Preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Victor Ponta au fost prezenţi la Templul Coral din Bucureşti, la evenimentul dezbatere e ”Decalogul – fundament al justiţiei” organizat de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România.
Şeful statului a purtat pe cap, la eveniment, kipa, scufia tradiţională evreiască. Templul a fost restaurat cu ajutorul Guvernului.
”În acest loc, care a însoţit vreme de trei secole bucuriile şi tristeţile comunităţii evreieşti, daţi-mi voie să aduc, totodată, un omagiu tuturor celor care au suferit pentru credinţa lor iudaică. Amintindu-le memoria, astăzi, aici, e o datorie de onoare. În viaţa românească, comunitatea evreiască a impulsionat dezvoltarea economică, a alimentat viaţa culturală, a îmbogăţit identitatea noastră. De aceea, generaţiile anterioare merită cuvântul meu bun şi mai ales convingerea adâncă a faptului că România vă este astăzi recunoscătoare pentru ceea ce suntem ca naţiune”, a spus Iohannis.
Premierul Victor Ponta a subliniat şi el, importanţa diversităţii religioase.
„Prezența înalților reprezentanți ai statului român, ai cultelor religioase, reflectă doar modul în care arată societatea românească în 2015, o societate care recunoaște rolul fundamental al comunității evreiești în construirea noastră ca țară, o societate care își asumă trecutul cu bune și cu rele, o societate care combate extremismul, intoleranța, care are legi moderne și care înțelege că împreună putem să fim o societate mai puternică”, a spus Ponta.
Ponta a precizat că „este în continuare obligația și interesul statului român de a sprijini cultele religioase, de a sprijini construcțiile — biserici, temple, moschei, de a sprijini valorile morale, spirituale, pe care religia le transmite din generație în generație”.
Pe lângă Iohannis şi Ponta, la eveniment au mai participat:reședintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, patriarhul Bisericii Ortodoxe, Daniel, ambasadorul Israelului în România, Dan Ben-Elizer, președintele Curții Constituționale, Augustin Zegrean, primarul Capitalei, Sorin Oprescu, etc. – activenews.ro
De ce am spus in titlu ca s-au dus intr-o casa desfranata? Pai hai sa ascultam cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur despre templele evreiesti:
Faţă de desfrânată ţi s-a făcut faţa! Fără de ruşine te-ai făcut tuturor!” . Iar casa în care stă desfrânata este casă de desfrâu. Dar, mai bine spus, sinagoga nu este numai casă de desfrâu şi teatru, ci şi peşteră de tâlhari, şi locuinţă de fiare sălbatice. „ Peşteră de hienă a ajuns pentru Mine casa voastră” , spune Profetul . Casa lor n-a ajuns locuinţa unei fiare oarecare, ci locuinţa unei fiare necurate. Şi mai spune Profetul: „ Am lăsat casa Mea, am părăsit moştenirea Mea” . Iar când Dumnezeu părăseşte casa, ce nădejde de mântuire mai poate fi ? Când Dumnezeu părăseşte casa, locul acela ajunge locuinţă drăcească.
Dar, negreşit, mi se va spune că şi iudeii se închină lui Dumnezeu. Doamne fereşte! Să nu se spună una ca asta! nici un iudeu nu se închină lui Dumnezeu.
– Cine spune asta?
– Fiul lui Dumnezeu! „ Dacă aţi şti pe Tatăl Meu, spune El, M-aţi şti şi pe Mine; dar nici pe Mine nu Mă ştiţi, nici pe Tatăl Meu nu-L ştiţi” . Ce mărturie mai vrednică de credinţă decât aceasta să-ţi aduc?
Mai îndrăzneşte cineva dar să spună că sinagoga nu-i locaş de închinare la idoli, odată ce iudeii nu-L cunosc pe Tatăl, odată ce iudeii L-au răstignit pe Fiul, odată ce iudeii au respins ajutorul Duhului? În sinagoga lor nu I se slujeşte lui Dumnezeu, Doamne fereşte! Sinagoga lor e locaş de slujire idolească. – ioanguradeaur.ro
Daca mai aveati careva dintre voi vreun dubiu ca tara este cumparata in totalitate de ciupilicari poate ca acum v-ati convins cu totii ca asa este.
De fapt Shimon Peres de mult a spus-o:
Poate acum intelegeti de asemnea de ce nu se face canonizare Sfintilor Inchisorilor. Pai cum sa se faca cand Patriarhul Romaniei trebuie sa se supuna ordinelor primite de la templu?
Urmariti va rog si:
Nimic nu se misca fara aceste naparci,si nu doar Romania este in aceasta situatie, mai toate statele importante sunt deja acontate de ei in frunte cu SUA, unde peste 60% din congres este compus din evrei.
Iar in fruntea lor nu este nimeni altcineva decat familia de evrei Rothschild, cea care a cam taiat si spanzuat tot pe globul asta in ultmii150 de ani.













Acest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu. Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.
Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.
