Defrisarile brutale in parcurile nationale continua!!! Incredibil!!! Directorul administrației Domogled – Valea Cernei – „Pădurea vrea să fie tăiată”

„Pădurea vrea să fie tăiată”. Acesta este răspunsul plin de semnificație al celui care este de mai bine de 10 ani directorul administrației Domogled – Valea Cernei, cel mai mare parc național, dar și cel mai degradat din România. Acesta fusese întrebat de activiștii Agent Green ”de ce se taie în parc?”. Aceste replici au avut loc sâmbătă 26 mai în momentul în care Agent Green i-a surprins prin protest pe oficiali ai Romsilva care însoțeau un europarlamentar austriac care se afla într-o vizită de documentare. Protestul a avut loc în zona Cernișoara – Radoteasa, ultima vale sălbatică din Parcul Național Domogled, unde cel puțin 2 parcele sunt planificate spre a fi tăiate în anul 2018. Primele 2 parcele au fost deja tăiate în anul 2017 și protestatarii au condus oficialii Romsilva și pe europarlamentar să le arate ilegalitățile. Agent Green solicita Ministerul Mediului – România să interzică exploatările forestiere în toate cele 13 parcuri naționale din România, ale căror păduri acoperă doar 1% din suprafața țării. – fb.com

Incredibil ce a ajuns tara asta!!! Batie de joc mai mare cred ca nici in tarile africane nu exista, romanii fara o mana de fier nu stiu decat sa distruga absolut tot ce intalnesc in cale! Se pare ca avem aceasta josnicie in ADN, romanii au stiut intotdeauna numai de frica, altfel devenim niste terminatori fara nici o granita.

Urmariti va rog si:

Urmariti va rog multe alte subiecte interesante la categoria:  Distrugerea Romaniei

Ciopartirea Padurilor Romaniei – Poze de la cititori

Multumesc cititorului Mihai Teo pentru pozele de mai jos:
Zona este Crevedia Mare spre Malu Spart,Giurgiu la aprox 40km de Bucuresti.
Se observa ca soseaua este murdarita de masinile care au trecut de pe o parta pe alta a padurii.
Exploatarea este pe ambele parti. Cand am trecut era un utilaj care tragea lemnul taiat din adancul padurii iar cand m-am intors nu am mai vazut pe nimeni. – Mihai Teo

20160819_132840

20160819_132947

20160819_132955

20160819_132847

Cum spuneam si in articolele anterioare, haosul domneste peste Romania. La ritmul in care se taie la noi in tara, 3 hectare pe ora, in cativa ani cred ca putem spune adio paduri, o sa fim o tara cheala, cu munti, dealuri si campii pline de boscheti, cam ca in vestul salbatic.

Nici nu mai e nevoie sa ne dea nici o bomba rusii, intr-un eventual conflict, deja tara o sa arate ca dupa razboi.

Dumnezeu cu mila!

Urmariti va rog si:

DISTRUGEREA ROMANIEI CONTINUA! Mare defrisare pusa la cale de firma IKEA! Vezi harta pădurilor din județul tău pe care le-a cumpărat firma sudeză…

Pentru a intelege cum a ajuns Romania in aceasta situatie, urmariti va rog si articolul:

Cititi cu mare atentie si luati seama!!! Material complet despre distrugerea Romaniei dupa 1989

Alte subiecte interesante despre distrugerea sistematica a Romaniei, puteti citi la categoria: Distrugerea Romaniei

Din pacate, toate aceste incercari disperate a catorva dintre noi, de a trezi continta acestui popor, par sa fie in zadar. Romanii sunt atat de dezbinati si preocupati doar de proprile persoane, incat e aproape imposibil sa se mai creeze acea emulatie extraordinara pe care am avut-o in multe momente din istorie si in care ne-am salavat tara si valorile ei. Iar mafia e asa de intinsa si atat de bine infipta in acest sistem puterd, sprijinit cu disperare de toata mass-media romanesca vanduta in totalitate strainilor, incat chiar nu vad cum am mai putea sa ne unim.

Chiar si noi cei putini care vedem dezastrul spre care ne indreptam, suntem dezbinati. Daca o ideologie este vazuta diferit, nu mai conteaza ca pe 99% ne punem de acord, ne certam si ne deam in cap, incercand sa dovedim cu o rautate extraordinara ca noi avem dreptate. E trist, foarte trist! Incet, dar sigur, Doina marelui Mihai Eminescu pare sa apuna pentru totdeauna! Numai Bunul Dumnezeu ne mai poate salva!

DISTRUGEREA ROMANIEI CONTINUA! Mare defrisare pusa la cale de firma IKEA! Vezi harta pădurilor din județul tău pe care le-a cumpărat firma sudeză…

Pentru că la noi orice este posibil, străinii pot cumpăra ce pământuri vor, aproape fără limite. De ce? Pentru că o clasă politică coruptă și trădătoare a creat legi în folosul altora. Așa se face că firma suedeză IKEA a reușit să intre în posesia unor suprafețe uriașe de pădure.

Conform riseproject.ro „Grupul suedez de mobilă a preluat, la pachet, și păduri traficate, deși susține că a verificat atent toate proprietățile înainte să le cumpere.

Anul trecut, Harvard a cedat aproape 33 de mii de hectare către corporația IKEA, la finalul celei mai mari tranzacții cu păduri din România. În schimb, IKEA a plătit, în iunie 2015, peste 56 de milioane de euro ca să își asigure materia primă pe termen lung, fiind la prima achiziție globală de terenuri forestiere pentru exploatare.

Suprafețele forestiere cu probleme juridice sunt amplasate în Vrancea, județ în care Harvard și IKEA au cumpărat, pe rând, cele mai multe păduri – peste o treime din întregul portofoliu.

Intermediarii locali care au facilitat vânzarea pădurilor către Harvard sunt investigați de procurori pentru mai multe infracțiuni: înșelăciune, corupție, activități de criminalitate organizată și spălare de bani.

Indiferent de angajamentul firmei IKEA în legătură cu împăduririle zonelor defrișate, un lucru este limpede – cu fiecare zi, datorită legilor antinaționale în vigoare, tot mai multe terenuri agricole și păduri ajung în proprietatea unor firme străine. Într-o zi, o să vrei să mergi într-o drumeție montană și nu o să mai ai voie să treci nici pe acolo, nici pe dincolo, pentru că încalci proprietatea unor cetățeni străini.

Iată harta pădurilor deținute de IKEA, o hartă care se modifică permanent cu plus la suprafața deținută de firma suedeză:

harta paduri ikea

Daniel Roxin

Asadar, nu erau de ajuns abuzurile facute de firma austriaca Schweighofer, care macelareste de ani de zile mii de hectare de paduri din Romania, acum a venit randul unei companii si mai mari sa o faca, sa o termine de tot:

Doamne Dunezeule mare, ce fel de popor suntem??? Cum putem permite asemenea atrocitati fara sa ridicam un deget??? Unde vom ajunge in ritmul acesta??? Suntem la pamant in toate domeniile, oamenii mor in spitale, invatamantul este la pamant, sportul e distrus, resursele sunt vandute, nu mai producem nimic.  S-au inchis de la revolutie incoace peste 1200 de intreprinderi, nu mai exista de lucru decat la corporatii, corporatii care trateza angajatii ca pe ultimii sclavi si care tot profitul si-l cara afara din tara prin firme offshore, multi in aceste conditii alegand sa fuga peste hotare. De asemnea alesii la comanda provoaca cu disperare Rusia, americanii muta trupe si echipamente militare cum au chef pe teritoriul Romaniei fara sa intrebe pe nimeni nimic, am ajuns o colonie in care pe nimeni nu mai intereseaza absolut nimic si peste care domneste doar haosul.

Nu mi-am imaginat niciodata ca acest popor, poate sa fie atat de las si indiferent! Nu am crezut ca putem fi atat de rai, individualisti si fara constinta! Si sa nu avem impresia ca daca suntem ortodocsi, gata Dumnezeu ne salveaza, nu merge asa, dragi romani, Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in san. Indiferenta si ignoranta fata de cei de langa noi, si fata de aceasta tara spalata cu sangele a mii de martiri, daca nu stiati, sunt pacate de moarte, asa ca, sa nu va mirati daca vom fi pieri!

Dumnezeu cu mila!

Totul despre distrugerea sistematica a Romaniei, puteti citi la categoria: Distrugerea Romaniei

Una dintre legăturile dintre politic si firma austriacă Schweighofer – „Dacă vezi ce e pe teren, faci infarct!”

Un fost şef de district silvic din judeţul Cluj a dezvăluit într-un interviu acordat unei publicaţii că a fost implicat în mafia lemnului şi că a fost plătit de compania austriacă Schweighofer.

Călin Bâlc, fost şef al Districtului Silvic nr. 3 din cadrul Ocolului Silvic Someşul Rece, a făcut dezvăluirile pentru Neuer Weg. „Am făcut şi eu parte din ceea ce se numeşte ‘mafia lemnului’. Nu am nimic de ascuns. Am făcut şi eu parte din asta. La început nu mi s-a să părut aşa extraordinar. Mici furtişaguri au început deja după Revoluţie. Toţi am pus în buzunar. Am fost părtaş. După o vreme, nu am mai suportat. Prea s-a întins ‘ţigănia’. La început se fura mai puţin. Dar apoi se venea deja cu pretenţii cu zeci de mii de euro. Ni se spunea: ‘Trebuie să ajutaţi campania electorală’. Ei ştiau că eu, în calitate de şef de district, îi pot ajuta (cu bani) în campania electorală”, a declarat Bâlc.

Cei care cereau  bani pentru campanii erau, potrivit lui Bâlc, directorii Direcţiei Silvice. „Eram chemaţi personal la o locaţie, la o cafea, un suc şi ni se spunea: ‘Trebuie să sprijini partidul respectiv’. Cum făceam asta: dădeam lemn de lucru la oamenii din sat (Măguri-Răcătău) şi cu asta îi motivam să meargă la vot. Dădeam la fiecare familie 20-30 de metri cubi. Lemnul dat locuitorilor era din pădurile statului, administrate de Romsilva. Asta înmulţit cu aprox. 200 de familii, vă daţi seama ce cantităţi se adunau. Ştiu că asta se practică în fiecare campanie electorală, din 2004 încoace. Se făcea în toate zonele de munte de acolo”, a adăugat fostul şef de district.

Lemnul tăiat ajungea la firma Holzindustrie Schweighofer (HS), cu sediul în municipiul Sebeş: „Lemnul merge către HS Au început să livreze la HS de la noi imediat de la încheierea contractului dintre HS şi RNP ROMSILVA (aprox. în 2003). Gerald Schweighofer le dădea bani la directorii de zonă ai companiei. Directorii zonali sunt oamenii din teritoriu, ei caută masă lemnoasă pentru HS”.

El a povestit şi cum a fost mituit de oamenii Schweighofer şi cine se afla în fruntea mafiei lemnului: „Venea la mine şi spunea: Cum putem face să luăm lemn de la Dvs.? Am fost abordat şi plătit de HS ca să dau lemn în plus faţă de cantitatea prevăzută în aviz. Mita era de aprox. 150 lei/mc. Banii mi-i dădea în mână. În unele situaţii vorbea şi direct cu pădurarul şi cu un anume inginer responsabil cu probleme de pază. Banii trebuia să-i împart. Îmi luam partea mea, apoi trimiteam o parte în sus, până la director şi apoi ajungea la politruci”.

Bâlc, care a făcut un autodenunţ la DNA în 2013, iar acum s-a refugiat în Germania, spune că numai la Măguri-Răcătău s-au defrişat munţi întregi. „Dacă vezi ce e pe teren, faci infarct!”. – gandul.info

Urmariti va rog si:

I s-a promis lui Klaus Iohannis o spaga de 2.000.000 de euro pentru a ajuta firma Schweighofer sa poata taia in voie padurile Romaniei?

Mafia austriacă a lemnului i-a promis lui Klaus Iohannis o şpagă de 2.000.000 de euro

trucaj Iohannis ultima oraMotiv de suspendare a borfaşului de către Parlament

Ştiţi ce se ascunde în spatele scandalului legat de defrişările din România? Încăpăţînarea lui Klaus Iohannis de a respinge Codul Silvic, în care se prevede ca o firmă să nu poată prelucra mai mult de 50.000 de metri cubi de lemn anual.

De ce face sasul chestia asta? Foarte simplu: prietenul lui de chefuri, consulul Austriei la Sibiu, i-a promis o şpagă de 2.000.000 de euro dacă va reuşi eliminarea din noua Lege a acestei prevederi restrictive. De altfel, ieri după-amiază, Klaus Iohannis s-a întîlnit cu consulul respectiv, care l-a adus şi pe unul dintre vicepreşedinţii firmei direct interesate, Holzindustrie Schweighofer. Această firmă face, în România, ceea ce în Austria ar atrage ani grei de puşcărie. Efectiv, ea măcelăreşte pădurile româneşti, expediind cherestea în Arabia Saudită, Qatar, Kuweit, China ş.a. Alţi mafioţi ai lemnului sînt Attila Vereştoy şi grecul Sarikis. Primul „bărbiereşte” Ardealul, iar al doilea – Moldova (ăsta are, între Bacău şi Suceava, peste 100 de gatere), ne informeaza ziarul tricolorul.ro

Daca nu-l credeti in stare pe Iohannis de asemnea lucruri, urmariti va rog si:

Jafurile asupra padurilor, cauza inundatilor din ultimii 20 ani!

– Pădurile româneşti sunt ucise cu sânge rece. Dauna statului de pe urma tăierilor ilegale de păduri este de 5 miliarde de euro. Echivalentul câtorva tranşe de împrumut cerute Fondului Monetar Internaţional. “Formula AS” a făcut o incursiune incognito în epicentrul dezastrului şi vă prezintă realitatea cutremurătoare a defrişărilor din Apuseni –

defrisari

Un dezastru cu zerouri multe în coadă

– Afaceri de peste 1 miliard de euro pe an, din tă­ie­rile de pădure din România. * Profituri de zeci şi sute de mi­lioane, din exporturi masive ale unor produse prelucrate sumar. * 41 de hec­tare de pădure rase, zil­nic, din care mare parte o re­pre­zintă tăie­rile ilegale. * După 1990, în Româ­nia s-au tăiat ilegal peste 80 de mi­lioane de metri cubi de lemn, echi­va­lentul a 366.000 de hectare de pădure! –

Ce citiţi sunt date şi informaţii pe cât de grave, pe atât de serioase. Ele apar în analize de presă sem­nate în publicaţii prestigioase, pre­cum “Zia­rul Financiar”, sau în rapoarte ale Curţii de Conturi. Dar realitatea din spatele acestor informaţii e încă mai terifiantă. Departe de şosea, departe de ochii turistului naiv, departe de traseele obişnuite de plimbare, pădu­rile României sunt rase, sistematic, cu largul concurs al legii şi al celor puşi să o aplice. În spatele datelor şi informaţiilor se întinde o incredibilă caracatiţă a corupţiei şi multă, multă inconştienţă, la toate nivelurile… Atât de multă incon­ştienţă încât, în doar câţiva ani, mai multe comune din România îşi vor fi exploatat toată masa lemnoasă de care dispuneau! Pare de necre­zut, dar chiar aşa e.
Mergând pe firul numeroaselor capete de informaţii ce vorbeau des­pre prăpădul din pădurile României, am ajuns în chiar inima Ardealului, la doi paşi de Roşia Montană, într-o zonă în care lemnul a fost exploatat cu sălbăticie în ultimii 10 ani, într-atât încât primăriile au ajuns să nu mai poată face obişnuitele alocări de masă lemnoasă din pădurile comunale către propriii locuitori! În vre­me ce o ţară întreagă ieşea în stradă pentru salvarea Apu­senilor, de jur-împrejurul Roşiei Montane druj­bele puneau la cale una dintre cele mai mari crime ecologice din istoria României…

Realitatea din spatele fotografiilor de vacanţă

defrisari-arges

Terasa înaltă a barului aflat taman peste drum de piaţa din centrul Albacului, la o aruncătură de băţ de primăria binecunoscutei staţiuni turistice din judeţul Alba, e unul dintre cele mai frumoase locuri de “bel­vedere” din zonă. Turişti de la noi şi de aiurea trag acolo de cum se dau jos din maşini şi, cât beau o bere rece, se întrec în a face fotografii cu Pădurea Cerbului, ce reazemă norii înfumuraţi ai începutului de vară. “Ce aer curat! Şi cât verde!!!”, se entuziasmează o tu­ris­tă din Bucureşti, în engleză, în dialog cu o prietenă din Olanda, venită în vacanţă prin Ardeal. Cristian Vârciu, ghidul meu în zonaApusenilor, mă trage de mânecă şi îmi zâmbeşte amar. “Dacă nu ştii bine mun­tele, habar nu ai ce pozezi. Habar nu ai de dimen­siu­nea dezastrului!” şi îmi arată, chiar în direcţia mun­telui care-i impresionase pe turişti: “Vezi coama aia de la mijloc? Şi vezi, sub ea, că e un verde mai pal? Ei bine, acolo toată zona a fost rasă şi ce creşte e un stufăriş de arbuşti răsărit la în­tâm­plare peste groapa comună a fostei păduri de brad”.

Cristian Vârciu este ghid montan şi consilier local la Scărişoara, următoarea comună după Albac. Îmi po­vesteşte că în satul lui, consiliul local nu va mai fi ca­pa­­bil în foarte scurt timp să facă alocări de masă lem­noasă din pădurea comunală către locuitorii săi. În ultimii ani, prin hotă­râri de consiliu, fiecare persoană cu domiciliul în Scă­rişoara primea câte 5 metri cubi de brad, la un preţ prefe­renţial, cam ju­mătate din preţul pieţei. Moţii pre­lucrau acest lemn, îi creş­teau valoa­rea, îl vindeau prin târguri şi scoteau un bănuţ. “În 3 ani de zile, nu vom mai putea da lemn oamenilor, pentru că nu vom mai avea de unde! S-a tăiat tot!”, spune Cristian. În si­tuaţii similare se află toate comunele din jur: şi Gârda de Sus, şi Arieşeniul, şi Horea… Cel mai grav este însă la Al­bac. În cea mai vizitată staţiune mon­tană din Munţii Apuseni, din pă­durea exploatabilă, retrocedată de stat acum circa 10 ani, nu a mai rămas ni­mic! Nimic! Mi-o confirmă Petri­şor Pe­trea, consilier local la Albac. “De un­de să mai dăm lemn dacă nu mai este?”, ridică omul din umeri…

Darul lui Adrian Năstase

Povestea dispariţiei lemnului din pădurile româneşti e una extrem de complicată. O poveste cu primari co­rupţi, cu pădurari puşi pe căpătuială, cu ingineri silvici dispuşi să jongleze cu legi făcute în dispreţul contribua­bilului, cu poliţişti pe-un interes cu cei ce fură, cu inspectori conduşi, de sus, tocmai de unii care se fac vino­vaţi de cele mai mari ilegalităţi ima­ginabile şi, peste toate, cu politicieni influenţi, di­rect interesaţi să dij­muiască banul, făcut uşor în interes propriu, sau în inte­res de partid, după caz. Şi nu sunt doar poveşti spu­se îmbuf­nat, pe la colţ de gard, de oameni care s-au să­­turat să mai suporte aro­gan­ţa prima­rilor sau a pă­du­rarilor îmbo­găţiţi pes­te noap­te din salarii ce nu trec oficial de 900 de lei pe lună. Sunt cazuri do­ve­dite în in­stanţă, sunt pă­durari daţi afară după ce li s-au imputat sume colo­sale (pe care, desi­gur, nu le vor plăti niciodată, căci şi-au ascuns averile pe nu­mele unor rude sau apro­piaţi), sunt rapoartele Curţii de Con­turi care arată, negru pe alb, dauna de 5 miliarde de euro suferită de statul ro­mân de pe urma tăierilor ilegale de pădure. Dar, ca şi cum tăierile ilegale nu ar fi fost îndeajuns de crimi­nale, statul român a dat el în­suşi o mână de ajutor celor interesaţi să profite de pe urma lemnului din munţii Româ­niei. Cazul celor de la Holzindustrie Schweig­hofer este de notorietate. În 2002, Guvernul Nastase a adoptat o ordonanţă de ur­genţă “cu dedicaţie”, prin care încuraja Regia Naţio­nală a Pădurilor Romsilva să încheie contracte de vân­zare de masă lemnoasă, pe termen lung, de până la 10 ani, cu agenţi economici mari, a căror capacitate de producţie depăşeşte 20.000 de metri cubi pe an. Firma Holzindustrie venea cu promisiunea a mii de locuri de muncă şi cu bani la bu­get, iar Guvernul Năstase s-a fă­­cut preş în faţa investi­torilor austrieci, fără să ţină cont că aceştia curtau Ro­mânia pentru că fuseseră for­ţaţi să plece din propria ţară, apoi din Cehia şi Polonia, din pricina stilului extrem de agresiv de exploatare a pădurilor. Astfel, cu concursul statului român, marile fir­me exploatatoare (Schweighofer, Kronospan şi Egger) au pus mâna pe cel mai bun lemn de la Rom­silva, fără a mai participa la licitaţiile organizate de regie, la fel ca firmele mici. Conform contractelor sem­nate cu Romsilva în 2002 şi 2003, Holzindustrie Schweighofer a dobândit drep­tul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual! Unele contracte au expirat la finele lui 2013, dar altele mai sunt valabile şi astăzi, în Alba şi Sibiu. Şi, oricum, Schweighofer se descurcă foarte bine şi fără ele, căci austriecii şi-au creat între timp un sofisticat sistem de achiziţii în în­treaga ţară, astfel încât mare parte din lem­nul de brad tăiat la noi ajunge la ei prin interme­diari…

74066maxim

“Credeţi-mă, pentru România, firmele care ex­ploa­tează masiv lemnul sunt mai periculoase şi de­cât Roşia Montană Gold Corporation. Cianura Goldului afectează o regiune, dar Holzindustrie afec­tează toată ţara, din Apuseni până în Rădăuţi şi Co­vasna”, aver­tiza, în urmă cu puţin timp, Dorel Morar, directorul executiv al fabricii de mobilă “Transilvania Produc­tion”, în cadrul unui interviu pe care i l-am luat în sediul său de lucru din Câmpeni. “Noi am simţit peri­colul încă de la începutul anilor 2000, când Holzin­dus­trie a început să construiască fabrica de la Sebeş. Au semnat un contract preferenţial de achiziţie de lemn brut de la Romsilva şi au obţinut o cotă foarte importantă, având în vedere că achiziţionau cantităţi uriaşe. Pe lângă cota respectivă, se puteau băga şi la alte licitaţii, alături de firmele din zonă. Furnizorii noş­tri de mobilă, care sunt firme mai mici, au fost direct afectaţi, iar preţul lemnului a crescut verti­gi­nos”, îmi explica Dorel Morar.

“Orice om înţelege că lemnul e bunul întregului popor. Toţi au dreptul să trăiască un pic mai bine de pe urma acestei bogăţii naturale lăsate de Dumnezeu. Nu zicea nimeni dacă Holzindustrie venea aici să facă produse finite, cu valoare adăugată, cum facem noi. Era extraordinar dacă făceau asta! Nu să vină să ia lemnul din pădure, să-l debiteze primar şi să-l vândă mai departe, în străinătate. Bogăţia ţării e vân­dută pe bani de nimic! Încontinuu pleacă maşini care duc lem­nul la Holtz, în Sebeş şi în Rădăuţi, la fabricile lor. Colac peste pupăză, mai fac o fabrică în Covasna, la Reci. În ritmul ăsta, în 5 ani de zile, nu mai avem lemn! Preţul materiei prime va creşte exorbitant, iar noi, cei care facem produse finite, nu o să ne mai pu­tem susţine. Nu ai voie să exporţi cherestea dintr-o ţară caRomânia, care are o atât de mare tradiţie în prelucrarea lemnului. Ca şi Gold Corporation, marii exploatatori de pădure droghează lumea cu promi­siu­nea de locuri de muncă. Dacă ar face o fabrică de pro­­duse finite, numărul de locuri de muncă s-ar mul­tiplica cu patru sau cinci!”.

Dorel Morar scoate o foaie şi un creion şi îmi face o demonstraţie uimitoare, în numai două minute. La fabrica din Sebeş, Holzindustrie debitează 5.000 de metri cubi de buştean în 24 de ore. Deci, în 48 de ore, fac 10.000 de metri cubi. Transformat în cherestea, la un randament normal, rezultă 7.500 de metri cubi de cherestea în 48 de ore. Ei bine, asta e exact cantitatea de materie primă pe care fabrica Transilvania Produc­tion din Câmpeni, firmă care exportă mobilier de lux în Alpii francezi şi în alte regiuni cu pretenţii ale lumii, o consumă într-un an de zile!!! Imaginaţi-vă cât lemn s-ar putea salva dacă s-ar descuraja tăierile masive şi ar fi încurajate firmele care fac produse cu un grad înalt de finisare… Ca să nu mai vorbim despre faptul că valoarea exporturilor de mobilă din România, care consumă, conform demonstraţiei, foarte puţin lemn, a fost dublă, anul trecut, decât cea a ex­porturilor de che­restea, pentru care sunt defrişate, zilnic, zeci de hectare de pădure.

Apusenii, o bombă cu ceas!

Afirmaţiile lui Dorel Morar sunt susţinute şi de Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Pro­ducătorilor de Mobilă din România (APMR). “Din cauza firmelor mari, care iau masă lem­noasă ca să o exporte, preţul lem­nului creşte foarte mult, iar fabricile de mobilă devin ne­competitive”. Într-o declaraţie acor­dată “Zia­rului Financiar”, ea arăta că de la în­ce­putul anu­lui, preţul lemnului a crescut cu 30-40%, iar cel al mobilei cu maximum 2-3%.

Protestele pe care exploatarea masivă a lem­nului de către marii jucători austrieci care controlează piaţa românească le-a provocat în cursul acestui an în Apuseni, în Covasna şi în Suceava au atras, în fine, şi atenţia autorităţilor. Vale­riu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a avut o poziţie dură vizavi de “modelul Schweighofer”. “Nu-l re­co­mand, pentru că a gene­rat nemulţumirea în­tre­prin­derilor mici şi mij­locii şi pierderea locu­rilor de muncă. Nu a gene­rat va­loare adăugată şi a omorât tot ce înseamnă întreprin­deri mici şi mijlo­cii”, a spus Zgonea, care a adău­gat că, în cazul Schweig­­hofer, s-au dat ga­ranţii de stat pentru zece ani şi nu este un model de succes, iar dacă e nevoie de o comisie de anchetă pen­tru a se cerceta ce s-a întâm­plat în ultimii ani, el va susţine demersul.
Dar lamentările guver­nan­ţilor (culmea, din ace­laşi partid care a dat “Le­gea Schweighofer”), ar pu­tea fi tardive. “La mine pe stradă, la Scărişoara, zece case în sus de la casa mea, toată lumea câştiga un bă­nuţ din prelucrarea lemnu­lui. Acum, dacă au mai ră­mas vreo doi. Pe restul îi aşteaptă foamea sau Spa­nia, dacă sunt mai tineri şi mai în putere…”, îmi spu­ne Cristi Vârciu, îngânat de o mână de moţi “protes­tatari”, care se tem, ca şi el, că în câţiva ani, după ce lemnul se va termina cu totul, Apusenii vor deveni o bombă cu ceas. “Dar ce vă tot povestim noi, trebuie să vedeţi cu ochii voştri, ca să înţelegeţi ce se întâmplă, cu adevărat, aici la noi…”, mă îndeamnă doi băieţi mai curajoşi. De ce să nu vedem, dacă pentru asta am mers acolo? Aşa că ne aruncăm în două maşini de teren şi pornim în trombă spre locurile prin care turiştii nu ajung nici din gre­şeală…

Cu sânge rece

Sunt atâtea locuri cu păduri rase de pe faţa pământului prin Apuseni, că oame­nilor le e greu să se decidă. Până la urmă, o pornim spre zona “La Măşoi”. Intrăm pe un drum îngust, făcut din fonduri europene, parcă dinadins ca să poată facilita transpor­tarea lemnului de pe munte. Camioanele pline de buşteni coboară la intervale regu­late, ca şi cum ar bate ora exactă. Ai, deja, fără să fi văzut nimic, o ciudată senzaţie de conspiraţie sistematică, de crimă progra­mată şi executată cu sânge rece, fără emoţii şi fără complicaţii inutile. Urcăm minute bune înspre creierii Apusenilor, în­ghe­suin­du-ne printre TIR-urile ce vin ca tăvălugul şi pe lângă căruţe cu cai băţoşi, ce se spetesc cu câte trei-patru buşteni luuungi, ai unor brazi care, de dimineaţă, încă mai iscodiseră cerul. Tragem pe dreapta, într-o poieniţă, să privim munţii de sus şi să ne mai luăm repere pentru continuarea traseu­lui. E unul dintre cele mai frumoase locuri din Apu­seni, aşa că facem câteva fotografii, ultime­le fotografii turistice. E o vreme ca­pri­cioa­să, soarele se joacă de-a v-aţi-ascun­selea cu norii, ba e cald, ba e rece, ba plouă, ba stă de ploaie. Ieşim de sub un petec de nor şi mergem spre soare prin iarba înaltă până la genunchi. Un zumzet de albine învăluie, ca-ntr-o simfonie, liniştea din inima Apuse­nilor… De la o vreme, însă, drumul “euro­pean” al buş­tenilor din Apuseni o coteşte într-o parte, iar noi intrăm, cu jeep-urile, pe drumuri forestiere. Sus, pe munte, la jumătate de oră de mers de la drumul principal, eşti uimit să descoperi o adevărată platformă industrială. Gatere peste gatere, stivuitoare, uti­laje hidraulice de încărcare, veri­tabile parcuri auto de TIR-uri şi camioane… Străjuit de un cartier întreg de zgârie-nori de cherestea, rea­lizezi că simfonia albinelor din poieniţă era, de fapt, simfonia drujbelor ce tăiau, în depărtare, lemnul Apusenilor.

lemn

Scenariul unui jaf de noapte

De la o vreme, maşinile se răresc, stivele de cherestea dispar şi lasă loc trunchiurilor unor brazi executaţi sumar de dimineaţă şi aruncaţi în şanţuri, ca-n nişte gropi comune. Oameni cu securi în mâini îşi tot fac de lucru prin drumul nostru, intrigaţi că nişte “turişti” s-au abătut până prin locurile secrete ale tăierilor de pă­dure. Îi privim în ochi şi ştim că am ajuns în iad, deşi locul se numeşte “La Stea”. “Aici, în primă­vară, era o pădure frumoasă”, arată unul dintre ghizi spre coasta dealului aflat la picioarele noastre. Trei cioturi subţiri, trei brazi caraghioşi, care nu meri­tau, pe­semne, osteneala de a fi daţi jos, sunt ultimii martori ai măcelului. În rest, cât vezi cu ochii, pe sute de metri de jur-împrejur, doar rădăcinile înfipte în pământ, înalte de două palme, ca nişte mici pietre fu­ne­rare, ce amintesc de eroismul unor soldaţi necu­noscuţi. Un câmp întreg, ca un cimitir, în plin paradis al Apuse­nilor! La un sfert de oră de mers mai departe, peisajul e şi mai deplorabil. Intrăm pe un drum desfun­dat, ce desparte două lumi. La Dorna, de-a dreapta, e o pădure superbă, de brad secular, proprietatea comu­nei Vadu Mo­ţilor, de-a stânga e un deşert postapo­ca­liptic apar­ţi­nând comunei Albac. E o mizerie de ne­descris, crengi lăsate aiurea peste tot, cioturi stâlcite de copaci, rume­guş şi doze goale de bere, pachete moto­tolite de ţigări. Scena unui jaf de noapte. Ici-colo, pâlcuri de iederă şi arbuşti mici acoperă mizeria. De jos, de pe terasa baru­lui din centrul Albacului sau din vreun alt loc de bel­vedere, turiştii vor fi zâmbind foto­grafiind zo­na din depărtare, fără să ştie că zâmbesc unui loc mort.

Pe drumul de întoarcere, o ploaie deasă, mocă­neas­că, bate încăpăţânat în tăblia jeep-urilor. Cuvintele nu-şi prea mai au locul. Ca-n exemplul de pe foaia lui Dorel Morar, demonstraţia e totală. Mai coborâm puţin şi, pe dreapta drumului, ne întâmpină o imagine care vorbeşte singură despre drama Apusenilor. Un ma­re semn de atenţionare auto cocoţat peste un maldăr de buşteni, ca un mare semnal de alarmă. SOS, Munţii Apuseni!

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Harghita.Un etnic maghiar semnaleaza cum se fac defrisarile intr-o comuna condusa de un primar UDMR!

În teren se defrişează, iar la birou se muşamalizează, semnaleaza dantanasa.ro in urma unei scrisori primite la redactie. 

Ciumani-Tumultul-ilegalităţilor

Ilegalităţile săvârşite cu bună ştiinţă afectează buna gospodărire a pădurilor noastre. În Ciumani, Composesoratul cu acelaşi nume funcţionează ilegal, deoarece, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, transformarea unităţilor de măsură vechi în hectare s-a realizat incorect în scopul creşterii artificiale a suprafeţelor solicitate pentru retrocedare. De asemenea, nici la momentul de faţă nu sunt stabilite definitiv limitele de hotar ale composesoratului. Responsabil pentru acestea este consiliul de administraţie şi conducerea comunei care nu au respectat legislaţia cu privire la reîmproprietărire şi la administrarea pădurilor.

În aprilie 2014, cu ocazia şedinţei composesoratului (alegerea noului preşedinte) s-a spus că ei utilizează şi păşune. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple deoarece din 1948, după naţionalizare, acele păşuni s-au împădurit în mod natural, astfel că, după 50-60 de ani, în unele zone s-a format o pădure matură, numai că cei care au condus composesoratul le-au transformat din nou în păşune (au tăiat pădurea).

Dacă Benedek Imre (fostul preşedinte) ar şti câtă păşune a făcut fiul lui din pădurile din zona Garadics Patak şi AVD şi nu numai, ar conştientiza, poate, că administrarea acestora a fost una defectuoasă şi ilegală.

La Composesoratul Szilfas, atunci când Benedek Imre a fost în conducere, 50 ha de pădure (în zonele KICSILOKON – 44 ha, JAJGATO – 3 ha, TOKES – 3 ha) au fost transformate în păşune (anii 1997-1999).

Benedek Imre a afirmat, tot în şedința din aprilie a.c., că responsabilii de la Szilfas dau 500 lei membrilor deoarece au în proprietate numai păduri de 100 ani, dar şi că au cu 13 ha mai mult teren decât sunt îndreptăţiţi legal.

Conducerea Composesoratului Ciumani şi cea a comunei încearcă să inducă în eroare instituţiile statului prinsemnalarea unor împroprietăriri ilegale (cu 13 ha) a Composesoratului Szilfas, astfel încât să nu se verifice cât au primit ei ilegal la momentul retrocedării. Acesta este modul lor de a acţiona, poate şi din cauză că nu le este frică de legile acestei ţări, dar şi pentru că nimeni nu le-a făcut nimic până acum indiferent de faptele lor. Motivul real al atacurilor la adresa Composesoratului Szilfas îl reprezintă suma mare de bani dată membrilor comparativ cu cât au primit cei de la Ciumani.

În 2008, primarul din partea UDMR a promis că ne dă de toate, lemn, terenuri, numai să votăm cu el… după aia a spus că el nu are competenţe în acest sens, deci am fost buni numai când am votat.

Când Dezsi Zoltán a fost prefect şi a vizitat comuna Ciumani, i-am spus toate necazurile noastre, la fel ca şi lui Gyerkó László şi Tánczos Barna (n.n. – primul fost şi al doilea actual senator), dar nimeni nu a făcut nimic.

Primarul a apreciat cei 14 ani de activitate a composesoratului. În şedinţa din acest an s-a spus cât de legal şi corect au lucrat cu toate că, acum câţiva ani, chiar preşedintele acestuia a afirmat că am făcut totul ilegal deoarece dacă făceam legal nu vă puteam da (membrilor, desigur) decât 50 de lei.

Stimate domnule primar, pentru acest gen de activitate nu trebuie mulţumiri, ci trebuie condamnată. Nu aţi făcut nimic în sensul acesta, ci aţi ajutat ca tatăl acestor păduri să facă ce vrea el. Cum se poate tolera o asemenea contrazicere (în teren se defrişează, iar la birou se muşamalizează?). Minciuna s-a transmis de la primar la primar, ca şi conducerea composesoratului, de la tată la fiu (apropo, noul preşedinte este Benedek Árpád, nimeni altul decât fiul lui Benedek Imre).

Am primit mulţumiri de la primar şi viceprimar pentru că i-am ales. Şi eu (ca mine mai sunt mulţi locuitori ai acestei comune) doresc să vă mulţumesc pentru cei 9 ani de minciuni şi promisiuni neonorate şi pentru că şi în ziua de azi aşteptăm să ni se recunoască dreptul de proprietate pentru ceea ce ni se cuvine legal.

Sper că toate acestea vor rămâne în istoria Ciumaniului, iar cei ce vor veni după noi vor vedea şi ce este rău, nu doar ce e bine şi frumos. Numai aşa se pot îndrepta greşelile.

Bartalis Imre de la Composesoratul Szilfas din Ciumani

Comentariu VT: Sunt convins ca acesta nu este un caz singular, avand in vedere ca in judetele Covasna si Harghita s-a taiat aproape 70% din terenul impadurit. Semnalam si in trecut, de cei din celelalte partide se mai ia justitia, fie ca sunt din PDL, fie ca sunt din PSD sau PNL, dar de cei din UDMR nu se atinge nimeni niciodata. Pana cand isi mai faca de cap acesti nenorociti care si functioneaza in afara legii ca partid!?!

Cititi va rog si: