“Să ai pururea înaintea ochilor ceasul morţii!”

“Să ai pururea înaintea ochilor ceasul morţii!”
Sfântul Nicolae Velimirovici

10892_p18769589ld6kk98ip71nur276a

Toate bogăţiile noastre, toată slava noastră şi cinstea ce o vom fi având în această lume, sunt ca o scurtă petrecere între prieteni care se încheie la ceasul morţii. Fericit acela care înţelege că sufletul este cu adevărat singura lui avere pe care nimic nu o poate împuţina, nici măcar moartea. Acel om nu se va mai gândi decât la trei lucruri de căpetenie, singurele adevărate: la moarte, la suflet şi la înfricoşata Judecată a Domnului. Avva Evagrie ne învaţă: „Ai pururea înaintea ochilor ceasul tot mai apropiat al morţii şi înfricoşata Judecată, şi aşa îţi vei păzi sufletul de păcat”. Toate grijile noastre trupeşti din această viaţă sunt ca şi pregătirile pentru un banchet care sfârşeşte pe neaşteptate.

Sfântul Isaia din Singurătate zice: „Să ai pururea înaintea ochilor ceasul morţii: să ai pururea în minte despărţirea sufletului de trup, trecerea ta prin împărăţia duhurilor întunericului care te vor întâmpina în văzduh, şi înfăţişarea ta înaintea Tronului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi când toate acestea în clipa aceasta ţi s-ar şi întâmpla”.

A venit într-o zi la Sfântul Savatie de la Solovki un anume Ioan, negustor bogat, care i-a adus multe milostenii. Sfântul Savatie însă nu a primit nimic din nici unele, ci l-a povăţuit pe negustor să împartă totul săracilor. Ioan s-a întristat foarte mult auzind aceasta, iar sfântul, ca să îl mângâie şi să îl facă să înţeleagă mai bine ce i se cere, i-a zis: „Ioane, fiul meu, rămâi aici şi te odihneşte până mâine, şi nădăjduiesc că vei cunoaşte harul lui Dumnezeu”. Ioan s-a supus. A doua zi Ioan a mers la chilia lui Avva Savatie şi l-a aflat pe acesta trecut la cele veşnice, iar din chilie ieşea miros de bună-mireasmă. A înţeles astfel Ioan că cel care îşi vede sfârşitul nu se mai poate gândi la bunurile cele pământeşti.

Sursa:  Proloagele de la Ohrida via http://sfantulmunteathos.wordpress.com/

Cititi va rog si alte subiecte despre frumusetea ortodoxiei la categoria: Ortodoxie.

2 gânduri despre &8222;“Să ai pururea înaintea ochilor ceasul morţii!”&8221;

  1. OFF TOPIC (vă invit să citiți un articol scris pe blogul Santinela Ortodoxă, 12 iulie 2014)

    Comentariul meu:
    PARTEA DINSPRE SFÂRȘIT ESTE EDIFICATOARE PENTRU ÎNTREGUL ARTICOL. AICI LANSAȚI IDEILE DE FORȚĂ CARE NU MERG MÂNĂ ÎN MÂNĂ CU ADEVĂRUL. Am mai lecturat asemenea texte și comentarii mai ales pe blogul lui Ion Coja. Semnalați lipsa de trăire a ortodoxiei dar îi ridicați în slăvi totodată pe eretici și pe atei pentru ,,sinceritatea” lor (?!) și din motive lesne de înțeles… Folosiți din plin retorica, dar adevărul este în mod cert altul…
    Mi-ar trebui câteva pagini să dezvolt ceea ce am afirmat deja. Las cititorii să analizeze cele ce ați scris. De fapt, intenția cu care l-ați scris contează cel mai mult. Sinceritatea ar trebui să primeze, mai ales atunci când vorbim despre lucruri complexe, la nivel de societate.
    NU EXISTĂ DECÂT O SINGURĂ BISERICĂ ÎNTEMEIATĂ DE HRISTOS ȘI ACEASTA ESTE ORTODOXIA, CARE CUPRINDE ÎNVĂȚĂTURA SA NESCHIMBATĂ. NU EXISTĂ MAI MULTE BISERICI ȘI MAI MULTE ADEVĂRURI! NU EXISTĂ ATEI BUNI!
    Nu este mândrie din partea noastră a spune adevărul și numai adevărul, pentru că este o realitate și în același timp, în vremurile tot mai tulburi de astăzi, a devenit chiar o necesitate. Iar când vorbiți de corupție, ar trebui desigur să aveți în vedere cauzele ei și nu să-i condamnați în bloc pe toți românii. Cum se explică atunci că peste 70% dintre români se zbat în sărăcie și acest procent crește? Cine sunt oamenii corupți și cine sunt cei care au subminat și subminează în continuare economia națională? Oare despre masoni ați cercetat câtuși de puțin?
    Redau mai jos ultima parte din articol. Voi trimite acest comentariu pe blogurile ortodoxe, să vedem și părerea altora, să primiți poate și alte argumente. Îi invit să citească articolul dumneavoastră ,,STAREA CREDINȚEI NOASTRE” – Paul Curcă, căruia ați binevoit să-i dați o anumită interpretare și într-un anumit sens…

    ,,Corupti si imorali, pe deasupra plini de trufie si de dispret pentru ceilalti oameni, ne credem buricul pamantului, iar daca nu suntem pe primul loc in lume, se intampla pentru ca suntem victima masinatiilor strainilor. De aceea deseori combinam credinta in Dumnezeul de dincolo de ceruri cu nationalismul cel mai feroce, care ne tine legati de tot ce e pamantesc.
    Ne lansam in lectii de viata, dar suntem primii la avorturi, iarasi o durere imensa si un lucru greu de inteles.
    O oroare: exista atei buni !
    In viata mea, de persoana care merge la Biserica dar traieste intr-un mediu laic, am constatat un lucru : exista in mediile necredincioase, dezinteresate de ortodoxie sau atee de-a dreptul, mai multa generozitate, compasiune, spirit de intrajutorare – elemente care s-ar subsuma notiunii generale de iubire a aproapelui si care fac interactiunile umane mai suportabile- decat in mediile numite credincioase. Oamenii sunt mai firesti in manifestari, mai spontani, mai lipsiti de morga. Fac binele fara sa il ambaleze la fel de somptuos in hainele credintei, asa cum fac,mai mereu, credinciosii. Se inteleg unii cu altii fara sa se revendice de la marile concepte de adevar, bine si frumos. Viata e mai fireasca, iar fara mari asteptari atmosfera creata e, cel putin, respirabila.
    Poate in mediile de credinciosi pacatele nu sunt la fel de mari ca in primele, oamenii se straduiesc sa duca o viata de credinta, tin posturile,merg la biserica, se roaga, se infraneaza de la pacate care, in mediile indiferente, sunt firesti. Dar, impreuna cu toate acestea, exista o intreaga vorbarie legata de credinta, care n-ar fi rea in sine, daca n-ar crea atatea asteptari mereu inselate. La fiecare pas auzi cate un „Doamne ajuta” sau „Doamne miluieste” cand, de fapt, dorinta de intrajutorare, de jertfire pentru aproapele nu difera prea mult de a celor ce nu calca pe la biserica.

    Diferenta intre un credincios si un necredincios nu e atat de mare pe cat ar putea fi. Credinta ar trebui sa se traduca intr-un plus de cunoastere, transformat in plus de bunatate. Lucrurile insa nu se intampla astfel. Am vazut oameni credinciosi care nu iau in consideratie binele facut de atei pentru ca, zic ei, „nu-L au pe Hristos”. Asa o fi, ma intreb insa, noi, cei ce ne consideram credinciosi, il avem?
    De aceea pesemne sunt atat de putine convertiri in randul oamenilor maturi. Alegerea intre credinta sau necredinbta odata facuta, putini sunt cei ce isi schimba tabara. De ce-ar face-o? La ce bun sa te pocaiesti, la ce sa renunti la o viata in care iti cauti placerile fara retineri, daca, odata convertit si devenit un frecventator asiduu al localului bisericii in locul cafenelei, sa zicem, ramai cu aceleasi metehne, doar imbracate mai pompos si mai ascunse? Ca sa inlocuiesti o viata sincera cu ipocrizia? Daca ar fi vreo adire a Duhului care sa se simta cumva, pe undeva, care sa atraga pe neofiti, atunci am putea discuta altfel. Pana atunci insa, fiecare ramane cu ale lui.”

    • N-as putea fi de acord cu tine in veci.
      Am luat acum 3 ani un preot de la Caransebes la Bucuresti cu masina…era in „concediu” in RO sa isi faca analizele.Slujea la Sf Munte Athos.
      Si mi-a spus o poveste: un laic s-a dus la o manastire departe de lume sa caute un raspuns la problemele sale.Si a gasit un calugar care facea metanii mari.Si l-a intrebat uimit „ce faci parinte?”
      Calugarul i-a zambit si raspuns: „dragul meu,fac ceea ce ar trebui sa facem cu totii: cad si ma ridic;cad si ma ridic”.

      Un credincios practicant duce vesnic o lupta cu sine.O lupta cu patimile lui,cu obiceiurile proaste,cu ticurile sale,cu neajunsurile lui.Insa LUPTA ptr ca intr-o buna zi Dumnezeu si Maica Lui sa auda ruga robului si sa-l izbaveasca.
      Ateul insa duce lupta pe alt front,departe de Dumnezeu.
      As veni aici cu argumentul Avvei Macarie care in desert a intalnit un craniu si care a aflat de la el ca cei ce s-au lepadat de Dumnezeu si cei ce l-au ignorat nu sunt cu El,citeste apoftegma Sf Macarie.

      Chiar Domnul Dumnezeu spune in Cuvantul Lui: Matei,cap 10-34
      Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

      Subiectul este intr-adevar,amplu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s