Cine este personajul Jared Kushner, ginerele evreu a lui Donald Trump? Unii zic antihristul, altii inainte-mergatorul antihristului.

Nu stiu daca acest personaj este antihristul sau inainte-mergatorul lui, caracteristici asemanatoare are, asa cum este explicat si in clipul de mai sus. Daca ne gandim insa la peofetiile unor Sfinti Parinti legate de faptul ca antihristul s-a nascut deja si degradarea totala a societatii in care traime, care de asemenea a fost profetita, totul pare si mai plauzibil.

Evreii cu siguranta il cer apasat pe „mesia” lor, ati vazut si in clip cum pur si simplu parca ii ordona lui Dumnezeu sa-l trimita, dar ei nu stiu  saracii insa pe cine vor sa bage in casa.

Pregatirile pentru constructia Celui de al III-lea Templu de la Ierusalim au intrat in linie dreapta. Un rabin chiar a „profetit”: „Mesia” va veni pana la sfarsitul anului

Sa urmarim cu atentie si alte profetii ale sfintilor parinti, cum sunt parintii Elpidie si Nectarie Moulatsiotis care ne spun ca Papa este inainte mergatorul celui rau, asa ca e de urmarit o posibila viitoare legatura intre cei doi, daca acesta este intr-adevar antihristul.

Urmariti va rog si:

De uramrit si:

Reclame

Vedeniile Starețului Antonie – Vremurile de pe urmă

Vremurile de pe urmă. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odată dispare meticulozitatea expunerii. Uite cum Scriptura e plină de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de înţeles, căci ştim că scriau oameni inspiraţi de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos.

Indracirea oamenilor

Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de îndrăcire a omenirii. Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare a tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi, setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora – catastrofele terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ. Însuşi Mântuitorul spunea că ziua şi ora sfârşitului nimeni nu o ştie, doar Tatăl. Trebuie să veghezi ca să nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel rău când dau buzna tâlharii. Nu e nicio aluzie în Scriptură la o dată anume, sau la un soroc lăsat, ca să poată fi făcut vreun calcul.

Dar omul întotdeauna se străduieşte să pătrundă cu mintea sa căile Domnului. Câte încercări au făcut să numească anul cu pricina – în zadar! Subit va fi acest sfârşit, adică neaşteptat. Şi aici apare senzaţia contradicţiei – Evanghelia va fi propovăduită întregii creaţii, ştim că acesta este unul dintre semnele sfârşitului lumii, iar glasul trâmbiţei Arhanghelului va fi neaşteptat. Nu e nimic de mirare aici şi nu-i nicio contradicţie. Şi iudeii au aşteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul şi proorocirile, dar a venit Mântuitorul şi nici într-o locuinţă omenească nu s-a găsit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc!

Ei primii aveau să audă Vestea cea Bună din gura Domnului Însuşi. Şi ce? Întâi „osana”, iar peste câteva zile – „răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Această Veste Bună le era incomodă, le strica liniştea, modul obişnuit de viaţă. Mai simplă şi mai accesibilă era învăţătura omenească, învăţăturile bătrânilor, pe care le-au şi urmat. Conform lor, aşteaptă şi acum venirea lui mesia ca împărat al împăraţilor, pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. Şi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist.

Aşa şi acum, toţi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învăţăturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urmă, şi vor merge după învăţăturile omeneşti, vor respinge adevărul, se vor mulţumi cu poveşti, aşa cum ne avertizează Apostolul. Nu le e comodă lor, le încurcă modul de viaţă format din deprinderea de a-şi satisface poftele. Şi vor huli, şi vor batjocori peste măsură Biserica ce le-a dat Sfânta Scriptură. Păcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcă. Pentru că Biserica este vasul plin de Duhul Sfânt, iar el este Duhul Adevărului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihănitei lumi a naturii primordiale şi a duhului, ci al lumii căzute în păcat. Al lumii desfigurate de poftă, muribunde, care vrea să şi-i facă copărtaşi ai pieirii sale pe cât mai mulţi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. (…)

Şi cel din urmă care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poartă un nume al său – pentru rău, aceasta e prea mult şi pur şi simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnă anti Hristos, duşman al lui Hristos. Toate acţiunile lui, pe de o parte, sunt îndreptate către o imitare a lui Hristos. Întâi de toate, să atragă oamenii de partea sa, astfel încât ei să-l urmeze de bunăvoie, nu forţaţi, cu toate că nici aşa nu se va lipsi de „anti”. Pe de altă parte, aceasta e o cale cu totul opusă celei a lui Hristos.

Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pământ, şi e dulce, încununată în Cer, în lăcaşurile împăratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pământ nu e dulce, iar sfârşitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulţi vor vrea să fie atraşi de amăgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înşişi oamenii care vor fi de acord să primească semnul satanei, semnul de împotrivire faţă de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit şi îi vor trimite pe cei drepţi la chinuri. Primii creştini primeau chinurile în faţa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mărturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de către oameni învăţaţi de duhurile răutăţii, care se vor afla de faţă.

Iată încă un rău pricinuit de stăpânii televiziunii – faptul că îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Această învăţătură se desfăşoară din plin: din toate părţile oamenii sunt priviţi de monştri! Îi numesc acum extraterestri sau nu mai ştiu cum, dar aceştia sunt draci. Va trece timpul şi ei se vor arăta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului şi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei!

Vedeniile Starețului Antonie – ganduridinierusalim.com

Urmariti va rog cu mare atentie si rubrica: Vremurile din urma

A sosit vremea CERNERII!

“Indraznesc sa spun acum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”, sa “deosebim vremea”(Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El.

iad

Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ’50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc – si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1). Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7). Comunismul a lovit cu sabia; “New Age”-ul – mai ales cu minciunile acestui veac trecator: caci a inceput “ceasul lor, si stapania intunerecului“ (Lc. 22, 53). Si daca “s-a dat lor stapanire” (Apoc. 13, 7), cine va putea sta impotriva voii lui Dumnezeu? Dar, lui Dumnezeu voim noi a sta impotriva? Cum, atunci, vom fi lui Biserica, si Mireasa Hristosului Lui?

Caci judecand dupa Scripturi, precum si dupa privelistea care ne inconjoara, nevoie este de acest necaz, pentru ca Biserica – adica noi – sa se curete de toate preacurviile ei, sa se spele de toata necuratia ei (Iez. cap. 16), sa se “lamureasca”, intru cele din urma, ca aurul in cuptorul ispitirii, sa se lepede de tot ce este strain sfinteniei ei, sa se smereasca pana in sfarsit, sa se gateasca Mireasa in asteptarea Mirelui (Apoc. 22, 16-17).

Acum va trebui sa se lamureasca credinta noastra; acum se va vedea, in sfarsit, ce va fi fost Biserică – si ce nu; acum – care va fi fost acel “popor binecredincios de pretutindenea” (cf. Liturghierelor recente), si ce anume va ramanea “neclatit de portile iadului” (Mt. 16, 18)… si ce va trebui sa cada. Nevoie este de acest “necaz“ (Tes. 5, 3), pentru ca acum, in sfarsit, Vremea sta sa nasca Vesnicia.

Infricosatoare lucruri… dar nu “bagandu-ne capul in nisip”. ca strutul, ne vom pregati pentru ceea ce nu vom putea stavili. Infricosata vreme; dar, daca de la Dumnezeu ingaduita – mantuitoare. “Acum mai aproape este noua mantuirea decat am crezut” (Rom. 13, 11), si decat cand au crezut stramosii nostri; ca in zilele Sfantului Ioan Botezatorul doar “se apropiase” Imparatia Cerurilor (Mt. 3, 2), acum este “langa usi“ (Mc. 13, 29), si “mladitele smochinului” vestesc vara (Mc. 13, 28).

Acum a si inceput acea vreme cand “cel ce nedreptateste – mai nedreptateasca, si cel ce spurca – mai spurce” (Apoc. 22, 11) – si oare nu s-a umplut intreg globul pamanesc de “promiscuitate” si de libertinaj neinfranat, ca cele de negandit in urma cu vreo treizeci de ani – acum sunt “moneda curenta”? – dar, desi mai putin vadit, si vremea cand “si cel drept mai faca dreptate, si cel sfant mai sfinteasca-se“, ca “Cel ce este sa vie va veni, si nu va [mai] zabovi“, si “plata Lui in mana Lui” (Evr. 10, 37 si Apoc. 22, 11-12) pentru fiecare.

Vremea este ca Biserica sa se intoarca intru ale sale, sa ne reinvatam mai multa incredere in Dumnezeu decat in cele vazute si “mai la indemana“, si sa ne sprijinim mai mult pe mijloacele lui Dumnezeu, decat pe mijloacele acestei lumi; iar aceasta, indeosebi cand aceste mijloace ne silesc sa imbratisam si atitudinile acestei lumi, punand deoparte, fie si provizoriu, poruncile lui Hristos. Ca astazi, de ne vom afla despartiti de Hristos, ce ne vom face, de la noi insine, cand ne vor intampina “portile iadului“ (Ier. 12, 5)? – “Nu intru putere mare, nici intru tarie, ci intru Duhul Meu, zice Domnul Atottiitorul” (Zah. 4, 6)”.

Fragment important din: “Scrisoare catre un Arhiereu” – Parintele Rafail Noica (“Cultura duhului“) – ganduridinierusalim.com

Urmariti va rog cu mare atentie si celelate articole de la categoria: Vremurile din urma

Profetia Parintelui Ilie Cleopa despre momentul cand vine Sfarsitul Lumii

Apocalipsa - cei patru calareti

Cand si cum anume va fi sfarsitul lumii numai singur Dumnezeu stie. El ne-a descoperit unele semne in Sfanta Evanghelie si prin Sfintii Apostoli. Dintre acestea, doua semne sunt cele mai puternice, anume : slabirea tot mai mare a credintei in Dumnezeu si imputinarea iubirii crestine intre oameni, incepand cu familia. Alte doua semne cumplite ale sfarsitului veacurilor sunt inmultirea tot mai mult a sectelor, prin asa numitii ” prooroci mincinosi ” si desfrau, care se vor raspandi, cum deja se vede pe tot pamantul. Mai ales desfraul prin partea femeiasca va fi cumplit in vremea de pe urma. Noi atata stim : cand se vor inmulti pacatele peste masura si vor ajunge la culme, atunci va veni sfarsitul lumii. Părintele Cleopa Ilie – ganduridelaierusalim.ro

Sa ne amintim ce spun si alti parinti despre vremurile sfarsitului:

Profețiile Arhimandritului Gavriil despre vremurile lui antihrist

În perioada vremurilor de pe urmă nu vă uitaţi la cer: aţi putea fi înşelaţi de minunile ce se vor petrece acolo – puteţi să greşiţi şi să vă pierdeţi.

arhim_Gavriil_Urghebadze (1)

Adepţii lui antihrist vor umbla dezgoliţi. Creştinii însă vor fi îmbrăcaţi cuviincios. Conform canoanelor bisericeşti femeia nu trebuie să poarte haine bărbăteşti. Îmbrăcămintea omului arată starea lui duhovnicească.

Diavolul are 666 de mreje. În timpurile lui antihrist oamenii vor aştepta salvarea din cosmos. Aceasta va fi cea mai mare înşelare (momeală) a diavolului: omenirea va cere ajutor de la extratereştri, neştiind că aceea sunt demoni.
Despre lupta sfinţilor proroci Enoh şi Ilie cu antihristul se va transmite la televizor.
Când icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de la Iviru („Portăriţa”) va purcede să părăsească Athosul, va începe dangătul clopotelor, bisericile în mod văzut i se vor închina, pentru a o petrece. Toate acestea vor fi arătate la televizor.
Aceasta-i mila Domnului”, spunea stareţul.

Va veni timpul, oamenii vor pleca în munţi. Dar să nu vă duceţi câte unul… În păduri şi munţi să mergeţi în grupuri mici.
Pentru creştini cel mai mare chin va fi faptul, că ei singuri vor pleca în păduri, apropiaţii lor însă vor primi pecetea lui antihrist. Produsele pe care pun semnul lui antihrist nu vă pot dăuna. Aceasta încă nu este pecetea. Trebuie rostită rugăciunea „Tatăl nostru”, de însemnat cu sfânta cruce, de stropit cu aghiasmă şi astfel se va sfinţi orice hrană.
Dacă vei fura, vei încălca una dintre cele zece porunci. Cine va proceda astfel îl va primi pe antihrist.
Omul credincios va nădăjdui în Dumnezeu. Iar Domnul în ultimele vremuri va săvârşi aşa minuni pentru poporul său, încât o mică frunzuliţă din copac îi va ajunge pentru o lună întreagă. Şi pământul nu va scădea; îi vei face cruce şi îţi va da pâine.
Nu vă temeţi. Principalul este să nu fie primită pecetea lui antihrist pe mâna dreaptă şi pe frunte.
Nu mâncaţi pâinea celui care a primit pecetea lui antihrist.

În ultimele vremuri adepţii lui antihrist vor umbla la biserică, se vor boteza şi vor predica poruncile evanghelice. Însă nu-i credeţi pe cei care nu au fapte bune. Doar după fapte se poate recunoaşte adevăratul creştin.
Credinţa adevărată îşi află loc în inimă, şi nu în minte (raţiune). Antihrist va fi urmat de cel ce are credinţa în minte, iar cel ce are credinţă în inimă, lesne îl va recunoaşte.
Acum se încep evenimente importante. Astfel de pericol n-a fost pe pământ de la facerea lumii. Este ultimul… Imaginaţi-vă mama a cinci copii: cum poate să-i hrănească, fără a primi pecetea lui antihrist? Vedeţi ce curse întinde antihristul oamenilor. La început aceasta se va face benevol. Dar când antihristul se va înscăuna şi va deveni stăpânul lumii, îi va impune pe toţi să primească această pecete. Pe cei care nu o vor primi îi va declara trădători. Atunci va trebui de plecat în păduri; grupuri a câte zece-cincisprezece oameni. Însă nu vă duceţi câte unul sau doi: nu vă veţi salva… Veţi fi păziţi de Duhul Sfânt. Niciodată să nu vă pierdeţi nădejdea. Dumnezeu vă va da înţelepciune cum să procedaţi. La sfârşitul vremurilor oamenii se vor mântui prin dragostea, smerenie şi bunătate. Bunătatea va deschide porţile Raiului, smerenia îi va duce încolo, iar dragostea îl va arăta pe Dumnezeu.

Arhimandritul Gavriil (Urghebadze) 1929 -1995 – ganduriledinierusalim.com

Studiati va rog cu atentie si categoria: Profetii

Parintele Serafim Badila ne vorbeste despre vremurile lui Antihrist

La conferinta „Dictatura si martiraj”, Parintele Serafim Badila a vorbit despre cum vor rezista crestinii in vremurile lui Antihrist si despre misiunea noastra de crestini ortodocsi. Parintele a subliniat rolul mamelor crestine pentru nasterea oamenilor care schimba infatisarea lumii – 2009

Urmariti va rog si alte subiecte interesante la rubrica: Profetii.

Se apropie vremea marturisirii – NU actelor cu cip!

Toţi cei care ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numãrului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprezentanţii autoritãţii civile, care prezintã aceste mãsuri, ci şi pe unii clerici şi frati mireni care, poate bine intenţionati, susţin cã îndosarierea electronicã şi Acordul Schengen nu au însemnãtate teologicã şi, prin urmare, nu este îndreptãţitã o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar cã folosirea numãrului 666 nu are importanţã, deoarece acest numãr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însã cã, potrivit duhului Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Pãrinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înşealã şi rãtãcesc şi pe alţii. S-a demonstrat de cãtre oameni de ştiintã şi politicieni de marcã faptul cã Acordul Schengen şi îndosarierea electronicã ating persoana umanã, adicã chipul lui Dumnezeu şi constituie o ameninţare la adresa libertãţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranitãţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiintei noastre creştin-ortodoxe şi moralei creştine ?

protest-cip-biometric1_or

Biserica noastrã Ortodoxã nu numai cã n-a aplicat principiul: “taie-mã, turcule, sã mã sfinţesc”, ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberarea neamului de sub turci în 1821. Însã şi atunci existau câţiva mai cãpãtuiţi care spuneau cã nu trebuie sã se porneascã lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi sã-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru Credinta Sfântã şi pentru eliberarea Patriei”.

Câţiva ar spune cã acum nu avem nici un cotropitor pãgîn de înfruntat. Aceasta însã este o afirmaţie şi mai periculoasã. Cei ce comploteazã împotriva libertãţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarãşi” ai nostri în Uniunea Europeanã. Însã care Europã? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cãrora se ascunde oligarhia?Aceastã oligarhie vrea ca supuşii sãi sã fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele Inchizitor” al lui Dostoievski. Este oare o cutezanţã a face paralelã între aceastã Uniune Europeanã (cu NATO-ul sãu şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţã a statelor europene care, în veacul al 19-lea a fãcut tot posibilul spre a înãbuşi mişcãrile de eliberare a popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare? Nu este oare vrednic de mirare faptul cã acea Sfântã Alianţã, la fel ca şi Uniunea Europeanã de astãzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci? Ba chiar, pentru cei care nu vor sã închidã ochii şi vãd lucrurile în profunzime, este limpede cã noile structuri impuse de Uniunea Europeanã prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe.

Aceasta înseamnã cã Biserica Ortodoxã va înceta a mai fi consideratã drept religie oficialã a statului, învãţãmîntul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit sã nu efectueze serviciul militar, ci sã facã stagiu social, adicã sã ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical care a unit dintotdeauna neamul nostru cu Biserica, hrãnindu-l cu sevã de viaţã dãtãtoare, îndeosebi în perioadele foarte critice. Aceasta, desigur, satisface Europa catolicã şi protestantã care face tot ce poate pentru a umili popoarele ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezmembra şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, servesc acestor planuri, aşteaptã sã vadã împotrivirea noastrã la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronicã. Dacã nu ne vom opune cu hotãrîre, vor înainta încet-încet cãtre deplina noastrã “europenizare”, adicã deplina îngrãdire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii elene. Este caracteristic faptul cã eterodocsii (neortodocsii-n.n.) din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisã (vizibil) şi apartenenţa religioasã.

Sã ajungem acum la numãrul 666. Acest numãr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui antihrist, aşa dupã cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însã la fel cu alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referã la limite de timp sau la numãrul membrilor Împãrãţiei lui Dumnezeu. Numãrul 666 are legãturã directã (este unit) cu persoana lui antihrist, de aceea si utilizarea lui are un alt fel de însemnãtate în constiinta credinciosilor crestini. Faptul cã este simbol şi nu însuşi antihrist nu-i diminueazã importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrãdi pe creştini. Dacã nu este folosit cu aceste intenţii, de pildã la numerotarea clãdirilor unei strãzi foarte lungi, ori a paginilor unei cãrţi, este un numãr ca oricare altul şi de aceea nu creeazã probleme. Dacã este întrebuinţat însã cu intenţie, asa cum se vede în cazul Bar Code, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie sã fie condamnat de cãtre orice crestin conştient. Întrebarea de ce se insistã pe numãrul 666 şi nu pe un alt numãr dacã, aşa cum spun cei care îl folosesc, nu existã nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, sã ne impunã numãrul 666, îndeosebi pe acte cu desãvîrşire personale pe care le purtãm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.

Zic unii fraţi cã numãrul 666 de pe buletin sau cã posibila marcare pe mânã sau pe frunte nu ne pot priva de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevãrat, nu ne pot priva când ni se impun cu forţa, adicã atunci când ne leagã şi ne marcheazã, ori dacã lipesc pe noi forţat cartele electronice. Când însã le primim cu voia noastrã, atunci desigur cã harul lui Dumnezeu se va îndepãrta de la noi, deoarece nu L-am mãrturisit pe Hristos si deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţã, ori din împuţinarea sufleteascã, am primit simbolul lui antihrist. Cei care spun mulţimilor cã “nu conteazã numãrul 666, luaţi buletinele electronice”, nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumã. Nu-şi pun problema cã poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor. Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerãm cã înjosesc persoana umanã.

Cum sã purtãm un act în care vor fi înscrise o multime de informatii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi strãinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, sã le modifice în defavoarea noastrã? Nu le primim nici datoritã faptului cã, avînd numãrul 666, le considerãm ca o lepãdare de Hristos. Nimãnui nu-i este îngãduit sã-şi punã în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de opiniile unor cuvioşi Pãrinţi contemporani care au scris asupra acestei teme. Fericitul pãrinte Paisie scria în 1988: “Iarãşi, din pãcate, câţiva ştiutori îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca sã nu se supere.  Nu conteazã, nu este nimic, ajunge doar sã credeţi lãuntric!  În timp ce îl vedem pe Apostolul Petru cã s-a lepãdat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepãdare. Aceştia se leapãdã de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost datã la botez:  Pecetea darului Sfântului Duh, prin primirea pecetei lui antihrist şi mai zic cã Îl au în ei pe Hristos!”

Pe aceastã temã a fost categoric şi fericitul pãrinte Epifanie Teodoropol: “Dacã, aşadar, cu adevãrat noile buletine poartã numãrul 666, dacã acest numãr va fi folosit dinadins, ca având legãturã cu antihrist, este de neconceput sã purtãm asupra noastrã simbolul sãu. Însã chiar şi dacã acest numãr nu este pus intenţionat, adicã drept simbol al lui antihrist, ci ca un simplu numãr între multe altele, pentru cã aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipotezã, deoarece nu existã nici un indiciu pentru aceasta – aceste buletine de identitate care ne provoacã sensibilitatea religioasã prin folosirea unui numãr dubios sunt cu totul de neacceptat. NU LE VOM PRIMI”.

De asemenea, sunt vrednic de însemnat şi cele spuse de pãrintele Eusebios Vittis: “Sã ştim noi înşine, şi sã spunem şi altora cã, de scrie cineva numele lui antihrist pe pecete, sau numãrul sãu, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa:  cel ce are semnul, adicã NUMELE fiarei sau NUMÃRUL NUMELUI fiarei  (Apoc.13:17). Prin urmare nu existã diferenţã între nume şi numãr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic cã numãrul 666 nu este nimic, este doar un simplu numãr. Ei bine, la fel se întîmplã şi cu 666, asa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest numãr blestemat se leapãdã de Hristos, adicã iese de sub stãpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însãşi Scriptura. Cã acum unii vor sã-şi închipuie cã Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scripturã, nu de dânşii. Hristos s-a dãruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim şi pe nimeni altul. Pentru noi orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Sã punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de mãriţi ar fi ei?”

Dupã cum am fost înştiintat, ministrul de externe (al Greciei-n.n.), la o conferinţã de presã televizatã, a spus cã nu crede în existenta diavolului. Este dreptul sãu de a crede ori a nu crede. Noi însã, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem cã existã diavol, aşa cum învaţã Sfânta Evanghelie şi îi cerem domnului ministru sã ne respecte aceastã credinţã.Însã nu existã numai diavolul, existã şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incert pericolul de a apãrea şi pe viitor astfel de oameni, gãsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi? Mare parte a poporului nostru este profund neliniştitã de aceastã temã. Personal cred cã aceastã nelinişte a poporului nostru trebuie sã ne îngrijoreze. Dupã pãrerea noastrã, prin aceastã nelinişte se exprimã conştiinta Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alãturã poporului. De la conducãtorii nostri aşteptãm sã ne apere libertãţile, demnitatea persoanei şi sã respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu sã ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevãrat democratic.

Oricum ar fi lucrurile, noi, cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când dupã adevãratul Dumnezeu şi când dupã Baal, asa cum a fãcut vechiul Israel.  Considerãm cã pentru toţi ortodocşii crestini este o ocazie de a-L mãrturisi pe Hristos, oricât i-ar costa şi cã astfel şi în zilele noastre va strãluci iarãşi convingerea eroicã şi martiricã a ortodocşilor. Cred cã Bunul Dumnezeu, Care îngãduie sã trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare, în dulci şi mântuitoare.

Arhimandrit Gheorghios Kapsanis, EgumenManastirea Dionisiu din  Sf.Munte Athos

(Sfântul Munte, 12/25 iulie 1997;  “En Sinidisei”, august 1997, p. 13) | desprevremuriledinurma.ro

Sursa: pelerinortodox.com

Cititi va rog si alte subiecte interesante despre implanturi la categoria: Cipuri.