcatelor și crima crimelor este hula. Diavolul Îl hulește pe Dumnezeu pentru că acela Îl are vrăjmaș deschis. Gata, zice, s-a sfârșit, este vrăjmașul. Tu nu spui acestea. Tu zici că-L iubești pe Dumnezeu. Dar eu Îl iubesc pe Hristos. Atunci cum Îl înjuri?

Dar îi spun, omule al meu, acum, dacă te vede un om necredincios, că tu Îl înjuri pe Dumnezeul tău, va spune acesta: „Eu pe dumnezeul meu nu îl înjur”, care este un idol. Înțelegi? Și te vede pe tine, care spui că Dumnezeu Cel în care crezi este adevăratul Dumnezeu, că atunci când altcineva îți greșește cu ceva, tu îndată Îl lovești pe Dumnezeu. Îți va spune acest om că nici nebunul nu face asta, nici cel în toate mințile. Acest lucru este un oximoron. Omul hulitor este un monstru, ceva împotriva firii . De vreme ce Îl înjură pe Dumnezeul lui, în clipa în care altcineva îi greșește, omul este un monstru, o pocitanie. Și chiar în mijlocul acestei monstruozități vine Dumnezeu pentru o clipă să-i spună: „Fiul meu, toate ale tale le iert. M-ai înjurat, M-ai călcat în picioare, M-ai făcut așa și așa, pe toate ți le iert, treci înlăuntru. Numai spune-Mi că ai făcut acestea. Este atât de greu să faci o recunoaștere a greșelilor tale? Du-te și spune adevărul că ai făcut-o, mărturisește-o la duhovnic! Și de îndată ce o mărturisește omul, s-a dezlegat nodul gordian. Datoria s-a uitat, s-a stins. A trecut înlăuntru!

Să vezi acum în Împărăția cerurilor că sunt două milioane de hulitori! Și spui, toți aceștia sunt iertați? Minunile lui Dumnezeu! Minunile lui Dumnezeu! De aceea zic și Părinții: Nu din pricina amenințărilor lui Dumnezeu să te temi, ci să te temi de El pentru dragostea Lui! Când rănești dragostea Lui și o nesocotești. Continuându-ți astfel viața îți aduni mânie în ziua mâniei și descoperirii lui Dumnezeu! După aceea s-a terminat! Iată! Își va zice ție Dumnezeu: „Te-am iubit, te-am iertat, te-am răbdat, te-am hrănit, ți-am dat bunătăți, și tu ai continuat să mă hulești!Acum ce să-ți fac? Te-am așteptat, te-am așteptat, ți-am dat atâtea și atâtea prilejuri, și tu nu ai prins aceste ocazii! Ce aștepți? Să iasă sufletul tău?”… – altarulcredintei.md

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Trei cuvinte care alungă gandurile negre

La răsunetul acestor cuvinte, atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, vrăjmașii se cutremură şi se întorc, fugind.

 In vremea încercărilor şi a necazurilor, atunci când inima este înconjurată, împresurată de gândurile îndoielii, puţinătăţii de suflet, nemulţumirii, cârtirii, trebuie să ne silim a repeta adesea, fără grabă, cu luare aminte, cuvinteleSlavă lui Dumnezeu!”.

Image result for slava lui dumnezeu pentru toate

Cel ce va crede întru simplitatea inimii sfatul înfăţişat aici, şi îl va pune la încercare atunci când se va ivi nevoia, acela va vedea minunata putere a slavoslovirii lui Dumnezeu, acela se va bucura de aflarea unei noi cunoştinţe atât de folositoare, se va bucura de aflarea unei arme atât de puternice şi lesnicioase împotriva vrăjmaşilor gândiţi.

Singur răsunetul acestor cuvinte rostite atunci când năvălesc mulţime de gânduri ale întristării şi trândăviei, singur răsunetul acestor cuvinte rostite cu silire de sine, parcă numai cu gura şi parcă în văzduh, este de-ajuns ca toate căpeteniile văzduhului să se cutremure şi să se întoarcă, fugind.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 52) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Depresia este „dracul cel de miaza-zi”

Depresia, dragii mei, este un duh. De aceea medicii nu-i gasesc leac si oricite dovezi i-ai aduce, nu se lasa convins. Despre acest duh scrie si prorocul David in psalmul 90: este „dracul cel de miaza-zi”. Redactorii moderni, atinsi probabil de acelasi duh, au diortosit in „molima ce bintuie intru amiaza”. „Duhul amiezii”, aceasta fiara pierzatoare, este dulceaga si linge pe cei lenesi, pina ii inghite cu totul, daca nu ne intoarcem sub acoperamintul Celui Preainalt.

depresia

PSALMUL 90

1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

Ieromonah Savatie Baştovoi

altarulcredintei.md

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Sfântul Grigorie Teologul: Dă-I puţin Celui care ţi-a oferit mult

Niciodată nu vei depăşi mărinimia lui Dumnezeu, chiar dacă-ţi dăruieşti toate bunurile tale, chiar dacă te adaugi la acestea pe tine însuţi. Pentru că însăşi jertfa ta pentru Dumnezeu înseamnă un câştig pentru tine. Oricâte ai oferi, cele care rămân de plătit sunt multe.

Iubiţii mei fraţi şi prieteni, să nu fim răi iconomi ai bunurilor care ni s-au dat, să nu ne îngrijim să le adunăm şi să le ţinem în cămară, în timp ce alţii rabdă de foame. Să urmăm Legii celei mai înalte şi de căpătâi a lui Dumnezeu, Care trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi, şi răsare soarele peste toţi. El a făcut pământul larg pentru toate animalele terestre, a creat izvoarele, râurile, pădurile, văzduhul pentru păsări, şi apele pentru vieţuitoarele din ape, şi a dat tuturor făpturilor din belşug cele necesare vieţii, fără să le pună vreo limită, fără să le lase vreo lege scrisă, fără să le împiedice cu vreo îngrădire. (Sfântul Grigorie Teologul)

(Glasul Sfinţilor Părinţi, traducere de Părintele Victor Mihalache, Editura Egumeniţa, 2008, pp. 379-380) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Cersatorul betiv care era de fapt Sfant

Nu suporta să îl vadă lângă el pe acel om cu haine zdrențuite, murdar și pe deasupra și băut. Nu-i suporta prezența și neîndemânarea. Ajunsese așa din cauza necazurilor prin care trecuse de-a lungul vieții. În zilele când era lucid, se retrăgea undeva în pădure, încât nimeni nu-l mai putea găsi și revenea singur în sat abia după câteva zile. Cu ce trăia, unde dormea și ce făcea el în acest timp, numai Dumnezeu putea ști. Într-un târziu l-au găsit mort la marginea satului, având o metanieră mare în mână și o cruciuliță în buzunarul de la piept. Că a murit de foame, de frig sau de necaz, sătenii nu și-au putut răspunde. Un lucru era sigur: a murit în pocăință! Cei mai mulți s-au bucurat de moartea lui ca de o izbăvire, pentru că-și ziceau ei: „Degeaba mai trăia! Un bețiv și-un om de care toți se scârbeau.”

lud_0027_04

Dar iată că „bețivul” satului lor era de fapt un nebun pentru Hristos sau poate chiar un sfânt. Cine-l hrănea pe el în acele zile când se retrăgea în pădure? Unde se adăpostea el de fiarele sălbatice, de ploaie sau de ger? S-a descoperit mai târziu preotului din sat printr-o vedenie că „bețivul” a fost iertat și i s-au acoperit toate celelalte neorânduieli, pentru că pocăința ce o făcea, întrecuse păcatele lui cele multe. I s-a descoperit chiar că satul lor fusese de multe ori ocrotit de rele și necazuri tocmai datorită rugăciunilor acestui „zdrențuit” bineplăcut al lui Dumnezeu.

Unii au mărturisit că trecând odată prin pădure, au văzut în depărtare o ființă ce era înălțată de la pământ aproximativ 2 metri. Poate că era chiar acest drept al lui Dumnezeu, care atunci când se ruga, nu mai avea pământul sub picioare. De frica acestei vedenii înfricoșătoare, sătenii nu au mai trecut niciodată prin acele locuri pustii, sălbatice. Pentru mulți dintre ei, „bețivul” devenise acum „sfântul”, iar pentru alții a fost chiar o pildă puternică vieții lor, ferindu-se de atunci de a mai judeca vreun om, știind că în orice bețiv poate fi un sfânt, necunoscând pocăința lui cea din ascuns. – ganduridinierusalim.com

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Raspunsuri ale Calugarului Simeon de la muntele Athos la intrebarile existentiale ale omului

Cine este cel mai bun profesor?

– Suferinta.

Iar cel mai rau profesor?

– Placerea.

Care este abilitatea cea mai rara?

– Capacitatea de a da.

Cea mai buna abilitate?

– Capacitatea de a ierta.

Care este cea mai dificila abilitate?

– Abilitatea de a tacea.

Care este cea mai importanta abilitate?

– Abilitatea de a cere.

Care este cea mai necesara abilitate?

– Capacitatea de a asculta.

Care este cea mai periculoasa lupta?

– Cea fanatica.

Care este obiceiul cel mai neplacut?

– Cheful de cearta.

Care este obiceiul cel mai nociv?

– Vorba multa.

Care persoana este cea mai puternica?

– Oricine este capabil sa inteleaga Adevarul.

Care persoana este cea mai slaba?

– Oricine se simte mai puternic.

Care este persoana cea mai inteligenta?

– Cea care isi urmeaza inima.

Ce afectiune este cea mai periculoasa?

– Atasamentul de corpul fizic

Cine este cel mai sarac?

– Cine iubeste cel mai mult banii.

Cine este mai aproape de Dumnezeu?

– Cel milostiv.

Cine este cel mai slab?

– Care Invinge pe altii.

Cine este cel mai puternic?

– Care invinge pe sinele sau.

Cum sa te lupti cu problemele?

– Cu bucurie.

Iar cu suferinta?

– Cu rabdare.

Care este semnul unui suflet sanatos?

– Credinta.

Care este semnul unui suflet bolnav?

– Disperarea.

Care sunt semnele actiunilor gresite?

– Iritarea.

Care sunt semnele faptelor bune?

– Pacea sufleteasca.

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Interviu cu Parintele Filoteos Faros – „Cei mai multi gresesc crezand ca, daca isi urmaresc propriul interes si le ignora pe ale celorlalti, vor avea o viata mai buna”

Cat adevar spune parintele in acest scurt interviu. Din pacate omul din ziua de azi, il doare doar de interesele proprii, daca lor nu le este bine, e in stare nu numai sa ignore nevointele celorlalti, dar chiar sa sa se impuna cu forta, necontand cat rau pot face in jurul lor, distrugand vieti, familii.

Iar occidentul chiar asta a reusit sa creeze, acest tip de om nou, individualist, materialist, lipsit de orice valori morale, spirituale, un sclav perfect pentru nevointele celui rau.

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Tehnica ne-a lenevit. Pierderea timpului este si moartea sufletului

Sa nu ne miram de ce exista o asa mare degradare in societatea de astazi. Tineretul isi are radacina in familie. Daca familia a fost sanatoasa, crestina, a avut preoti, duhovnici, atunci si societatea si lumea tineretului a mers pe un drum sanatos.

calugar-monah

Dar dupa, ce lumea s-a supramodernizat, tineretul nostru a fost dezbracat, nu numai de costumatia lui originara, ci si de fondul lui sufletesc. In ultimul timp, lumea s-a modernizat din ce in ce mai mult, a intrat intr-o tehnica oarba.

TEHNICA NE-A LENEVIT, ne-a dus intr-o stare de amortire trupeasca si sufleteasca. E distanta mare intre mama noastra de altadata, care avea de dus cele doua oale la sapa, avea si un copli dupa ea. Daca intri intr-un muzeu sa vezi cusatura de la un epitapf de o frumusete artistica ce iti fura ochii, intelegi ca femeia a fost acolo intr-o oboseala si truda cu nopti nedormite. Astazi, femeia noastra moderna e grabita, ocupata sa faca cariera.

PIERDEREA TIMPULUI ESTE SI MOARTEA SUFLETULUI.

Tehnica a venit pentru acest fapt: sa-i fure omului timpul, sa nu se mai ocupe de cele duhovnicesti, pentru ca avenit conceptia materialista peste noi, ca omul nu mai are suflet. Are numai trup, bunuri de consum care trebuie sa-i fie la dispozitie in orice magazine. Merge 7 sau 12 ore la serviciu, vine acasa, se ingrijeste de o hrana mai putin sanatoasa, pentru ca acum vine si schimbarea genetica a alimentatiei. Omul nu mai are suport sanatos, un sirop sanatos, un ghiveci, o hrana si bautura sanatoasa.

De cand e nascut, copilul traieste intr-un fals. Omul trebuie sa traiasca precum pasarea, unde este libertate deplina. Asa cum pasarea in inaltimi vede nimicnica pamantului, la fel si omul in libertate poate sa-si vada pacatosenia. Noi am luat tehnica aceasta prea devreme, prea abrupt ca sa putem rezista impotriva ei. Omul de astazi se vede in fata televizorului, a calculatorului, unde pierde ore si zile intregi si e furat de tot felul de imagini, incat nu se mai gandeste la icoana lui de altadata, nici la frumusetea cerului, a padurilor, nu se mai opreste la bogatiile tarii noastre.

Copilul nostru nu mai este invatat cu o spovedanie, sa mearga la o biserica, sa cante o cantare bisericeasca, nu mai este invatat sa se adreseze lui Dumnezeu si asta este cel mai mare rau care bantuie tara noastra si viata noastra materiala si spirituala.

CE FACEM NOI CA INDIVIZI?

Daca noi incercam sa ne redresam viata, atunci toata tara va inflori.

Din „Ne vorbeste Parintele Justin” – vol II. Petru Vodă, februarie 2013, Fundaţia Justin Pârvu – ganduridinierusalim.com

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Parintele Ilie Cleopa despre cum sa ne ferim de pacatul de a curvi cu privirea

„Ce să fac, părinte, că eu, când le văd așa dezbrăcate și cu picioarele așa frumoase… Să umblu cu ochii închiși pe stradă?”. „Nu, taică, nu, că ai să cazi în canalizare și ai să-ți rupi gâtul… Să te uiți și să zici: „Doamne, dacă picioarele ei sunt așa de frumoase, dar Tu, Care le-ai făcut, cum trebuie să fii?”

Dapoi, la privire ne-a dat părintele Cleopa leac. Că zicea un student de la ASCOR: „Ce să fac, părinte, că eu, când le văd așa dezbrăcate și cu picioarele așa frumoase… Să umblu cu ochii închiși pe stradă?”. „Nu, taică, nu, că ai să cazi în canalizare și ai să-ți rupi gâtul… Să te uiți și să zici: „Doamne, dacă picioarele ei sunt așa de frumoase, dar Tu, Care le-ai făcut, cum trebuie să fii?”

Omule, când ai înălțat gândul la Dumnezeu se rezolvă problema! E frumoasă, bat-o vina, e dezbrăcată, dar eu sunt omul lui Dumnezeu și vreau o soție mai învelită, mai ascunsă, care să se păstreze pentru mine și să nu facă prea mult probe înainte! Eu nu cred că vreun mire poate să fie fericit cu o mireasă campioană la căsătoriile de probă! Ce-ai simți dacă mireasa ta ți-ar spune în noaptea nunții: „Iubitule, ești cel mai bun. Am probat 215 și ești cel mai bun dintre ei!”. Eu nu cred că există asemenea performanțe, cu proba asta care se propune acum, dar la asta ajungem dacă nu înțelegem gravitatea păcatului curviei care poate fi făcut și cu gândul, cu imaginația!

Să ne uităm mult la icoane și să ne gândim la Dumnezeu. Fetele să se uite în ochii Maicii Domnului, nu în oglindă. Dacă te uiți în oglindă, ți se pare că arăți bine. Uită-te la Maica Domnului: „Maica Domnului, îți place buricul meu?”. Și dacă Maica Domnului zice: „Da, fetița mea, du-te cu el dezvelit la școală și la biserică!”, atunci du-te! Dacă nu, pune-ți haina pe tine că habar nu ai câte păcate faci cu acest buric gol al tău. Nu știi ce fac cei pe care îi ispitești cu trupul tău în gândul lor! Și te mai crezi și fată cuminte!

Iar cu impulsurile, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să recunoaștem că le avem. Maică, așa ne-a făcut Dumnezeu, așa e firea omului după cădere și nu se schimbă până nu devenim sfinți. Toți avem, din naștere, impulsuri de-astea, de la găină până la om… E impulsul vieții care ne cheamă, ne trage să nu-i oprim cursul. Că ar rămâne pământul fără viață. Avem aceleași impulsuri ca și animalele, dar avem putere și chemare să le folosim ca oameni. Dacă nu știm să fim oameni, ne vom lăsa trăiți de ele ca și dobitoacele. Când apare să zici: stai, că eu sunt om, la mine alta e rânduiala.

M-a întrebat un tânăr, mă iertați părinților, într-o școală: „Așa-i că e plăcut să faci sex în grup?”. Și i-am răspuns: „Măi copile, drept să-ți spun, nu știu. Dar cred că e plăcut de vreme ce vedem prin spațiile verzi agitându-se toți câinii din cartier în jurul câte unei cățelușe aflate în călduri… Numai că la oameni e altă rânduială, nu ?”. Apoi, să vă învăț și pe dumneavoastră ce l-am învățat pe el: nimeni nu poate face sex. Sexul e făcut de Doamne-Doamne, te-ai născut cu el și e pus în păstrare acolo în chiloței, lucru sfințit, măi copile. Prin el te-ai născut pe această lume. Dacă semincioara aia nu nimerea cealaltă semincioară nu erai tu, ci era altul și nu te bucurai acum de tine! Acela e organul omenesc prin care lucrează Dumnezeu cu omul ca să aducă acum și aici oameni noi pe lume. Dumnezeu l-a făcut pe om creator, ca El împreună cu omul să aducă pe lume oameni noi. Mai ales împreună cu femeia. Ce minune. Că și bărbatul contribuie acolo, sigur, însămânțează, pe urmă ară de jur-împrejur, închide poarta, păzește pe afară. Dar femeia se lasă mâncată de omul cel nou. Fiul o mănâncă pe dinăuntru, după aceea o mănâncă pe dinafară, pe urmă îi mănâncă zilele… Apoi, se mai și însoară cu o penticostală, îi mănâncă viața toată… E greu tare, dar asta e, ne dăm spre mâncare pe noi înșine ca celălalt să aibă viață. Și toată asta pornește de acolo. Și suntem responsabili. Ce ai făcut cu sămânța ta? Nu vedeți în unele biserici, pe iconostase, în arborele lui Iesei cum a crescut ca om din coapsele lui Iesei? Uitați-vă de unde și-a luat firea omenească! Aveți grijă! Este lucrul lui Dumnezeu acolo și trebuie păstrat cu grijă. Răspundem pentru tot ce și cum facem. Nu ne jucăm cu focul.

Apoi, impulsurile acestea sunt animalice, sunt în noi pentru că noi suntem microcosmos. Avem toate fiarele și dobitoacele în noi, dar ca să le stăpânim și nu să ne lăsăm stăpâniți de ele. Nu vă uitați la cei care vă spun că e bine, că e firesc, că e sănătos. E firesc și sănătos pentru pisici să se lase conduse de aceste porniri, nu și pentru om. Noi suntem oameni, trebuie să le îmblânzim cum fac sfinții cu leii, să ne stea leul la picioare. Impulsurile acelea la un băiat de 17 – 18 ani, și la o tânără sunt ca niște lei care pot să ne devoreze. Nu poți nici să-i dresezi, nu poți nici să-i închizi în grădini zoologice, poți numai să-i îmblânzești dacă tu te sfințești, te înduhovnicești. Și să accepți că ai impulsuri și să accepți că Dumnezeu știe că ai asta și că îți dă putere să le stăpânești. Și să nu-ți otrăvești sufletul cu privirea la lucruri nerușinate, pentru că ce vede ochiul se transmite la hipotalamus. Eu nu știu, iertați-mă, dacă sunt specialiști în sală, e un talamus de acesta pe acolo, care se ocupă cu ce e plăcut și ce e neplăcut. Și ăla nu judecă maică, ăla zice: „hi, ce frumoasă e… a început nunta!”. Și repede trimite comenzi să primești hormonii și puterile de care ai nevoie ca să trăiești nunta. Și, dacă „mireasa” e on line sau pe hârtie, tu te perpelești în focul poftei până cazi în mocirla păcatului. Stai, ce să mai faci, n-ai încotro! Să nu te mai uiți, aia să faci! Să te păzești, să te aperi, să fii stăpân pe tine și, mai ales, să strigi la adevăratul tău Stăpân, Dumnezeu! Cum să faci să nu te uiți? Un părinte dădea un leac. Astăzi când pornografia a crescut atât de mult și când nu putem să umblăm cu ochii închiși, că ne calcă tramvaiul, cădem în canalizare, să privim fără să judecăm și să ne ducem acasă să ne vindecăm privirea uitându-ne la icoane, privindu-L pe Cel prezent acolo și spunându-I toată neputința și durerea noastră. Nu vedeți ce foame de icoane s-a făcut în viața noastră? Cum ne umplem pereții? Înainte era o icoană în casă și eram bucuroși. Acum punem icoane peste tot. De ce? Ca să contracarăm această violență, această violență drăcească care vine peste noi.

Așadar, nu se face sex. Sexul ți l-a făcut Dumnezeu și tu îl folosești mai mult sau mai puțin după voia lui Dumnezeu, adică mai mult sau mai puțin adecvat. Și tu răspunzi de ce ai făcut cu mâna ta, ce ai făcut cu ochii tăi, ce-ai făcut cu piciorul tău, ce-ai făcut cu ce numești tu sex. Dumnezeu te întreabă ce ai făcut cu darurile Lui. Tot ce a făcut Dumnezeu e minunat! Urâtul e făcut de noi. Noi nu putem face decât să ne bucurăm mulțumind de darul vieții și al creației, sau să profanăm totul mutilându-ne pe noi înșine pentru vecie! Să nu ne jucăm cu focul, pentru că ofertele răului sunt foarte mari, dar prețul, costul e boală și suferință acum, și moarte la capătul lor! Eu ascult atâtea suspine, atâția tineri, atâția copii care vor să scape de păcat, de păcatul masturbării, de păcatul pornografiei, și părinții lor nu știu nimic. E jale! Dar te poți ridica! Acum! Dumnezeu te-a făcut să stai drept, în picioare! – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie