Evanghelia duminicii inchinata Sf. Apostol Toma(Ioan 20:19-31)

Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! Si, zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si, zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

“Cat de minunata este legatura dintre mama si copil! Iubire si jertfa pe de o parte, si credinta si ascultare pe de alta.

Exista pentru copil vreo alta cale spre fericire decat aceea a credintei in mama sa si a ascultarii fata de ea? Exista ceva mai ingrozitor decat un copil care nu are incredere in mama sa, si nu o asculta?

Credinta este calea cea mai curata spre cunoastere. Oricine se intoarce de pe aceasta cale capata rusine si necuratie.

Credinta este calea cea mai grabnica spre cunoastere. Oricine se intoarce de pe aceasta cale va primi pedeapsa cu moartea pe calea sa.

Acolo unde exista credinta exista si sfatuire; acolo unde nu exista credinta, sfatuirea nu aduce nici un ajutor.

Acolo unde exista credinta, exista dialog; acolo unde credinta lipseste, si dialogul lipseste; atunci, locul dialogului este luat de indoiala si ispita.

Un strain nu are nici un fel de incredere intr-un strain; o rudenie are incredere intr-o rudenie. Atunci cand intre doi straini vine credinta, ei se fac rudenii, unul cu altul; atunci cand vine o pierdere intre rudenii, acestia se fac straini.

Cum ar putea dormi in pace gospodarul daca a inchis in acelasi tarc un lup si o oaie? Cum se poate afla omul in liniste si in pace daca sufletul sau ar fi stapanit de indoiala si ar fi intors in credinta sa?

Cand credinta in semenul sau este lipsita de indoieli, atunci sufletul omului este puternic si se afla in pace si fata lui este linistita.

O, ce priveliste intristatoare este atunci cand se intalnesc doi oameni care sunt muritori, amandoi fiind zidirile Lui, ale Celui care a zidit si serafimii, si unul vorbeste catre celalalt ca sa-l ispiteasca, si acela il asculta pe celalalt cu indoiala!

Continuă lectura →