“Să ai pururea înaintea ochilor ceasul morţii!”
Sfântul Nicolae Velimirovici
Toate bogăţiile noastre, toată slava noastră şi cinstea ce o vom fi având în această lume, sunt ca o scurtă petrecere între prieteni care se încheie la ceasul morţii. Fericit acela care înţelege că sufletul este cu adevărat singura lui avere pe care nimic nu o poate împuţina, nici măcar moartea. Acel om nu se va mai gândi decât la trei lucruri de căpetenie, singurele adevărate: la moarte, la suflet şi la înfricoşata Judecată a Domnului. Avva Evagrie ne învaţă: „Ai pururea înaintea ochilor ceasul tot mai apropiat al morţii şi înfricoşata Judecată, şi aşa îţi vei păzi sufletul de păcat”. Toate grijile noastre trupeşti din această viaţă sunt ca şi pregătirile pentru un banchet care sfârşeşte pe neaşteptate.
Sfântul Isaia din Singurătate zice: „Să ai pururea înaintea ochilor ceasul morţii: să ai pururea în minte despărţirea sufletului de trup, trecerea ta prin împărăţia duhurilor întunericului care te vor întâmpina în văzduh, şi înfăţişarea ta înaintea Tronului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi când toate acestea în clipa aceasta ţi s-ar şi întâmpla”.
A venit într-o zi la Sfântul Savatie de la Solovki un anume Ioan, negustor bogat, care i-a adus multe milostenii. Sfântul Savatie însă nu a primit nimic din nici unele, ci l-a povăţuit pe negustor să împartă totul săracilor. Ioan s-a întristat foarte mult auzind aceasta, iar sfântul, ca să îl mângâie şi să îl facă să înţeleagă mai bine ce i se cere, i-a zis: „Ioane, fiul meu, rămâi aici şi te odihneşte până mâine, şi nădăjduiesc că vei cunoaşte harul lui Dumnezeu”. Ioan s-a supus. A doua zi Ioan a mers la chilia lui Avva Savatie şi l-a aflat pe acesta trecut la cele veşnice, iar din chilie ieşea miros de bună-mireasmă. A înţeles astfel Ioan că cel care îşi vede sfârşitul nu se mai poate gândi la bunurile cele pământeşti.
Sursa: Proloagele de la Ohrida via http://sfantulmunteathos.wordpress.com/
Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie.
Vremuritulburi 