24 Aprilie Sfintii zilei de astazi. Pomenirea preacuvioasei maicii noastre Elisabeta făcătoare de minuni

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea sfântului mucenic Sava Stratilatul.

Acest sfânt mucenic Sava a trăit în zilele împăratului Aurelian la Roma, având dregătoria de şef de armată, şi era de neam got. Şi având credinţa în Hristos, avea grija sfinţilor ce erau prin temniţe închişi. Pentru curăţia vieţii sale, şi pentru nevoinţa virtuţilor, alunga duhurile cele viclene de la oameni. Fiind pârât apoi că este creştin a mers la împăratul şi lepădându-şi centura a mărturisit pe Hristos. Pentru aceasta a fost chinuit în multe feluri, pe care le-a îndurat cu tărie. În acest fel a atras la credinţa lui Hristos şaptezeci de păgâni, cărora li s-au tăiat capetele pentru Hristos şi s-au încununat. Şi iarăşi şi a doua oară stând sfântul la cercetare, întărit fiind de Hristos mai înainte în temniţă şi dându-i îndrăznire, a fost aruncat într-o apă şi aşa a luat cununa muceniciei. Se vădeau la el floarea vârstei şi albeaţa trupului şi rumeneala obrazului, şi era părul capului şi barba ca de aur lucind, şi căutătura ochilor săi poruncitoare şi netemătoare, ceea ce îl arăta ostaş desăvârşit şi viteaz.

Tot în această zi, sfinţii şaptezeci de mucenici care au crezut prin sfântul Sava, şi care s-au săvârşit prin sabie.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Elisabeta făcătoare de minuni.

Cuvioasa ElisabetaAceastă cuvioasă Elisabeta din fragedă vârstă petrecând cu osteneli sihăstreşti, a luat de la Hristos har de tămăduiri, şi tămăduia tot felul de boli. Naşterea ei s-a arătat prin dumnezeiască descoperire, şi mai înainte s-a însemnat pentru dânsa că va să fie vas ales. Fericita purta numai o îmbrăcăminte pe dânsa şi îngheţa de frig şi de ger. A petrecut patruzeci de zile nemâncând; trei ani a avut gândul numai la Dumnezeu, iar cu ochii cei trupeşti nicidecum n-a văzut frumuseţea şi întinderea cerului. N-a gustat untdelemn mulţi ani, şi n-a pus încălţăminte în picioarele ei. Strălucind drept aceea într-aceste fapte bune, cu plăcere dumnezeiască, a adormit în Domnul, dând har de multe minuni până în ziua de astăzi, celor ce năzuiesc către dânsa cu credinţă.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Pasicrat si Valentin.

Pasicrat şi Valentin, mucenicii lui Hristos, erau din Durostor cetatea Moesiei, ostaşi creştini pe lângă prefectul locului aceluia Avsolan. Şi văzând pe oameni cuprinşi de înşelăciunea idolească şi închinându-se demonilor după porunca stăpânitorilor, iar pe mulţi din credincioşi că, temându-se de chinuri, fugeau şi se ascundeau, atunci ei cu îndrăznire au mărturisit că sunt creştini, şi pe unul adevăratul Dumnezeu preaslăvindu-L, au blestemat pe idolii cei fără de suflet. Atunci i-au prins pe ei închinătorii la idoli şi, la judecată dându-i, i-au silit ca să tămâieze idolilor. Şi era acolo idolul lui Apolon, la care sfântul Pasicrat alergând, l-a scuipat în faţă şi i-a zis: „Astfel de cinste se cuvine zeului acestuia. Pentru aceasta cu grele lanţuri de fier l-au legat şi l-au aruncat în temniţă. Cu acele lanţuri ostaşul lui Hristos ca şi cu nişte podoabe de aur împărăteşti se împodobea, bucurându-se că s-a învrednicit a le purta pentru Hristos. Şi a fost pus cu dânsul şi Valentin. Şi iarăşi la judecată înaintea guvernatorului pe amândoi i-au pus. Şi a mers acolo fratele lui Pasicrat, cu numele Papian, care era creştin, dar temându-se de chinuri, a jertfit idolilor, rugând cu lacrimi pe Pasicrat fratele său, ca să aducă tămâie idolului cioplit, precum făcuse el şi să se facă o vreme ca şi cum ar fi închinător de idoli, ca aşa să poată scăpa de chinurile cele cumplite. Însă sfântul mucenic Pasicrat l-a îndepărtat şi i-a zis că este nevrednic de neamul său, de vreme ce s-a depărtat de la credinţa lui Hristos. Şi el singur alergând la capişte, şi-a băgat mâna sa în foc şi către guvernator a zis: „Acest trup muritor, precum vezi, cu foc se arde, dar sufletul, fără moarte fiind, nu are grijă de aceste chinuri văzute. Şi întrebat fiind de guvernator şi sfântul Valentin, iarăşi unele ca acestea a zis, că este gata, pentru Hristos, la toate chinurile. Atunci amândoi la tăiere au fost condamnaţi. Şi când slujitorii prigonitorului duceau pe sfinţi afară din cetate la moarte, maica lui Pasicrat mergea după dânşii şi sfătuia ca o maică pe fiul său ca fără de frică să se apropie de moarte; că se temea pentru el, ca să nu se înfricoşeze, fiindcă era încă tânăr. Şi aşa le-au tăiat capetele sfinţilor. Şi era sfântul Pasicrat de douăzeci şi doi de ani, iar Valentin de treizeci. Iar maica cu bucurie şi cu veselie luând trupurile amândurora, le-a îngropat cu cinste, slăvind pe Hristos Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor opt mucenici: Eusebie, Neon, Leontie, Longhin şi alţi patruzeci.

După sfârşitul sfântului măritului mare mucenic Gheorghe, a poruncit Diocleţian împăratul ca pretutindenea pe creştinii ce se aflau, mai ales pe cei ţinuţi în lanţuri, cu felurite chinuri să-i silească la închinarea la idoli şi pe cei ce se vor supune să-i lase slobozi, iar pe cei ce nu se vor supune să fie daţi morţii. În acea vreme aceşti mucenici, Eusebie, Neon, Leontie, Longhin, şi ceilalţi împreună cu dânşii, ca la patruzeci, erau în temniţă. Pentru că văzând minunile ce se făceau de sfântul Gheorghe, au crezut în Hristos, şi cu îndrăznire înaintea tuturor L-au mărturisit şi pentru aceasta i-au prins şi i-au legat şi în temniţă i-au închis. Şi scoţându-i la încercare înaintea tiranului, nu s-au lepădat de Hristos, şi pe zeii păgânilor i-au ocărât. Drept aceea i-au dezbrăcat, i-au întins, i-au bătut, i-au spânzurat şi i-au strujit, până ce a căzut la pământ trupul lor, şi cele dinăuntrul lor se vedeau. La sfârşit le-au tăiat capetele, şi prin asemenea sfârşit, au primit împărăţia cerească.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Duca croitorul mitilenean, care a suferit mucenicia în Constantinopol, la anul 1564 şi care s-a săvârşit fiind despuiat de piele, de viu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului ierarh Iorest, mitropolitul Ardealului.

Acest sfânt ierarh, mărturisitor al dreptei credinţe pe pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi 1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Aci a deprins meşteşugul scrierii frumoase şi al zugrăvirii de icoane.

Ilie Iorest si Sava BrancoviciPrimind apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă, legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovărarea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace.

Tot în această zi săvârşim şi pomenirea fericitului ierarh Sava din neamul Brancovici, mitropolitul Ardealului.

Fericitul părintele nostru Sava s-a născut în întâiul pătrar al veacului al XVII-lea, în Inăul Ardealului, din părinţi de neam bun şi creştini evlavioşi, Ioan şi Maria.

Din botez a primit numele Simeon. Mai multe din rudele sale, după tată, au fost episcopi sau protopopi ai cetăţii Inăului. Mai bine cunoscut este episcopul Longhin, fratele lui Ioan Brancovici. Tânărul Simeon a început învăţătura de carte în casa părintească, iar adâncirea în Sfintele Scripturi şi pravila vieţii mănăstireşti le-a deprins în Mănăstirea Comana din Ţara Românească, de la unchiul său, arhiereul Longhin, care se aşezase în această mănăstire. Murind tatăl său de năpraznica molimă a ciumei, Simeon a fost chemat acasă şi rugat să se căsătorească. El a împlinit dorinţa mamei sale şi după puţin timp a fost ales protopop al Inăului, primind darul preoţiei. Rămas însă văduv după scurtă vreme, frumoasele sale însuşiri sufleteşti, dovedite în vrednicia de protopop, precum şi viaţa sa pilduitoare l-au înălţat pe scaunul Mitropoliei Ardealului, văduvit prin adormirea întru Domnul a mitropolitului Simeon Ştefan, în anul 1656. Măritul Sava a păstorit Biserica Ortodoxă din Ardeal cu neînfricată bărbăţie şi cu mare vrednicie timp de 24 de ani, în împrejurări grele.

În tot timpul păstoriei sale, sfântul s-a străduit necontenit să ridice Biserica şi să o ţină în albia dreptei credinţe a Răsăritului, ferind-o de toate uneltirile eresului calvinesc. Râvna cea mare a sfântului Sava pentru Ortodoxie i-a adus duşmănia şi prigoana căpeteniilor calvineşti şi a craiului de atunci al Ardealului. Aceştia voiau să strecoare cu vicleşug, în cărţile bisericeşti ale românilor, învăţături rătăcite şi pierzătoare de suflet.

Iubirea fierbinte şi grija pentru Biserică, precum şi durerea pentru suferinţele credincioşilor l-au călăuzit pe osârduitorul vlădică să călătorească în anul 1668 până la Moscova pravoslavnică. La curtea ţarului, sfântul Sava a stăruit pentru mântuirea creştinilor asupriţi de turci. De la Moscova, sfântul s-a întors cu multă cinstire. Câţiva ani mai târziu s-a pornit asupra sa cumplită prigoană din partea căpeteniilor calvine şi a craiului. El a fost trimis în judecată, osândit împotriva canoanelor, pentru nişte vini născocite. Cu silnicie şi mărturii mincinoase soborul nelegiuit l-a osândit pe nedrept, scoţându-l din scaunul vlădicesc. A fost aruncat apoi în temniţa craiului şi a suferit batjocuri, biciuiri şi loviri de toiege.

Neclintit a rămas sfântul în credinţa sa, ca o stâncă bătută de valurile mării. A suferit şi a pătimit pentru Ortodoxie. După cumplite chinuri, sfântul a fost slobozit din temniţă, dar aşa de slăbit, că s-a mutat curând către Domnul, în luna aprilie 1683.

Sfântul s-a săvârşit, având cugetul împăcat că el s-a luptat lupta cea bună, a păzit credinţa şi a apărat turma. Pentru jertfa lui curată, Domnul l-a învrednicit de cununa neveştejită a sfinţeniei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie24.htm

Reclame

Creste tensiunea in zona Golfului. Nave de luptă iraniene ajung în Yemen

Conform oficialilor militari iranieni o flotă de nave aparţinând Teheranului a ajuns miercuri în apropiere de coasta sudică a Yemenului, o mişcare care va amplifica tensiunea provocată de un conflict care pare a se materializa tot mai mult între SUA şi Iran în această regiune, arată Washington Free Beacon.

Portavionul american USS Theodore Roosevelt se îndreaptă spre Golful Aden, 13 aprilie 2015.   (Captură Foto)

Portavionul American USS Theodore Roosevelt trimis si el recent in apele Yemenului

La doar câteva zile după ce Statele Unite au anunţat că îşi vor trimite propriile nave de luptă – printre care şi un portavion – către Yemen pentru a împiedica Iranul să furnizeze arme rebelilor yemeniţi Houthi, o flotilă de distrugătoare iraniene a ancorat în aceeaşi zonă.

Mişcările militare ale Iranului probabil vor amplifica tensiunile dintre cele două ţări, din moment ce ambele urmăresc să susţină taberele opozante care se luptă în prezent în Yemen.

O flotă iraniană, incluzând un distrugător şi un port-elicopter, au sosit miercuri în apele din sudul Yemenului, conform mass mediei iraniene controlate de stat.

Navele de luptă vor “proteja cargoboturile şi tancurile petroliere împotriva piraţilor”, conform agenţiei iraniene de ştiri Fars News Agency.

Statele Unite şi alte ţări din zonă se tem că Iranul foloseşte aceste cargoboturi pentru a livra arme şi alte echipamente letale forţelor de opoziţie din Yemen.

“Această prezenţă [a navelor iraniene] continuă în apele libere, incluzând Golful Aden, pentru a se putea lupta împotriva pirateriei, în conformitate cu un plan care a fost trasat la cererea Organizaţiei Maritime Internaţionale, şi nimeni nu poate avertiza navele de luptă iraniene [să plece din zonă], şi acest lucru încă nu s-a întâmplat”, a declarat în weekend contraamiralul marinei iraniene Habibollah Sayyari, fiind citat de presa iraniană.

Navele de luptă iraniene vor rămâne în zonă timp de cel puţin 3 luni, conform agenţiei de ştiri Fars. În acelaşi timp, Sayyari a declarat: “Sperăm că securitatea va fi stabilită în Golful Aden cu ajutorul tuturor ţărilor.”

“Nu este nevoie ca flotila noastră de nave de luptă să ancoreze în Yemen, dar avem o prezenţă puternică în Golful Aden şi în prezent, flota 34 a fost trimisă de asemenea în regiune”, a declarat Sayyari, adăugând că Iranul nu va fi forţat de ameninţările Arabiei Saudite şi ale altor ţări să părăsească regiunea, conform Washington Free Beacon.

“Nu vom permite altor state să ne ameninţe sau să ne avertizeze, din moment ce putem fi prezenţi în apele internaţionale libere conform legilor internaţionale”, a mai declarat Sayyari. “Nu am intrat în apele teritoriale ale vreunei ţări fără permisiune.”

În acelaşi timp, prezenţa militară a Statelor Unite în regiune reprezintă un indiciu în privinţa “opţiunilor” pe care le are în vedere marina americană în cazul în care Iranul va fi prins livrând arme rebelilor. – epochtimes.ro

Pentru a intelege cat este de gravă situatia in zonă, urmariti va rog si:

Statele Unite tot mai aproape de mult doritul conflict cu Iranul. Portavionul USS Theodore Roosevelt mutat in apele din apropierea Yemenului

Parintele Ilie Cleopa despre ce trebuie sa faca parintii pentru a avea copii buni si sanatosi

Ce trebuie să faca (soții) ca să aibă copii buni şi sănătoşi?

familie

Parintii, daca doresc sa aiba copii buni, intelepti si sanatosi, trebuie ca ei sa fie mai intai buni, credinciosi, ascultatori de Biserica si plini de frica lui Dumnezeu.

Caci copiii sunt de fapt ” copii ” ale parintilor lor. Ce vad si ce aud in casa de la parinti aceea fac. Educatia copiilor incepe chiar din ziua nuntii parintilor, adica din clipa zamislirii. Pentru a avea copii intelepti si credinciosi, parintii trebuie sa se roage mult, sa mearga regulat la biserica, sa posteasca sfintele posturi, sa se spovedeasca adesea, sa tina curatenie in zilele randuite, sa faca milostenie, sa fie blanzi, smeriti si plini de dumnezeiasca dragoste pentru toti. Sotii sunt datori sa se infraneze in sarbatori si in posturi si sa nu faca nici un fel de mestesug diavolesc spre a nu avea copii. Cel mai greu pacat al celor casatoriti este avortul, adica uciderea de copii.

Copiii zamisliti in zile de sarbatori, si in posturi si in stare de betie sau dupa avorturi, de obicei, se nasc bolnavi, sunt debili si uneori chiar infirmi. La fel si cei ceß practica paza, nu se pot impartasi doi ani cu Sfintele Taine si uneori se imbolnavesc de nervi, ca o pedeapsa a dreptului Judecator. Dupa nastere, parintii sunt datori sa se ocupe mai mult decat orice de educarea si buna crestere a copiilor. Mai intai sa caute nasi credinciosi copiilor lor. Apoi sa-si duca regulat copiii la biserica, sa-i impartaseasca cu Sfintele Taine in fiecare luna, sa-i invete de mici rugaciuni si lucruri bune, sa nu-i smineasca cu cuvintele si faptele lor, caci sminteala pe care o fac parintii copiilor lor este un pacat greu in fata lui Dumnezeu, cu urmari cumplite in viata copiilor. Cei mai multi copii ajung rai in viata, datorita pacatelor pe care le-au deprins de la parintii lor din copilarie. De asemenea, copiii trebuie sa fie invatati, atat de parinti si nasi, cat mai ales de preotul satului, frica de Dumnezeu, dreapta credinta, omenia, mila, smerenia, ascultarea si cunostinta Sfintei Scripturi.

Trebuie sa fie deprinsi de mici cu postul, cu rugaciunea regulata, cu spovedania, cu mila fata de cei lipsti si respect fata de cei lipsiti si respect fata de toti oamenii. Rugaciunea, citirea cartilor bune, ascultarea si respectul fata de parinti, frica de Dumnezeu si exemplul personal dat de tata si de mama sunt cele mai sigure cai si mijloace de educare si crestere crestineasca a copiilor. (Parintele Cleopa Ilie) – ganduridinierusalim.com

Urmariti va rog si:

Acatistul Sfantului Mucenic Gheorghe

Despre campania furibunda de denigrare a Sfantului Parinte Arsenie Boca

Dupa cum am observat in ultima vreme se duce o campanie furibunda impotriva parintelui Arsenie Boca, lucru care m-a facut sa nu mai ignor aceste atacuri mizerabile.

Din pacate, inca odata mi se confirma motivele pentru care Romania a ajuns in aceasta situatie dipserata in care se gaseste si de ce poporul roman este atat de dezbinat. Aceste motive sunt lesne de obeservat daca te detasezi un pic si incerci sa privesti din exetrior. Astfel iti poti da limpede seama ca romanii in general, cu durere mare in suflet trebuie sa o spun, pentru ca imi iubesc enorm neamul si tara, sunt oameni care nu stau sa judece, oameni care se aprind foarte repede, se lasa foarte usor manipulati, sunt lipsiti de patriotism, sunt tradatori si deasupra la toate aceste defecte se mai adauga unul care este cel mai vizibil si cel mai grav si anume rautatea. Suntem de o rautate incredibila, cum nu ne convine ceva in secunda doi incepem sa jignim, sa ii barfim chiar si pe cei mai apropiati ai nostri, sa aruncam cu noroi foarte usor in toata lumea, sa desconsideram si sa ne denigram valorile nationale si am ajuns pana acolo incat sa ne denigram si proprii sfinti. Foarte sugestiv o spunea Petre Tutea, caracterizandu-i pe romani : „Am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti!

Iar cel mai denigrat in ultima vreme este Parintele Arsenie Boca. 

Un om cu o viata exemplara, un om care si-a jertfit intreaga viata pentru semeni si pentru renasterea ortodoxiei in inima Ardelului, Ardeal care a suferit cel mai mult dintre cele trei tari romane din punct de vedere spiritual, un om care a fost persecutat continu de comunisti cat a trait, un om care si-a dus crucea cu demnitate, curaj, suferind in tacere toate asupririle si chinurile la care a fost supus. Iar la toate aceste nedreptati la care a fost supus parintele, a raspuns mereu cu bunatate, cu caldura, emanand lumina si har in orice conditii, indiferent cat de aspre ar fi fost.

Este un om care ne-a invatat mereu ce inseamna iubirea adevarata pentru Dumnezeu si pentru semeni, ne-a aratat mereu calea cum se poate ajunge la Dumnezeu, dezghetand inimi ale multor atei si oameni rataciti prin diferite secte, intorcandu-i la dreapta credinta ortodoxa.

Sa vedem ce spunea si parintele Dumitru Stăniloae despre parintele Arsenie Boca intr-o caracterizare facuta lui si vesnicului capitan Corneliu Zelea Codreanu:

Corneliu Codreanu era şi el o figură foarte interesantă; şi atrăgea ca şi Arsenie Boca: avea ceva atractiv, ceva puternic aşa; acelaşi spirit hotărât şi sigur; alegea o cale şi gata; mergea pe ea. Impresionau amândoi prin forma lor hotărâtă de a fi. Era un dar al lor. Cred că e o oarecare asemănare între ei, parcă erau o piatră, o stâncă.”

Parintele Arsenie Boca nu a facut parte din Sfanta Miscare Legionara, dar cu toate aceste a fost hartuit incontinu ca ar fi avut legatura cu membrii lor. Si da, este adevarat, a avut legatura si bine a facut, dar legatura lui a fost una de prietenie adevarata, de salvare a multora dintre ei, fie salvare sufleteasca aratandu-le adevaratele lor meniri pe acest pamant si ajutandu-i la mantuirea lor sau fie protejandu-i efectiv in fata prigonitorilor comunisti.

Sa vedem ce spunea si Mircea Puşcaşu, fost deţinut politic si legionar despre parerea parintelui Arsenie Boca vis-a-vis de Capitan si Miscarea Legionara, ei doi imaprtind o vreme o celula din inchisorile comuniste:

„Într-o zi se întâmplă să rămânem amândoi în cameră. Părintele Arsenie atunci îmi spune: „Dacă ar fi trăit Căpitanul ce lucruri frumoase am fi făcut noi…”. Altădată îmi spune: „Să ştii că Legiunea nu va învinge până nu se va completa numărul de legionari în cer”. Asta ar însemna să moară toate generaţiile din 1927 până în 2000. Ar trebui să treacă 60-80 de ani. Ar însemna să nu mai trăiască nici un legionar din zilele noastre. „Dumnezeu va avea grijă să rămână şi sămânţă pe pământ”, îmi răspunde părintele Arsenie.” si a avut dreptate.

Am facut aceste precizari legate de activitatea parintelui pentru a arata respectul deosebit pe care il avea fata de Capitan si membrii legionari cat si respectul pe care il purtau acesti oameni deosebiti ai neamului romanesc.

Iar despre sfintenia parintelui Arsenie Boca sunt o multime de marturii, oamenii care l-au cunoscut cu adevarat si pe care i-a ajutat ii poarta un respect imens si in inima lor stiu cu totii ca a fost si este un mare sfant pe care l-a dat tara noastra.

Din nefecricire aceasta sfintenie a sa, dovedita fie prin viata plina de smerenie dusa, fie prin profetiile care s-au intamplat intocmai cum le-a prorocit, sau fie prin minunile foarte multe pe care le-a facut, minuni facute doar spre ajutarea semenilor, in zilele noastre este folosita de multi dintre semeni pentru a-l acuza ca ar fi fost venita de la cel rau, si ca le facea ca sa se mareasca pe sine. Parca ii vad pe fariseii din vremea Domnului si Mantutorului nostru Iisus Hristos cum exact aceleasi fel de acuze ii aduceau. Dar la aceste acuze Hristos le raspundea foarte clar:

Si carturarii, care se pogorasera din Ierusalim, ziceau: „Este stapanit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” Iisus i-a chemat la El, si le-a zis, in pilde: „Cum poate Satana sa scoata afara pe Satana? Daca o imparatie este dezbinata impotriva ei insasi, imparatia aceea nu poate dainui. Si daca o casa este dezbinata impotriva ei insasi, casa aceea nu poate dainui.” (Marcu 3:22-25)

Acest raspuns fiind valabil si pentru acuzatorii din ziua de azi. Dar se pare ca foarte multi degeaba au citit sfanta scriptura ca nu au invatat nimic si continua sa mearga pe aceasi linie prigonitoare pornita de fariseii si saducheii vremii.

O alta mare „vina” a parintelui Arsenie Boca este ca foarte multa lume il iubeste, il respecta si ii viziteaza mormantul, spunand ca cei care faca aceste lucruri il idolatrizeaza si il ridica la rang mai inalt decat pe Dumnezeu. O aberatie si o minciuna mai mare nici ca se putea debita.

In primul rand parintele nu s-a inaltat pe sine niciodata, mereu a invatat oamenii si a indreptat oamenii doar catre Hristos, iar in al doilea rand toti care merg la parinte la mormant ii cer ajutorul, stiind ca el ii poate ajuta prin mijlocirile pe care le face catre Hristos, la fel cum fac toti sfintii lui Dumnezeu. Nu exista nici o idolatriazare. Cum se strang mii de oamni la parintele Paisie Aghioritul si ii cer ajutorul, la fel se strang si la parintele Arsenie Boca.

Iar cea mai mare acuzatie care i se aduce este ca l-a pictat pe Francisc de Assis cu aureola, nimeni nu stie de ce a facut-o, iar parintele din pacate nu mai este de mult printre noi ca sa ne poata raspuna, cu siguranta ar fi avut o explicatie si totul s-ar fi lamurit.  Se poate sa fie si o gresala a lui, dar care sfant nu a avut pacate si nu a gresit pe parcursul vietii? Dar asta nu-i poate strege intreaga viata inchinata Mantuitorului Iisus Hristos, lucru care a dus de altfel la dobandirea harurile duhovnicesti inalte cu care a fost inzestrat.

Mai este acuzat din acest motiv ca ar fi fost ecumenist si prieten al catolicilor cand parerea lui era foarte clara:  „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor! Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apuslui. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!

Iar cele mai recente acuzatii vin pe marginea unor inregistari in care parintele Arsenie Papacioc l-ar fi vorbit de rau pe parintele Arsenie Boca. Din informatiile pe care le am, tin sa va precizez ca aceste inregistrari sunt niste facaturi mizerabile, facute special dupa moartea parintelui Arsenie Papacioc, special pentru a nu mai putea sa confirme autenticitatea inregistrarii. Se folosesc astfel de parinte stiind ca este foarte respectat de credinciosii ortodocsi si considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai Romaniei, cu o mare credibiliate, in incercarea disperata de a stopa canonizarea parintelui Arsenie Boca. Si chiar daca aceasta inregistare ar fi fost reala, dar va asigur 100% ca nu este, nu inseamna ca parintele Arsenie Papacioc ar avea dreptate cand spune aceste lucruri, poate si el gresi si nu el e cel care da verdictul final vis-a-vis de sfintenia parintelui Arsenie Boca.

Cum va precizam mai sus, aceasta inregistrare la fel ca toate acuzele nefondate care i se aduc, fac parte dintr-o campanie intentionata de a stopa prin toate mijloacele recunoastrea oficiala de Sfant a parintelui Arsenie Boca. Iar cei din spatele acestei miscari, fie mireni, fie preoti au cu totii radacini iudaice. Il arde pe satana stiind ca un nou Sfant Parinte ar intra in calendarul ortodox si atunci lucreaza intens prin acesti slujitori credinciosi lui.

Din pacate sunt foarte multi si dintre credinciosi crestini care s-au lasat prostiti de aceste minciuni si manipulari crase, sadind in inima lor indoiala si chiar devenind unii dintre sustinatorii acestor teorii murdare si continuand chiar ei sa caute pete in viata parintelui Arsenie Boca.

In loc sa vedem si sa scoatem la lumina toate lucrurile extarordinare pe care parintele le-a facut si ni le-a lasat si care sunt atat de multe, noi cautam cu lupa cine stie ce greseli ale parintelui, iar daca nu le gasim atunci trebuie sa le inventam. Pai noi nu am facut nici 0,1% din binele facut de parinte, dar aruncam cu norori in el cu lopata si folosim niste injurii pe care nici celui mai mare dusman nu i le-ai adresa, daca ne laudam ca traim in duhul ortodoxiei! Noi ce comentam, nu suntem demni nici praful de pe talpa parintelui sa il curatam!

Dar, ce repede vedem paiul din ochii altora, dar nu vedem barna din ochii nostri!

Din fericire insa sunt si foarte multi care odata cu acesata campanie mizerabila i-a facut sa il iubeasca si mai mult pe parinte, iar pe multi dintre cei care nu stiau prea multe despre parintele Arsenie, au inceput sa-i studieze lucrarea si in felul acesta au descoperit sfintenia parintelui si totodata au inceput sa indrageasca ortodoxia.

Acesti farisei ai vremurilor noastre nu au inteles nici acum, ca daca lucrarea vine de la Dumnezeu nu va putea fi stopata niciodata de om.

Dar, „fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor „(Matei 5, 10).

Iar daca intr-o zi acest neam romanesc se va risipi din nou, vom sti de ce.

In speranta ca m-am facut cat mai bine inteles, inchei cu ultimul mesaj lasat romanilor de Sfantul Parinte Justin Parvu: UNITATE!

O multime de marturii care dovedesc sfintenia parintelui Arsenie Boca, puteti gasi la categoria: Sfantul Arsenie Boca

23 Aprilie Sfintii zilei de astazi. Viaţa sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.

Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.

sf. gheorgheAvând împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.

sfantul mare mucenic gheorgheÎn părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: „De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina întristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: „Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. „De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: „Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnezeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: „Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Valerie.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici, Anatolie şi Protoleon stratilaţii.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Atanasie cel dintre fermecători.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Glicherie plugarul.

Tot în această zi, sfinţii Donat şi Terinos, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, sfântul noul mucenic Gheorghe, care a mărturisit în cetatea Ptolemaidei, la anul 1792, şi care, fiind bucăţi tăiat cu sabia, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Lazăr Bulgarul, care a fost chinuit la anul 1802.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/aprilie/aprilie23.htm