„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7)

Ce mare răsplată făgăduieşte Domnul Iisus Hristos celor milostivi! In toată frumuseţea şi puterea ei, această virtute a dragostei şi a milostivirii este întruchipată în cel pe care astăzi îl proslăvim cu inimile noastre evlavioase şi credincioase – în persoana hrănitorului de orfani, a mângâietorului celor necăjiţi, a mijlocitorului şi rugătorului pentru toţi cei care caută ajutorul lui Dumnezeu şi milostivirile Lui, Ierarhul şi Făcătorul de Minuni Nicolae. Intru slava iubirii sale el străluceşte pe bolta Bisericii, iar strălucirea acestei slave acoperă întreg pământul.

Virtutea milostivirii este cea mai înaltă dintre toate virtuţile. Cine plineşte porunca lui Hristos – porunca dragostei şi milostivirii – acela plineşte toată Legea creştină. Aceasta nu este cugetarea noastră, omenească. Aceasta este însăşi învăţătura Domnului Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel ne învaţă: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcu-tu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte” (1 Corinteni 13,1, 3). Şi ce roade minunate aduce această sfântă şi mare virtute, dată nouă de către Domnul şi Mântuitorul nostru! în curgerea întregii noastre vieţi pământeşti ne adresăm Domnului cu cereri şi rugăminţi de a ne fi iertate păcatele noastre.

Noi le regretăm şi dorim să le răscumpărăm. Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că păcatele pot fi răscumpărate prin milostenie, prin virtutea milostivirii, prin roadele iubirii (vezi Daniil 4, 24). Ce mare mângâiere este pentru inima noastră păcătoasă! Pentru noi ar fi o mare fericire dacă milostivirea lui Dumnezeu ar pogorî peste întreaga noastră viaţă, peste toate făptuirile noastre. Astfel, am săvârşi faptele iubirii şi ale milostivirii! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie cu dărnicie va şi secera” (2 Corinteni 9, 6).

Semănând în jur seminţele iubirii şi ale milostivirii, noi parcă II silim pe Domnul să facă milostivire cu noi. Ceea ce noi dăm celui sărman, flămând, celui nevoiaş, ceea ce facem celui suferind, celui ce plânge, mângâ-indu-1, atrage asupra noastră binecuvântarea Domnului Dumnezeu. Scris este în Dumnezeiasca Scriptură: „Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului” (Pilde 19,17). Iar Dumnezeu va răsplăti mereu prin mărini-moasa-I răsplătire Părintească.

Cine dintre noi nu vrea ca, în ziua necazului, a bolii, a încercării, Domnul să fie milostiv cu noi, să caute la suferinţele şi tânguirile noastre cu a Sa cercetare Părintească, plină de iubire? Către aceasta ne duce calea milostivirii. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Domnul îl va păzi pe el şi îl va păstra în viaţă. Domnul îl va întări pe el pe patul suferinţei” (Psalm 40,1-3).

Iată care sunt roadele acestei virtuţi, ale acestei sfinte porunci – privitoare la dragoste şi milostivire -din Legea noastră creştină, lăsată nouă de către Domnul şi Mântuitorul nostru, spre plinire fără abatere întru această viaţă pământească. Domnul Dumnezeul nostru, în Care noi credem, în Sfânta Scriptură este numit Tatăl celor orfani şi sărmani. Şi oare prin ce altceva putem câştiga bunăvoinţa Tatălui nostru Cel Ceresc, afară de milostivirea noastră către cel sărac, către cel sărman, către cel ce plânge, către cel care se tânguieşte, către toţi cei ce au nevoie de compătimirea noastră, de mângâierea noastră, de ajutorul nostru.

Iar cel care îl necăjeşte pe cel sărman, pe cel sărac, pe cel care strigă după ajutorare, acela îşi întoarce inima sa de la amarul fratelui său, acela îl jigneşte în persoana fratelui său mai mic pe însuşi Domnul Dumnezeu. Şi, oare, ce fel de cerere ar face Domnului Dumnezeului său omul cel fără de îndurare? Ce milostivire aşteaptă acela care el însuşi nu face milostenie şi nu se arată a fi iubitor şi cu milostivire către fratele său?

De s-ar aşeza la rugăciune şi ar cere milostivire de la Domnul, alături ar veni cel de la care s-a întors. Şi cel care a fost trecut cu vederea va spune Domnului: „Nu face milostivire cu acesta, căci nici el nu a făcut milă cu mine”. Iar dacă omul cel neîndurat, omul a cărui inimă nu are compătimire, ar cere ajutor în vremea necazului şi a încercărilor sale, Domnul i-ar putea răspunde cu dumnezeieştile Sale cuvinte: „Judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă” (Iacov 2,13).

Dacă Domnul îngăduie ca pe pământ să fie sărmani, amărâţi, necăjiţi, flămânzi şi întristaţi, nu este doar pentru a încerca răbdarea şi dragostea lor, ci şi pentru ca să îndrepte inima noastră către faptele iubirii şi ale milostivirii. Pentru aceasta bate la uşa casei tale cel sărac – ca prin milostivire să răscumperi păcatele tale (Daniil 4,24). Şi pentru aceasta îi întâlneşti în calea ta pe cei care sunt necăjiţi şi amărâţi, suferinzi, pe cei care caută ca tu să arăţi dragoste frăţească şi milostivire, pentru ca tu să plineşti această dumnezeiască poruncă a Domnului nostru Iisus Hristos.

Iar noi, iubiţii mei, trebuie ca nu numai să nu trecem cu vederea nici un prilej de a ajuta pe cel ce aşteaptă de la noi ajutor duhovnicesc sau material, ci să şi căutăm astfel de împrejurări, pentru ca inima noastră să se îmbogăţească în bune făptuiri, ca viaţa noastră să fie luminată de acestea, după cuvântul lui Hristos: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din Ceruri” (Matei 5,16).

Prin fapte mici dobândim lucruri măreţe. Prin cele vremelnice dobândim cele veşnice. Prin cele stricăcioase le aflăm pe cele nestricăcioase. Pentru faptele iubirii şi milostivirii Domnul făgăduieşte celor milostivi cea mai mare răsplată pe care o poate dobândi sufletul creştinesc – milostivirea lui Dumnezeu. Căci El pururea este credincios dumnezeiescului Său cuvânt.

In persoana marelui Ierarh şi Făcător de Minuni Nicolae – al cărui sfânt nume îl chemăm dimpreună întreaga Biserică Ortodoxă, cu simţământ de evlavie deosebită, în ziua prăznuirii sale – avem o pildă vie, un chip de iubire şi milostivire plin de mireasmă du-hovnicească cerească preabine înmiresmată!

Toată viaţa lui pământească a fost urzită din faptele iubirii. Şi toată viaţa de după moarte, pe care o petrece în împărăţia slavei celei veşnice, este închinată nevoinţei slujirii oamenilor, căci nu e suflet care să se fi tânguit înaintea lui şi să nu fi aflat răspuns în inima plină de iubire a Sfântului Nicolae. Despre nenumăratele dovezi ale acestui fapt ştie fiecare creştin ortodox.

Fie ca prin ale sale sfinte milostiviri, din sfânta sa pildă să se inspire fiecare dintre noi cei care am păşit pe calea către mântuirea cea veşnică! Fie ca viaţa fiecăruia dintre noi să se îmbogăţească în fiecare zi cu acele bune făptuiri care atrag privirea Tatălui Ceresc, care alcătuiesc podoaba vieţii omeneşti! Aceste fapte bune ne vor aduce şi nouă, păcătoşilor, fericire nepreţuită, bucurie neasemănată, nu pământească, degrab trecătoare, ci veşnică – să fim miluiţi de către Domnul şi împreună cu El să ne îndulcim în vecii nesfârşiţi de bucuria împreună sălăşluirii celei veşnice.

Pentru rugăciunile Sfântului Nicolae, să ne învrednicească Domnul pe noi toţi de această bucurie!

Mitropolitul Nicolae Iaruşevici
Minuni ale Sfantului Nicolae, Editura Sophia – crestinortodox.ro

Urmariti va rog si: Rugaciune catre Sfantul Ierarh Nicolae