6 Iulie Sfintii zilei de astazi

În aceasta luna, în ziua a sasea, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Sisoe cel Mare.

Sfantul Sisoe cel MareLuând asupra lui Crucea Domnului Nostru încă din tinereţe, preafericitul nostru Părinte Sisoe se retrase în puştiul Schetis (adică „al Schitului”). Înainta atât de repede pe calea virtuţii şi în lupta ascetica încât fu în curând considerat de toţi drept modelul de călugăr. La puţin timp după moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis şi Nitria începeau să fie populate cu prea multă lume, el se hotăra să meargă în partea interioară a muntelui, unde trăise marele patriarh al pustiului, şi care era pe atunci părăsită din cauza invaziilor barbare (prin 357). Rămase acolo 72 de ani, urmând în toate pe Sfântul Antonie. Un frate îl întrebă într-o zi dacă a ajuns la măsura lui avva Antonie. El îi răspunse : „Dacă aş avea unul din gândurile avvei Antonie, aş deveni cu totul ca de foc ; cunosc însă un om care, cu trudă, poate să ducă gândirea avvei Antonie”. Primea hrana din când în când printr-un călugăr venit de la Pispir, dar se întâmplă o dată ca acesta să întârzie aproape zece luni. Cum mergea prin munte, Sisoe întâlni un vânător, venit din Faran (Sinai), care nu văzuse pe nimeni de 11 luni. Bătrânul se întoarse atunci în chilia sa şi lovindu-se peste piept îşi spuse : „Iată, credeai că ai făcut lucru mare, dar tu nu eşti nici măcar la nivelul acestui mirean !”.

Printre virtuţile care îi împodobeau inima, excela înainte de toate în smerenie şi îi învaţă pe cei care îl vizitau ca aceasta se poate obţine mai întâi prin abstinenţă, apoi prin rugăciune şi în sfârşit forţându-ne să ne considerăm în orice împrejurări inferiori tuturor oamenilor. Îi plăcea atât de mult să postească şi era atât de cufundat în rugăciune încât rămânea zile întregi fără să se îngrijească de mâncare iar când discipolul său, Avram, îi atrăgea atenţia, el răspundea cu simplitate : „Nu am mâncat noi, copilul meu ?” – Celălalt răspuzându-i că nu, el spunea : „Dacă nu am mâncat, adu şi hai să mâncam”.

Fiul unui om care venise să îl viziteze pe bătrân pe munte murise pe drum iar tatăl, fără să se tulbure, îl aduse cu încredere la bătrân şi se închina lui cu fiul său. Apoi ieşi. Sfântul, gândindu-se că tânărul rămăsese prosternat din respect, îi spuse : „Scoală-te, ieşi afară !”. Pe data defunctul se ridică şi ieşi.

Oprindu-se într-o zi lângă mormântul lui Alexandru cel Mare, bătrânul contemplă cu stupoare zădărnicia slavei pământeşti şi vărsă lacrimi pentru soarta comună a tuturor oamenilor (acest episod nu se afla în apoftegmele din Patericul egiptean dar face obiectul reprezentării Sfântului, care a devenit tema clasică a „amintirii morţii” în programul iconografic al Manăstirilor.). Apoi reveni în chilia sa, pentru a-şi continua nevoinţele în aşteptarea Domnului. Unui frate care căzuse în păcat de mai multe ori îi spuse : „Ridică-te încă o dată şi încă o dată” – „Până când ?” întrebă fratele. – Bătrânul răspunse : „Până când vei fi găsit (de moarte) ori în bine ori în păcat. Căci omul se prezintă la judecata în starea în care a fost găsit”.

Terminându-şi calea vieţii sale, Sfântul Sisoe era gata să moară şi pe când Părinţii erau aşezaţi în jurul lui, fata să străluci dintr-odată că soarele. Iar el le zise : „Iată că vine avva Antonie”. La puţin timp spuse : „Iată ceata Proorocilor„. Faţa să străluci şi mai tare şi el spuse : „Iată că vine ceata Apostolilor„. Apoi faţa i se lumină şi el părea să stea de vorbă cu un personaj nevăzut. Părinţii îl întrebară cu cine vorbeşte iar el răspunse : „Iată îngerii venind să mă ia iar eu îi implor să mă lase să fac puţină pocăinţa”. Bătrânii i-au replicat : „Dar tu nu mai ai nevoie să faci canon, Părinte”. El răspunse atunci plângând : „Adevărat vă spun că nu am nici măcar conştiinţa de a fi la început”. Părinţii se minunară de o asemenea smerenie şi înţeleseră că el ajunsese la desăvârşire. Faţa lui deveni atunci dintr-odată mai strălucitoare ca soarele şi toţi cei prezenţi fură cuprinşi de spaimă. Bătrânul murmură : „Priviţi, Domnul vine şi El spune „Aduceţi-mi chivotul pustiei”. Cu aceste cuvinte Sfântul Sisoe îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Ca un fulger a scăpărat şi tot locul fu cuprins de bună mireasmă.

Din zicerile cuviosului Sisoe cel Mare din Patericul Egiptean.

Tot în aceasta zi, pomenirea nevointei Sfintei Mucenite Lucia fecioara si a lui Rix Vicarul si a altor multi care în Campania au patimit.

Sf. Muceniţă Lucia, născută în provincia italiană Campania, şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu de mică, trăind în sărăcie şi castitate. Pe când era doar o copilă, Lucia a fost luată prizonieră de Rix Vicarul şi dusă într-un loc străin, obligând-o pe fecioară să jertfească la idoli. Însă ea şi-a mărturisit cu curaj credinţa creştină fiind gata să îndure şi torturi pentru Hristos. Văzând acestea Rix a rămas profund impresionat de credinţa Luciei, astfel încât i-a permis ei şi servitorilor ei să stea într-o casă singuri ca să se poată ruga în voie. De câte ori trebuia să plece la luptă, Rix venea cu respect la Sf. Lucia şi o ruga să se roage pentru el ca să se întoarcă victorios.

După 20 de ani, aflând că împăratul Diocleţian a început prigoana împotriva creştinilor, Sf. Lucia i-a cerut lui Rix să o lase să meargă înapoi în Italia. Ea îşi dorea să-L slăvească pe Dumnezeu împreună cu compatrioţii săi. La acea vreme, Sf. Lucia reuşise să-l convingă pe Rix să treacă la creştinism, acesta ajungâng chiar să-şi dorească mucenicia pentru Hristos. Lăsând în urmă proprietăţile şi familia, a plecat la Roma cu Sf. Lucia. Prefectul roman de pe-atunci, Aelius, i-a condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia. După ei au mai fost decapitaţi sfinţii mucenici Antoninus, Lucian, Isidore, Dion, Diodorus, Cutonis, Arnosus, Capicus and Satyrus, în total 24 de mucenici au suferit împreună cu Sf. Lucia şi Rix.

Aceasta sfânta Lucia nu trebuie confundată cu Fecioara Lucia, muceniţa din Siracuza, prăznuită în 13 decembrie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor douazeci si patru de Mucenici care împreuna cu Lucia si cu Rix au marturisit, si de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintitului Mucenic Astie, episcopul Dirahiei.

Acesta a trăit în zilele împăratului Traian şi ale ighemonului Agricolă. Fiind prins de cei mai mari ai cetăţii şi neplecându-se a jertfi la idoli, a fost adus la Agricola şi bătut cu bice cu plumb şi cu vine de bou. Şi rămânând în credinţă în Hristos, l-au uns cu miere şi l-au spânzurat deasupra zidului cu faţa în sus, pe vremea secerii, când ardea soarele. Şi chinuindu-se fericitul de mâncărimea muştelor şi a viespilor, şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Arhip si Filimon si Sfintii Mucenici Apolonie, Alexandrion, Epimah si Onisim, care în felurite chipuri au patimit.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfintilor mucenici Asterius, Marta, Marin, Audifax, Habakkuk, Cyrenus, Valentin Preotul şi mulţi alţii împreună cu ei din Roma.

În timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), Sf. Marin împreună cu soţia lui Marta şi fiii Audifax şi Habakkuk au călătorit din Persia la Roma pentru a se închina la mormintele Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Chiar în acea perioadă Biserica Romană suferea persecuţii şi execuţii dure. Sf. Marin împreună cu familia i-au ajutat pe creştinii din închisori şi au recuperat trupurile mucenicilor ucişi. Unul dintre prizonierii închişi şi munciţi pentru credinţa sa a fost Cyrenus, pe care l-au ajutat mult.

Persecuţiile au luat repede amploare şi la un moment dat erau 260 de creştini întemniţaţi, printre care şi tribunul Vlastus, care au fost condamnaţi de tribunal să sape şanţuri de-a lungul Văii Salerian, unde au fost executaţi de arcaşi. Auzind de aceste crime odioase, Marin cu familia şi preotul Ioan au mers noaptea să ridice trupurile martirilor spre a le îngropa în catacombe. Mai târziu s-au întors după Sf. Cyrenus dar nu l-au mai găsit pentru că acesta a fost executat cu o zi înainte iar corpul i-a fost aruncat în râul Tibru. Făcându-şi datoria de creştini, Sfinţii Marin şi Marta i-au recuperat trupul din apă şi l-au îngropat creştineşte. Cu ajutorul Sf. Episcop Calist creştinii slujeau pe ascuns sfintele slujbe şi se ascundeau de asupritori.

Pentru faptele lor creştineşti familia sfântă a fost vrednică de a primi mucenicia pentru slava lui Dumnezeu. Păgânii i-au decapitat pe curajoşii mărturisitori Valentin Preotul şi pe grădinarul său Asterie pe care el însuşi l-a convertit, împreună cu sfinţii din Persia. Din ordinul împăratului, Sfinţii Marin, Audifax şi Habakkuk au fost decapitaţi în anul 269 şi Sf. Marta  a fost înecată într-un râu.

Moaştele sfinţilor sunt în Roma în Biserica Sf. Ioan Pustnicul iar moaştele Sf. Valentin se află în Biserica Sf. Muceniţe Paraskeva.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie06.htm

Reclame

Autopsia baietelului palestinian ucis in Israel releva faptul ca Abu Khdeir a fost ars de viu!

Baietelul palestinian Muhammad Abu Khdeir, în vârstă de 16 ani al cărui corp a fost găsit într-o pădure de langa Ierusalim miercurea trecută, a fost ars de viu, în conformitate cu procurorul palestinian General Muhammad Abd al-Ghani Uweili, informeaza theuglytruth.

jewishbutcher

Agentia independentă palestiniana de știri Ma’an citatata de Uweili a declarat ca raportul preliminar al autopsiei a arătat ca plămânii si tractul respiratorale victimei contineau funingine, indicând clar ca baietelul a fost în viață și respira în timp ce a fost ars.

Poliția israelieana a declarat ca circumstanțele din spatele uciderii lui Abu Khdeir rămân neclare, dar palestinienii cred că el a fost răpit și ucis de dreapta israelieana ca răzbunare pentru uciderea a trei tineri israeliene în Cisiordania luna trecută.

Tinerii israelieni au fost ingropati cu o zi inainte de dispartitia lui Abu Khdeir.

Autopsia a arătat de asemenea că Abu Khdeir a fost injunghiat cu un obiect contondent in partea dreapta a capului, dar a murit in urma unor complicatii datorita arsurilor, a spus Uweili. Corpul a avut 90 la suta arsuri de diferite grade.

Rezultatul autopsiei va fi facut public in cel mai scurt timp.

Autopsia a fost efectuată la institutul medico-legal al Israelului Abu Kabir în prezența legistului palestinian Dr. Sabir al-Aloul, director al Institutului de Medicină Legală al Universitatii Al-Quds . Probe de țesut și fluide au fost luate pentru testare.

Cititi si alte subiecte interesante la rubrica: Evrei.

SFÂNTUL IOV DE UGLEA. Primul sfânt contemporan din Maramureş, canonizat!

Sfantul IovLa 60 de kilometri de Sighetu Marmaţiei, în „Maramureşul mic” din dreapta Tisei se află moaştele întregi şi binemirositoare ale Sf. Iov de Uglea. Puţini ştiu însă că, Sfântul, canonizat în 2008 de Biserica din Ucraina e fiu al Maramureşului. De fapt, Sf. Iov de Uglea e primul sfânt contemporan trecut în Sinaxare. Un Sfânt făcător de minuni, a cărui viaţă este prezentată în suplimentul gratuit din această săptămână al GAZETEI. Mai mult, săptămâna viitoare, cu sprijinul teologului Danion Vasile, cartea „Sf. Iov din Uglea, fiu al Maramureşului” va fi distribuită gratuit împreună cu întreg tirajul GAZETEI de Maramureş şi vor fi organizate patru evenimente de excepţie în care se va vorbi despre acest nou ocrotitor ceresc al Maramureşului.

În urmă cu circa şase ani, la 22 octombrie 2007, o mulţime de stareţi, protopopi, preoţi, călugări şi credincioşi deshumau trupul lui Ion Codrea. Deodată s-au auzit strigăte de bucurie: „Cruce! Întreg!”. Trupul a fost găsit întreg şi binemirositor. Sfintele moaşte emanau o mireasmă bineplăcută, de flori abia tăiate. Peste un an, Ioan Codrea a devenit Sfântul Iov din Uglea. Canonizarea a avut loc în ziua de 18 septembrie 2008, slujba fiind prezidată de Preafericitul VLADIMIR al Kievului şi al întregii Ucraina şi, în ciuda vremii reci şi ploioase au participat, din estimările autorităţilor, peste 30.000 de credincioşi, 12 ierarhi I.P.S. Mitropolit Onufrie de Cernăuţi şi I.P.S. Arhiepiscop Augustin de Lyvov şi o delegaţie din Maramureş, în frunte cu P. S. Justin Sigheteanul.

Racla cu sfintele moaşte a fost depusă în biserica din localitatea Uglea Mică. Şi, de atunci, mulţimea de pelerini vin să se închine acolo, strângându-se multe mărturii despre minunile săvârşite de Sfântul Iov.

Numai că, deşi moaştele făcătoare de minuni ale Sfântului se află la doar 60 de kilometri de Sighet, puţini maramureşeni ştiu că au la Uglea un ocrotitor. Şi, mult mai puţini ştiu că Sfântul Iov este fiu al Maramureşului. Tocmai de aceea, GAZETA de Maramureş realizează o serie de evenimente tematice dedicate vieţii şi minunilor săvârşite de acest Sfânt. În această săptămână, GAZETA de religie şi spiritualitate ortodoxă este dedicată în întregime Sf. Iov, iar săptămâna viitoare va fi distribuită gratuit, împreună cu întreg tirajul GAZETEI de Maramureş, prin sprijinul teologului Danion Vasile, cartea „Sf. Iov din Uglea, ocrotitor al Maramureşului”- Editura Areopag 2013.

Cititi va rog si alte articole interesante la rubrica: Ortodoxie.

Israelul, una dintre cele mai inzestrate state din punct de vedere al armelor nucleare

Israelul a pastrat tacerea, timp de 50 de ani, cu privire la potentialul nuclear. Desi a refuzat sa confirme sau sa nege daca, intr-adevar, detine arme nucleare, detalii legate de programul nuclear israelian au putut iesi la iveala prin curajul unor oameni precum Mordechai Vanunu.

atac-nuclear

Insa nu un Israel inarmat nuclear a trezit cele mai multe temeri, cat strategia sa de descurajare, numita profetic „Optiunea Samson”. Precum personajul biblic care a daramat stalpii templului lui Dagon peste filisteni, asa si Israelul, in opinia jurnalistului Ron Rosenbaum, ar putea „darama pilonii lumii”.

Desi nu exista statistici oficiale, se estimeaza ca Israelul dispune de intre 75 si 400 de arme nucleare, incluzand bombe termonucleare, bombe cu neutroni, rachete nucleare tactice sau infamele „valize nucleare”.

Israelul nu duce lipsa nici de sisteme de livrare, care variaza de la rachete balistice intercontinentale Jericho, cu o raza de 11.500 de kilometri, pana la rachete de croaziera lansate de pe submarine.

In ciuda unei politici a tacerii, unii lideri israelieni au recunoscut ca tara lor este o putere nucleara, printre ei numarandu-se Ephraim Katzir, Shimon Peres sau Ehud Olmert.

Sfarsitul Israelului, sfarsitul lumii

Daca avem in vedere argumentele oferite de cei care s-au ocupat de chestiunea nucleara israeliana, precum jurnalistul Seymour Hersh sau istoricul Avner CohenOptiunea Samson a fost conceputa de la bun inceput ca o strategie de descurajare nucleara, asemanatoare doctrinei militare a Statelor Unite de distrugere reciproca asigurata.

In cazul in care statul israelian si-ar vedea periclitata existenta, ar raspunde printr-un bombardament nuclear nediscriminat. In cuvintele celebrului general Moshe Dayan: „Israelul trebuie sa fie ca un caine turbat, prea periculos sa fie deranjat”.

Mai aproape de noi, in 2003, istoricul militar Martin Levi van Creveld a declarat pentru revista Elsevier: „Noi posedam sute de rachete si focoase nucleare si le putem lansa catre tinte in toate directiile, poate chiar si la Roma. Majoritatea capitalelor europene sunt tinte pentru fortele noastre aeriene. Avem capacitatea de a trage in jos lumea cu noi. Si pot sa va asigur ca se va intampla inainte ca Israelul sa piara”.

Etalare nucleara in timpul Razboiului de Yom Kippur

Poate ca cel mai bun exemplu al utilizarii Optiunii Samson de catre liderii israelieni s-a petrecut in timpul Razboiului de Yom Kippur din 1973. Temandu-se de o infrangere catastrofala a israelienilor, Moshe Dayan, in calitatea sa de ministru al Apararii, a dat de inteles ca sosise momentul utilizarii armelor nucleare, iar in noaptea de 8 spre 9 octombrie, Golda Meir, prim-ministru al Israelului, a hotarat pregatirea a treisprezece arme nucleare, spre consternarea Statelor Unite.

Daca pana atunci, guvernul american pastrase o oarecare detasare, etalarea fatisa a armelor nucleare de catre israelieni l-a ingrijorat pe Nixon, presedintele american cerand inceperea unei vaste operatiuni de aprovizionare a armatei israeliene, ce le-a permis israelienilor sa-si revina si, in cele din urma, sa respinga atacurile republicilor arabe.

In ciuda presiunilor internationale, Israelul, o putere nucleara neconfirmata oficial, s-a eschivat in nenumarate randuri de la semnarea Tratatului de Neproliferare Nucleara, aducand in discutie protejarea intereselor sale nationale. In aceeasi situatie, se mai afla inca trei tari: IndiaPakistan si Coreea de Nord.

In conformitate cu declaratia fostului prim-ministru israelian Levi Eshkol, care a sustinut ca „Israelul nu va fi prima tara care va introduce armele nucleare in Orientul Mijlociu”, statul israelian continua pana astazi promovarea unei asa-zise politici de „opacitate nucleara„.

Sursa: bzi.ro

Cardiaci omorâți cu aspirină de companiile farmaceutice

Iata ce aflam din articolul Cardiaci omorâți cu aspirină de producătorii de medicamente:

cardiaci-omorati-cu-aspirina-de-producatorii-de-medicamente-126584-1

 

Companiile farmaceutice Bayer şi Terapia Ranbaxy continuă să-i îndemne pe români să înghită zilnic acid acetilsalicic, pentru că ar fi bun pentru inimă, deşi ultimele studii au arătat că acest medicament este nerecomandat sau, în cel mai bun caz, ineficient în reducerea pericolului de afecţiuni cardiace.

Doi dintre producătorii de medicamente prezenţi în România, companiile Bayer şi Terapia Ranbaxy, îşi promovează produsele pe bază de acid acetilsalicilic – o altă denumire a aspirinei – ca fiind pastile „de inimăˮ. De mai mulţi ani, aspirina este recomandată pentru prevenirea infarctului miocardic și a accidentului vascular cerebral. Dar noile studii ale Institutului Național de Sănătate și Excelenţă în Îngrijire din Marea Britanie arată că o nouă generație de medicamente este mult mai bună decât aspirina, reducând pericolul pentru acești pacienți și provocând mult mai puține efecte secundare. Mai mult, ghidul de tratament pentru pacienţii care suferă de aritmii a fost modificat, acest medicament

Pacienţii care suferă de fibrilație atrială au fost sfătuiţi, timp de mai mulţi ani, să ia zilnic câte o asprină, ca terapie secundară în tratamentul acestei afecţiuni. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu termenii medicali, fibrilaţia atrială este o tulburare de ritm cardiac care provoacă bătăi neregulate şi rapide ale inimii (aritmii) şi care poate fi permanentă sau poate să apară episodic. Principala complicaţie a acestei afecţiuni este embolia arterială. Adică, fibrilaţia atrială favorizează formarea de cheaguri de sânge care pot ajunge la inimă sau pot migra în vasele de sânge care irigă creierul, provocând, astfel, accident vascular cerebral.

Altfel spus, ani la rând, aspirina a fost recomandată pe post de anticoagulant pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge.

Experţii britanici sunt de părere că, anual, aproximativ 7.000 de accidente vasculare şi 2.000 de decese premature ar putea să fie prevenite, dacă persoanele care suferă de boli cardiace ar lua alte medicamente, nu aspirină, aşa cum le era recomandat iniţial.

„Aspirina a fost un pic supraevaluată ca anticoagulant. Știm, acum, că nu este sigură și este îndoielnic că ar avea vreun efect. Orice accident vascular care are loc la un pacient cu fibrilație atrială este o tragedie, pentru că ar putea fi prevenitˮ, a declarat medicul Campbell Cowan, șef în cadrul INNI, pentru The Telegraph.

În ciuda acestor noi informaţii, care au fost preluate de mass media internaţionale, companiile farmaceutice ne bombardează cu mesaje care ne trimit direct la farmacie, pentru a cumpăra acest medicament bun pentru inimă.

Unul dintre cei care fac acest lucru este compania Bayer. Asta, deşi în prezentarea de pe site, grupul german aminteşte că scopul privind informarea medicală „este reprezentat de utilizarea raţională şi eficientă a medicamentelor”. Spotul publicitar la Aspirin Cardio, adică „aspirina pentru inimăˮ – după cum este definit produsul -, a fost difuzat, zilnic, pe mai multe posturi de televiziune, inducând ideea că „un comprimat în fiecare zi poate preveni infarctul miocardic”.

Potrivit reprezentanţilor Bayer, aspirina este esenţială în terapia antiplachetară (n.r. – formarea cheagurilor de sânge) şi pentru „prevenirea recurenţei atacurilor cardiovasculare ˮ. „Aspirina este recunoscută la nivel global ca fiind esențială în terapia antiplachetară pentru prevenirea recurenței atacutilor cardiovasculare precum infarct miocardic și accident vascular cerebral ischemic.

Aspirina administrată în doză mică este aprobată de autoritățile de reglementare medicală în numeroase țări din lume pentru prevenția primară și secundară a complicațiilor vasculare tromboembolice, iar în același timp, recomandările instituțiilor internaționale bazate pe evidența clinică, precum cele ale Societății Europene de Cardiologie, recomandă, de asemenea, folosirea aspirinei în doză mică în acest context.

Mai mult decât atât, aspirina este recomandată de câteva importante organizații, inclusiv Institutul Național de Sănătate și Excelență Clinică din UK (NICE), pentru administrarea în crize cardiace acute, inclusiv sindromul acut coronarian (ACS), infarctul miocardic evolutiv și diverse intervenții pe cord”, susţin reprezentanţii Bayer, într-un răspuns remis ZIUAnews.

Însă spotul publicitar nu aminteşte de toate aceste afecţiuni grave ale inimii, precum intervenţiile pe cord ori infarct miocardic evolutiv sau recidivant, ci de prevenţie.

Mai mult, aceştia consideră că „este nu numai etic, ci este în beneficiul sănătăţii publice promovarea Aspirinei Cardio 100 mg în doza scăzută ca tratament în prevenirea infarctului miocardic şi a altor complicaţii vasculare aterotrombotice pentru un grup semnificativ de oameni care prezintă factori de risc vascular sau coronarianˮ. Potrivit prospectului acestui medicament, Aspirin Cardio se comercializează şi în doze mult mai mari, de 300 mg, nu doar în dozele scăzute amintite mai sus. Răspunsul producătorului farmaceutic este, de altfel, înţesat de termeni medicali de specialitate, care ar trebui descifrat cu un dicţionar medical alături, în vreme ce spotul tv transmite un mesaj simplu: aspirină pentru inimă.

În ce privește publicitatea produsului Aspirin Cardio din spotul TV, „aceasta este în conformitate cu legislația actuală privind publicitatea medicamentelor aprobată de Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale cu «Aspirin Cardio 100 – spot TV 30 sec – nr. viză 263/23.04.2014» și, de asemenea, este în conformitate cu toate modificările ulterioare ale legislației privin autorizarea publicitățiiˮ.

Terapia ne îmbie cu o altă „pastilă de inimăˮ, care ar trebui luată „zi de zi de ziˮ

Grupul farmaceutic german nu este singurul producător de aspirină care continuă să difuzeze materiale publicitare pentru aspirină.
Este, de altfel, şi cazul medicamentului Aspenter, produs de această dată de o companie românească, Terapia Ranbaxy. Acelaşi acid acetilsalicilic, adică aspirină, dar sub o altă denumire.

Spotul publicitar este difuzat în continuare pe micile ecrane româneşti şi transmite mesajul că această „pastilă de inimăˮ ar trebui luată „zi de zi de ziˮ, deoarece „poate preveni infarctul şi accidentul vascular cerebralˮ.

În urmă cu trei ani, acelaşi medicament a făcut obiectul unei sancţiuni pe care Agenţia Medicamentului a aplicat-o firmei Terapia SA. După cum aflăm chiar de pe site-ul Agenţiei, producătorul autohton a fost amendat după ce a difuzat un spot tv pentru medicamentul Aspenter, însă modificat faţă de forma în care fusese autorizat de către ANMDM.

Până la publicarea acestui material, reprezentanţii producătorului autohton Terapia Ranbaxy nu ne-au oferit un punct de vedere oficial legat de decizia de a face publicitate în continuare la acest medicament.

Cine îi apără pe pacienţi?

În țara noastră, publicitatea la medicamente este reglementată prin Legea 95/2006 și prin hotărâri ale Consiliului Științific, prin care s-a aprobat un Ghid de publicitate. Potrivit legii 95/2006, Art. 798, pct. 3, „publicitatea pentru un medicament: trebuie să încurajeze utilizarea raţională a medicamentului, prin prezentarea lui obiectivă şi fără a-i exagera proprietăţile; și nu trebuie să fie înşelătoareˮ. „Totul este foarte strict: nu ai voie să exagerezi virtuțile unui medicament, n-ai voie să folosești anumite expresii: cel mai bun, cel mai eficace. Și fiecare frază este este studiată. Pe medicament, publicitatea este reglementată. Mai sunt pași de făcut pe suplimente și pe farmacie – ca societate comercială. Dar, în viitor, se va reglementa și acest aspect”, a declarat, pentru ZIUAnews, Anca Crupariu, purtătorul de cuvânt al Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale. Cei care încalcă reglementările în vigoare riscă o sancțiune aproape modică, de doar 5.000 de lei, dacă raportăm la veniturile pe care le aduce unei companii farmaceutice un medicament iscusit promovat.

Referitor la situaţia decizia celor doi producători farmaceutici de a continua să facă reclamă unui produs, în ciuda ultimelor recomandări ale unor importante organisme internaţionale, Anca Crupariu spune că durează până noile descoperiri sunt acceptate de Agenţia Europeană a Medicamentului (European Medicines Agency – EMA) şi transmise mai departe oficialilor din statele membre UE.

„Suntem una din cele 28 de agenții coordonate de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA). Aspectele de farmacovigilență, de eficiență, toate sunt coordonate de comitete științifice la acest nivel, adică EMA. Sunt tot felul de pași, de demersuri legale, astfel încât toate agențiile să se alinieze. Nu luăm atitudine pentru că nu știm încă dacă a fost agreat sau nu, este valabil sau nu. Și toate acestea trebuie să vină prin EMA, prin PRAC, acel comitet de farmacovigilență. Pentru orice modificare, ca să putem ține cont de ea, trebuie să apară o decizie a CE. Apoi, fiecare deținător de autorizație pentru aspirină – pentru că sunt enorm de mulți – toți vor fi obligați să-și scoată prospectul din cutie și, într-un anumit număr de zile, să adauge noul prospect în care să dispară acea indicație sau să se adauge o nouă contraindicație, sau atenționare specială. Totul printr-o decizie a CE. Până atunci, nu facem nimic”, a mai precizat Crupariu.

Cepoi: Substanţele medicamentoase n-ar trebui să facă obiectul publicităţii

Pe de altă parte, mai mulţi specialiștii din domeniul sănătăţii susțin că publicitatea la medicamente ar trebui realizată după principii etice şi doar în anumite condiţii. Altfel, se ajunge la un consum de medicamente stimulat şi indus şi la automedicaţie.

Vasile Cepoi, fost ministru al Sănătăţii şi actual consilier al premierului Victor Ponta, consideră că nu ar trebui să se facă reclamă la medicamente. „Toate produsele care conţin substanţe medicamentoase n-ar trebui să poată să facă obiectul publicităţii de tipul celei care se face la ora actuală. În cazul în care poate fi prea restrictivă această abordare, putem să spunem că se poate face publicitate cu condiţia să nu spui doar avantajele, să spui şi efectele secundare şi riscurile la care pacientul se expune, pentru că aşa este corectˮ, este de părere Vasile Cepoi, consilierul pe probleme de sănătate al premierului.

Un semnal de alarmă a fost tras, recent, şi de deputatul Tamara Ciofu, de profesie medic. „Consider că legislativul are datoria de a cerceta măsura în care se pot impune reglementări în ceea ce priveşte informarea sau protejarea populaţiei faţă de riscurile automedicaţiei. Putem vorbi astfel de necesitatea unor reglementări prin care să se interzică publicitatea pentru medicamente. Această îngrijorare se naşte din influenţa pe care publicitatea la medicamente, fie ele cu sau fără prescripţie medicală, suplimentele alimentare, şi chiar vitamine, le poate avea asupra stării de sănătate, în lipsa unor recomandări specializate”, a spus deputatul PSD Tamara Ciofu, într-o declarație politică, potrivit site-ului Camerei Deputaţilor.

Vasile Barbu: Sper ca și autoritățile din România să dea curs acestor recomandări

Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților (ANPP), este de părere că actualizarea ghidului de tratament în cazul fibrilaţiei atriale nu face decât să confirme ceea ce deja semnalaseră mai multe studii anterioare şi speră ca autorităţile din România să ia măsuri în acest sens.

„Ne bucurăm că o instituție de referință că NICE face o recomandare bazată pe dovezi cu privire la prevenirea accidentelor vasculare și recunoaște importanţa medicamentelor de ultimă generație, a noilor anticoagulante. Acest lucru este cu atât mai important pentru pacienții români cu cât NICE se număra printre referințele menționate în noua metodologie de evaluare a medicamentelor propuse pentru listare/delistare în lista de medicamente compensate, metodologie momentan aflată în dezbatere publică. Ca pacient cu fibrilație atrială și ca președinte al unei asociații ce apără drepturile pacienților, nu pot decât să sper că și autoritățile din România vor da curs acestor recomandăriˮ, spune Vasile Barbu.

Reprezentantul pacienţilor din România aminteşte că, în ţara noastră, această afecțiune „este subdiagnosticată și subtratată, având consecințe deosebit de grave și necesită o abordare pe termen mediu și lung în interesul pacientuluiˮ.

România, pe primul loc la automedicaţie

Ultimele statistici ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) arată că ţara noastră se situează pe primul loc în Europa la automedicaţie. Accesul facil la medicamente, pe care le pot cumpăra ca pe mere, în piaţă, la care se adaugă lipsa educaţiei medicale, dar şi lacunele sistemului sanitar din România îi determină pe foarte mulţi români să treacă peste vizita la medic şi să îşi administreze tratamente după cum li se recomandă în spoturile tv, comportament care, în mod evident, are rezultate nefaste de foarte multe ori, medicamentele fără prescripţie, fiind cel mai des cumpărate.

Peste un milion de reclame la medicamente în 2013

O analiză realizată de Paginademedia arată că, în 2013, domeniul farmaceutic a fost cel mai promovat. Puse cap la cap, a rezultat că aproape 1,3 milioane de reclame din acest sector au fost difuzate pe posturile de televiziune din România. Adică o medie de două reclame din zona medicală/sănătate în fiecare minut din 2013.

Ca sa intelegeti mai bine interesele companiilor farmaceutice cititi va rog si:

5 Iulie Sfintii zilei de astazi

În aceasta luna, în ziua a cincea, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtatorului Parintelui nostru Atanasie cel din Aton, si cei împreuna cu dânsul, sase ucenici ai lui.

Cuviosul Atanasie athonitulAcest luceafar stralucind pe firmamentul Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la Trapezunt,  din parinti de bun neam si fu numit Avramie la Sfântul Botez. Ramas orfan de mama si de tata la putina vreme dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Când era copil nu era atras de jocuri galagioase, ci isi conducea mai degraba prieteniii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le facea in studiile sale ii atrageau admiratia celor apropiati si, abia ajuns la vârsta adolescentei, fu remarcat de un inalt functionar imperial in misiune in acel oras, care se atasa de el si il lua cu el la Constantinopol. Primit in casa conducatorului militar Zefinezer (acesta din urma era ruda cu cei din familia Foca si din familia Maleinos. Fiul sau se casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu avansat curând ca profesor adjunct, in ciuda vârstei sale tinere.

Inclinatia pe care o manifesta in domeniul Literelor nu il facea sa neglijeze viata ascetica, care ii placuse inca din copilarie; se arata calugar inainte de vreme si luptator inainte de a intra in arena. Se eschiva de la masa imbelsugata a generalului si isi dadea merindele, ce ii erau aduse de doi servitori, in schimbul unei pâini de orz, pe care o mânca o data la doua zile. Nu se intindea pentru a dormi si lupta impotriva somnului stropindu-si fata cu apa rece. Cât priveste vesmintele, le impartea saracilor, iar când nu mai avea nimic de dat, se retragea intr-un colt pentru a se lepada pâna si de lenjeria de corp.

Elevii veneau din toate partile la Avramie, iar altii paraseau scoala invatatorului sau, nu numai din cauza stiintei lui si capacitatilor de a ii invata pe ceilalti, ci mai ales pentru amabilitatea lui, viata sa sfânta si aspectul sau dumnezeiesc. Imparatul Constantin VII Porfirogenetul il transfera intr-o alta institutie de invatamânt, dar cum discipolii se atasau de el mai abitir decât iedera de stejar, pentru a nu fi cauza unui scandal si a rivalitatii cu fostul sau invatator, Avramie – caruia ii era rusine de laude – se hotari sa renunte la cariera de profesor si cu ea la toate grijile secolului.

Revenit la Constantinopol, dupa un sejur de trei ani in regiunea Marii Egee, in compania conducatorului militar, acesta ii facu cunostinta cu ruda lui, Sfântul Mihai Maleinos (cf. 12 iulie), egumenul Lavrei de la Muntele Kyminas, care era bine cunoscut de toti oamenii de vaza. Cucerit de acest om dumnezeiesc, tânarul ii dezvalui dorinta sa de a imbratisa viata monahala. Spre sfârsitul discutiei, se prezenta la Sfântul Mihai nepotul sau, Nichifor Foca, pe atunci conducator militar al Anatoliilor, care nutri imediat o mare afectiune, amestecata cu admiratie, pentru Avramie.

Acesta, gasindu-si tatal spiritual asa cum si-l dorea inima sa, il urma pe Sfântul Mihai la Muntele Kyminas, unde primi curând Schima cea mica sub numele de Atanasie. Batrânul, dându-si seama ca tânarul sau discipol era deja inaintat in practica ascezei si dorind sa faca din el un ostas al lui Hristos calit in taina supunerii, ii refuza ingaduinta de a mânca o data pe saptamâna, permitându-i sa o faca o data la trei zile si ii porunci sa doarma pe o rogojina si nu pe un scaun, asa cum obisnuia. Atanasie, care fu insarcinat in calitate de copist si de ajutor de paracliser, se supunea fara crâcnire la tot ceea ce se impotrivea vointei sale, intr-atât incât ceilalti discipoli de o seama cu el il numeau „fiul ascultarii”. Dovedi un asemenea zel incât in mai putin de patru ani ajunse la curatia mintii si, inzestrat de Dumnezeu cu arvuna contemplatiei, fu socotit demn de a trece la stadiul isihiei. Mihai ii permise sa se retraga intr-o chilie de sihastru, la in jur de o mila de manastire,  sa se hraneasca doar cu pâine uscata si apa, o data la doua zile, si sa isi petreaca intreaga noapte in priveghere. Astfel retras il gasi Nichifor Focas, in vizita la Kyminas, când veni sa il vada si ii dezvalui intentia sa de a deveni calugar in compania lui, indata ce imprejurarile o vor permite.

La putina vreme, cum Sfântul Mihai lasase sa se inteleaga printre cei apropiati lui ca Atanasie ar deveni mostenitorul sau in ale harului si ale sufletului, unii calugari, crezând ca el voia sa il faca succesor ca egumen, incepura sa deranjeze pe tânarul ascet cu tot felul de maguliri.  Topit in dragostea isihiei si respingând orice onoruri, Sfântul alese si de data aceasta sa se eclipseze si, luându-si doar hainele cu el, doua carti si culionul parintelui sau spiritual, se duse de-a dreptul la Muntele Athos, pe care il admirase din insula Lemnos cu ocazia sejurului sau la Marea Egee, si unde nu traiau pe atunci decât sihastri, locuind in colibe de crengi si care, straini de orice grija, nu detineau nimic si nu lucrau pamântul. Dupa ce le admira modul de viata cu ocazia unei scurte vizite, se puse sub ascultarea unui batrân cu totul simplu, care locuia in partea de nord a peninsulei, Zygos, dându-se drept un marinar victima unui naufragiu, cu numele Barnaba ; pentru a indeparta orice banuiala asupra originii sale, se prefacu a fi nescolit si incapabil sa invete macar alfabetul.

Intre timp, Nichifor Foca primise deja titlul de chef al armatelor si il cauta peste tot pe Atanasie. El scrise chiar judecatorului din Tesalonic, cerându-i sa ancheteze la Muntele Atos. Acesta se adresa protosinghelului Stefan care ii raspunse ca nu avea cunostinta de existenta acestui calugar. In ziua Nasterii Domnului, cu ocazia privegherii la care erau adunati toti atonitii in micuta biserica Protaton  din Karyes, protosinghelul  recunoscu in alura plina de noblete a tânarului Barnaba pe calugarul care ii fusese descris si ii porunci sa citeasca predica Sfântului Grigorie Teologul. Atanasie incepu sa ingâne ca un copil, dar protosinghelul ii porunci sa citeasca „asa cum stia”; nemaiputând sa se ascunda, incepu sa citeasca in asa fel incât toti calugarii venira sa se prosterneze plini de admiratie in fata lui.  Cel mai de vaza dintre ei, Paul din Xiropotamu  (cf. 28 iulie) prezise ca acela care venise mai târziu decât ei pe Munte avea sa fie inaintea lor in Imparatia lui Dumnezeu si ca toti calugarii aveau sa se supuna lui. Protosinghelul  il lua deoparte pe Atanasie si, aflând adevarul, ii promise sa nu il tradeze si ii atribui o chilie singuratica, la trei stadii de Karyes, unde putea fara tulburare sa stea de vorba doar cu Dumnezeu. Acolo Sfântul isi asigura existenta copiind carti si dovedi asemenea dexteritate in aceasta activitate incât copia, cu o  caligrafie eleganta si ingrijita, o Psaltire pe saptamina.

Dar lumina nu putea sta ascunsa multa vreme pe Munte si când fratele lui Nichifor, Leon Foca, veni in pelerinaj la Athos pentru a aduce rugaciune de multumire lui Dumnezeu dupa un razboi victorios impotriva barbarilor, reusi sa il descopere pe Atanasie. Calugarii atoniti, constatând ca acest calugar era atât de indragit de personaje de rang inalt, il rugara sa mijloceasca la Leon pentru ca biserica Protaton sa fie refacuta si construita mai mare. Atanasie obtinu imediat ceea ce a cerut si dupa ce si-a luat ramas bun de la prietenul sau  de vaza, reveni in singuratatea sa. Dar cum calugarii veneau neincetat sa ii ceara sfatul, el se eclipsa din nou, in cautarea isihiei, si se retrase in partea de sud a Muntelui, intr-un loc pustiu, batut de vânturi, Melana. Acolo fu crâncen ispitit de demon care isi vadi fata de ascet toate uneltirile lui si mai ales „razboiul acediei”, incercarea specifica sihastrilor. Vrajmasul ii provoca o asemenea uscaciune spirituala incât, ajuns aproape la descurajarea totala, Atanasie isi dorea sa paraseasca acel loc ; dar intr-un ultim efort hotarâ sa rabde pâna la sfârsitul anului.  In ultima zi, pe când se pregatea sa paraseasca Melana, cum nu gasise nici un fel de liniste in aceasta incercare, o lumina dumnezeiasca il strabatu dintr-odata, umplându-l de o bucurie de nedescris si aducându-i darul lacrimilor, pe care le varsa de atunci, fara nici un efort, pâna la sfârsitul zilelor sale ; de aceea locul ii deveni atât de drag pe cât ii fusese de urât mai inainte.

Tocmai atunci Nichifor Foca primise comanda intregii armate bizantine pentru a elibera Creta de arabi, care inspaimântau toate tarmurile prin incursiunile lor in scopul de a jefui;el trimise soli in centrele manastiresti din acele timpuri – cu deosebire la Athos, caci aflase de la fratele sau ca Atanasie se gasea acolo – cerând sa ii fie trimisi calugari in stare sa il ajute prin rugaciunile lor. Parintii din Sfântul Munte reusira sa invinga toata rezistenta iubitorului isihiei, amintindu-i ca mai multi calugari se aflau prizonieri in mâinile arabilor si astfel Atanasie sosi in Creta in compania unui calugar mai in vârsta, la putin timp de la izbânda lui Nichifor (961). Purtat pe valurile bucuriei de a-si fi regasit parintele spiritual, acesta ii confirma ca inca avea intentia de a se retrage din lume si il implora sa puna bazele unei manastiri in apropierea sihastriei sale pentru a se adaposti amândoi. Omul lui Dumnezeu, considerând ca a lucra pentru propria mântuire era deja o sarcina prea grea si evitând orice ocazie care i-ar fi adus grija si imprastiere, refuza aceasta propunere si se intoarse la Athos. Nichifor trimise dupa el pe unul din cei apropiati lui, Metodie care deveni apoi egumen la Kyminas si acesta din urma reusi sa il convinga pe Atanasie sa intreprinda constructia manastirii.  Cu aurul oferit de Nichifor, un paraclis fu construit in scurt timp si fu inchinat Inaintemergatorului  cu chilii de sihastru pentru Atanasie si Nechifor (acesta chilie exista inca, la cinci minute de Lavra) ; dupa plecarea lui Metodie se incepu constructia unei mari biserici a Maicii Domnului si a Lavrei, numita „din Melana” (numita Lavra, in amintirea manastirilor aproape-sihastre de altadata, fundatia era dintru inceput destinata unei manastiri cenobitice), pe locul unde Atanasie fusese izbavit din acedie prin viziunea luminii dumnezeiesti. Atanasie alunga prin rugaciune demonul care ii paraliza pe muncitori, acestia hotarâra sa devina calugari si fura tunsi de catre Sfânt care, inainte de a-i accepta ca discipoli, se duse sa primeasca schima cea mare monahiceasca din mâinile unui sihastru din imprejurimi, Isaia.

In acel an (962-963), o foamete cumplita lovi intregul Imperiu incât aprovizionarea Lavrei fu intrerupta. Hotarând sa mearga sa ceara sfatul batrânilor din Karyes, Atanasie intâlni pe drum pe Maica Domnului, care facu sa tâsneasca in fata lui un izvor cu apa din abundenta (pe locul actual al Aghismei Sfântului Atanasie. Acest episod nu apare in Viata Sfântului , dar a fost transmis prin traditia orala) si Ea ii ceru sa nu fie nelinistit caci ea avea sa ocupe pentru restul vremii sarcina de econom al Manastirii (de aceea, pâna astazi, nu exista econom la Lavra, doar sub-econom si este venerata icoana Maicii Domnului Economita). Iar când Sfântul se intoarse la Manastire, Prea Sfânta ii arata hambarele pline. Prin harul lui Dumnezeu si rugaciunea Sfântului, lucrarile inaintara cu repeziciune, in ciuda marilor greutati datorate terenului accidentat, plin de pietre si hatisuri. La biserica, dotata cu doua strane in forma de cruce (prima biserica de acest tip, zisa „atonita”, care se generaliza apoi in intreg Imperiul), fu adaugata o sala de mese (cu 21 de mese din marmura dintr-o singura bucata, care exista si astazi la Lavra, asemeni altor numeroase obiecte din epoca Sfântului, indeosebi cârja sa pastorala si crucea cea grea din fier pe care o purta), camere de oaspeti, un spital dotat cu baie, un apeduct, o moara si tot ceea ce era necesar vietii intr-o mare manastire. Numarul calugarilor crescu repede iar Sfântul veghea la organizarea comunitatii, ocupându-se in cele mai mici detalii atât de Sfintele Liturghii cit si de treburile zilnice, dupa modelul manastirii Studion : in asa fel incât totul sa fie indeplinit cu demnitate si in ordine iar calugarii, eliberati de toate bunurile si de propria vointa, sa poata persevera  intr-o singura inima si fara grija in slavirea neintrerupta a lui Dumnezeu. Pentru Sfântul Atanasie, viata manastirii consta in „a privi impreuna scopul vietii, adica mântuirea, si a forma in viata cenobitica o singura inima si o singura vointa. Pentru ca intr-o singura dorinta toate fratiile sa constituie un singur trup cu mai multe membre” (Tipicul Sfântului Atanasie, editura Meyer pagina 115).

Totul parea sa decurga cât se poate de bine, când iata ca sosi vestea incoronarii lui Nichifor pe tronul imparatesc (963). Descumpanit in fata a ceea ce el considera ca o tradare, Atanasie, sub pretextul unui drum la Constantinopol, se imbarca pe data impreuna cu trei discipoli. Dar abia indepartându-se de tarm, il trimise pe unul dintre ei dupa suveran, cu o scrisoare anuntindu-si demisia ; il insarcina pe al doilea, Teodot, sa duca aceasta veste Lavrei si impreuna cu al treilea, Antonie,  se indrepta spre insula Cipru. Acolo se prezentara la manastirea „Preotilor”, dându-se drept pelerini care, renuntând sa mai mearga pâna in Tara Sfânta, ocupata de saracini, voiau sa traiasca in impreujurimi ca asceti. Bucuria lui Nichifor când il intâmpina pe trimisul parintelui sau spiritual se intuneca repede  când ii citi scrisoarea si imediat ceru sa fie cautat Atanasie. In acest timp Lavra, lipsita de parintele sau, cadea in ruine iar calugarii orfani nu isi putea gasi nici consolare nici armonie.

Când cei doi fugari aflara ca egumenul fusese informat ca imparatul cauta doi calugari corespunzând semnalmentelor lor, parasira locurile unde se aflau. Vânturile ii impinsesera pâna la litoralul Asiei Mici, lânga Attalia iar Atanasie avu o viziune cu starea paraginita in care se afla Lavra si anuntându-i ca sub conducerea lui i se predestina un viitor stralucit. Numai ce se hotarâsera sa ia drumul intoarcerii ca providenta ii facu sa il reintâlneasca pe Teodot, care era in drum spre Cipru in cautarea Sfântului ca sa il informeze de situatia de la Athos. La intoarcerea sa in manastire, Atanasie fu primit de catre calugari precum Hristos la Ierusalim iar Lavra se trezi din nou la viata. La scurta vreme Atanasie se duse la Constantinopol. Imparatul Nichifor, confuz, nu indraznea sa il primeasca in fastul in care o facea de obicei si imbracat  cât se poate de simplu lua pe Sfânt deoparte, in camera sa, pentru a-si cere scuze si sa il convinga sa rabde pâna când circumstantele ii vor permite sa isi tina promisiunea. Lui Atanasie ii revelase  Dumnezeu ca Nichifor avea sa moara pe tron, asa ca il incuraja la dreptate si blândete, apoi isi lua la revedere, având cu el un hrisov care acorda Lavrei titlul de Manastire Imperiala, cu o renta anuala considerabila si ii ceda manastirea Sfântul Andrei din Peristera in regiunea Tesalonic, ca anexa metoc (aceasta manastire fusese creata in secolul anterior de catre Sfântul Eftimie cel Tânar – cf. 15 octombrie. Dupa unii Jean Tzimiskis e cel care darui aceasta manastire Marii Lavre).

Intors la Athos, Sfântul  prelua din nou conducerea lucrarilor. In cursul amenajarii portului, fu grav ranit la picior si trebui sa ramâna la pat trei ani, dar profita de aceasta imobilizare pentru a se consacra mai mult lui Dumnezeu si conducerii spirituale a fratilor.

La moartea lui Nichifor Foca, asasinat de Jean Tzimiskis care urca pe tron (969-976), cum noul suveran nu il agrea prea mult pe Sfânt din cauza atasamentului sau pentru suveranul precedent, unii dintre sihastrii atoniti, oameni simpli legati de vechiul lor mod de viata, il acuzara pe Atanasie ca transforma Sfântul Munte intr-un loc monden prin constructiile sale, plantatiile si constituirea unei mari manastiri. Imparatul il convoca pe Atanasie la Constantinopol, dar Sfântul isi lasa asupra lui o amprenta atât de puternica incât Tzimiskis isi schimba complet atitudinea si ii dubla renta printr-un hrisov. Apoi il trimise la Athos pe Eftimie din Studion, cu misiunea de a calma conflictul provocat de diavol si pentru a da Sfântului Munte prima sa organizare oficiala (972). [Actul, numit „Tragos”, semnat de imparat, Atanasie si 57 de egumeni si calugari, care a atestat de aceasta misiune, e pastrat la Karyes. Nu este expus, in prezenta Sfintei Comunitati, decât cu rare ocazii.] Din acel moment, manastirile cenobitice au inlocuit chiliile (atunci fura construite printre altele manastirile Vatoped, Iviron si Dochiariu), iar sihastrii se reconciliara cu cenobitii facând intre ei schimburi de bunuri : unii ofereau cenobitilor grija lor pentru isihie si pentru rugaciunea neîncetata, ceilalti procurau sihastrilor ordinea si armonia sub diriguirea egumenului, plasat in centrul comunitatii precum chipul lui Hristos.

Sihastri puteau fi vazuti abandonându-si pustia, egumeni renuntând la manastirea lor si chiar Episcopi demisionând pentru a veni sub conducerea lui Atanasie. Discipoli nenumarati alergau spre muntele Athos , veniti din Italia, din Calabria, din Arnalfi (Manastirea Amalfitanilor, cea mai importanta dintre cele trei manastiri italiene cunoscute la Athos si care urma probabil regulile Sfântului Benedict, ramase in activitate pâna in secolul XIII), din Iberia / Georgia (Cf vietii Sfintilor Ioan si Eftimie, la 13 mai. Sfântul Atanasie avea o asemenea afectiune pentru Ioan Ibericul incât il numi in Testamentul sau epitrop al Marii Lavre, insarcinat sa supravegheze disciplina monahiceasca si sa vegheze la numirea Egumenului caci se plângea ca in zadar si-a cautat un succesor. Sfântul Ioan era decedat la moartea Sfântului Atanasie, fiul sau Sfântul Eftimie fu numit epitrop dar nu putu sa se achite normal de aceasta sarcina din cauza disensiunilor dintre greci si georgieni care aparusera la Iviron. Cele doua manastiri au intretinut totusi intotdeauna relatii privilegiate, si in fiecare an Egumenul de la Iviron prezideaza sarbatoarea  Sfântului Atanasie) si din Armenia.

Si chiar pustnici renumiti, precum preafericitul Nichifor cel Gol (în urma unei revelatii a Sfântului Fantin ei au plecat impreuna din Calabria , cf. 30 august. La moartea sa, din trupul lui Nichifor a curs mir. Nu este mentionat in sinaxare dar este in orice caz diferit de Nichifor mentionat la 4 mai), preferau sa renunte la austeritatea lor pentru a se bucura de invatatura Sfântului Egumen si pentru a gasi desavârsirea prin asceza umilintei si a ascultarii.

Rugaciunea Sfântului era atât de puternica impotriiva diavolilor incât  acestia din urma inconjurau Muntele in mod nevazut, fara a putea sa se atinga de calugari, dar continuau sa il atace pe Atanasie. Intr-o zi ei ispitira pe un calugar neatent –  care nu aprecia tensiunea ascetica a Sfântului – sa atenteze la viata acestuia. El se duse noaptea la usa chiliei Egumenului dar indata ce Atanasie iesi si il imbratisa parinteste, nefericitul lasa sa-i cada spada si, cazând  la picioarele lui, isi marturisi intentia necurata. Sfântul il ierta imediat si ii arata de atunci o afectiune mai mare decât celorlalti discipoli.

Facându-se totul pentru toti, calugari ai cenobiei, asceti din imprejurimi sau pelerini veniti din toate partile pentru a gasi la Lavra vindecarea sufletului sau a trupului, Sfântul Atanasie nu isi inceta totusi conversatia sa permanenta cu Dumnezeu si nici luptele sale ascetice. In perioada postului nu mânca nimic toata saptamâna iar in timp normal regimul sau era cel al calugarilor supusi celor mai aspre canoane. Când participa la masa, isi impartea partea lui in asa fel incât, fara ca cineva sa isi dea seama, el nu mânca mai nimic in afara anafurei impartite dupa sfânta Liturghie. Toata vremea pe care nu si-o petrecea invatându-i sau spovedindu-i pe discipolii sai, o consacra rugaciunii, intotdeauna scaldata in lacrimi iar batista sa, care era intotdeauna inmuiata, a vindecat bolnavi in mai multe rânduri. Conducator si indrumator cu o autoritate incontestabila, el se facea, asemeni lui Hristos, slujitorul tuturor si acorda o atentie deosebita bolnavilor, ocupându-se el insusi de sarcinile care ii dezgustau pe ceilalti calugari. Ii considera pe leprosi drept cea mai mare comoara a Lavrei si ii dadea in grija discipolilor celor mai incercati. Când unul din calugari murea, Sfântul se ducea lânga trupul lui si izbucnea in plâns – nu hohote de emotie ci lacrimi de mijlocire pentru mântuirea celui plecat – iar când se ridica, având fata inrosita ca de foc, il slavea pe Dumnezeu pentru faptul de a-i fi oferit pe discipolul sau ca sacrificiu placut.

Comunitatea, mai intâi limitata de catre imparat la 80 de calugari ajunse la 120 la sfârsitul vietii lui Atanasie si ea nu inceta sa creasca (ea va numara 700 in secolul XI.). Sfântul  ramânea insa pentru fiecare ca un parinte. Isi incuraja calugarii sa lucreze cu mâinile lor pentru a evita trândavia, mama a tuturor viciilor si le dadea exemplul fiind întâiul in lucrarile cele mai dificile, care nu erau lipsite de cântecul psalmilor si de sarea Cuvântului dumnezeiesc. Ii invata ca scopul vietii calugaresti, in cenobie, ramânea acelasi ca si pentru sihastri : „a se pregati pentru iluminarea de catre Duhul Sfânt, prin curatirea mintii, sufletului si trupului” (Tipicul, p.102). Intr-o zi, calugarul Gherasim se duse la o chilie unde se retrasese Sfântul si ii vazu fata arzând ca o vatra. Mai intâi se dadu inapoi inspaimântat dar când se apropie din nou, il contempla radiind si inconjurat de o aura ingereasca. Pentru ca tipând isi trada prezenta, Atanasie ii ceru sa jure ca nu va vadi nimanui ceea ce vazuse.

Aceasta familiaritate cu Dumnezeu ii procura Sfântului o intelepciune divina atât in invatarea comunitatii cât si in corectarea greselilor calugarilor. Atunci când impunea fratilor un canon, il urma si el si chiar daca in public avea o atitudine austera si magistrala, când se afla cu discipolii, in particular sau pentru o munca in afara, era intotdeauna simplu, hazliu si de o mare blândete.

A vindecat pe multi bolnavi, dupa ce le-a aplicat plante medicinale pentru a ascunde puterea rugaciunii sale. Si multi dintre cei care veneau sa ii marturiseasca pacate ce dainuiau, precum mânia sau invidia, plecau de la el eliberati dupa ce Sfântul ii atingea cu cârja sa pastorala spunându-i fiecaruia : „Du-te in pace, nu mai suferi de nici un rau!”.

Pentru a raspunde nevoilor comunitatii, se intreprinse extinderrea bisericii iar lucrarile înaintara repede datorita donatiilor imperiale si ale prietenilor lui Hristos, nu mai ramânea de terminat decât cupola. Sfântul, care primise de la Dumnezeu revelatia sfârsitului sau, dupa ce si-a incurajat discipolii intr-o ultima cateheza, isi imbraca hainele de sarbatoare, isi punea culionul Sfântului Mihai Malein, pe care nu il purta decât la marile ocazii, si urca pe schelarie pentru a inspecta lucrariile (5 iulile 1001). Dintr-odata cupola se prabusi, antrenând pe Sfânt si pe cei sase calugari care il insoteau. Cinci dintre ei murira pe loc, doar Atanasie si zidarul Daniel ramasera in viata, striviti sub darâmaturi. Timp de trei ore vocea sfântului a putut fi auzita : „Slava tie Doamne Iisuse Hristoase, vino in ajutorul meu!”. Când calugarii cuprinsi de spaima reusira sa il elibereze, il gasira mort, cu mâinile in cruce pe piept, neavând decât o rana la picior. Trupul sau ramase intact si ca adormit timp de trei zile, pâna când toti atonitii, in numar de aproape trei mii, se adunara pentru a sarbatori funeraliile Parintelui si patriarhului lor. Din rana sa se scurse atunci sânge proaspat, care fu luat cu graba si care facu multe vindecari. Mai târziu, Sfântul Atanasie nu a incetat sa mijloceasca in mod miraculos pentru cei care veneau sa se inchine la mormântul sau, in fata caruia arde vesnic o candela.

Când Marea Lavra sarbatori intoarcerea sa la viata cenobitica, la 5 iulie 1981, dupa mai multe secole petrecute in idioritmie un lichid parfumat se prelinse dintr-odata pe sticla ce proteja icoana care acopera mormântul, manifestând multumirea Sfântului.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Lampadie.

Acest sfânt din pruncie dându-se pe sine spre viata sihastreasca, si Duhului supunându-si trupul prin înfrânarea poftelor si prin dese rugaciuni, a stralucit ca soarele, si a luminat pe cei ce erau întunecati cu demonice înselaciuni. Si traind a facut multe minuni, precum si dupa ce s-a mutat catre Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea nevointei Sfântului Mucenic Vasile, si a celor împreuna cu dânsul 70 de mucenici, ce au marturisit în Schitopoli.

Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii bisericii Sfântului Mucenic Iulian, ce este lânga târg.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului noului cuvios Mucenic Chiprian, care în Constantinopol la anul 1679 de sabie s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie05.htm