Numărul „ultrasăracilor” din America s-a dublat din 1996 încoace

Dacă ați fost atenti la situatia economică din ultimii aproximativ șapte ani, v-ati si întrebat probabil când toată această șaradă se va prăbusi. Când toate aceste piețe umflate de datorii vor ajunge la apexul lor, și va înceape procesul de dezintegrare sub greutatea realitatii economice? Au fost o multime de previziuni, dar nici una nu au ajuns într-adevăr la îndeplinire.

Homeless Public Domain

Ei bine, adevărul este că nu poate fi o singură zi în care totul se oprește, și există o mulțime de dovezi care sugerează că nivelul nostru de trai se prabuseste incet dar sigur. Pentru mulți americani sfârșitul a sosit deja, și rândurile lor sunt în creștere pe fiecare zi ce trece. De fapt, numarul de americani care castiga cam ceea ce inseamnă  un salariu din lumea a treia, s-a dublat în ultimii 20 de ani.

Numărul de rezidenti din SUA, care se luptă pentru a supraviețui cu numai 2 $ pe zi, s-a dublat din 1996 incoace, 1,5 milioane de gospodării și 3 milioane de copii se află în această situație economică disperată. Aceasta statistica apare in cartea „$ 2.00 pe zi: Traind cu aproape nimic in America”, o carte de la Editura Houghton Mifflin Harcourt, care a fost lansata pe 1 septembrie.

Măsura de sărăcie nu este arbitrară – este pragul pe care il foloseste Banca Mondială pentru a măsura nivelul sărăciei la nivel mondial in lumea dezvoltată. În timp ce acesta poate fi norma obisnuită pentru familii din țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Bangladesh și Etiopia, care se luptă să supraviețuiască pe aceste venituri modeste, rândurile tot mai mare de ultrasaraci in America poate fi șocantă, având în vedere că SUA este considerată una dintre țările capitaliste printre cele mai dezvoltate din lume.

„Cei mai mulți dintre noi ar spune că nu pot intelege cum de există familii in acestă tară bogată care să trăiască pe atât de puțin”, a spus autoarea Kathryn Edin, care a vorbit in cadrul unei conferinte despre cartea, pe care a scris-o impreuna cu Luke Shaefer. Edin este un distins profesor de Sociologie Bloomberg din cadrul Universitatii Johns Hopkins. „Aceste familii, contrar la ce se așteptă multi, sunt muncitori, si nivelul lor de sărăcie este un eșec al pieței forței de muncă, precum și datorită circumstanțelor personale.”

Desigur, acest articol fiind de la CBS News, și fiind o sursă de informare centrală nu au facut decat să arate o soluție staistică la această problemă. Autorul încearcă să asocieze creșterea „ultrasaraciei” cu crearea a TANF în 1996, un program conceput pentru a înlocui sistemele de protecție socială anterioare, și să ofere ajutor financiar temporar pentru familiile sărace cu copii. Există atât de mulți oameni săraci astăzi, deoarece TANF nu face suficient pentru a-i ajuta pe cei săraci.

În realitate, cele mai multe dintre acesti americani primesc deja o anumită formă de asistență. Aceste numere au mai fost mentionate în trecut, si sunt estimări foarte liberale. Ei nu iau în considerare programele non-numerar cum sunt bonurile de masă, bonurile de locuințe și creditele fiscale. Când includem toate formele de bunăstare, aceste numere vor cadea în mod dramatic. În timp ce procentul de americani care câștiga mai puțin de 2 $ pe zi a crescut în mod semnificativ, foarte puțini trăiesc de fapt cu mai puțin de 2 $ pe zi.

Asistența guvernamentală în esență mascheaza de fapt aceste simptome ale economiei americane aflate in cadere liberă, cat si milioane de persoane care depind de ajutoarele sociale. In SUA sunt milioane de familii, care ar muri literalmente fără ajutorul guvernului, iar rândurile lor care se afla în continuă creștere, indică faptul că economia este complet nesustenabilă.

Si din moment ce economia este pe o traiectorie nesustenabilă, într-o zi aceste bule se vor sparge și datoriile americanilor vor deveni imposibil de a mai fi mentinute. Atunci cand se va intampla, va exista o intreagă clasă de americani care vor ajunge să trăiască cu mai puțin de 2 $ pe zi, pentru că plasele de siguranță pe care există acum, vor înceta să existe. E greu de înțeles modul în care aceste persoane vor supraviețui în noua Americă. – thedailysheeple.com

Pentru a intelege mai exact situatia descrisa mai sus, urmariti va rog si articolul urmator, cat si linkurile aferente lui:

Imagine sugestiva! Inflatia crescanda din Statele Unite ale Americii

Anunțuri

Crucea de rugăciune a Sfântului Părinte Arsenie Boca a fost găsită după ce a fost dată dispărută în urmă cu 68 de ani

Descoperire de excepţie în Biserica Sfânta Treime din Braşov. Crucea de rugăciune a părintelui Arsenie Boca a fost găsită după ce a fost dată dispărută în urmă cu 68 de ani. În jurul acestei sfinte cruci s-a împletit, în timp, o adevărată legendă.

646x404

Pe vremea când părintele Arsenie Boca a fost închis în temniţele Securităţii, gardienii îl vedeau rugându-se la ea prin vizetă. Însă, atunci când intrau în celulă sa pentru a o confisca, această cruce dispărea. Bucuria cea mai mare a preoţilor din Şcheii Braşovului a fost aceea de a descoperi această cruce în Biserica Sfânta Treime, în altarul lăcaşului de cult, lângă antimis.

„Lucrez la o carte despre civilizaţia dacilor din Şcheii Braşovului, iar părintele Aurelian Reit la lucrarea lui de doctorat. În timp ce cercetam arhiva comună a cetei junilor bătrâni şi Bisericii Sfânta Treime, am găsit o fotografie – document unică, în care apare regretatul părinte paroh Voineag alături de părintele Arsenie Boca”, ne-a declarat dr. Liviu Pandele, mare comandor al Ordinului Militar Sfânta Maria Creştin Ortodox.

În urma mai multor cercetări rezultate din arhivele bisericii, s-a descoperit crucea cu care binecuvânta credincioşii părintele Arsenie Boca, ajunsă într-un mod inexplicabil sub antimis (pânză pusă în altar pentru a aşeza pe ea pâinea sfinţită şi potirul).

„Eu mi-am luat doctoratul şi am tot studiat foarte mult isoria Bisericii Sfânta Treime. Aşa am găsit această fotografie istorică, la resfinţirea bisericii, în data de 15 septembrie 1947, unde a participat şi părintele Aresenie Boca, unde avea în mână o cruce de binecuvântare. Am cautat documente să vedem daca ne-a donat-o nouă. Din păcate nu am găsit astfel de documente. Din fericire, a vrut bunul Dumnezeu să o găsim în cele din urmă. Am restaurat-o şi am găsit scris pe ea 15 septembrie 1947, când a avut loc sfinţirea bisericii. O vom pune acolo unde îi este locul, în faţa sfântului altar”, spune şi preot prof. dr. Aurelian Reit.” – ortodox.md

Multe alte lucruri minunate despre Sfantul Parinte, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

Despre Prescură

Prescura o vedem la fiecare Sfântă Liturghie, o vedem în mâna celor ce dau pomelnice, o vedem la Proscomidiar, în mâna preotului ce pregătește Cinstitele Daruri. Alături de vin și apă, această pâine liturgică numită „prescură” este materia principală din care se pregătesc Sfânta Împărtășanie și Sfânta Anafură.

dsc_0512

Cuvântul „prescură” vine de la grecescul „prosfora” și înseamnă jertfă, ofrandă, aducere sau punere înainte.

Ea este făcută din pâine dospită, amestecată cu sare și apă. Liturghierul prevede anumite cerințe de calitate în ceea ce privește prescurile: să fie făcute din făina de grâu curat, nu prea veche ori alterată, să fie preparate cu apă naturală, curată, potrivit de sărate, dospite, bine coapte și nearse, cu gust firesc.

Prescura are mai multe forme. Cea mai întâlnită este cea rotundă, pe care se aplică o pecete cu un instrument special, numit „pistornic”, și care imprimă inițialele IC.XC.NI.KA, dispuse sub formă de pătrat. Inițialele înseamnă „Iisus Hristos învinge”. Această formă simbolizează dumnezeirea fără început şi sfârşit şi rotunjimea pământului. Alte forme ale prescurii sunt: cu trei cornuri, simbolizând pe Sfânta Treime, cu patru cornuri, în formă de cruce, cu cinci cornuri amintind cele cinci pâini înmulţite de Mântuitorul în pustie.

Prescura cu patru cornuri în formă de cruce, obişnuită la noi în ţară, este recomandată de către Sfântul Simeon al Tesalonicului „pentru că şi Dumnezeu s-a făcut om cu totul desăvârşit alcătuit din suflet şi din cele patru stihii, pentru că şi lumea este din patru părţi, şi Cuvântul acesta al lui Dumnezeu este Trupul pe care L-a luat Hristos”.

Prescurile se pregătesc de către o persoană cu viață curată, adică având rugăciune multă și nevoință de post și fapte bune. – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Parintele Mihai-Andrei Aldea – despre valurile de imigranți, între patetism și discernământ

Venirea a zeci şi sute de mii de oameni din Africa de Nord şi Orientul Apropiat a sfâşiat Europa.Sunt, de-o parte, cei care vor să-i primească necondiţionat şi să le dea orice vor.

Sunt, de altă parte, cei care vor să-i respingă din start, folosind marina militară ca să întoarcă din drum navele care îi aduc.

Între aceste două extreme, feluritele nuanţe se pierd.

Şi, ca de fiecare dată când avem de-a face cu un război neconvenţional, imensa majoritate a discuţiilor – dacă sunt discuţii! – şi discursurilor se bazează pe patetism.

Nu vrei să-i accepţi pe imigranţi „in integrum”, fără discuţii şi fără condiţii?

„Eşti un neom fără pic de milă şi fără inimă; eşti un fanatic religios plin de ură faţă de străini; eşti un rasist; eşti un necreştin” etc., etc., etc.

Faptul că mulţi dintre cei care dau lecţii de creştinism celor prudenţi sau ostili sunt oameni care urăsc creştinismul, oameni care lucrează la oficine care persecută sistematic Ortodoxia etc., este cu totul trecut cu vederea de către adepţii (creştini) ai acceptării „in integrum.”.

Fotografii şi filme patetice domină postările.

O mamă alăptându-şi copilul în mers, oameni cu glasuri disperate, apeluri emoţionante.Patetisme peste patetisme, întunecând gândirea şi provocând sentimental la maximum.Exact aceeaşi atitudine se vede şi în cealaltă tabără.

Nu vrei să-i respingi pe imigranţi „in integrum”, fără discuţii şi fără condiţii?

„Eşti un trădător inconştient; eşti un neom fără inimă şi fără minte, care osândeşte copiii şi femeile agresiunii islamice; eşti un fanatic islamist; eşti un necreştin” etc., etc., etc.

Şi aici funcţionează aceeaşi propagandă patetică, adesea din aceleaşi surse ne (sau anti) creştine.

Filme emoţionale, fake-uri (precum minciuna cu refugiaţii care ar refuza ajutoare pentru că au pe ele crucea), poze dure etc.

Se exprimă, mai mult ca niciodată, ostilitatea, osânda şi ura faţă de crima „altei păreri” 

Discuţiile raţionale devin aproape imposibile. Alunecare în ironii – adesea personale -, insinuări şi acuzaţii se face extrem de repede.

Cu toate acestea adevărul nu este nici de o parte, nici de cealaltă, ci undeva la mijloc.Pentru că este o deosebire uriaşă între deportaţi, refugiaţi şi imigranţi din varii motive.O deosebire care, dincolo de emoţii şi patetisme, trebuie făcută.

Întinderea unei mâini calde către cei care au nevoie de ajutor este o obligaţie umană fundamentală.

Întinderea unei mâini calde către cei care vor să profite de tine este o aberaţie.

Creştinii – indiferent de confesiune – care se refugiază din Irac, Liban, Siria, Egipt sau alte ţări în care sunt persecutaţi teribil trebuie, evident, ajutaţi.

Desigur, cel mai mare ajutor ar fi ca puterile occidentale – începând cu SUA – care au declanşat tragediile naţionale din acele state să pună capăt mizeriei pe care au stârnit-o.

În acelaşi timp, a privi cu prudenţă şi chiar suspiciune musulmanii care vin în Europa în valuri este de bun simţ.

Nu e vorba doar de faptul că mulţi dintre ei nu sunt refugiaţi, ci pur şi simplu imigranţi care profită de un anumit context. Dar, în plus, mulţi dintre ei sunt purtătorii unei violenţe şi unei atitudini misogine şi intolerante care este dincolo de orice discuţie. Şi care este în foarte mare parte vinovată de crime cumplite împotriva umanităţii!

Voi da un singur exemplu: curzii. Am o profundă simpatie, chiar dragoste, pentru poporul curd.

Este un popor care suferă de mii de ani, un popor nedreptăţit de puterile occidentale şi orientale, un popor care a îndurat lovituri nenumărate, cumplite, înfricoşătoare.

Şi care acum este bombardat nu doar de forţele ISIS, ci şi de forţele turceşti (Turcia fiind… în NATO!!!).

Adăpostirea lor este un lucru de bun-simţ.

Condiţionarea adăpostirii lor de o purtare decentă, de respectarea regulilor ţării care îi adăposteşte, este iarăşi un lucru de bun-simţ.

Iar prudenţa faţă de cei extremişti dintre ei absolut obligatorie – oricât de uşor de înţeles ar fi motivaţiile extremismului curd.

Nu vreau să încerc să propun soluţii.

Până la urmă, ceea ce fac eu aici este să-mi expun câteva gânduri, ca persoană oarecare, fără nici o putere de a hotărî asupra a ceea ce se va face. Nu răspund în nici un fel de refugiaţii europeni în general sau de „porţia” pe care România a primit-o (sau i-a fost impusă, nu contează).

Sunt sigur că România poate face faţă, din punctul de vedere al resurselor, unui număr de o mie sau cinci mii sau zece mii de refugiaţi. Totodată ştiu că incompetenţa şi corupţia autorităţilor române este gigantică – vezi mizeria de la Băiculeşti, în care până şi Procuratura are partea ei. Şi îndreptăţeşte îngrijorarea cetăţenilor faţă de felul în care aceste autorităţi – în frunte cu infracţionalul Parlament – vor fi în stare să „gestioneze problemele”.

Totuşi, din nou, NU vreau să încerc să propun soluţii.

Vreau doar să îndemn la o gândire şi exprimare nuanţată, în care poziţiile diferite sau adverse să nu fie tratate cu ură şi radicalism.

Vreau să îndemn la raţiune, la discernământ. La „audiatur et altera pars”. La discuţii constructive.

În lipsa lor vom rămâne mase de manevră pentru o grupare politică (şi economică) sau alta. Dezbinaţi, lipsiţi de putere, incapabili să găsim soluţiile constructive şi mai ales să le promovăm.

Înainte de a pretinde că murim de mila ori dragostea imigranţilor sau a posibilelor victime ale acestora să arătăm înţelegere faţă de cei cu care discutăm sau disputăm.

Pace tuturor! – activenews.ro

Urmariti va rog si:

George Soros, omul din spatele valului de imigranţi din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu?