Un site de pamflete a lansat un articol in care se spune ca CEDO ar obliga România să renunțe la Dragobete, datorita caracterului sau prea integru spre deosebire de Valentine’s day care celebrează dragostea în diversitatea sa. Ziua Sfantului Mucenic Valentin nu are nici o legatura cu Valentine’s Day

Se pare ca stirea de mai jos este falsa, o gramada de cititori mi-au semnalat ca este o facatura a unui site de pamflete. Dar nu m-as mira la un moment dat ca astfel de lucruri sa se intample, mai ales daca continua cedarea de suveranitate sub toate aspectele a Romaniei catre satanele care conduc UE si celelalate forumuri si uniuni internationale.

Din pacate nimeni nu a observant ca  acest articol are si o continuare, pe care eu o consider mult mai importanata, si anume faptul ca Valentine’s day nu are nici o legatura cu Sfantul Mare Mucenic Valentin. Valentine’s day e o sarbatoare care de fapt il denigreaza pe mucenicul Domnului, denaturand toata invatatura lui. Ajungandu-se de altfel ca in aceasta zi, sa se produca cele mai mari orgii din tot anul, totul in numele zilei de Sfantul Valentin.

Strasbourg – Decizie istorică astăzi la CEDO în cauza Rozmarin I. și alții vs România. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat o hotărâre prin care obligă România să includă iubirea homosexuală sau de orice orientare în sărbătorile anuale ale dragostei, Curtea considerând că numai „sărăbătoarea Occidentală Valentine’s Day îndeplinește standardele actuale de toleranță și multiculturalism”.

Decizia vine în urma contestației înaintată de mai multe persoane ce s-au simțit lezate de faptul că statul Român nu a recunoscut oficial ziua internațională a Sf. Valentin. Aceștia au arătat în cererile formulare în fața instanței că „sărbătoarea Dragobetelor are un caracter mistic-conservator, heterosexual, fiind o sărăbătoare discriminatorie re-popularizată de tineri tradiționaliști care nu doreau să își scoată iubitele la restaurant conform tradiției occidentale în data de 14 februarie, Valentine’s Day.”

Curtea a impus o perioadă de implementare de 15 zile în care autoritățile române trebuie să aprobe acte normative care prevăd sancționarea manifestațiilor publice de Dragobete.

Cătălin Hârcionosu, secretar de stat în Ministerul de Interne, a declarat pentru Cotidian Zilnic că Ministerul ia în considerare redactarea unei propuneri de Hotărâre de Guvern care să amendeze cu sume de la 400 – 800 de lei portul de straie populare de Dragobete, precum și orice manifestări publice specifice în ziua de 24 februarie. Conform aceleiași surse, straiele populare, decorațiunile și orice obiecte specifice hand-made neincripționae cu simbolurile universale ale iubirii aprobate de Comisia Europeană ar putea face obiectul confiscării.

Hotărârea prevede și că Statul român va trebui să asigure și manifestări adresate oamenilor care nu au un partener și/sau care se simt singuri în evenimente de tipul „Iubește-te singur”, astfel încât aceștia să nu se simtă lezați de bucuria celor îndrăgostiți.

Dragobetele este o sărbătoare cu origini romane, venită din veche tradiție păgână. Numele vine de la latinul „dragis / dragii” (îndrăgite) + latinul „bibere” (a bea) respectiv ziua când femeile beau și se îndrăgostesc. – cotidianzilnic.ro

Spun doar atat, sa ne fereasca Dumnezeu de spurcaciunile occidentale, ca atunci chiar ne vom pierde de tot.

Cat priveste Valentine’s Day, repet, aceasta sarbatoare nu are nici o legatura cu Sfantul Valentin, doar se folosesc satanele de numele marelui Mucenic, exact cum ii place celui rau, iar toti cei care iau parte la aceasta spurcaciune de sarabatoare, nu fac decat sa-l jigneasca pe Sfant.

Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Mucenic Valentin, episcopul Umbriei, la data de 30 Iulie.

An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, in calitate de crestini ortodocsi, in fata unui dublu paradox. In primul rand, de Valentine’s Day a auzit toata lumea, astfel incat, la o adica, oricine poate defini succint „sarbatoarea”, in timp ce despre viata Sfantului Valentin nu cunoaste nimeni mai nimic.

In al doilea rand, multi sunt contrariati de faptul ca in aceasta zi nu intalnesc in Calendarul Ortodox niciun sfant care sa poarte acest nume. Intamplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic sa nu-l mai pomeneasca in aceasta zi, Sfantul Valentin fiind scos din calendar in 1969 din cauza ambiguitatii datelor referitoare atat la persoana sa, cat si la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfant. In prezent, la 14 februarie, catolicii ii amintesc pe Sfintii Chiril si Metodie.

Asadar, nu gresim atunci cand spunem ca Valentine’s Day, cu tot „marketing-ul” aferent, este in Romania – si nu numai – o „sarbatoare” fara sarbatorit.

Despre Valentine’s Day s-a scris si s-a comentat suficient, pro si contra. S-a scris si s-a spus, din pacate, destul de putin despre Sfantul Valentin al Ortodoxiei, praznuit de Biserica in ziua de 30 iulie.

Sfantul Valentin al Ortodoxiei

Sfantul Valentin s-a nascut in anul 175, la Interamna (Terni de astazi, in regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de catre Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de catre Papa Victor I, in anul 197.

Remarcabil propovaduitor al Evangheliei, facator de minuni si vindecator, a fost foarte iubit de catre credinciosii sai. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boala foarte grea. Cand s-a imbolnavit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmand sfatului lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boala care ii schimonosea si ii contorsiona cumplit trupul. Dupa ce Sfantul Valentin a petrecut o noapte in rugaciune, Cherimon, complet sanatos, s-a aratat inaintea filosofului Craton, tatal sau. Atunci s-au botezat Craton si toata casa acestuia, impreuna si cu trei discipoli ai lui.

Sfantul Valentin al Ortodoxiei

Sfantul Valentin a fost arestat, torturat si decapitat la Roma, la varsta de aproape o suta de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, in timpul persecutiilor imparatului Marc Aureliu. Sfantul Valentin a fost ucis in secret, in timpul noptii, pentru a se evita rascoala populatiei din Terni.

Trei dintre discipolii lui Craton, Procul, Efiv si Apolonie, au fost si ei ucisi impreuna cu Sfantul Valentin, in anul 273.

Particele din moastele Sfantului Mucenic Valentin se gasesc la Biserica Delea-Noua Calist din Bucuresti. Sfintele Moaste au fost primite in dar de la Episcopia din Terni, Italia, in anul 2005.

In Calendarul Ortodox, pe langa Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, intalnim mai multi  mucenici care au purtat acest nume:  Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin – 24 octombrie,  Sfanta Mucenita Valentina – 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin – 16 februarie; Sfantul Mucenic Valentin – 24 aprilie,  Sfantul Valentin Preotul – 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina – 18 iulie. – crestinortodox.ro

 

Inversarea valorilor in spatiul occidental

Fetița cantă la școală un cântec religios. Directoarea  reclamă. “Privatizatul” intră în acțiune: fetița, frații și surorile ei sunt trimiși în alte orașe. Părinții nu. Un bunic își îmbrățișează nepoata. Atașament deplasat. O mamă își hrănește odrasla cu mâna, iar alta doarme în pat cu copilul ei. Pentru asta rămân singure.

dildo-school

Protecția copilului! Secțiunea 31 din lege: “de la 6 ani copilul are drept la co-determinare”. Poză: băieței și fetițe cu stegulețe curcubeu. LGBT, Gay Parade. Co-determinare! PIB uriaș, autostrăzi moderne, un S.A. le ia cu forța copiii – 58 milioane euro profit/ an. Norvegia. Civilizație!

gay-brainwashing-for-kids

Cu toți în pielea goală (Tous a poil). La școală! În bănci, așezați, copiii. Pe pupitre, așezate, cărțile: “Tata poartă rochie”, “Am doi tați ce se iubesc”, “Noua rochie a lui Bill”, “Cu toți în pielea goală”. Poze. Copiii le privesc: mama, tata, bunicul, bunica, învățătoarea. Cu toți în pielea goală! Centrul de documentare pedagogică al învățământului francez. Părinții protestează. Hitler: “Nu-mi pasă că te împotrivești. Copilul tău déjà îmi aparține.” Laurence Rossignol, senatoare socialistă : “Copiii nu aparțin părinților lor. Ei aparțin Statului”! Grevă de 24 de ore. Învățătorii francezi au fost bătuți de elevii lor de 10 -11 ani! Părinții își abuzează și agresează copiii. Statul îi apără. Vrem un stat puternic! Gender, pedagogie non-directivă, deconstrucție. Franța.

http://www.theoriedugenre.fr/?Papa-porte-une-robe-la-litterature

http://www.huffingtonpost.fr/2014/02/19/photo-tous-a-poil-livre-nu-cope_n_4814187.html

Photo taken on February 12, 2014 at the offices of the French publishing house Editions du Rouergue in Paris shows the children's book "Tous a poil", or "Everyone naked", co-authored by Claire Franek and Marc Daniau and illustrated by Daniau. Over 1,000 copies of the book "Tous a poil" have been sold since Jean-Francois Cope, president of the French right-wing UMP party, criticized the book during a television program on February 9. The book, which addresses the issue of nudity, features short texts accompanied by illustrations of people getting undressed. AFP PHOTO / FRANCOIS GUILLOT --RESTRICTED TO EDITORIAL USE, MANDATORY CREDIT OF THE ARTIST, TO ILLUSTRATE THE EVENT AS SPECIFIED IN THE CAPTION--

Obama: “Drepturile homosexualilor sunt mai presus de libertățile religioase”. În “grădinițele neutre” băiețeii se joacă cu păpușile, iar fetițele cu mașini, săbii și pistoale. Suedia, Germania. Copii botezați “neutru”: Pops! Liberi, departe de teroarea familiei patriarhale, copilașii își descoperă identitatea de gen. Co-determinare! Centru Federal – Regiunea Europa al Organizației Mondiale a Sănătății. Documentul “Standarde pentru educație sexuală în Europa”. Experții OMS: încă de la 2-3 ani, cei mici încep să se masturbeze. Recomandare: educația sexuală și “educația de gen” trebuie să înceapă de la creșă și grădiniță! Proceduri standardizate OMS. Conform lor, la creșe și grădinițe cei mici sunt învățați să-și descopere propriul trup și organele genitale, prin atingeri repetate. Știință, Pedofilie, Pedagogie. O mama a dormit în pat cu copilul ei. Un bunic și-a îmbrățișat nepoțica. Atașament deplasat. OMS standardizează: 6 – 9 ani se învață despre penetrare, între 9 și 12 ani: analul, oralul și orgasmul. Copii educați. Copii standardizați. Copii neutri. Normalitate.

Statul elvețian scoate pe piață jucării SEX BOX. Cu penisuri și vagine. În scoli, benzi desenate cu fetițe care se masturbează. Cu băieței privindu-și părinții cum fac sex. La scoală, fetița a cântat un cantec religios. Barnevernet. Oficiul Federal al Sănătății Publice și Ministerul Învățământului – grija față de copii. Statul nu comite abuzuri. Părinții, da. Școala, și nu familia, formează oameni. Postmodernitate!

http://www.bzga-whocc.de/?uid=20c71afcb419f260c6afd10b684768f5&id=home

Suisse : Les cours d’éducation sexuelle et la « SexBox » en question

Școală. Cursuri de “sex social” și “gender” obligatorii. Dacă copiii lipsesc, părinții sunt amendați. Refuză? 40 de zile de închisoare. Își obligă copiii, sunt sancționați. Democrație socială. Stat social. Sex social. Gender. Imigrație. Sex-Mob. Germania va fi schimbată – Merkel. Familia greșește. Cetățenii greșesc. Statul, nu! Marxism.

Democrație, civilizație, valori, progres. Sfârșit. – bogdancalehari.wordpress.com

Urmariti va rog si:

In sfarsit o veste buna si dinspre Parlamentul Romaniei – S-a respins, definitiv, proiectul de lege privind “parteneriatele civile”, cu ajutorul majoritații

Parlamentul României a respins, definitiv, proiectul de lege privind “parteneriatele civile”, cu ajutorul majoritații. Totul a inceput prin proiectul de lege care a fost inițiat de deputatul Remus-Florinel Cerne și care propunea legalizarea unei forme de căsătorie civilă, între persoane de același sex.

A fost a doua oară când Parlamentul s-a confruntat cu o astfel de cerere, după cea din 2013, și aceea respinsă.

Remus-Florinel Cernea, a susținut că legea ar fi buna “niciun cetățean nu trebuie să fie discriminat”, iar parteneriatul civil “este o formă de recunoaștere a uniunilor celor care nu se căsătoresc, deopotrivă cupluri formate din persoane de sex diferit sau din persoane de același sex”.

Răspunsul a venit apăsat din partea deputatul Ovidiu-Cristian Iane,  fost coleg cu Remus-Florinel Cernea la Partidul Verde. Acesta a afirmat că acest demers ar putea fi folosit drept unealtă pentru alte demersuri privind persoanele de același sex chiar și căsătoriile homosexuale respectiv adopțiile de copii.

“Stimați colegi, faptul că susținem drepturile LGBT – și sunt țări care în Europa susțin aceste drepturi, evident – nu înseamnă neapărat că trebuie să susținem și parteneriatul civil, pentru că până la urmă aceste drepturi și libertăți sunt și în funcție de tipul de societate în care trăim, iar la noi, aici, există o societate care are un alt grad de moralitate, în special religioasă.

Pe de altă parte, în ceea ce privește acest demers, ca să zic așa, ar putea fi precursorul unor alte demersuri la fel de periculoase care creează o societate în care eu nu vreau să-mi cresc copiii. Și apoi ce? Poate să urmeze adopția, ulterior, nu? Poate să urmeze orice altă formă care in alte țări este chiar promovată. Eu nu vreau să trăiesc într-o societate în care un copil să fie, nu știu, să nu aibă înțelesul cuvântului de mamă și tată în adevăratul sens al cuvântului, pe care eu îl cunosc de când sunt mic”, a spus Iane.

Mai mult, acesta afirma că dacă Parlamentul ar fi adoptat propunerea lui Remus Cernea privind definirea definilor ca persoane non-umane, atunci ar fi existat și propunerea de căsătorie între un om și un astfel de animal.

“Și ca să închei, ca să închei, mulțumesc, domnule președinte, dacă am fi trecut, mi-aduc aminte de o altă inițiativă – cu delfinul persoană non-umană, dacă am fi trecut această inițiativă, am fi asistat probabil, și cu acest parteneriat civil, la o căsătorie, în viitorul apropiat, între o persoană de sex oricare și un delfin”, a spus Iane.

Reamintim că la sfârșitul lui noiembrie, în Monitorul Oficial al României a apărut un proiect de lege constituțională ce definește căsătoria ca fiind o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie. Inițiativa constituțională urmărește modificarea articolului 48, alineat 1 din Constituția României. Astfel, din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”, noul articol constituțional se va transforma în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” – interstiri.ro

Urmariti va rog si:

In sfarsit BOR a dat tonul pentru schimbarea Constituţiei: „căsătoria e o uniune liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie”

GRECIA a oficializat SODOMIA!

Sfidând opoziția puternică a Bisericii Ortodoxe, parlamentul grec a legalizat miercuri căsătoriile civile între persoane de același sex, relatează presa elenă, citată de site-ul Politico.eu.

Grecia a legalizat căsătoriile civile între persoane de același sex

Cu 193 de voturi pentru și 56 împotrivă, legea care prevede că homosexualii au dreptul să se căsătorească a fost votată de deputați. Legea a fost votată de reprezentanții Syriza, partidul stângii radicale condus de Tsipras, și alte patru formațiuni. Partidul grecilor independenți (ANEL), care face parte din coaliția de guvernare, a votat împotrivă.

Nouă lege rezolvă chestiunile de proprietate și de moștenire, dar nu conține dispoziții legate de adoptarea copiilor de către cuplurile de același sex.

„Este o zi importantă pentru drepturile omului”, a declarat în fața deputaților premierul Alexis Tsipras.

Activiștii pentru drepturile homosexualilor au aplaudat votul parlamentului, susținând că legalizarea căsătoriilor civile între persoane de același sex reprezintă un pas important către acceptarea lor într-o țară în care Biserica Ortodoxă are un cuvânt greu de spus iar atacurile împotriva persoanelor gay au crescut în ultimii ani.

De altfel, Amnesty International a anunțat că a primit cu satisfacție „votul istoric”, dar a subliniat că, în pofida acestui prim pas, homosexualii continuă să trăiască în Grecia într-un climat ostil și nu sunt apărați de autorități.

În 2013, Grecia a fost condamnată de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului pentru discriminare, în urma unei plângeri a militanților homosexuali. – activenews.ro

Iata ca dupa ce statul grec a limitat drastic numărul de hirotoniri de noi preoți, dupa ce neo-paganii din Grecia au amenintat Biserica Ortodoxa Greaca cu distugerea, acum guvernul Tsipras da o noua lovitura Bisericii din Grecia, cat si intregului popor grec, bagandu-le pe gat, fara niciun fel de referendum, legalizarea sodomiei. Iar urmatoarea tinta, tare imi este ca va fi Muntele Athos.

Traim dragii mei, cu adevarat, vremurile de la sfarsit. Bunul Dumnezeu nu va mai ingadui mult aceasta spurcaciune. Pamantul devine incet, incet un imens Sodoma, iar in tarile unde nu este permisa aceasta practica satanista, mai marii lumii, daca urmaiti atenti, le duce la distrugere si saracie.

Urmariti va rog si:

Noua ambasadoare a Olandei la la Bucuresti, o puternica promotoare a drepturilor persoanelor LGBT

Ȋn teorie, conform definiţiei din dicţionarul de neologisme, ambasadorul este un „reprezentant diplomatic de rang superior, însărcinat să reprezinte un stat pe lângă un alt stat”.

Noua ambasadoare a Olandei vine România după ce i-a REEDUCAT pe croați în privința homosexualității. Ne va "EXECUTA" și pe noi?

Ȋn practică, singura misiune a multora dintre ambasadorii aflaţi în ţara noastră e doar aceea de a verifica dacă naţiunea română și-a tăiat unghiuţele și are bretonul regulamentar. Ambasadori care se implică activ și comentează chestiuni ce ţin de politica internă a ţării, ne trag de perciuni și ne dau cu rigla peste degete.  Ca și când ne-am afla într-o relaţie de vasalitate.

„Guvernul Olandei urmărește cu interes îmbunătăţirea drepturilor sexuale în România”

Fostul ambasador al Olandei, Matthijs van Bonzel, a fost trimis la postul din Bucureşti în decembrie 2011. Mandatul său a debutat pe fondul unui climat tensionat, datorat opoziţiei Olandei faţă de aderarea României la spaţiul Schengen. Astfel, ambasadorul Olandei a fost primit de preşedintele Traian Băsescu abia pe 8 mai 2012. Curând, Matthijs van Bonzel avea să devină unul dintre cei mai activi ambasadori, implicându-se atât în combaterea corupţiei, dar și în introducerea educaţiei sexuale în școlile din România.

La 10 decembrie 2013, Ambasada Olandei organiza, alături de mai multe ONG-uri, atelierul „Drepturile sexuale și reproductive, drepturi ale tuturor”. Cu acest prilej, Matthijs van Bonzel a acordat un amplu interviu pentru hotnews.ro, în care elogia „modelul olandez de educaţie sexuală în școlile publice”: „Olanda oferă o abordare cuprinzătoare de prevenţie pentru persoane și pentru școli. (…) Serviciile sunt favorabile tinerilor: sunt confidenţiale, disponibile 24/7 și la preţuri accesibile. Deși cele mai multe școli au oferit deja educaţie sexuală, începând de anul acesta toate școlile au obligaţia să facă acest lucru. (…) Guvernul Olandei urmărește cu interes implementarea în România a recomandărilor ONU cu privire la îmbunătăţirea drepturilor sexuale și reproductive.

Până în prezent, guvernului olandez nu i-a fost solicitată asistenţa însă, dacă guvernul român ar cere sprijin prin expertiză sau schimb de bune practici, noi cu siguranţă am fi dispuși să le acordăm.”

Continuă lectura

PRIGOANA IMPOTRIVA CRESTINILOR A INCEPUT IN TOATA LUMEA! In SUA o functionara a fost arestata pentru ca a refuzat sa elibereze certificate de casatorie pentru persoanele de acelasi sex. Spurcaciunile exulta!

Vestea că  Kim Davis, din Comitatul Rowan, statul Kentucky, a fost arestată, a divizat din nou America.

SUA: Activiștii LGBT EXULTĂ: Au strigat "Dragostea a învins!"către funcționara care a refuzat să elibereze certificate de căsătorie pentru cuplurile de homosexuali, în timp ce aceasta era cu cătușe la mâini

În timp ce candidații republicani la președinție au dezaprobat decizia Justiției, activiștii homosexuali au revendicat un nou triumf. Conform presei americane, activiștii homosexuali ar fi strigat „Dragostea a învins! Dragostea a învins”, în timp ce funcționara era escortată, cu cătușe la mâini, de la Tribunal spre închisoare.

Rand Paul, unul din candidații republicani la președinția SUA, a declarat că decizia Curții de a o aresta pe doamna Davis este nepotrivită.

„Cred că este absurd să arunci pe cineva în închisoare pentru că își exercită dreptul la libertate religioasă. Dacă vrei să-i convingi pe oameni de faptul că mariajul între persoane de același sex este acceptabil, e mai bine să-i iei cu binișorul, nu să folosești forța statului”, a spus el la CNN.

Paul consideră că tacticile violente se vor întoarce împotriva activiștilor LGBT. „Dacă vor folosi forța guvernului federal și se vor implica în fiecare caz din fiecare stat și localitate, știți ce se va întâmpla? O să le întărească oamenilor convingerile în această privință ( a opoziției la căsătoriile homosexuale -n.r.)”, a adăugat el.

Alți candidați republicani, precum Mike Huckabee, Bobby Jindal sau Marco Rubio, și-au exprimat acordul pentru Kim Davis.

„Ar trebui să căutăm un echilibru între răspunderea guvernului de a respecta legile țării și acordarea dreptului ca oamenii să nu acționeze împotriva convingerilor lor religioase”, a spus Marco Rubio. „Ar trebui să existe o modalitate de a proteja drepturile religioase și de conștiință ale indivizilor care lucrează în administrație”, a conchis el.

Mike Huckabee a postat pe twitter un mesaj prin care se întreabă de ce oficialii din San Francisco nu sunt la închisoare pentru ignorarea legii imigrației. Acesta a folosit hashtag-ul #ImWithKim( Sunt alături de Kim).

În ceea ce o privește pe Kim Davis, aceasta a declarat că nu e speriată de perspectiva de a sta la închsioare.

„Am cântărit bine costurile și sunt pregătită să merg la închisoare. Este o problemă de Rai vs Iad pentru mine și pentru fiecare creștin conștient. Aceasta e o luptă pe care merită să o duc”, a spus ea pentru Fox News.

Judecătorul David Bunning a decis ca Davis să fie arestată pentru „sfidarea curții”, după ce i-a ordonat, de mai multe ori, să emită certificate de căsătorie pentru homosexuali, iar funcționara a refuzat. Kim Davis este un oficial ales, așa că nu poate fi demis din funcție. Judecătorul a considerat că o amendă, oricât de mare, ar fi plătită de susținătorii lui Davis, așa că a preferat s-o trimită în arestul poliției. – activenews.ro

Aceasta este America de azi, cea iconizata de inca foarte multi romani.  Oamenii normali sunt inchisi, iar anormalii omagiati. Prigoana impotriva crestinilor a inceput inintreaga lume.

Dupa ce Statul Islamic si alte organizatii asemanatoare din Africa si Orientul Mijlociu decapiteaza crestinii peste tot pe unde-i prind, a venit randul Americii sa-i prigoneasca pe unde apuca. Bineinteles in SUA se face in alte moduri, ai anume, prin legi care mai de care mai draconice, dar care sa dea bine la populatia spalata pe creier, dar ideea finala e cam aceasi. DISTRUGETI CRESTINISMUL CU ORICE PRET!

In Europa de asemnea procesul de islamizare in masa a inceput, iar ideea e aceasi.

Acum sa vedem cine se afla in spate la toata aceasta prigoana anticrestina, pai foarte simplu, nimeni altii decat elitele care conduc aceasta planeta. Si de ce sorginte sunt aceste elite, ati ghicit, evreiasca – sionista bineinteles.(Rotschild, Rockefeker, Soros s.a.m.d)

Acum, care este „dusmanul” de care se tem cel mai tare acesti sionisti? Ati ghicit din nou: Iisus Hristos. Si cui ii pregatesc calea pentru a fi intronat in noul templu care se vrea construit la Ierusalim? Va las pe voi sa ghiciti in continuare…

Pentru a intelege mai bine ce se doreste prin aceasta promovare obsesiva a persoanelor gay, cititi va rog si alte subiecte la rubrica: Homosexualitate.

Urmariti va rog si:

SUA in metastaza din punct de vedere economic si social, iar presa din Romania manipuleaza cu nerusinare cum ca ar fi in continuare cel mai puternic stat si un exemplu de urmat!

Pasii prin care miscarea homosexuala distruge natiunile

Pe 26 iunie a.c. Curtea Supremă a SUA a legalizat căsătoriile homosexuale pe întreg teritoriul țării. Anterior, secretarul de stat John Kerry anunțase că problematica drepturilor homosexuale este una prioritățile politicii externe, americane.

Conform unoTacticile mişcării homosexuale: STRATEGIA folosită pentru schimbarea percepției asupra homosexualității în Occident și în lumer sondaje de opinie, căsătoriile între persoane de același sex sunt acceptate de aproximativ 50% dintre americani. Cum s-a ajuns aici, în doar cateva zeci de ani?

Un articol publicat în 1987 ,”The Overhauling of Straight America” („Îndreptarea Americii heterosexuale”) – semnat de activiştii homosexuali Marshall Kirk şi Erastes Pill. („Erastes Pill” era numele de autor al lui Hunter Madsen) a devenit referința privind tacticile folosite de mișcarea homosexuală pentru a se impune în ochii opiniei publice americane.

Aceste persoane erau foarte şcolite. Kirk era cercetător în Neuropsihiatrie, cu studii la Harvard; Madsen avea un doctorat în Politici la Harvard şi era expert în tactici de persuasiune publică şi marketing social.
Se spune că „The Overhauling of Straight America” a devenit „biblia” mişcării homosexuale, întrucât prezintă strategii atât pentru a-i face pe homosexuali mai acceptaţi, cât şi pentru a-i demoniza pe oponenţii homosexualităţii. Întreaga campanie se bazează nu pe argumente raţionale, ci pe manipularea emoţională a publicului. (Ulterior, Kirk şi Madsen au dezvoltat principiile din articol într-o carte de 398 de pagini: „After the Ball: How America Will Conquer Its Fear and Hatred of Gays in the 90s” – „După bal: Cum îşi va depăşi America teama şi ura de homosexuali în anii ’90”).

Noi ne vom concentra aici pe articolul lor iniţial din 1987. Pentru a transmite corect spiritul acelui material, vom apela frecvent la citarea lui directă.

Publicat în ediţia din 1987 a revistei pentru homosexuali Guide, „The Overhauling of Straight America” începe cu:

„Primul lucru care trebuie făcut este desensibilizarea publicului american cu privire la homosexuali şi la drepturile acestora. A desensibiliza publicul înseamnă a-l face să privească homosexualitatea cu indiferenţă, fără nici o emoţie.”

Autorii continuă şi vorbesc despre obiectivul de a pune preferinţele sexuale pe acelaşi palier cu preferinţele pentru aromele de îngheţată sau sport. Ţie îţi place ciocolata, mie îmi place vanilia. Tu preferi voleiul, eu fotbalul. Nu e nici o problemă.

„Cel puţin la început”, scriu autorii, „urmărim să desensibilizăm publicul şi nimic mai mult. Nu trebuie şi nu ne putem aştepta la o „apreciere” sau „înţelegere” deplină a homosexualităţii din partea omului obişnuit. Uitaţi a convinge masele că homosexualitatea e un lucru bun. Însă dacă îi faci să se gândească că aceasta e doar un lucru obişnuit, dacă îi faci să ridice din umeri, atunci lupta ta pentru drepturi juridice şi sociale e practic câştigată. Şi, pentru a-i face doar să ridice din umeri, homosexualii ca şi comunitate trebuie să înceteze să mai pară misterioşi, străini şi diferiţi.” Articolul face apel la o campanie masivă în mass-media pentru schimbarea imaginii homosexualilor, iar „orice campanie care urmăreşte această schimbare trebuie să realizeze şase lucruri”.

Următorii şase paşi sunt luaţi direct din articolul lui Kirk şi Pill:

Pasul 1: Vorbiţi despre homosexuali şi homosexualitate cât mai tare şi cât mai des posibil

„Principiul din spatele acestui sfat e simplu”, spun Kirk şi Pill, „aproape orice comportament începe să pară normal dacă eşti expus la el suficient de mult timp şi în suficient de multe locuri. Acceptabilitatea noului comportament va depinde în ultimă instanţă de numărul de cunoscuţi care îl practică sau îl acceptă”. Iniţial, o persoană poate fi ofensată de noutate, însă autorii notează că „atât timp cât Ion nu se simte presat să facă la fel, atât timp cât comportamentul în cauză nu îi ameninţă siguranţa fizică şi financiară, se va obişnui repede cu el şi viaţa va merge mai departe.” Viaţa merge mai departe şi Ion şi prietenii lui vor deveni mai toleranţi faţă de homosexualitate, aceasta devenind doar un mod de viaţă alternativ şi legitim.

„Modalitatea prin care putem atenua sensibilităţile primare faţă de homosexualitate este să facem ca mulţi oameni să vorbească mult despre subiect, într-o manieră neutră sau pozitivă.” Cu cât se vorbeşte mai mult, cu atât se creează impresia că publicul este cel puţin împărţit în atitudini. „Chiar şi cele mai acebre dezbateri dintre susţinători şi oponenţi servesc scopului nostru, atât timp cât homosexuali „respectabili” ies în faţă şi îşi prezintă punctul de vedere.”

De asemenea, autorii insistă că vorbitul despre homosexualitate trebuie să fie doar un vorbit, nu o îndoctrinare cu homosexualitate. „În fazele primare ale oricărei campanii îndreptate către cetăţeanul heterosexual, masele nu trebuie să fie şocate şi îndepărtate prin expunerea prematură la comportamentul homosexual în sine. În schimb, descrierile sexuale trebuie reduse la minim, iar drepturile homosexualilor trebuie prezentate cât mai mult posibil ca o chestiune socială abstractă.”[3]

Autorii subliniază importanţa discutării despre problematica homosexuală în mass-media vizuală, în filme şi la televiziune, acestea fiind „cele mai puternice formatoare de imagine din societatea occidentală.” Omul de rând petrece un număr de ore pe zi în faţa televizorului. „Aceste ore deschid o poartă către lumea privată a heterosexualilor, prin care se poate introduce un cal troian.”

Hollywoodul este descris de autori ca fiind cea mai bună armă ascunsă pe care o au homosexualii pentru a desensibiliza publicul. Ei laudă faptul că în ultimii 10 ani (până în 1987), personajele homosexuale au devenit vizibile în filme şi în emisiunile tv.

De atunci, aceste personaje au devenit tot mai frecvente şi totul face parte din strategia de inducere a acceptării publice a homosexualităţii. Uitaţi-vă, de exemplu, la serialele Will & Grace sau The L Word; la filme ca Brokeback Mountain şi la homosexualii simpatici care au roluri principale în filme ca Bridget Jones Diary şi As Good As it Gets. Personajele homosexuale plăcute sunt tot mai numeroase în filme şi la televizor, iar asta nu e o întâmplare.

Kirk şi Pill concep apoi un atac la scară largă asupra religiei. „Opinia publică este o sursă principală de valori oficiale, iar autoritatea religioasă estre cealaltă sursă. Când cultele conservatoare îi condamnă pe homosexuali, noi putem face două lucruri ca să combatem homofobia credincioşilor. În primul rând, putem altera standardele morale. Asta înseamnă să facem publică susţinerea dată homosexualilor de cultele mai moderate, formulând obiecţii teologice cu privire la interpretarea conservatoare a învăţăturilor biblice şi expunând ura şi lipsa de uniformitate.”

Ei continuă, „În al doilea rând, putem submina autoritatea morală a cultelor homofobe, prezentându-le ca retrograde şi înapoiate, rămase în urmă faţă de vremurile moderne şi de ultimele descoperiri ale psihologiei. Împotriva influenţei puternice a Religiei instituţionalizate trebuie să mobilizăm influenţa şi mai puternică a Ştiinţei şi Opiniei publice (sabia şi scutul acelui „umanism secular” dezavuat). O asemenea coaliţie monstruoasă a funcţionat bine şi înainte împotriva cultelor, în probleme cum ar fi divorţul şi avortul. Cu suficiente discuţii libere despre prevalenţa şi acceptabilitatea homosexualităţii, această coaliţie poate funcţiona şi aici.”[4]

Pasul 2: Prezentaţi-i pe homosexuali ca victime, nu ca pe activişti agresivi

Hollywoodul este descris de autori ca fiind cea mai bună armă mascată pe care o au homosexualii pentru a desensibiliza publicul. Ei laudă faptul că personajele homosexuale sunt tot mai vizibile în filme şi în emisiunile tv.

„În orice campanie pentru câştigarea publicului, homosexualii trebuie zugrăviţi ca victime care au nevoie de protecţie, astfel încât heterosexualii să fie înclinaţi prin reflex să îşi asume rolul de protectori. Dacă însă homosexualii sunt prezentaţi ca un grup puternic şi mândru care promovează un stil de viaţă nonconformist şi deviant, atunci ei vor fi văzuţi ca o ameninţare publică care justifică opoziţia şi opresiunea. Din acest motiv, trebuie să rezistăm ispitei de a ne afişa „mândria homosexuală” atunci când aceasta vine în conflict cu imaginea de homosexual-victimă. Şi trebuie să găsim calea de mijloc dintre a-i impresiona pe heterosexuali nu numărul nostru mare, pe de-o parte, şi a le declanşa o paranoia ostilă – „Nu mai ai loc de ei!” – pe de altă parte.”

„O campanie media pentru promovarea imaginii homosexualului-victimă trebuie să folosească simboluri care reduc sentimentul de ameninţare al publicului, care va coborî garda, şi care sporesc plauzibilitatea victimizării. În termeni practici, asta înseamnă că mustăcioşii cu muşchi nu trebuie să apară în reclamele homosexuale şi în alte prezentări, ei lăsând loc figurilor simpatice ale unor tineri sau bătrâni simpatici şi ale unor femei atrăgătoare. (Inutil să mai spunem că grupurile limitrofe, cum ar fi NAMBLA [North American Man-Boy Love Association][5]nu trebuie să apară în asemenea campanii: cei suspectaţi de molestarea copiilor nu pot apărea niciodată ca victime).”

Kirk şi Pill indică două mesaje diferite despre homosexualul-victimă care trebuie transmise. „Primul, publicului trebuie să i se spună că homosexualii sunt nişte victime ale sorţii, în sensul că nici unul nu şi-a ales preferinţele sexuale. Mesajul trebuie să spune: „Dacă îi întrebi pe homosexuali, ei aşa s-au născut, aşa cum voi v-aţi născut heterosexuali sau albi sau negri sau inteligenţi sau sportivi. Nu i-a racolat sau sedus nimeni; nu au ales ai asta şi deci nu pot fi judecaţi din punct de vedere moral. Ce fac ei nu e ceva conştient – e însă ceva natural pentru ei. Destinul acesta ar fi putut fi şi al vostru!’”

Această strategie e la lucru peste tot unde ne uităm. Uitaţi-vă la Lady Gaga şi la albumul ei, „Born this Way” („Născut aşa”). Uitaţi-vă la ura viscerală pe care o au homosexualii faţă de asociaţii precum Courage sau Exodus, care îi consiliază pe bărbaţii şi femeile care vor să scape de homosexualitate. Dacă homosexualitatea poate fi învinsă, atunci asta distruge argumentul fals că homosexualii sunt victime ale sorţii care nu pot face nimic ca să se schimbe.[6]

Kirk şi Pill continuă, „Heterosexualii trebuie să se poată identifica cu homosexualii ca victime. Domnul şi doamna Public nu trebuie să aibă scuze să spună „ei nu sunt ca noi”. Pentru asta, persoanele care apar în campania publică trebuie să fie decente şi îngrijite, atrăgătoare şi admirabile după standardele heterosexuale, şi să nu li se poată obiecta nimic – cu alte cuvinte, să nu poată fi deosebite de heterosexualii la care vrem să ajungem. (Ca să revenim la termenii pe care i-am folosit în articolele anterioare, purtătorii de cuvânt ai cauzei noastre trebuie să fie „homosexuali normali” de tip R, nu „homosexuali la înfăţişare” de tip Q.) Numai în aceste condiţii va fi perceput corect mesajul: „Aceşti oameni sunt victime ale unei sorţi care ar fi putut fi şi a ta”.”

Autorii continuă remarcând că e posibil ca homosexualii să nu apară favorabil în cadrul unei strategii care ii face să pară victime ale unui soi de plagă, „dar realitatea e că comunitatea homosexuală este slabă şi trebuie să manipuleze puterile celor slabi, inclusiv jocul pentru simpatie.”

„Al doilea mesaj îi va prezenta pe homosexuali ca victime ale societăţii.”

Pasul 3: Daţi-le protectorilor o cauză dreaptă

„O campanie media care îi înfăţişează pe homosexuali ca victime ale societăţii şi care îi încurajează pe heterosexuali să le fie protectori trebuie să faciliteze pentru cei ce răspund afirmarea şi explicarea noului lor rol de protectori. Puţine femei heterosexuale şi şi mai puţini bărbaţi heterosexuali vor dori să apere homosexualitatea pe faţă. Majoritatea îşi vor ataşa noul impuls protector de un principiu al dreptăţii sau legii, de o dorinţă generală pentru un tratament uniform şi corect în societate. Campania noastră nu trebuie să ceară susţinerea directă pentru practicile homosexuale, ci să preia anti-discriminarea ca temă a ei. Dreptul la libera exprimare, libertatea credinţei, libertatea de asociere, tratamentul corect şi protecţia egală în faţa legii – acestea trebuie să fie aspectele aduse în atenţie de campania noastră.

„Este foarte important pentru mişcarea homosexuală să îşi lege cauza de standarde acceptate ale dreptului, pentru că susţinătorii ei heterosexuali trebuie să aibă la îndemână un răspuns pe măsură la argumentele morale ale oponenţilor ei. Homofobii îşi îmbracă reacţiile emoţionale în hainele grele ale dogmelor religioase, aşa că apărătorii drepturilor pentru homosexuali trebuie să fie gata să combată dogmele cu principii.”

Pasul 4: Faceţi-i pe homosexuali să pară buni

„Pentru a-l face pe homosexualul-victimă simpatic pentru heterosexuali, trebuie să-l înfăţişezi ca pe un om obişnuit. Însă o temă suplimentară a campaniei trebuie să fie mai agresivă şi mai tenace: pentru a neutraliza presa tot mai negativă de care au parte zilele astea homosexualii şi lesbienele, campania trebuie să îi portretizeze pe homosexuali ca pe nişte stâlpi superiori ai societăţii. Da, da, ştim – şmecheria asta e atât de veche că măcăne. Dar şi alte minorităţi au folosit-o mereu în anunţuri care anunţau cu mândrie „Ştiaţi că acest mare om/femeie a fost ____?” Însă mesajul e vital pentru toţi acei heterosexuali care încă îi văd pe homosexuali ca pe nişte ciudaţi – şterşi, singuratici, rataţi, beţivi, sinucigaşi, agresori de copii.”

Autorii subliniază importanţa validării cu ajutorul vedetelor. „Vedetele pot fi hetero (ca Ed Asner) sau homo.”

Pasul 5: Faceţi-i pe oponenţi să pară răi

„Într-o fază ulterioară a campaniei media pentru drepturile homosexualilor – după ce celelalte reclame homo au devenit obişnuite – va fi momentul să îi abordăm pe restul oponenţilor. Ca să fim direcţi, ei trebuie demonizaţi. (Acest lucru va fi necesar pentru că, la acea dată, aceşti duşmani deja îşi vor fi triplat rezervele de critici şi dezinformare.) Scopul nostru de aici e dublu. Mai întâi, urmărim să înlocuim mândria auto-suficientă a publicului cu privire la homofobia lui cu ruşine şi vină. În al doilea rând, vrem să îi facem pe antihomosexuali să pară atât de urâţi, încât omul de rând să vrea să se disocieze de asemenea modele.[7]

„Publicul trebuie să vadă imagini ale unor homofobi gălăgioşi ale căror caracteristici şi opinii îl dezgustă pe omul de rând. Aceste imagini pot include: membri ai Ku Klux Klan care cer arderea de vii sau castrarea homosexualilor; predicatori bigoţi, cu o ură isterică, care sunt şi caraghioşi, şi tulburaţi; derbedei, golani şi puşcăriaşi ameninţători, care vorbesc lejer despre „poponarii” pe care i-au omorât sau pe care i-ar omorî; un tur prin lagărele de concentrare naziste, unde au fost torturaţi şi ucişi homosexuali.”

Autorii explică mai departe, „Am indicat deja câteva imagini care ar putea afecta vendeta homofobă: neo-naziştii, fanaticii religioşi şi membri Ku Klux Klan prezentaţi într-o manieră negativă şi ridicolă (o sarcină uşoară, de altfel).

„Aceste imagini trebuie puse alături de cele ale homosexualilor victime, prin metoda numită de propagandişti „tehnica parantezei”. De exemplu, timp de câteva secunde este arătat un predicator înfierbântat, cu ochii bulbucaţi, care tună şi fulgeră împotriva „acelor degeneraţi şi îndrăciţi”, în timp ce bate cu pumnul în pupitru. În timp ce acesta îşi continuă tirada, imaginea se schimbă pe fotografiile emoţionale ale unor homosexuali care arată decent, inocent şi amabil; apoi revenim la figura înroşită a predicatorului, şi aşa mai departe. Contrastul e evident. Efectul e devastator.”[8]

Pasul 6: Solicitaţi fonduri

„Orice campanie masivă de acest fel va necesita cheltuieli lunare sau chiar anuale fără precedent – un amplu mecanism de strângere de fonduri,” spun autorii. Ei în îndeamnă pe homosexuali să contribuie masiv la această campanie. „Întrucât acei homosexuali care nu au familii de întreţinut au, de obicei, mai multe fonduri la dispoziţie decât media, ei îşi pot permite să contribuie mai mult.”

Ei continuă şi spun că „invitaţia trebuie adresată atât homosexualilor, cât şi heterosexualilor interesaţi de dreptatea socială.”

Doi ani mai târziu, în cartea lor After the Ball, Kirk şi Madsen îşi prezintă în clar planul pentru propaganda de masă menită să convertească America la promovarea cauzei homosexuale. Ei scriu: „…prin conversie înţelegem ceva mult mai ameninţător la adresa stilului de viaţă american, fără de care nu poate avea loc nici o schimbare socială majoră. Înţelegem conversia emoţiilor, minţii şi voinţei omului de rând, printr-un atac psihologic planificat, sub forma unei propagande service poporului prin mass-media.”[9]

Demonizaţi Creştinismul

În ton cu „Repararea capitală a Americii heterosexuale” a lui Kirk şi Pill, procesul de demonizare a celor care se opun homosexualităţii se derulează astăzi cu o viteză ameţitoare. Atacul homosexualilor este îndreptat în special împotriva Creştinismului.

Pe un site al homosexualilor dedicat prezentării „infracţiunilor de ură”, activiştii pretind că organizaţiile pro-familie au un discurs al urii atunci când critică comportamentul homosexual şi că acest „discurs al urii” ar conduce la infracţiuni de ură, trebuind să fie curmat. Acest site pune un semn de egalitate între opoziţia faţă de homosexualitate şi uciderea evreilor de către Hitler.

Acelaşi website dă vina pe grupurile pro-familie pentru uciderea unui student homosexual, Matthew Shepard.[10] (De fapt, Matthew Shepard a fost ucis într-un jaf, nu pentru că era homosexual).[11]

În 2004, pastorul suedez Ake Green a fost condamnat la o lună de închisoare pentru că a criticat homosexualitatea într-o predică ţinută în biserică.[12]

Inspectoratul Şcolar din San Francisco a adoptat o hotărâre prin care se dă vina pe grupurile religioase pentru aşa numitele „infracţiuni de ură”, cum a fost uciderea lui Mathew Shepard. În plus, Inspectoratul a aprobat o hotărâre prin care îndeamnă presa locală să nu publice anunţuri ale organizaţiilor pro-familie în care se vorbeşte despre schimbarea de la homosexualitate la heterosexualitate.

În New York, un panou cu un verset din Biblia a fost dat jos la presiunea consiliului local, care a declarat că reprezintă „un discurs al urii.”[13]

În Massachusetts în 2005, David Parker a fost arestat pentru că a protestat la şcoala la care copilul lor era îndoctrinat cu homosexualitate! În cele din urmă şi-a retras copilul de la şcoala aceea. A petrecut doi ani prin tribunale şi a pierdut la toate apelurile.[14]

Este evident că strategiile şi tacticile din „Repararea capitală a Americii heterosexuale” şi din After the Ball sunt aplicate acum la nivel naţional şi internaţional. Homosexualitatea le este impusă statelor ca un stil de viaţă normal. Statul California a adoptat o lege prin care se impune predarea „Istoriei gay” în şcolile publice.[15]Nu e nici o îndoială că acesta este planul pe care vor să-l implementeze activiştii homosexuali şi politicienii corupţi în toate şcolile din SUA. – activenews.ro

Urmariti va rog si:

Raspunsul excelent dat de președintele Kenyei, Uhuru Kenyatta presedintelui Obama după ce acesta i-a ținut o predică despre homosexuali

Președintele american, Barack Obama, a vizitat țara natală a tatălui său, Kenya. În discursul său de la Nairobi, președintele SUA a abordat problema drepturilor homosexualilor.

Răspunsul TERIBIL al președintelui Kenyei, după ce Obama i-a ținut o predică despre homosexuali: Nu putem impune poporului lucruri pe care societatea și cultura noastră nu le acceptă

De altfel, homosexualitatea este una din principalele preocupări ale politicii externe americane, după cum a anunțat chiar John Kerry, șeful diplomației de peste Ocean.

În discursul său de la Nairobi, Barack Obama i-a spus omologului său kenian că discriminarea homosexualilor este pe același palier cu discriminarea rasială.

„Cred cu tărie că toți oamenii ar trebui să fie tratați la fel de către lege. Cred că toți oamenii merită protecție egală în cadrul legii. Cred că oamenii nu ar trebui să fie discriminați pe baza orientării lor sexuale. Când un guvern începe să trateze oamenii diferit, atunci acel obicei are tendința să fie copiat”, a spus Obama, conform CNN.

De cealaltă parte, președintele Kenyei, Uhuru Kenyatta, a spus că deși țara are multe în comun cu SUA, sunt și lucruri pe care poporul său nu le poate accepta.

„Este foarte evident că avem multe valori comune cu SUA: dragostea pentru democrație, antreprenoriat, valorile familiei. Dar sunt și chestiuni pe care trebuie să admitem că nu le împărtășim. Pe care societatea și cultura noastră nu le acceptă. Este foarte greu pentru noi să impunem poporului nostru chestiuni pe care ei înșiși nu le acceptă. De aceea, o spun și repet: pentru kenienii de azi, problema drepturilor homosexualilor este o non-problemă. Noi ne concentrăm pe problemele de zi cu zi ale poporului nostru. Problema homosexualității nu este pe primul plan în mințile kenienilor. Și asta e un fapt”, a spus președintele Kenyatta.

Uhuru Kenyatta este fiul lui Jomo Kenyatta, cel considerat părintele Kenyei. A studiat științele politice la Colegiul Amherst din SUA și este președintele țării din 2013. În Kenya, relațiile sexuale între persoanele de același sex sunt pedepsibile cu închisoarea. – activenews.ro

Un raspuns excelent, un raspuns de la un presedinte care tine la valorile si identitatea propriului popor, sper deosebire de mizeriile de conducatori romani, care accepta cu nonsalanta orice ne este impus de afara, calcand in picioare spiritul, valorile si cultura neamului romanesc.

Urmariti va rog si raspunsul unei alte tari africane, cand li s-a cerut sa promoveze homosexualitatea:

Gambia a anuntat oficial ca va refuza ajutoarele venite din SUA si UE daca ii mai santajeaza sa accepte Homosexualitatea

SUA. Intr-o școală din California, tinerii de 14-15 ani care au îndrăznit să-și manifeste opoziția față de promovarea LGBT în liceu, au fost ridiculizați

Informația nu trebuie înțeleasă ca un incident izolat. Dimpotrivă, prefigurează ceva ce riscă să se multiplice în viitor, în conformitate cu o stare de spirit tot mai agresivă și segmentată.

Într-o școală din California, tineri de 14-15 ani au fost ridiculizați pentru că au îndrăznit să-și manifeste opoziția față de un grup venit să-și expună programul LGBT în plină oră de engleză. Alianța „Queer Straight”, specialiști în propaganda LGBT, au fost invitați oficial să intervină pe 29 Ianuarie în mai multe clase a 9-a la liceul Alcanes din Lafayette. potrivit stiripentruviata.ro.

Elevii au fost rugați să se așeze în cerc și să-și expună opiniile asupra homosexualității, de asemenea și pe ale părinților lor.

Cei de la „Queer Straight” i-au încurajat anume să spună dacă, după părerea lor, să fii gay este o alegere și dacă părinţii lor ar accepta să se numească ei înșiși gay. Cei care n-au acceptat au fost umiliți și ridiculizați.

Elevii au fost rugați apoi să se plaseze singuri într-un spectru al genului și li s-a spus că fiecare poate veni într-o zi la școală ca băiat, apoi ca fată.

Aceasta este o deconstrucție programată și facilitată de tipul exercițiului: se știe în ce punct dinamica grupului va constrânge elevul… Și este cu atât mai pervers cu cât adolescența este exact perioada întrebărilor și incertitudinilor asupra propriei identități.

Cursul, susţine un responsabil al învățământului californian, s-a vrut un exercițiu de toleranță, sub supravegherea profesorilor. – activenews.ro

Iar acesta este doar efectul acelor decizii dementiale ale satanistilor din fruntea Americii care au legalizat casatoriile intre persoanele de acelasi sex, pentru ca eu sunt convins ca pana si in America unde pondrea homosexualilor este una dintre cele mai ridicate de pe glob, daca s-ar face un referendum, ar iesi covarsitor impotriva acestor posedati iesiti de pe calea normalitatii. Pacat ca au de suferit multi oameni care inca mai au frica de Dumnezeu si incerca sa-i educe pe copiii in mod corespunzator.

Iar pentru a intelege si mai bine cat de grava este aceasta sitatie la nivel planetar urmariti va rog si urmatorul documentar:

Sodoma – Documentar rusesc despre cea mai mare spurcaciune a occidentului din zilele noastre ,

cat si celelate subiecte de la categoria: Homosexualitate

Curtea Suprema a SUA a decis legalizarea casatoriei intre persoanele de acelasi sex in toate statele americane

Trăim cea mai neagră zi din istoria creştinismului. În ciuda avertismentului hristic, nu doar că nu ne mai temem de Cel ce poate să piardă sufletul şi trupul în gheenă (Matei 10:28), ci îndrăznim să îl înfruntăm făţiş, prin puterea arbitrară a uneltelor Satanei. În comparaţie cu „creştinii” care s-au dedat la, ori privesc cu toleranţă acest păcat monstruos, împotriva naturii şi a poruncii divine, islamiştii radicali îmi par prunci nevinovaţi. Să ne fie ruşine, tuturor celor care suntem contemporani cu această grozăvie, limitându-ne la a glumi pe seama ei, ori a o trata cu superficialitate. Doamne iartă-ne!

Din nefericire pentru cei implicaţi – prin participare, promovare, sau chiar atitudine pasivă – în acest fenomen, mai devreme sau mai târziu se vor împlini cuvintele Sf. Apostol Pavel: „Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Femeile au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii. Asemenea şi bărbaţii, lăsând rânduiala cea după fire a părţii femeieşti, se aprind în pofta lor unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, săvârşind ruşinea şi luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor. Aceştia, deşi au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, CĂ CEI CE FAC UNELE CA ACESTEA SUNT VREDNICI DE MOARTE, nu numai că fac ei acestea, ci le şi încuviinţează celor care le fac.” – Leon Tomsa

Mai jos este parerea Parintelui Mihai Andrei Aldea despre aceasta grava problema din SUA, o parere care mi se pare foarte bine punctata si descrisa pe intelesul tuturor. Sper ca Parintele sa nu se supere ca am preluat-o.

Doamne ajuta!

ADEVĂRATA MIZĂ PENTRU SUA… ŞI CEILALŢI

Cred că puţini îşi dau seama de adevărata miză a hotărârii recente a Curţii Supreme a USA. Mulţi se agită pro şi contra homosexualităţii. Este şi acesta un subiect. Dar hai să fim puţin filosofi, puţin distanţi. Să privim lucrurile mai de departe, fără vreo implicare emoţională. Prima observaţie: de când le pasă politicienilor de binele oamenilor?
Cine cunoaşte istoria USA, istoria României sau istoria UE ştie foarte bine că lozinicile cu „binele oamenilor” se traduc prin „vrăjeală electorală” şi „o mască decentă pentru a acumula puterea”. A doua observaţie: de ce se preocupă atât politicienii de problemele sexuale?

Sigur, au de câştigat voturi, dar şi de pierdut. Sigur, au de câştigat, unii dintre ei, din industria porno, bordeluri şi alte surse asemănătoare. Dar nu atât de mulţi încât să justifice dimensiunile campaniilor politice pe teme sexuale. Sigur, unii dintre politicieni chiar luptă pentru ceea ce li se pare drept… măcar pe ici, pe colo.
Dar dincolo de problema mariajelor gay, sunt milioane de cetăţeni USA care au probleme de sănătate foarte grave, care sunt afectaţi de corupţie, de lipsa de locuinţe, de abuzurile unor poliţişti americani etc. Sunt sute de mii de copii răpiţi, abuzaţi, mutilaţi… Nici nu mai vorbim despre crimele uluitoare ce se fac în felurite zone ale lumii, adesea la câţiva paşi de soldaţii şi autorităţile USA. Pentru oricare dintre aceste probleme mult mai grave, mult mai stringente, puternicii USA nu se mişcă nici măcar 10% din cât o fac pentru propaganda sexuală. De ce?

QUI PRODEST?

Există o veche întrebare a strămoşilor noştri: „cui foloseşte?” Deci, ca să ne lămurim, „cui foloseşte” noua hotărâre a Curţii Supreme a USA? Homosexualilor? Nu prea.
De acum încolo, în câteva noi state, persoanele gay vor putea, dacă nimic nu se schimbă, ca peste ceva vreme să se mărite. Nu vor câştiga din asta mare lucru, se va vedea.
Care este marea schimbare, de fapt? Cine are mult de câştigat din această hotărâre? Şi cine are mult de pierdut? Ei bine, din această hotărâre câştigă foarte mult o conducere ultra-centralizată a USA. Care din United States of America devine Unfree States of America. De pierdut pierd statele care alcătuiau până de curând o uniune.
Pentru cine cunoaşte istoria USA este limpede faptul că o caracteristică fundamentală – şi extrem de atractivă – a acestui super-stat a fost libertatea locală. Faptul că fiecare oraş putea avea legislaţie proprie, faptul că fiecare stat putea avea legislaţie proprie. Această libertate excepţională era un izvor de putere pentru USA, dar şi o garanţie pentru drepturile reale ale cetăţenilor. Voiai o comunitate gay? Întemeiai un oraş într-un stat cu o legislaţie convenabilă şi aveai comunitatea gay. Voiai un oraş catolic? La fel, găseai posibilităţi de a-ţi crea comunitatea catolică visată. Voiai un oraş unguresc? Strângeai câţiva co-etnici şi înfiinţai un asemenea oraş. Îi puteai spune Ungaria Mare, dacă aveai chef, sau cum îţi plăcea.  Puteai să te manifeşti aşa cum eşti tu, puteai să exişti aşa cum eşti tu, într-un colţ sau altul al SUA.

Şi ceilalţi, diferiţi de tine, puteau să facă acelaşi lucru. În alt colţ. Rezonabil, inteligent, eficient, productiv.

S-A TERMINAT!

Printr-o serie de acte ale autorităţilor centrale, prin cedări repetate ale conducerii statelor, prin felurite manevre politice ş.a.m.d,, iar acum prin hotărârea aceasta a Curţii Supreme libertăţile locale au fost abrogate.Dintr-o ţară liberă – acuzată a fi prea liberă – USA devine un stat centralizat, în care existenţa aşa-ziselor state unionale este la fel de liberă şi reală ca a statelor din fostul URSS. Şi acolo existau autorităţi locale, ce aveau multă libertate… până zicea Moscova ceva. Pe acelaşi calapod se aşează de acum şi SUA. Toate hotărârile fundamentale se iau la centru, toate statele trebuie să se supună. Libertatea a dispărut.

Această trecere a conducerii SUA de la formele democratice iniţiale spre o dictatură tot mai făţişă şi tot mai centralizată este evidentă. Pentru oricine judecă la rece, nu afectat de sentimente. „Ţara celor bravi” devine „ţara celor obedienţi”, „ţara liberă” devine „ţara supusă”. Desigur, se vor flutura mai departe steaguri de felurite culori, se va exprima bucuria de a trăi în USA, se va trâmbiţa mai departe „visul american”… Aşa se făcea şi în URSS, cu aceeaşi acoperire reală: zero. Şi toate ţările apropiate SUA vor simţi din ce în ce mai mult respiraţia putredă a sistemului dictatorial.

Un exemplu tipic este mizeria de document produsă de curând, în care SUA îşi permite, de exemplu, să facă gălăgie pe tema trecerii bisericilor ortodoxe la „biserica greco-catolică”, într-un total dispreţ al adevărului. Cu o neruşinare tipică sistemelor corupte, dictatoriale, documentul aminteşte de trecerea sub comunism a acelor clădiri dintr-o proprietate în alta. Dar nu verifică nici voinţa oamenilor ce au construit şi întreţinut bisericile, nici contextul anterior, în care imensa majoritate a acelor clădiri au fost luate cu forţa de la Biserica Ortodoxă de către autorităţile austriece şi austro-ungare, pentru a fi trecute, cu forţa, greco-catolicilor. Într-o persecuţie religioasă şi etnică teribilă, asemănătoare în mare parte celei desfăşurate de americani împotriva amerindienilor. Poate de aici şi antipatia autorităţilor SUA faţă de băştinaşii români şi religia lor „primitivă şi înapoiată”. Rămâne să mai emită şi dictonul „un român ortodox bun este unul mort”. Evident, dacă tot ar fi atât de interesaţi de retrocedări, conducătorii SUA ar trebui să înceapă de la retrocedarea către amerindieni a ţării pe care au cucerit-o prin jaf şi crimă, prin forţă – ceea ce reproşează ei, fariseic, altora!. În schimb ei se apucă să se prefacă indignaţi de realităţile altor ţări, să mintă pe temă, să emită documente furibunde etc.

Dar dacă până acum asemenea documente, oricât de incorecte, au avut un efect limitat, de acum înainte lucrurile vor sta altfel. Tendinţele dictatoriale ale conducerii SUA au fost frânate masiv de libertăţile locale. Aici intră şi autonomia statelor şi oraşelor americane, libertatea de expresie şi celelalte forme ale vieţii tradiţionale americane.

Pas cu pas au fost tăiate toate acestea. Se pot descrie paşii, se poate arăta unde s-a ajuns. Pentru cine ştie pe ce lume trăieşte chiar nu este nevoie. Pentru cine nu ştie, probabil că nu are rost.  Ceea ce contează, ceea ce aş vrea să înţeleagă cei care citesc, este ADEVĂRATA MIZĂ a hotărârii Curţii Supreme a SUA, prin care IMPUNE, prin forţă, împotriva voinţei poporului, o hotărâre particulară întregii Uniuni.  Această miză este aceea a pierderii libertăţilor cetăţeneşti, a centralizării totale a puterii decizionale şi legislative, a anulării autonomiei locale, a transformării SUA în „minunata lume nouă”. În care cine gândeşte altfel va fi fi pedepsit. Sexualitatea este doar un pretext pentru această transformare, este doar o cârpă roşie menită să distragă atenţia de la arma ucigaşă ce se ascunde în umbră.

Nu este pentru prima oară când creştinii trăiesc în asemenea regimuri. „Alternativa” oferită de iscusinţa politicienilor din umbră şi de mass-media aservită lor este ISIS. Fostele forţe siriene finanţate şi alimentate de SUA. ISIS, pe care SUA l-ar putea desfiinţa în maximum o săptămână, dacă ar vrea s-o facă. Dar care este o foarte utilă formă de propagandă: „acceptă jugul nostru, că altfel te aşteaptă exterminarea totală, băi creştinule!” Este cam aceeaşi alternativă pe care o aveau creştinii din primele secole între Imperiul Roman persecutor şi Imperiul Persan persecutor. În primul mai scăpau unii, în al doilea nimeni. Dar, iată, nu este prima oară când creştinii trăiesc în asemenea regimuri. Care prin aroganţa şi violenţa lor ajung totdeauna să se auto-distrugă. În vreme ce creştinii merg mai departe.

Păstrându-şi Credinţa, rugându-se cu milă pentru cei rătăciţi – fie că sunt cei căzuţi dintre ei, fie că sunt sărmanii dictatori care îşi pregătesc singuri căderea. Şi ştiind că dincolo de toate răutăţile acestei lumi Lumina lui Hristos luminează tututor! – Mihai-Andrei Aldea

E vremea celui rau. Din in ce in ce mai mult se impune peste tot in lume, iar toate aceste spurcaciuni sunt opera lui, care lucreaza prin cei puternici ai planetei(asa numitele elite) si care sunt si cei care isi vand cel mai usor sufletul pentru a-si putea continua dominatia. Diavolul mereu lucreaza invers decat Domnul, daca Hristos si-a ales apostolii dintre oamenii simpli, diavolul merge la cei bogati si puternici.

Dar toate aceste lucruri se fac cu voia Domnului, pentru ca vremea cernerii este aproape si cernerea trebuie sa fie exacta, pentru ca in zilele noastre e tot mai greu sa deosebesti graul de neghina.

Impunerea sodomiei prin lege in SUA este doar inceputul, rand pe rand tuturor celelalte state li se vor impune acelesi legi, miza cea mare fiind Statele Ortodoxe, care sunt singurele stanci ramase impotriva dominatiei celui rau in toata lumea. Si nu atat statele efectiv, cat trairea ortodoxiei de catre acei putin crestini care au mai ramas in aceste state si care se roaga neincetat Domnului pentru a mai lungi zilele pana vine sfarsitul, in speranta ca vor putea salva din calea raului, cat mai multe suflete aflate la ananghie.

Pentru a intelege si mai bine ca acesta miscare sodomita este doar un punct din agenda asa numitei  Noii Ordini Mondiale, si faptul ca in spatele ei se afla cel rau, se ne amintim ce a scris nu de mult un cititor la articolul Putin catre papusari: Timpul de joaca s-a terminat:

Interesant acest discurs, insa pentru mine nimic nu este nou. Sunt lucruri care imi sunt cunoscute……pentru ca si eu activez intr-o organizatie care trage foarte multe sfori si chiar nu mai este niciun secret. In definitiv, omenirea se va mantui prin suferinta. Asa ca si noi cei rai, avem de dus la indeplinire o misiune dinainte stabilita.Dupa ce se va indeplini aceasta misiune, dureroasa umanitate va ajunge sa triasac binele adevarat. Chiar credeti ca drepturile homosexualilor si a altor minoritati sunt date…..asa ca este democratie? Nuuuuuuu…….exista un scop! Ghiciti!

Iar pentru a intelege si mai bine ce grava este aceasta sitatie la nivel planetar urmariti va rog si urmatorul documentar:

Sodoma – Documentar rusesc despre cea mai mare spurcaciune a occidentului din zilele noastre ,

cat si celelate subiecte de la categoria: Homosexualitate