UE face presiuni tot mai mari pentru ridicarea interdictiei de intrare a femeilor in muntele Athos !

De ce nu au voie femeile in muntele Athos?

Avatonul este legea care interzice femeilor a intra in Sfantul Munte Athos. „Avaton” inseamna „neumblat”, prin acest cuvant facandu-se referire la interdictia femeilor de „a umbla” pe pamantul Sfantului Munte Athos. Avatonul este actul care a permis locului sa ramana pana astazi unul sihastresc si monahal, singurul de acest gen din intreaga lume. Avatonul este un fel de granita naturala a Sfantului Munte.

Calugarii athoniti au ales locul, salbatic si neumblat, si tot ei au zidit manastirile si bisericile de pe stanci. Calugarii au sfintit locul, cu rugaciunile si sangele lor, si tot calugarii au hotarat, intr-un glas, ca „avaton-ul” sa ramana valid, indiferent de legile si poftele lumii pagane.

O randuiala asemanatoare mai pastreaza si alte manastiri ortodoxe din lume. Dintre acestea, le amintim aici pe urmatoarele: Manastirea Frasinei, Romania; Manastirea Sfantul Visarion – Dosikou, Grecia; Manastirea Sfantul Sava cel Sfintit, Israel.

Manastirile de la Meteora

Manastirile de la Meteora aveau si ele acest „avaton”, insa in anul 1948, acesta a fost anulat. Dupa construirea unei sosele care faciliteaza accesul catre manastirile din varful stancilor, turismul a inceput a devasta orice urma de sfintenie care mai exista la Meteora. Astazi, manastirile de la Meteora au ajuns muzee, „cimitire” ale autenticului monahism de odinioara. La manastirea Marea Meteora vin anual circa un milion de turisti. Toate sarcinile din complexele monahale au trecut in sarcina mirenilor angajati. Calugarii mai coboara in biserica doar pentru slujba, dupa ce poarta se inchide si turistii nu mai au voie sa intre in manastire.

Sfantul Munte este ales, zidit si pastrat de calugari cu pretul vietii

Muntele Athos a fost declarat loc sfant al calugarilor in urma decretului imparatului bizantin Vasile I Macedoneanul, emis in secolul al IX-lea. De-a lungul anilor, nenumarati calugari si-au jertfit viata spre a pazi Sfantul Munte, impotriva piratilor si a paganilor, care au cautat sa pangareasca si sa distruga locul.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Muntele Athos a inceput sa fie un loc de retragere pentru calugari inca din timpul ultimelor persecutii romane impotriva crestinilor, iar in anul 726 cand a fost dat primul edict impotriva icoanelor si pana in anul 843, un insemnat numar de calugari de pe intreg teritoriul bizantin a venit la Muntele Athos. Ei au dus aici acte, documente, moaste, obiecte de arta, numeroase icoane. Din aceasta perioada au inceput sa se zideascasi primele „lavre” athonite.

Pentru a-i pune la adapost de diferitele pretentii ale locuitorilor din Peninsula Chalcidica, imparatul Vasile I Macedoneanul, printr-un decret emis in anul 885, a oprit trecerea ilegala peste Canalul Xerxes, declarand in mod oficial Athosul ca „loc al calugarilor” si i-a scutit de plata oricarui fel de taxe catre Stat. Aceasta masura a fost reconfirmata de Leon al VI-lea Filozoful, in anul 911, si de Roman I Lecapenul, in anul 920, care le-au ingaduit sa-si agoniseascasi bunuri personale.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Generalul Nichifor Focas l-a ajutat foarte mult pe Sfantul Atanasie Athonitul, in punerea bazelor primei mari manastiri athonite, anume Marea Lavra, in anul 963. Noua organizare monahala a lui Atanasie se baza pe: impunerea stilului chinovial, oprirea calugarilor de a poseda averi personale, interzicerea deosebirii dintre calugarii greci si cei apartinand altor popoare, supunerea tuturor unui protos, cu drepturi superioare fata de cele ale staretilor, oprirea intrarii pe teritoriul Athosului a femeilor, organizarea comunitatii monahale in mod independent fata de orice autoritate.

Toate aceste hotarari au fost stabilite legal, in anul 970, cand imparatul Ioan I Tzmiskes aproba un Tipikon, care urma sa aiba valabilitate pe intreg teritoriul Muntelui Athos. Acest act a fost semnat de Sfantul Atanasie, alaturi de ceilalti 54 de conducatori ai asezamintelor monahale athonite existente la acea vreme.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

La granita dintre Muntele Athos si Grecia se afla gard de sarma, care are din loc in loc panouri metalice pe care este scris „avaton-ul”, adica interdictia accesului femeilor pe teritoriul republicii monahale. Acest act este semnat de toti marii stareti ai manastirilor athonite de astazi. Pe intreaga insula nu se afla nici macar animale de sex feminin, afara de gaini si pisici, cat si de pasarile salbatice.

Toti cei care au ajutat la construirea Sfantului Munte, imparati ortodocsi si voievozi, greci si de alte nationalitati, precum si patriarhi ecumenici, au dorit ca locul sa ramana sub protectia Avatonului, lucru intarit de nenumarate hrisoave si sigilii.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Fiind intrebat un parinte, de ce calugarii tin atat de mult la „avaton-ul” Sfantului Munte, a raspuns, zicand: „Pentru ca iubesc femeile.” Cine are urechi de auzit, sa auda! In intreg Sfantul Munte nu am intalnit nici un parinte care sa urasca femeile, ori care sa le dispretuiasca. Toti calugarii athoniti indeamna familia spre fapte cuvioase si, cu multa dragoste, vorbesc despre mama si despre sotie, despre sot, despre tata si despre copii.

Mai toti marii duhovnici din Athos s-au facut parinti si sprijin crestinilor din lume, prin carti si prin conferinte, prin spovedanie si povatuire. Pentru a ajunge mari duhovnici, acesti parinti mult s-au folosit de linistea si „avaton-ul” Sfantului Munte.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Originea traditionala a „avaton-ului” este confirmata de legislatia in vigoare, mai precis de articolul 186 din Carta Constitutionala a Muntelui Athos (1924), intrata in vigoare in anul 1926, prin ratificarea de catre Statul Grec, prin decretul din 10/26 septembrie 1926.

Galla Placidia si mustrarea Maicii Domnului „Antifonitria”

Icoana Maicii Domnului numita „Antifonitria”, adica „Impotriva Graitoarea”, este una dintre cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului din Sfantul Munte Athos. Icoana se pastreaza inca si astazi in Manastirea Vatoped, zugravita pe peretele stang al pronaosului bisericii celei mari. Candele ard neincetat in fata acestei icoane slab luminata de putina lumina ce intra printr-o mica fereastra.

Aceasta icoana isi leaga numele de fiica imparatului Teodosie cel Mare (379-395), numita Galla Placidia. In anul 385, dupa moartea primei sotii, Plachila, praznuita ca sfanta in ziua de 14 septembrie, imparatul Teodosie cel Mare s-a casatorit cu Galla. Din prima casatorie, imparatul a avut trei copiii (Arcadie, Honorie si Pulcheria), iar din a doua casatorie, el a mai avut o fiica, anume pe Galla Placidia, viitoarea mama a imparatului Valentinian al III-lea.

Icoana Maicii Domnului Antifonitria - Manastirea Vatoped

Manastirea Vatoped a fost intemeiata, potrivit traditiei locului, undeva pe la sfarsitul secolului al IV-lea, de catre imparatul Teodosie I cel Mare. In anul 382, trecand cu corabia de la Roma, spre Constantinopol, fiica imparatului, Galla Pacidia, a venit in Sfantul Munte Athos, spre a vedea si ea ctitoria tatalui ei.

Vrand sa intre in biserica, femeia a auzit o voce ca de tunet, zicandu-i dinspre icoana Maicii Domnului: „Ramai pe loc si sa nu mai cutezi a veni aici, de acum inainte. Cum indraznesti tu, o femeie, sa calci in acest loc?” Credincioasa fiind, fiica imparatului s-a smerit si a plecat in graba din Sfantul Munte Athos. Din dragoste si pocainta, femeia a ctitorit in incinta manastirii un paraclis, inchinat Sfantului Mare Mucenic Dimitrie.

Cine doreste desfiintarea „avaton-ului” ?

Desfiintarea „avaton-ului” este dorita de toti cei cu viata lumeasca, avand o minte axata pe turism secular si interese financiare. De asemenea, acest lucru este dorit de toti aceia care urasc sau dispretuiesc Biserica Ortodoxa de Rasarit, al carei Sfant Munte este „un varf de lance” in lupta cu duhurile lumii si cu diavolul, care lucreaza in chip viclean, spre piederea cat mai multora.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Desfiintarea „avaton-ului” este ceruta insistent de catre miscarile feministe, grupari de femei straine de dreapta credinta a Ortodoxiei si de orice cuviosie a vietii. Acestea isi cer dreptul de a vizita si de „a umbla” pe Sfantul Munte. Oare acesta sa fie singurul loc din lume pe care nu l-au „vizitat”, spre a suferi de pe urma „avaton-ului?! Oare daca l-ar vizita si pe acesta, ar dobandi fericirea si odihna ?! Cate inselare cuprinde inima acestor femei. Niciodata nu vor avea  pace, odihna si liniste.

Mai mult inca, nici una dintre feministe nu isi doresc sa intre in Athos, pentru binecuvantari si minuni, atata timp cat exista legaturi puternice aruncate asupra femeilor care ar indrazni sa se atinga de Munte, ci mai ales din curiozitate si ambitie psihica.

In ziua de 8 ianuarie 2008, politia Sfantului Munte a dat afara din peninsula athonita un grup de femei si barbati (in jur de 500 de persoane), care au incalcat interdictia pasirii femeilor pe Sfantul Munte, avand drept scop o „profanare simbolica a locului”, dupa marturia lor, ca protest concret impotriva „avaton-ului”. Purtatoarea de cuvant a grupului, Kyriaki Malama, a spus, ignorant: „Este vorba de un act simbolic, am incalcat avatonul.”

Avatonul si Sfantul Munte Athos

In ziua de 11 martie 2008, conducerea athonita a trimis o scrisoare oficiala de protest la adresa Patidului Parlamentar numit SIRIZA, adica „Uniunea Radicala de Stanga”, privind ambitiile acestuia de a anula „avaton-ul”. Partidul SIRIZA este cunoscut pentru pozitiile lui negative fata de „privilegiile” Bisericii Ortodoxe in societatea greceasca.

Soula Panaretou, responsabila a SYN, un mic partid de stanga, foarte progresist in ceea ce priveste problemele religioase, hiper-sensibile in Grecia, declara: „Muntele Athos este un anacronism in cadrul Uniunii Europene. Interdictia privind accesul femeilor ar trebui ridicata.”

Pana in anul 1953, incalcarea „avaton-ului” nu era pedepsita in nici un fel de lege. Dupa acest an, ca urmare a debarcarii mai multor femei pe teritoriul Muntelui Athos, in timpul celui de-al IX-lea Congres International de Studii Bizantine, care a avut loc in aprilie 1953, la Tesalonic, statul grec a luat masuri. Astfel, decretul-lege numarul 2623, din anul 1953, hotaraste ca incalcarea „avaton-ului” sa atraga dupa sine o pedeapsa cu inchisoarea pentru o perioada cuprinsa intre doua luni si un an.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Parintele Macarie Simonopetritul, spune: „Prin anul 1960, existau deja previziuni, din partea responsabililor politici, de a transforma manastirile in hoteluri, de a face sosele asfaltate la standarde europene, de a transforma Muntele Athos intr-un soi de muzeu bizantin si de a-i concentra pe toti monahii in una sau doua manastiri, restul manastirilor urmand a fi transformate in muzee.”

Ministrul Culturii din primul guvern socialist, actrita-politician Melina Mercouri (ministru intre anii 1981-1989 si 1993-1994), a propus, cu ignoranta, „ca monahii athoniti sa fie mutati la manastirile din Meteora si in alte cateva locuri, iar manastirile sa fie transformate in hoteluri, caci trapezele s-ar potrivi perfect pentru jocuri de noroc, iar chiliile ar oferi privelisti minunate asupra marii”. Propunerea acesteia a scandalizat opinia publica mondiala, chiar si o seama de neortodocsi exprimandu-se impotriva.

Autonomia Sfantului Munte si „ajutorul” dat de Uniunea Europeana

In perioada de ocupatie otomana a Greciei, Sfantul Munte a scapat de desfiintarea „avaton-ului”, cat si de distrugere, prin plata anuala a unei sume mari de bani. Autonomia Sfantului Munte a fost pastrata, in vremurile de mare incercare, prin ajutorul tuturor crestinilor din lume. Romanii, alaturi se sarbi, bulgari si rusi, au contribuit semnificativ la acest lucru.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

In perioada anilor 1960-1970, Sfantul Munte Athos cunoaste o criza monahala fara precedent, numarul vietuitorilor athoniti imputinandu-se dramatic. In aceasta vreme se ajunsese chiar sa se vorbeasca despre transformarea Muntelui Sfant in statiune turistica, iar a manastirilor in muzee, monahismul urmand a fi desfiintat, ori extrem de limitat.

In anul 2002, numarul calugarilor a ajuns la un total de 1610 de vietuitori. Astazi, numarul calugarilor s-a inmultit, insa odata cu aceasta s-au inmultit si primejdiile ce ameninta autonomia Sfantului Munte. Uniunea Europeana si Comisia Patrimoniului Mondial UNESCO au alocat fonduri enorme pentru dezvoltarea drumurilor si a cailor de acces spre manastiri, cat si pentru restaurarea manastirilor, a frescelor si a tuturor dependintelor acestora.

Din pricina alocarii acestor fonduri considerabile, majoritatea manastirilor athonite intreprind lucrari intense si ample de constructie, reconstructie si restaurare. La mai toate marile manastiri se pot zari macarale, schele si santiere (Marea LavraVatopedIviron, Xenofont, Dochiariu, Dionisiu, etc).

Potrivit unor calcule periodice, numai pana in anul 1998, Uniunea Europeana a dat 23,4 milioane de euro manastirilor din Sfantul Munte Athos, „pentru a-si conserva si restaura cladirile si mostenirea culturala”. Cand totul va fi restaurat si rezidit cu bani veniti de la acestia, oare nu vor insista asupra anularii autonomiei Sfantului Munte ?!

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Aderarea Greciei la Uniunea Europeana, in anul 1981, a facut Peninsula Athos eligibila pentru fondurile de conservare ale Uniunii Europene. Cand a intrat in Uniunea Europeana insa, Grecia a negociat si a obtinut un statut aparte pentru Sfantul Munte Athos, anume dreptul Republicii Monahale Athonite de a-si pastra randuielile vechi de secole, printre care se numara si „avaton-ul”, adica interdictia ca femeile sa intre pe teritoriul sau.

Statutul special al republicii este mentionat in protocolul semnat intre Grecia si Uniunea Europeana, la data de 6 noiembrie 1991, pentru intrarea in „spatiul Schengen”. De asemenea, in declaratia greceasca din anul 1997, este reinnoit continutul declaratiei comune despre Sfantul Munte, declaratie anexata Actului final al Tratatului de Accesiune a Greciei la Comunitatea Europeana, in anul 1979.

Fondurile Europene pot face insa mult rau Sfantului Munte Athos, deoarece nici un banut nu se da gratuit in lumea aceasta, din partea necredinciosilor. Orice donatie poate ridica o pretentie.

Drept urmare, continuarea era fireasca. Astfel, la data de 15 ianuarie 2003, pretentia Parlamentului European impotriva „avaton-ului” se concretizeaza in rezolutia cu numarul A5-0451, din anul 2002, neobligatorie insa. „Parlamentul European cere ridicarea interdictiei care impiedica accesul femeilor pe Muntele Athos din Grecia, zona geografica de 400 de kilometri patrati, unde accesul acestora este interzis in virtutea unei decizii luate in anul 1045, de catre calugarii celor 20 de manastiri ale regiunii, decizie care violeaza astazi principiul universal recunoscut al egalitatii genurilor, al non-discriminarii, ca si legislatia comunitara asupra egalitatii, precum si dispozitiile relative la libera circulatie a persoanelor in cadrul Uniunii Europene.”

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Presedinta „Comitetului pentru Drepturi si Sanse Egale pentru Femei”, din cadrul Parlamentului European de la Strasbourg, anume grecoaica Anna Karamanou, lupta aprig pentru desfiintarea avaton-ului. Astfel, la data de 21 ianuarie 2003, la scurt timp dupa adoptarea rezolutiei Parlamentului European, ea a emis o declaratie din care citam:

„Aceasta decizie (avatonul) a fost luata cu o mie de ani in urma, in timpul perioadei intunecate a Evului Mediu in Europa si reflecta conditiile sociale ale acelei ere. Astazi, egalitatea genurilor si drepturile femeilor au fost acceptate si recunoscute universal. Prin urmare, aceasta decizie nu mai poate fi legitima, deoarece este in dezacord nu numai cu perceptia dominanta asupra drepturilor femeii, ci si cu religia crestina si credinta insasi. Ma intreb, pe ce Evanghelie, pe ce dogma se intemeiaza aceasta decizie, care interzice la jumatate din specia umana sa intre in Muntele Athos?

In societatile democratice nu pot exista tabu-uri. Respectul pentru traditie nu poate fi folosit ca alibi pentru restrangerea drepturilor omului si impunerea de discriminari pe baza de gen. Monahii athoniti trebuie sa-si reconsidere decizia care atribuie unuia dintre genuri un privilegiu negat celuilalt, tratandu-l pe ultimul (propriile lor mame) ca pe copiii unui Dumnezeu mai mic. Nici o traditie, nici un obicei nu poate fi deasupra respectului pentru drepturile omului si demnitatii umane.

Este demn de notat ca Uniunea Europeana a finantat generos regiunea monahala a Muntelui Athos pentru restaurarea si renovarea manastirilor si pastrarea comorilor culturale care apartin atat barbatilor, cat si femeilor. Nu mai este necesar sa spunem ca femeile platitoare de impozite din Europa au contribuit la aceste fonduri.”

Aceeasi femeie, Anna Karamanou, deputata a Miscarii Socialiste Panelene Pasok, si fost euro-deputat, care s-a situat in fruntea luptei duse la Strasbourg pentru ridicarea acestei interdictii, spune: „Este o rusine sa stii ca pentru Muntele Athos se acorda subventii de milioane de dolari pentru renovarea manastirilor, printre contribuabili fiind si femei, care n-au totusi dreptul sa mearga in acele locuri.”

Avatonul si Sfantul Munte Athos

La data de 4 septembrie 2003, din partea Parlamentului European a venit o noua rezolutie, cu numarul A5-0281, care cere Guvernului Grec sa anuleze hotararea penala care impune o pedeapsa cuprinsa intre doua luni si un an de inchisoare, pentru femeile care incalca interdictia de a intra in Muntele Athos. Cu aceasta ocazie, se repeta deci cererea ca interdictia asupra intrarii femeilor in Muntele Athos sa fie ridicata.

Motivul invocat intotdeauna de necredinciosi este urmatorul: democratia nu permite discriminarea intre sexe. Un al doilea motiv este cel ridicat de feministele din Occident, care spun ca, din moment ce contribuie si ele, alaturi de barbati, prin impozite si taxe, la sprijinirea Sfantului Munte (prin fondurile alocate), si ele au dreptul de a avea aceleasi beneficii precum barbatii.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Nimeni nu este impotriva restaurarii si a repararii comorilor materiale din Sfantul Munte Athos, care zac in paragina de atata multime de ani, ci impotriva duhului modernist secular, care stinge flacara monahismului autentic. Finantarea lucrarilor de catre Uniunea Europeana are o intentie ascunsa, anti-crestina, urmarea finala fiind distrugerea autenticului duh monahal athonit.

Parintele Nicodimos, secretar al Sfintei Comunitati, care administreaza republica monastica athonita, spune: „Muntele Athos are o traditie de 1200 de ani, multumita unui decret al Bizantului. Acest statut trebuie pastrat pentru totdeauna”.

Ce se va intampla daca „avaton-ul” se va desfiinta ?

Parintii din Sfantul Munte, spun intr-un glas: „Daca femeile intra aici, vine sfarsitul lumii. Asa ne-au invatat batranii nostri, asa au profetit sfintii nostri, care erau facatori de minuni, cuviosi, asceti sau nebuni pentru Hristos.” Acest lucru este marturisit de toti parintii athoniti contemporani.

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Sfantul Nil Athonitul, vietuitor in Sfantul Munte Athos intre anii 1612-1692, vorbeste despre momentul in care Maica Domnului va parasi Sfantul Munte Athos si nu il va mai ocroti, anume in momentul pasirii pe Munte a femeilor, zicand: „Ascultati, o, parinti, iata ca v-am spus propovaduirea lui Iona spre pilda, ca cel ce are urechi de auzit sa auda si sa nu se intoarca catre altele, spre vatamarea sufletului sau. Precum a deslusit acel filosof propovaduirea lui Iona, asa si eu va spun: precum magnetul nu a lasat fierul, la inaltime de patru vanturi lovindu-se, si apoi din pricina ruginei l-a lasat, si iarasi, dupa ce a fost curatit, l-a ridicat magnetul, asa este Doamna noastra, de Dumnezeu Nascatoarea, Acoperamantul binecredinciosilor, care a tinut Muntele acesta pana in ziua de astazi, precum magnetul pe fier. Si daca magnetul, fiind lucru neinsufletit, are atata putere, oare cata putere, tarie si indrazneala are Doamna noastra de Dumnezeu Nascatoarea?! Singuri vedem cum tine Muntele acesta cu atottiitoarea ei putere. Insa precum clatina vantul magnetul ca sa lase fierul, asa se ridica asupra acestui Munte neamurile, si in tot chipul umbla sa-l rapeasca din mainile Maicii Domnului, dar nu pot. In sfarsit se va lasa din mainile ei, nu din pricina slabiciunii ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru pacatele celor ce locuiesc intr-insul, pentru ca acestea s-au facut ca o rugina inaintea Maicii Domnului. Ca, daca veti subtia gatlejul vostru cu postul si veti usca trupul vostru, dar intre voi nu aveti dragoste si unire, cu curatenia trupului vostru, nici un rod al dreptatii nu aveti.”

Cand „avaton-ul” va fi desfiintat, atunci vom sti ca pentru pacatele noastre si pentru putina noastra rugaciune, Biserica Ortodoxa a fost lipsita de scumpul si nepretuitul Sfant Munte Athos. Cand dragostea si rugaciunea se imputineaza, urmarile nu intarzie niciodata sa apara, iar o lume lipsita de dragoste si rugaciune este o lume in care paganii si necredinciosii, oameni trupesti si straini de orice forma de vietuire duhovniceasca, fac ce vor, urmand poftelor trupului si setei de putere.

Teodor Danalache

Avatonul si Sfantul Munte Athos

Articol postat la sugestia comentatorului Radu Iacoboaie, sursa: crestinortodox.ro.

Cititi va rog si alte subiecte interesante la categoria: Vremurile din urma.

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;UE face presiuni tot mai mari pentru ridicarea interdictiei de intrare a femeilor in muntele Athos !&8221;

  1. OFF TOPIC FOARTE IMPORTANT!

    UN RĂSPUNS INDIRECT ȘI DIPLOMAT DIN PARTEA PATRIARHIEI ROMÂNE LA SCRISORILE TRIMISE CĂTRE ACEASTA (pe blogul Discerne, la articolul mai vechi Subminarea din interiorul Bisericii Ortodoxe prin ierarhii şi preoţii căzuţi în erezii – Radu Iacoboaie)

    Având în vedere polemica de ieri cu un ,,preot român” care se semna ,,ortodox” pe blogul Apologeticum și cea de pe blogul Discerne cu un teolog sau preot, care se semnează ,,Dan”, am ajuns la concluzia că se încearcă reducerea mea la tăcere prin ,,cumpărarea” mea. Am mai pățit aceasta cu ani în urmă, când un monah mi-a sugerat că ar trebui să intru în masonerie…
    Întâi voi reda comentariul primit de la Dan (sunt prea multe de spus, mi-ar trebui cteva pagini să scriu), pe care îl consider un răspuns discret din partea Patriarhiei, care nu are curajul să răspundă direct, având în vedere toate argumentele invocate în comentariul său mai amplu:

    Dan commented on

    Domnule Radu, deși eu nu am sesizat scurtarea ecteniei până acum pe la parohiile la ale căror sfinte liturghii am participat, vă cred pe cuvânt când spuneți că există (mulți) preoți care nu mai rostesc toată ectenia de care discutăm. (bine-ar fi să-i întrebați/să-i întrebăm de ce nu fac treaba asta până la capăt). Cred asta pentru că este un fapt cercetat de dumneavoastră, o concluzie bazată pe fapte.

    Însă dați-mi voie să mă îndoiesc că patriarhul Daniel ar fi mason sau ar cocheta cu masonii.

    Mie mi se pare că este de notorietate faptul că Patriarhul este calomniat de câțiva ani, ca fiind mason. În blogosfera ortodoxă, există unele voci foarte gălăgioase și agresive care nu-l mai scot pe patriarh din această etichetă încă de alegerea sa ca întâistătător al BOR. (http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/bor–patriarhul-daniel-nu-este-mason-108264)

    Însă niciunul dintre calomniatorii săi nu a adus măcar o singură dovadă că patriarhul ar fi mason, sau măcar ar ”cocheta” cu masonii! Ori o acuză nedovedită este o calomnie, deci un păcat!… și încă unul foarte urât. În plus, lăsând deoparte și creștinismul, fiecare persoană din țara asta are dreptul la prezumția de nevinovăție, până la proba contrarie. Ori se pare că patriarhul Daniel nu are acest drept: ”el este mason (sau cochetează cu masonii) pentru că este ecumenist, iar dacă este ecumenist înseamnă că e mason”. Eu vă invit însă frățește să ieșiți din această logică păguboasă. Pentru că a avea înclinații spre ecumenism sau chiar acte de ecumenism, nu înseamnă în mod necesar și obligatoriu a fi mason sau a cocheta cu masoneria.
    Da, este un fapt că Patriarhul a trecut peste canoane rugându-se în cadrul unor slujbe, împreună cu prelați eterodocși. Există filmări în acest sens. Desigur, regretabil dar sperăm nerepetabil. Însă de aici până la apartenența la masonerie, sau cochetarea cu masoneria, este cale lungă ca de la cer la pământ.

    Ceea ce fac calomniatorii patriarhului Daniel este un păcat săvârșit în mod sistematic, pe care respectivii îl consideră un act de mărturisire de credință. Și cu atât mai mare este înșelarea. Nu mai zic de tulburările care s-au tot făcut, dându-se naștere la un val anti-sinodal, deci anti-ierarhie… deci un val cu duh sectar…. și mă abțin să dau nume.

    Să fim serioși. Simpla fotografiere cu persoane influiente din UE, care au apartenență la masonerie sau simpatii în acest sens, nu te așează în tabăra lor. (http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/06/01/fratele-mason-daniel-ciobotea-pretinsul-patriarh-al-romaniei-ecumenist-indracit-se-intalneste-cu-fratii-lui-de-loja-masonica-din-europa/)
    Ele sunt expresia unor protocoale de diplomație, de bun simț, nimic mai mult. La fel, întâlnirea cu o persoană cu apartenență certă la masonerie, nu te așează în rândul cochetării cu masoneria, la fel cum nici fotografierea unui mason cu un creștin autentic nu-l face pe cel dintâi creștin pravoslavnic. Altfel, dacă simpla interacțiune cu oameni apostaziați ar fi dovadă de apostazie, înseamnă că fariseii și cărturarii l-au acuzat pe bună dreptate pe Hristos Domnul că e păcătos că umblă cu vameșii și prostituatele!
    Domnule Radu, vă rog frățește să discerneți asupra faptelor și intențiilor oamenilor. Fac apel la acest proces de analiză pentru că ne aflăm pe un site dedicat acestei cauze.

    Dacă Patriarhul Daniel s-a întâlnit cu masoni mai mult sau mai puțin dovediți, asta nu ne dă dreptul să-l plasăm în sfera masonilor, cum nici dumneavoastră nu sunteți plasat în sfere de apartenență neortodoxă dacă vă întâlniți cu persoane dubioase (ori chiar anti-creștine) în interes de serviciu.
    V-ați gândit vreodată că patriarhul Daniel apără interesele Bisericii? V-ați gândit că astfel de întâlniri nu pot fi evitate pentru că s-ar face rău Bisericii?
    Deci vă rog, nu întrețineți o acuzație nefondată! Iar dacă aveți dovezi în acest sens, atunci vă rog, nu ezitați să o arătați tuturora spre lămurire. Ar fi o premieră în blogosfera ortodoxă. Însă eu mă îndoiesc că aveți măcar o singură dovadă în acest sens.

    Trecând mai departe, susțineți că ”dacă va apărea o carte despre mărturisitorii din temnițele comuniste, incluzând pe legionari, SUNT CONVINS CĂ NU VA FI DELOC CREDIBILĂ, ÎNTRUCÂT ESTE MULT PREA PUȚIN ȘI PARE O SIMPLĂ FORMALITATE.”, dar afirmația dumneavoastră denotă mai degrabă o preconcepție. Pur și simplu presupuneți că nu va fi credibilă o astfel de carte, doar pentru că ar veni sub oblăduirea patriarhului Daniel. Să nu vă supărați pe remarcă pentru că o carte, de oricare fel ar fi, scoasă de editura institutului biblic și apărută cu binecuvântarea patriarhului… numai formalitate nu este. Dar rămâne de văzut în următoarea perioadă de timp ce și cum.

    În final, încerc să vă răspund și la întrebarea ”de ce alte țări ortodoxe și-au canonizat mucenicii din închisorile și lagărele comuniste, iar la noi nu?”
    După opinia mea, răspunsul nu poate fi unilateral: ”din cauza sinodului!” Cauzele sunt multiple, și nu țin doar de ierarhi:

    a) v-am argumentat în mesajul de mai sus că practica canonizării în BOR este lentă și foarte lentă de obicei, în comparație cu alte biserici surori, precum cea a Rusiei sau a Serbiei. Să dăm vina pe actualul sinod peste această practică moștenită nu-i drept.

    b) Rusia nu a avut ceva similar Mișcării Legionare, care să creeze atâta aderență dar și tulburări sociale care să dea naștere la atâta controversă. (gândiți-vă numai la faptul că fără o informare în masă, corectă, s-ar sminti foarte mulți creștini ai bisericii aflând de sfinți canonizați care au aparținut Mișcării Legionare. Deci este mai întâi este nevoie de o limpezire a apelor, o trecere prin sită a faptelor, e evaluare onestă a Legiunii, atât istoric cât și doctrinar, și un consens de opinie măcar în sânul Bisericii dacă istoricii n-au reușit). În acest sens, sunt de mare folos actualele conferințe și dezbateri care se țin pe subect. Ele fac parte din planul lui Dumnezeu pentru canonizarea sfinților noi mucenici, dar nu prea realizăm asta.

    c) Noi nu suntem un imperiu și o putere ca Rusia ca să facem lucruri de impact național cu ușurință, chiar dacă ele deranjează pe anti-creștinii vecini sau din curte. Câtă vreme ne aflăm în epoca globalismului, naționalismul și chiar patriotismul sunt incorect-politice față de trend, ori a canoniza sfinți patrioți și naționaliști e un afront la UE, masonerie, etc. Dar ce sprijin ar putea avea întâistătătorii noștri în conducătorii politici, care până la urmă sunt fii ai Bisericii, nu? Nu vedeți cum chiar institutul Elie Wiesel este pus sub protecție guvernamentală în timp ce calcă pe reperele naționale? În situația de vață, vă dați seama ce vânătoare de ”extremiști” în sutană s-ar stârni dacă s-ar canoniza sfinți care au aparținut Legiunii? (repet, nu sugerez că lucrurile n-ar trebui făcute, dar să fie făcute bine, că prigonitorii de astăzi abia așteaptă o mică greșeală)

    d) Desigur, un motiv sunt și ierarhii fricoși (nu neaparat indiferenți sau cu resentimente față de sfinții închisorilor), pentru că nu prea cred că mai există astfel de ierarhi (n-am nici eu dovezi dar nici dumneavoastră). Câți și cum sunt numai Dumnezeu îi știe. Noi să ne rugăm să-i întârească Domnul pe calea mărturisirii. A-i arăta pe sinodali cu degetul în mod sistematic ca unici vinovați de situație, este cel puțin nedrept pentru că foarte mulți credincioșii din Biserică, cel puțin cei de vârsta a doua și a treia, deci cei care au prins și au trăit comunismul, sunt indiferenți, total indiferenți față de noii martiri și mărturisitori. Și asta din vina lor, nu din a ierarhilor. Ce ne facem cu ei, că sunt nespus mai mulți decât ierarhii. Dacă arătăm cu degetul la ierarhie, ar trebui mai întâi să arătăm cu degetul prin familiile noastre.

    În plus, sunt de părere că ierarhii refractari sau indiferenți nu vor fi niciodată sensibilizați pe acest subiect prin critică ostentativă ci vor fi sensibilizați cu evlavia propriilor păstoriți. Vor fi sensibilizați când vor vedea că poporul pravoslavnic nu doar cinstește pe noii martiri și mărturisitori, ci îi și urmează în modelul de viețuire creștină. Așa se vor lămuri că e lucrare de la Domnul și trebuie sprijinită cu toate forțele.

    Închei aici cu un Doamne ajută!”

    Vă rog să-l analizați cu atenție și să-l comentați, aducând argumente desigur.

  2. cum se baga diavolul peste tot….vrea sa distruga tot..daca aceste femei care vor sa mearga acolo sunt asa credincioase chia nu gasesc alt loc unde sa mearga sa se roage…??au vizitat toate manastirile si bisericile si nu mai au ce vedea??asta e de la diavol care vrea sa loveasca chiar in sfinti,sa destrame acest loc unde exista cu adevarat slujitori ai DOMNULUI.vor fi asa multumite ,implinite acele femei dupa ce vor ajunge pe acolo?!

  3. ALO,UE, ai terminat toate treburile si acum te bagi sa strici si acest locas de cult,chiar nu aveti niciun dumnezeu.OK voi nu aveti dumnezeu dar aveti bun simt si respectati ceea ce a fost lasat de la DUMNEZEU,voi sunteti ZEI pe pamantul asta?! Chiar nu aveti limita?

      • Masonii se închină lui Lucifer, adică diavolului și zeiței rațiunii (omenești). Ei se cred un fel de zei, oameni care au dobândit ILUMINAREA… De aceea, au botezat la început Ordinul din Bavaria cu numele de ILLUMINATI.

  4. D-le.Dan,vad ca sunteti un mare aparator al patriarhului.Foarte bine,atunci poate ne puteti spune si noua care este realitatea cu confiscarea mostenirii lasata de parinti-patriarhului si fratelui acestuia.A fost articol in ziare cum ca patriarhul l-ar fi lasat pe drumuri pe fratele sau.D-voastra in mod sigur aveti toate informatiile si bine ar fi sa faceti lumina,nu de alta dar poate am putea sa ne dam seama de ce preotii nostri nu mai au „HAR DUMNEZEIESC”-nu toti-.
    Doamne ajuta!

    • Cine poate, să citească și despre această problemă materialul ALEGEREA PATRIARHULUI, pe blogul Graiul Ortodox, la secțiunea Biserica și masoneria. Veți afla multe despre actualul Patriarh, singurul ierarh căruia i s-a ars în decembrie 1989 complet dosarul său de la Securitate… A fost sau nu agent al Securității? A fost 10 ani profesor de teologie și director adjunct la INSTITUTUL ECUMENIC DIN BOSSEY (Elveția) slujind la catolici și protestanți…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s