Oare cat de multe „galuste” mai pot inghiti cetatenii Americii???
Urmariti va rog si:
Oare cat de multe „galuste” mai pot inghiti cetatenii Americii???
Urmariti va rog si:
În aceasta luna, în ziua a zecea, pomenirea Sfintilor 45 de Mucenici, care au marturisit în Nicopolea Armeniei.
Acestia, în zilele împaratului Lichinie si ale lui Lisie ighemonul, au marturisit pe Hristos. Si capeteniile lor erau si capetenii ale cetatii: Leontie, Mavrichie, Daniil si Antonie. Si fiind supusi la multe chinuri si apoi bagati într-un cuptor de foc, si-au aflat sfârsitul nevointelor lor.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Vianor si Siluan.
Dintre acestia Sfântul Vianor, fiind din eparhia Pisidiei, a fost adus pentru marturisirea în Hristos la întrebare înaintea lui Severian ighemonul Efratisiei si supus la chinuri. Iar Siluan, stând aproape si vazând rabdarea sfântului, a crezut în Hristos; si îndata i-au taiat limba, sa dupa aceea si capul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Apolonie cel din Sardia.
Acesta era din cetatea Sardelor cea din Lidia, si fiind adus înaintea lui Perinie ighemonul, când se afla în Iconia, si marturisind pe Hristos si batjocorind idolii, a fost rastignit si asa a primit mucenicia.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor zece mii de parinti din pustiile Egiptului, pe care prin foc si cu moarte silnica i-a dat Teofil cel de rea amintire, arhiepiscopul Alexandriei, pentru Isidor preotul.
Acesti sfinti sihastri si mucenici erau ca la zece mii de monahi si locuiau în muntele Pilisiei prin râpi. Se îndeletniceau cu împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, prin postire si priveghere. Iar Isidor avea întâietatea între ei, si se afla în neîntelegere cu episcopul Teofil pentru pricini bisericesti, fiindca Isidor, semetindu-se cu multimea sihastrilor, dojenea pe Teofil, care se rusina si se temea. Trimitând Teofil pe cei de un cuget cu el, au dat foc tuturor sfintilor parinti celor din schit, si i-au dat mortii.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Ioan cuvântatorul de Dumnezeu întru ale lui Viat.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie10.htm
De ce nu au voie femeile in muntele Athos?
Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. „Avaton” inseamna „neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de „a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.
Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca „avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane.
O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.
Manastirile de la Meteora aveau si ele acest „avaton”, insa in anul 1948, acesta a fost anulat. Dupa construirea unei sosele care faciliteaza accesul catre manastirile din varful stancilor, turismul a inceput a devasta orice urma de sfintenie care mai exista la Meteora. Astazi, manastirile de la Meteora au ajuns muzee, „cimitire” ale autenticului monahism de odinioara. La manastirea Marea Meteora vin anual circa un milion de turisti. Toate sarcinile din complexele monahale au trecut in sarcina mirenilor angajati. Calugarii mai coboara in biserica doar pentru slujba, dupa ce poarta se inchide si turistii nu mai au voie sa intre in manastire.
Sfantul Munte este ales, zidit si pastrat de calugari cu pretul vietii
Muntele Athos a fost declarat loc sfant al calugarilor in urma decretului imparatului bizantin Vasile I Macedoneanul, emis in secolul al IX-lea. De-a lungul anilor, nenumarati calugari si-au jertfit viata spre a pazi Sfantul Munte, impotriva piratilor si a paganilor, care au cautat sa pangareasca si sa distruga locul.
Muntele Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au inceput sa se zideascasi primele „lavre” athonite.
Pentru a-i pune la adapost de diferitele pretentii ale locuitorilor din Peninsula Chalcidica, imparatul Vasile I Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea ilegala peste Canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca „loc al calugarilor” si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat. Aceasta masura a fost reconfirmata de Leon al VI-lea Filozoful, in anul 911, si de Roman I Lecapenul, in anul 920, care le-au ingaduit sa-si agoniseascasi bunuri personale.
Generalul Nichifor Focas l-a ajutat foarte mult pe Sfantul Atanasie Athonitul, in punerea bazelor primei mari manastiri athonite, anume Marea Lavra, in anul 963. Noua organizare monahala a lui Atanasie se baza pe: impunerea stilului chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare, supunerea tuturor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice autoritate.
Toate aceste hotarari au fost stabilite legal, in anul 970, cand imparatul Ioan I Tzmiskes aproba un Tipikon, care urma sa aiba valabilitate pe intreg teritoriul Muntelui Athos. Acest act a fost semnat de Sfantul Atanasie, alaturi de ceilalti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale athonite existente la acea vreme.
La granita dintre Muntele Athos si Grecia se afla gard de sarma, care are din loc in loc panouri metalice pe care este scris „avaton-ul”, adica interdictia accesului femeilor pe teritoriul republicii monahale. Acest act este semnat de toti marii stareti ai manastirilor athonite de astazi. Pe intreaga insula nu se afla nici macar animale de sex feminin, afara de gaini si pisici, cat si de pasarile salbatice.
Toti cei care au ajutat la construirea Sfantului Munte, imparati ortodocsi si voievozi, greci si de alte nationalitati, precum si patriarhi ecumenici, au dorit ca locul sa ramana sub protectia Avatonului, lucru intarit de nenumarate hrisoave si sigilii.
Fiind intrebat un parinte, de ce calugarii tin atat de mult la „avaton-ul” Sfantului Munte, a raspuns, zicand: „Pentru ca iubesc femeile.” Cine are urechi de auzit, sa auda! In intreg Sfantul Munte nu am intalnit nici un parinte care sa urasca femeile, ori care sa le dispretuiasca. Toti calugarii athoniti indeamna familia spre fapte cuvioase si, cu multa dragoste, vorbesc despre mama si despre sotie, despre sot, despre tata si despre copii.
Mai toti marii duhovnici din Athos s-au facut parinti si sprijin crestinilor din lume, prin carti si prin conferinte, prin spovedanie si povatuire. Pentru a ajunge mari duhovnici, acesti parinti mult s-au folosit de linistea si „avaton-ul” Sfantului Munte.
Originea traditionala a „avaton-ului” este confirmata de legislatia in vigoare, mai precis de articolul 186 din Carta Constitutionala a Muntelui Athos (1924), intrata in vigoare in anul 1926, prin ratificarea de catre Statul Grec, prin decretul din 10/26 septembrie 1926.
Galla Placidia si mustrarea Maicii Domnului „Antifonitria”
Icoana Maicii Domnului numita „Antifonitria”, adica „Impotriva Graitoarea”, este una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului din Sfantul Munte Athos. Icoana se pastreaza inca si astazi in Manastirea Vatoped, zugravita pe peretele stang al pronaosului bisericii celei mari. Candele ard neincetat in fata acestei icoane slab luminata de putina lumina ce intra printr-o mica fereastra.
Aceasta icoana isi leaga numele de fiica imparatului Teodosie cel Mare (379-395), numita Galla Placidia. In anul 385, dupa moartea primei sotii, Plachila, praznuita ca sfanta in ziua de 14 septembrie, imparatul Teodosie cel Mare s-a casatorit cu Galla. Din prima casatorie, imparatul a avut trei copiii (Arcadie, Honorie si Pulcheria), iar din a doua casatorie, el a mai avut o fiica, anume pe Galla Placidia, viitoarea mama a imparatului Valentinian al III-lea.
Manastirea Vatoped a fost intemeiata, potrivit traditiei locului, undeva pe la sfarsitul secolului al IV-lea, de catre imparatul Teodosie I cel Mare. In anul 382, trecand cu corabia de la Roma, spre Constantinopol, fiica imparatului, Galla Pacidia, a venit in Sfantul Munte Athos, spre a vedea si ea ctitoria tatalui ei.
Vrand sa intre in biserica, femeia a auzit o voce ca de tunet, zicandu-i dinspre icoana Maicii Domnului: „Ramai pe loc si sa nu mai cutezi a veni aici, de acum inainte. Cum indraznesti tu, o femeie, sa calci in acest loc?” Credincioasa fiind, fiica imparatului s-a smerit si a plecat in graba din Sfantul Munte Athos. Din dragoste si pocainta, femeia a ctitorit in incinta manastirii un paraclis, inchinat Sfantului Mare Mucenic Dimitrie.
Armata de o sută de mii de jihadiști din Irak a fantasmagoricului Califat Islamic al Irakului și al Levantului (ISIS) despre care face atâta caz presa din România și din Europa este creată să atace Rusia.
Jihadiștii au renunțat la ocuparea Bagdadului, s-au întors din drum, și acum se îndreaptă către granițele Siriei pe care o revendică și spun că e a lor.
Siria ocupă o poziție-cheie în Orientul Mijlociu și este unul dintre statele aliate ale Rusiei. Toate încercările Occidentului de a-l răsturna de la putere pe președintele Bashar Assad al Siriei au dat greș până în prezent.
Jihadiștii vor și ei să-l răstoarne de la putere pe Assad.
Ca atare nu trebuie să fii un geniu ca să-ți dai seama că ideea Califatului Islamic al Levantului și al Irakului a luat naștere (cum scrie toată presa rusă și chiar cea occidentală) în laboratoarele occidentale ale serviciilor de spionaj.
Așa se explică de ce o jumătate de milion de militari înarmați până-n dinți ai Armatei Irakiene fug ca la comandă din fața jihadiștilor ”abandonând” în mâinile acestora armament de infanterie, mitraliere, aruncătoare de grenade, tancuri, tunuri, avioane de luptă, depozite cu muniție și echipament etc. Toată această abandonare este de fapt o înarmare mascată a trupelor Califatului Levantului și Irakului pentru ca ele să poată ataca Siria, care este aliat al Rusiei.
Dealtfel în rândurile războinicilor jihadiști luptă circa zece mii de cetățeni europeni, teroriști ceceni, georgieni, tătari și chiar ruși, toți dușmani de moarte ai Rusiei și ai președintelui Putin. Unul dintre acești ceceni, Omar Al-Shishani (pe adevăratul lui nume Bartan Batirașvili) este deja general în armata Califatului Levantului.
Alexandr Bortnikov, șeful Serviciului Federal de Securitate al Rusiei a declarat că știe de toate aceste aspecte, dar că Rusia nu are cum să intervină. Deocamdată.
Rusia nu poate interveni nici în războiul pe care Armata Ucrainei îl duce cu arme străine și cu instructori străini contra etnicilor ruși din estul Ucrainei.
Armata Ucrainiană îi măcelărește pe rușii din Ucraina sub ochii neputincioși ai Armatei Ruse care privește genocidul de la o distanță de câțiva kilometri.
Navele de război ale NATO sunt în Mare Neagră. Tătarii din Crimeea luptă împotriva statului rus pe un ”front nevăzut”, încurajați (și instruiți) de elemente străine și organizații străine așa zis umanitare care-i îndeamnă să se revolte împotriva autorităților ruse.
Nici pe frontul spionajului nu este prea multă liniște. În urmă cu trei ani, cinci lansări consecutive de exercițiu ale rachetei balistice intercontinentale Bulava au dat greș. Toate rachetele au explodat în poligon.
Bulava (Buzduganul) este considerată cea mai precisă și mai puternică rachetă atomică intercontinentală. De aceea este supranumită și ”arma secolului”.
Inginerii militari ruși nu puteau înțelege de ce lansările din poligon eșuau. Toate calculele lor și tot procesul tehnologic erau corecte. Bulava trebuia să atingă ținta. Și totuși, Bulava exploda imediat după lansare.
De-abia după cinci exerciții de lansare eșuate Serviciile Secrete Ruse au început să se întrebe ceea ce Stalin s-ar fi întrebat după prima lansare eșuată. Adică: ”Nu cumva e vorba despre un sabotaj?”
Și sabotaj era. După arestarea celor trei sabotori, exercițiile cu Bulava nu au mai înregistrat eșecuri.
În ultimul timp trei rachete purtătoare de sateliți lansate de Rusia au eșuat și sateliții au fost distruși sau au fost pierduți pe orbita din jurul Pământului, lucru care a pricinuit Rusiei pagube de ordinul sutelor de milioane de euro.
De data asta FSB a descoperit sabotorii mult mai repede. Amănunte prea multe (e de înțeles) nu s-au dat. Dar după arestarea ”vinovaților” eșecurile lansării de sateliți ruși au încetat.
Asta nu înseamnă însă că spionii străini au fost neutralizați. Dimpotrivă. Ei au pătruns până în profunzimea aparatului imunitar al statului rus. Un exemplu este colonelul Leonid Habarov, judecat în Rusia pentru trădare de țară, rebeliune și încercare de complot antistatal. Mai clar, Habarov voia să dea o lovitură de stat. El se află din anul 2011 în închisoarea din Ekaterinburg, unde serviciile secrete ruse încearcă să afle cine îi erau complicii și câți Habarov mai sunt în Rusia.
Lucrurile nu stau prea bine pentru ruși nici în privința contraspionajului. Mulți agenți ruși au defectat și au trecut în tabăra puterilor adversare Rusiei.
Cu toate acestea, Moscova nu reacționează. Cine aruncă o privire pe blogosfera rusă sau în spațiul mass-media ruse nu poate să nu rămână impresionat de zecile de mii de mesaje ale cititorilor care transmit toate o singură idee, anume că Federația Rusă întârzie nepermis de mult să răspundă și să treacă la acțiuni de contracarare a tuturor acestor lovituri pe care ea le primește pe toate fronturile, din Ucraina până în Siria.
Tăcerea Rusiei nu poate avea decât două explicații: ori țara nu este pregătită încă pentru un conflict militar, ori, dimpotrivă, este gata de luptă și așteaptă doar provocarea majoră care i-ar justifica un răspuns de anvergură pe măsura poziției internaționale pe care ea o deține.
Oare cât de aproape este războiul?
Cititi va rog si :