24 Noiembrie Sfintii zilei de astazi

În această lună, în ziua a douăzeci şi patra, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Clement, episcopul Romei.

Clement RomanulFericitul şi preaînţeleptul Clement era roman de neam şi se trăgea din neam împărătesc, fecior al lui Faust şi al Matildei. Deci, silindu-se la toată învăţătura înţelepciunii elineşti şi aflând pe Apostolul Petru, a fost învăţat de dânsul credinţa în Hristos cea adevărată şi făcându-se propovăduitor al Evangheliei şi scriind Aşezămintele Sfinţilor Apostoli, a fost făcut şi episcop al Romei. Însă fiind prins de împăratul Domiţian, a fost chinuit şi izgonit la o cetate pustie de lângă Cherson şi acolo, legându-i de grumaji o ancoră de fier de cele de corabie, l-au aruncat în adâncul mării; şi aşa s-a sfârşit de trei ori fericitul.

Iar Dumnezeul minunilor, şi după moarte mărind pe sluga Sa, a făcut o mare şi peste fire minune. Că de atunci şi în urmă în fiecare an la pomenirea Sfântului Clement se depărta apa de la mal ca la trei mile, lăsând să meargă ca pe uscat pe cei ce se duceau acolo să prăznuiască şapte zile, făcând astfel mare bucurie celor ce nădăjduiau în Domnul.

Deci odată, depărtându-se marea şi intrând poporul, şi săvârşind praznicul sfântului şi ieşind, s-a întâmplat că a rămas acolo un copil mic, uitat de părinţii lui. Iar marea întorcându-se şi locul iarăşi acoperindu-l, părinţii copilului plângeau şi se tânguiau pentru lipsa lui prin tot oraşul, pricinuind şi celorlalţi cetăţeni plângere şi jale. Iar a fost în anul următor, când iarăşi s-a retras marea în laturi, au mers şi au aflat copilul sănătos şezând lângă mormântul sfântului. Pe care întrebându-l cum s-a hrănit şi cum a fost păzit nevătămat, au aflat că l-a hrănit sfântul cel ce zăcea acolo şi l-a păzit cu darul rugăciunilor sale nevătămat de fiarele marii. Deci luându-l şi mulţumind sfântului s-au dus la casa lor slăvind pe Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinţitului Mucenic Petru, episcopul Alexandriei.

Acesta a trăit în zilele împăratului Maximian, fiind învăţător al dreptei credinţe şi propovăduitor al dogmelor celor drepte, căruia împăratul voia să-i taie capul căci aflase de cele ce făcea el. Atunci îl supără Arie cerând iertăciune, rugându-se şi tot poporul pentru aceasta. Iar sfântul neînduplecându-se, nu i-a dat iertare, ci l-a alungat blestemându-l şi zicând a fi despărţit de mărirea lui Hristos şi în veacul acesta şi în cel viitor. Că zicea către ei că a văzut pe Domnul în chip de cocon mic strălucind mai mult decât soarele, dar purtând o haină ruptă din cap până în picioare şi întrebându-L pentru ce-i este ruptă haina a aflat de la El că Arie i-a rupt-o. Cu semnul acesta Domnul arătă despărţirea şi osebirea ce a făcut Arie Fiului de către Tatăl, nemarturisindu-L pe El de o fiinţă cu Tatăl. Asemenea a arătat şi celelalte dogme şi cuvinte de hulă ale lui Arie. Acest sfânt s-a săvârşit după porunca împăratului prin tăierea capului, câştigând cununa cea neveştejită.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Malh, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Carion, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ermoghen, episcopul acragandinilor, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Filumen şi Hristofor, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evghenie, care s-a săvârşit zidit într-o gaură.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Procopie şi Hristofor, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru cel din Corint.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Grigorie cel ce a pustnicit la Piatra de aur, care se trăgea dinspre părţile Răsăritului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor cel din Antiohia.

Acest sfânt a trăit pe vremea apostatului Iulian. Şi a fost prins de pe uliţă de eparhul Salustie, pentru o pricină ca aceasta: Când rău-credinciosul Iulian a poruncit ca să se ridice de la Dafne, adică dinaintea cetăţii Antiohiei, moaştele Sfinţilor Mucenici Vavila şi a celor împreună cu dânsul, atunci creştinii cei ce duceau sfintele moaşte cântau un psalm al lui David şi la fiecare stare ziceau stihul acesta: „Să se ruşineze toţi cei ce se închină celor ciopliţi”. Pentru că păgânii socoteau biruinţă şi neputinţă a lui Apolon din Dafne mutarea sfintelor moaşte. Acest stih auzindu-l Iulian s-a tulburat. Deci după porunca lui a fost prins Sfântul Teodor acesta, fiindcă era şi el râvnitor bunei cinstiri şi era unul din cei ce cântau pomenitul stih. Şi fiind spânzurat pe lemn pătimitorul lui Hristos, a fost rănit pe spate de bătăile vinelor de bou şi i s-au jupuit coastele cu unghiile; şi aşa era chinuit sfântul de dimineaţa până în seara, apoi legat fiind cu lanţuri, a fost aruncat în închisoare.

Iar a doua zi, aflând Iulian de bărbăţia ce a arătat tânărul, şi ştiind câţi creştini rabdă până în sfârşit mucenicia şi că uciderea prin chinuri tiranilor li se socoteşte ruşine, iar mucenicilor li se socoteşte biruinţă, slavă şi bucurie, Paravatul a poruncit să libereze pe sfântul din închisoare.

După acestea au întrebat unii pe sfântul dacă simţea dureri în timpul chinurilor. La care a răspuns că la început simţea puţină oarecare durere; apoi i s-a arătat cineva ţinând în mâini o basma moale şi răcoritoare, cu care-i ştergea de pe obraz sudoarea şi-l îndemna spre îndrăzneală şi bărbăţie. Pentru aceasta când chinuitorii au contenit de a-l chinui, zicea sfântul că nu s-a bucurat pentru aceasta, ci mai vârtos s-a mâhnit. Căci prin contenirea chinurilor a contenit şi cel ce se arăta (care era înger ceresc) şi nu-i mai pricinuia lui mai mult îndrăzneală şi mângâierea cerească. Sfântul Teodor acestea pătimind, în veci se veseleşte cu Domnul, odihnindu-se cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Mucenic Hrisogon şi a cuviosului Marcu Trigleanul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie24.htm

Reclame

Incredibil! Ponta continua planul de jefuire a Romaniei in favoarea companiilor straine!

intenţionează să înlocuiască actualul sistem de redevenţe petroliere cu o taxă pe profitul realizat de către companii din activitatea de exploatare a hidrocarburilor, urmând ca în acelaşi timp să fie eliminată şi taxa specială pe resurse, dar şi taxa pe profitul realizat în urma liberalizării gazelor naturale.

Ponta-Victor

Actualele cote de redevente petroliere sunt valabile pana la 31 decembrie 2014, lucru prevazut si in Legea 555/2004 privind unele masuri pentru privatizarea Petrom. Chiar daca termenul prevazut de lege expira luna viitoare, Guvernul a dat dovada de o totala lipsa de transparenta, evitand sa puna in dezbatere publica un proiect privind noul sistem de redevente petroliere. Asta nu inseamna ca nu s-a lucrat la un proiect si ca nu au avut loc negocieri cu reprezentantii companiilor petroliere. Potrivit informatiilor detinute de HotNews.ro, in luna decembrie, cu putin timp inainte de aplicare, va fi aprobat un proiect de ordonanta de urgenta care prevede aplicarea unei taxe pe profitul obtinut din exploatare, in loc de redevente. Practic, OMV Petrom, de exemplu, ar urma sa nu mai plateasca redevente, ci o taxa pe profitul din exploatare. In plus, Guvernul va renunta la alte taxe in vigoare, aplicate companiilor petroliere.

Mai exact, companiile petroliere vor fi exceptate de la taxa speciala de 0,5% din venituri pentru exploatarea resurselor minerale, taxa care se aplica din februarie 2013. De asemenea, se renunta la taxarea cu 60% a veniturilor suplimentare obtinute de producatorii de gaze in urma liberalizarii preturilor. Trebuie precizat ca procesul de liberalizare a ajuns la final doar in cazul consumatorilor noncasnici, insa pentru cei casnici continua pana in 2021.

Companiile petroliere vor mai fi exceptate si de la plata taxei 1% din valoarea constructiilor speciale aplicate in cazul sondelor din Marea Neagra. Anul acesta, taxa pe constructii speciale a fost de 1,5%, insa de la anul se reduce la 1%, existand si niste exceptii. Pe lista exceptiilor au fost trecute constructiile situate pe platformele off-shore de exploatare din Marea Neagra.

Ramane de vazut cum isi va fundamenta Guvernul proiectul de OUG care prevede aplicarea unei taxe pe profitul din exploatare, in locul unui nou sistem de redevente. Ramane de vazut daca Guvernul va lua in calcul pericolul declararii de catre companii a unor profituri mai mici decat cele reale. Metode de declarare a unor profituri mai mici exista, mai ales in cadrul unor grupuri mai mari. In plus, ramane de vazut care companii vor fi taxate in acest mod si pentru ce fel de zacaminte de petrol si gaze. O alta intrebare este daca actualul sistem de redevente va fi aplicat sigur in continuare in cazul acordurilor petroliere in vigoare sau va exista posibilitatea ca o companie petroliera sa opteze pentru taxarea pe profitul din exploatare si pentru acestea? Altfel spus, noul sistem de taxare va fi aplicat doar pentru acordurile viitoare sau va putea fi valabil si in cazul celor actuale?

Un alt aspect care ar putea starni controverse este faptul ca acest sistem de taxare este reglementat prin Ordonanta de Urgenta si nu prin proiect de Lege care sa fie dezbatut in Parlament. Si Ordonanta de Urgenta va trebui sa se transforme in Lege, la un moment dat, insa pot trece si ani, asa cum s-a mai intamplat si in alte cazuri.

Initiatorul proiectului de Ordonanta de Urgenta este Ministerul Finantelor, fiind elaborat de un grup de lucru interministerial.

Guvernul a tot amanat sa puna in dezbatere publica, inainte de alegerile prezidentiale, un proiect privind noul sistem de redevente petroliere care ar urma sa intre in vigoare de la 1 ianuarie 2015. Este un subiect sensibil avand in vedere ca timp de 10 ani, autoritatile statului au fost acuzate ca favorizeaza companiile petroliere care exploateaza resursele din subsolul romanesc prin aplicarea unor redevente prea mici.

Companiile care produc petrol si gaze naturale platesc in prezent redevente cuprinse 3,5% si 13,5% din productie, in functie de tipul zacamintelor de hidrocarburi. Actualele cote sunt valabile pana in decembrie 2014 inclusiv, regasindu-se si in contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV. Cotele au fost stabilite, initial, in 2002 prin OUG 47/2002, dupa care, in 2004, au fost fixate prin actuala lege a petrolului, Legea 238/2004.

Legea 555/2004 privind unele masuri pentru privatizarea Petrom prevede clar la articolul 15 ca actualele cote vor fi mentinute doar pana in decembrie:
“(1) Pe o perioada de 10 ani de la data finalizarii vor fi mentinute nivelul procentual, baza si modalitatea de calcul al redeventelor datorate de societate conform contractelor individuale de concesiune incheiate de aceasta, aplicabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
(2) Pana la data de 31 decembrie 2014, prevederile alin. (1) se aplica, la cerere, tuturor titularilor de acorduri individuale de concesiune in domeniul explorarii si exploatarii zacamintelor de petrol si gaze naturale, incheiate cu ANRM”.

Pentru bugetul statului, redeventele sunt foarte importante. Chiar asa mici cum erau considerate, se tranformau in venituri la buget de circa 1 miliard de lei anual. Principalii producatori de gaze si petrol din Romania sunt OMV Petrom si Romgaz, cu o cota de peste 95%. – nasul.tv

Incredibil ce poate sa faca acest pungas al tarii, in loc sa mareasca redeventele sau chiar sa incheie de tot contractul cu OMV ca este petrolul Romaniei si putem sa ni-l exploatam singuri, Ponta si acolitii lui, le ridica si redeventa aia de nimic, de 3.5%, si sa le dea gratis, de parca sunt resurele lui proprii. Daca nici asta nu inseamna subminare a economiei nationale, aunci ce?

Nastase a fost cel care a incheiat primul contract de vanzare, acum 10 ani, vanzand Petromul austriecilor pe 600 mil euro, cand ei castiga anual peste 1 miliard euro si acum urmasul lui drag, Ponta continua procesul de secatuire toatala a petrolului romanesc cu un nou contrcat in conditii si mai bune pentru OMV, cu redevente zero. Cand te gandesti ca ungurii cand au vandut initial petrolul, de fapt doar statiile de petrol catre OMV, ca petrol nu prea aveau, pe 12 miliarde euro si noi am vandut tot zacamantul de petrol cat si toate statiile petroliere pe 600 mil iti vine pur si simplu sa vomiti, te apuca o greata crunta.

Despre acest lucru nu s-a vorbit in campania electorala, sunt convins ca toti conducatorii nostri dragi sunt de acord cu acest planuri si tac malc. Ce spagi s-au luat, nu stiu, dar e mai mult decat strigator la cer ce se intampla!

Voi stiti dragi romani ca Ceausescu acoperea 80% din pensiile romanilor prin vanzarea de petrol? Nu cred ca stiati, sau daca stiati, cred ca nu va mai intereseaza de mult. Si spun asta pentru ca am prieteni, si sunt oameni cu studii multe, carora li se pare foarte firesc sa ne dam petrolul pe nimic, ca doar asta inseamna globalizare cica, cata spalare pe creier!

Dumnezeu cu mila!

Despre personajul Ponta cat si despre procesul de distrugere a Romaniei puteti citi la categoriile:Ponta si Distrugerea Romaniei.

 

23 Noiembrie Sfintii zilei de astazi. Povestire despre vedenia oarecărui Ioan, foarte de folos.

În această lună în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Amfilohie, episcopul Iconiei.

Acest sfânt, după ce a trecut fiecare treaptă bisericească şi a strălucit cu nevoinţă şi dumnezeiască cunoştinţă, a fost hirotonit episcop al Iconiei, cu voinţa lui Dumnezeu şi alegerea a tot poporul, în vremea împăraţilor Valentinian şi Valent, ajungând încă şi până în vremea marelui Teodosie şi a fiilor lui, în anii 374, învăţător făcându-se al dreptei credinţe şi cu vitejie stând pururea pomenitul împotriva eresurilor lui Arie şi ale lui Macedonie şi ale lui Eunomie, din care pricină, multe prigoniri şi necazuri a răbdat de la cei necredincioşi. Acesta s-a arătat împreună-nevoitor al părinţilor celor 150 ce s-au adunat la Sfântul şi a toată lumea la doilea Sinod împotriva lui Macedonie Pnevmatomahul (adică luptătorul împotriva Sfântului Duh), fiind unul dintre ei, în anii 381.

Iar după ce marele Teodosie a dat stăpânirea părţilor apusului Europei lui Valentinian cel tânăr şi a biruit pe tiranul Maxim, s-a întors la Constantinopol. Atunci marele Amfilohie, intrând la împăratul, l-a rugat să alunge pe arieni. Şi fiindcă împăratul nu voia aceasta, a aflat acest minunat părinte o măiestrie prin care a putut să înduplece pe împărat.

Căci mergând la împărat, a salutat pe Teodosie ca pe un împărat, iar pe Arcadie, fiul lui, care atunci fusese uns nou împărat, l-a salutat în chip prea înjositor. Deci mâniindu-se pentru aceasta Teodosie, a socotit necinstea fiului său arătată necinste adusă lui. Atunci sfântul preaînţelepţeşte a arătat lucrul, zicând: „Vezi, o împărate, cum nu suferi necinstirea fiului tău şi te mânii? Aşa să crezi că şi Dumnezeu şi Tatăl, asemenea Se întoarce şi urăşte pe aceia care hulesc pe Fiul Său şi zic că Acesta este mai prejos decât Tatăl”. Atunci socotind lucrul împăratul, îndată a scris lege ca să fie izgoniţi ereticii departe de la cei drept-credincioşi. Iar pururea pomenitul acesta Amfilohie mulţi ani a păstorit turma lui Hristos şi a alcătuit învăţături drept-credincioase; şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a odihnit în pace.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţii Părintelui nostru Grigorie, episcopul Bisericii acragantenilor.

Acesta a fost pe vremea împăratului Iustinian al doilea, care şi Rinotmit se chema, în anii 685. Se trăgea din cetatea Acraganta care se afla în ostrovul Siciliei, fiind fiu din părinţi care se numeau Hariton şi Teodota, oameni evlavioşi şi împodobiţi cu toate faptele bune şi care trăiau cu îndestulare. Deci, când era sfântul de opt ani, a fost dat de părinţii săi să înveţe Sfintele Scripturi. Şi atât de silitor şi nelenevitor s-a arătat la acestea, încât pe toţi i-a făcut a se minuna. Când a ajuns la optsprezece ani, a fost pecetluit cleric, adică făcut anagnost de către Sfântul Potamion, căci era îndemânatic la citire pentru buna glăsuire ce avea. Iar într-o noapte, în vremea când dormea sfântul acesta înaintea patului arhidiaconului Damian, a auzit glasul dumnezeiescului înger, de trei ori chemându-l pe el, ca şi pe proorocul Samuel şi zicându-i: „Grigorie, s-a auzit rugăciunea ta. Deci grăbeşte şi mergi”. Iar sfântul, fără a întârzia, a ieşit şi a mers la Cartagena, care acum se numeşte Tunis. Şi aflând acolo pe Marco monahul purtătorul de Duh, care a fost trimis de Dumnezeu către el, a rămas lângă dânsul patru ani, iar de acolo a mers împreună cu acelaşi Marco la Antiohia. Apoi fiind îndemnat prin oarecare dumnezeiască descoperire, a mers la Ierusalim şi acolo a fost făcut diacon de către Macarie, episcopul Ierusalimului. După aceea, de acolo s-a dus la Constantinopol şi s-a arătat lui Gheorghe, cel ce era atunci patriarh. Şi fiindcă atunci se adunase acolo sinod împotriva monoteliţilor, Serghie, Pir şi Pavel, s-a luptat cu dânşii Sfântul Grigorie şi atât de mult a mustrat nebunia lor, încât vestea despre el a ajuns până la urechile împăratului. De la Constantinopol s-a întors la Roma şi acolo a fost hirotonit episcop al patriei sale, cetatea Acragantiei, unde a strălucit foarte, săvârşind minuni şi împodobind-o cu vrednicia arhieriei. Pentru aceasta Savin şi Crischentie şi cu prietenii lor, pizmuind pe sfântul, nenumărate ispite au ridicat asupra lui şi, vinovaţii plăsmuind împotriva lui, l-au prihănit pe el la papa al Romei, care, înşelat de cuvintele lor mincinoase, a închis pe sfântul în temniţă doi ani şi jumătate.

Apoi după porunca împăratului, a scos pe sfântul din temniţă, pentru ca să se judece cu cei ce-l bârfiseră. Atunci a făcut sfântul aceste minunate semne cu lemnele şi cărbunii, Dumnezeu mărind pe sluga sa: căci fetele necuraţilor şi necuvioşilor acelora bârfitori ai sfântului s-au acoperit cu negreaţă întunecată, şi s-au înnegrit, încât şi până astăzi feţele celor din neamul bârfitorilor acelora au rămas înnegrite. Iar tânăra care fusese amăgită de aceia (şi a năpăstuit pe sfântul), după ce a fost chinuită de un duh necurat, la urmă a fost vindecată de către sfântul înaintea poporului. Iar sfântul s-a întors iarăşi la patria şi eparhia sa cu mare cuviinţă, făcând semne şi minuni mai mari decât cele dintâi. Deci aşa vieţuind dumnezeiescul părinte şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Sisinie Mărturisitorul.

Sfântul Sisinie, episcop de Cizic, a fost unul din cei 318 Părinţi de la Primul Sinod Ecumenic şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a guvernatorului Alexandru, având patrie cetatea Cizicului. Deci, fiind pârât la Alexandru că este creştin, a fost legat de cai sirepi care erau siliţi să alerge; apoi a fost bătut cu cruzime şi a primit oţet iute pe nas şi alte chinuri suferiră şi minuni săvârşind, a fost aruncat la închisoare. Iar la Soborul întâi cel a toată lumea adunat împotriva lui Arie, fiind de faţă, Sfântul Sisinie a sugrumat pe Arie cu vinele dreptelor sale dogme, propovăduind pe Fiul de o fiinţă cu Tatăl şi aşa, bine şi cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, s-a mutat către Domnul.

Tot întru această zi, pomenirea Prea Cuviosului Părintelui nostru Antonie, care s-a nevoit în Schitul Iezeru din ţinuturile Vâlcii.

Acest fericit părinte Antonie era de neam român şi a trăit pe vremea binecredinciosului voievod Matei Basarab şi a voievodului martir Sfântul Constantin Brâncoveanu. A crescut în dreapta credinţă mergând de mic la Sfânta Biserică, unde îşi găsea desfătarea sufletească. Înaintând cu vârsta, a ajuns preot, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a părinţilor săi.

Lăsând desfătarea lumii acesteia, a îmbrăţişat viaţa monahicească în prea frumoasa pustie de la Schitul Iezeru, în ţinutul Vâlcii.

Aici, Cuviosul Antonie s-a arătat dintru început foarte sârguincios la toată osteneala şi asprimea vieţii mănăstireşti. Atât de mare era nevoinţa sa, încât celorlalţi vieţuitori din chinovie li se părea că fericitul Antonie ar fi în trup duhovnicesc.
Dorind să sporească nevoinţele sale, cu blagoslovenia egumenului mănăstirii a mers la episcopul locului, Ilarion, să-i ceară binecuvântarea să plece în sfântul munte Athos. Episcopul cunoscându-l că este monah îmbunătăţit şi poate fi de folos multora, aici, a stăruit ca el să rămână în ţară. Deci, întorcându-se Cuviosul la Schitul Iezeru şi văzând că Biserica se ruinează, s-a umplut de râvnă şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, al episcopului Ilarion şi cu agoniseala lui a reînnoit sfântul locaş.
După multe nevoinţe, Cuviosul Antonie s-a aprins de dorul pustniciei, pentru care fapt, cu binecuvântarea egumenului său a ieşit din schit şi cercetând mai îndeaproape pustia, a găsit o peşteră mică într-o stâncă. Acolo, singur a săpat o bisericuţă în care s-a rugat neîncetat ziua şi noaptea. Urâtorul de oameni, diavolul însă, i-a adus multe ispite şi supărări, dar pe toate le-a biruit cu darul lui Dumnezeu, cu rugăciunea şi neîncetata lucrare. Cine poate să spună privegherile Cuviosului de toată noaptea, privegherile şi plecăciunile genunchilor săi?

Cuviosul Antonie era mic de stat şi gârbov de bătrâneţe, părul capului era scurt, barba deasă, scurtă şi destul de albă, vesel la căutătură, obrazul frumos, puţin iute din fire şi lesne iertător. Îmbrăcămintea să era simplă şi numai cele de trebuinţă purta.

Pentru înfrânarea trupului purta un brâu din lanţuri de fier împrejurul său, iar hrana sa o lua abia la al nouălea ceas şi atunci numai pâine uscată şi apă dar şi acelea cu măsură. Vin şi băutură ameţitoare nu a gustat niciodată. Pe pat nu dormea, ci numai sta, pentru osteneală, rezemat de nişte pietre. Lacrimile nu-i lipseau din ochi tot timpul la rugăciune.

Cu harul lui Dumnezeu, Cuviosul cunoscând că trecerea din lumea aceasta îi este aproape, a chemat pe ucenicul său Nicolae, cu patruzeci de zile mai înainte şi i-a spus în taină: „Sfârşitul mi s-a apropiat. După ieşirea sufletului, să te nevoieşti să pui trupul meu în gropniţa pe care eu am săpat-o aici în piatră”.

După patruzeci de zile, îmbolnăvindu-se Cuviosul, vorbind în pace cuvinte de învăţătură pentru suflet, a adormit în Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ishirion episcopul, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Elen, episcopul Tarsului, care cu pace s-a săvârşit.

Povestire despre vedenia oarecărui Ioan, foarte de folos

Fost-a un om pe vremea împăratului Constantin cel Mare, cu numele Ioan, care era cunoscut împăratului prin meşteşugul său. Acesta, având viaţă înrăutaţită, nu a gândit niciodată la gheenă. Iar Domnul, Cel ce pe toate le iconomiseşte spre folos, a orânduit îndreptarea lui prin vedenie. Căci acesta a văzut o dată în vis că a adus împăratului Constantin un lucru din meşteşugul său şi că pentru aceasta, vorbea împăratului cu îndrăzneală şi se bucurau împreună. După aceasta a văzut pe împăratul că scoate o sabie goală şi, strângându-i părul la un loc, se grăbea să-i taie capul fără milă; iar Ioan plecă gâtul său, socotind că glumeşte cu împăratul. Însă în vreme ce făcea aceasta, a auzit pe împăratul care cu groază îi zice: „Când sabia va atinge părul tău, atunci gâtul tău se va umple de sângele tău”. Deci i s-a părut lui că i s-a tăiat gâtul, şi când sabia a venit spre piept, nedumerindu-se şi temându-se, Ioan căuta ajutor de la cineva; şi de frică şi de groaza acelei lupte s-a trezit, şi venindu-şi în fire, sta cu totul spăimântat. Deci, făcându-şi semnul crucii peste trupul lui, zicea: „Mulţumescu-ţi ţie, visule, că această luptă grozavă mi-ai arătat-o numai ca nălucire, nu şi ca faptă”. Şi aşa a rămas iarăşi nepocăit şi neîndreptat.

Iar după câtva trecere de vreme, a căzut la grea boală şi chema ajutorul lui Dumnezeu. Atunci a văzut iarăşi, dar nu în vis, ci în uimire fiind, că sta de faţă la un divan judecătoresc. Vedea încă şi un înfricoşător împărat şezând pe scaun şi îmbrăcat cu podoabă împărătească şi arhierească şi de-a dreapta şi de-a stânga lui, şedeau oarecare bărbaţi, cu sfinţită cuviinţă şi cucernicie, iar el sta dedesubtul acelora; de-a dreapta împăratului, şedeau oarecare fameni tineri şi frumoşi, iar de-a stânga lui, şedea unul mai smerit şi mai primitor. Iar în partea din spatele împăratului, era o prăpastie foarte întunecată şi adâncă, care numai la vedere pricinuia frică nespusă şi durere mare. Deci, în vreme ce el sta cu frică şi cu cutremur, i-a zis lui împăratul cel ce şedea: „O, tinere, oare ştii cine sunt Eu?” Iar Ioan i-a răspuns: „Ştiu, Stăpâne, că Tu eşti Cel ce Te-ai întrupat, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, precum dumnezeieştile noastre Scripturi glăsuiesc”. Iar împăratul a zis către dânsul: „Şi dacă tu din Scripturi Mă cunoşti, şi cunoşti încă şi pe cei împreună cu Mine şezători, cum ai uitat ameninţarea care cu câţiva ani înainte ţi-a făcut ţie împăratul Constantin? Sau nu înţelegi ceea ce-ţi zic?” Iar Ioan i-a răspuns: „Înţeleg, Stăpâne, căci încă am în inima mea frica groazei aceleia”. Şi a zis împăratul: „Dacă rămăşiţele fricii aceleia le ai încă în inima, cum stăruieşti în răutăţi? Învaţă-te prin cercare, că Eu am fost Cel ce şi mai înainte ţi-am dat ţie groaza aceea, şi nu Constantin”.

Şi acestea zicând, a văzut Ioan că numai cu semnul a poruncit împăratul celor ce-l înconjurau ca să arunce pe Ioan în prăpastia ce se vedea în spatele lor. Şi îndată ce au început famenii să împingă fără milă pe Ioan în prăpastie, îndată el a chemat ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, că i se păruse că a văzut pe Născătoarea de Dumnezeu acolo în mijloc. Şi îndată a auzit pe împăratul zicând: „Lăsaţi-l pe el să meargă, pentru rugăciunile Maicii Mele”.

Până aici este vedenia ce a văzut Ioan; iar el, spăimântându-se şi venindu-şi în fire, s-a dus la un monah cucernic şi i-a povestit totul; iar monahul i-a zis: „Dă slavă lui Dumnezeu, frate, că te-ai învrednicit să iei asemenea învăţătură, şi de aceea trezeşte-te, iubitule, nu cumva şi tu să pătimeşti ca despre care îţi voi povesti”.
O asemenea vedenie ca a ta, a văzut-o un om. Şi anume, că se afla în împărăteştile judecătorii, un Gheorghe cu numele, care cu silnicie fiind dus legat ca să fie aruncat într-o prăpastie grozavă, cu totul s-a înspăimântat. Iar unul din cei ce stăteau acolo de faţă, având îndrăzneală către împăratul, a oprit pe cei ce-i duceau pe el în prăpastie şi-l ruga ca să-l lase, dându-le lor chezăşie ca în douăzeci de zile se va îndrepta. Deci după ce i s-a dat drumul, prin acest fel de chezăşie şi ajutor, s-a dus cel ce a văzut vedenia şi a înţeles ce înseamnă şi tălmăcirea lui Gheorghe, care era tras în prăpastie, căci îi era prieten şi cunoscut. Iar Gheorghe, auzindu-le acestea, nu le-a luat în seamă. Aşadar a rămas ticălosul neîndreptat. Iar după ce au trecut cele douăzeci de zile, a fost răpit din viaţa aceasta, şi s-a dus ca să plătească făgăduita datorie. Acestea, cu chip de adăugire le-a povestit monahul acela către Ioan. Iar Ioan auzind acestea, şi având în mintea sa încă vii îngrozirile ce văzuse, şi-a mărturisit fără de ruşine toate păcatele sale, şi schimbându-şi viaţa spre mai bine, a petrecut mulţi ani cu plăcere de Dumnezeu vieţuind, şi aşa murind, s-a dus la veşnicele locaşuri.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie23.htm

Unde a disparut tot aurul Ucrainei!

Șeful  Bancii Centrale a Ucrainei a divulgat unele ipoteze șocante: stocurile Ucrainei de aur au atins o noua limita inferioara – aproape de zero. De la începutul anului, rezervele de aur au scazut de aproape 16 ori, ceea ce ridică întrebarea, unde se scurge aurul?

Gold bars from the vault of a bank are seen in this illustration picture taken in Zurich

„Statisticile oficiale ale Băncii Naționale arată că cantitatea de aur din trezorerie a scăzut drastic, și nu este clar unde s-a dus. La începutul acestei luni, volumul de aur a fost de aproximativ 1 miliard dolari, sau 8 la sută din rezerva totală de aur, ” a declarat șefa Băncii Naționale a Ucrainei, Valeria Gontareva, într-un interviu la televiziunea ucraineana Harkov TV .

De la 1 noiembrie, ultimele date disponibile, rezervele valutare s-au ridicat la 12.6 miliarde dolari, ceea ce indica ca stocurilor naționale de aur ale Ucrainei sunt cotate la doar 123.6 milioane dolari, a raportat ZeroHedge.

Cu toate acestea, această cifră contrazice suma de 988,700,000 dolari, la care ar trebui sa se situeaze nivelul de aur, daca nivelul aurului raporatat la totalul rezervelor a fost de 8 la sută.

În luna februarie, înainte ca presedintele de atunci Vicktor Ianukovici sa fie răsturnat, rezervele de aur au fost de aproximativ 21 de tone, potrivit președintelui de atunci al Băncii Naționale a Ucrainei, Serghei Arbuzov.

Una dintre teorii este ca Ucraina a decis să-si mute rezervele  de aur în SUA, la scurt timp după lovitura de stat când prim-ministrul Arseni Iațeniuk a avut o întâlnire cu președintele Obama.

La sfârșitul lunii februarie, rezerva de aur a fost de 1,8 miliarde de dolari. Banca Centrală a raportat că rezervele se ridicau la 1,6 miliarde dolari atat in luna iulie cat și in august, și 1,7 miliarde dolari în luna septembrie.

În octombrie, banca a fost nevoita să vândă  aur  în valoare de 874 milioane dolari pentru platirea datoriilor publice interne și externe, în conformitate cu Fondul Monetar Internațional.

Una dintre principalele funcții ale Băncii Naționale a Ucrainei este de a acumula și păstra rezerve valutare și de metale prețioase.

În luna mai, fostul sef al bancii nationale, Stepan Kubiv, a declarat că Ucraina planificat să folosească o parte din prima tranșă din împrumutul Fondului Monetar Internațional pentru a stimula rezervele de aur și valută si a stabiliza moneda hrivnia aflata in dificultate, .

FMI, care a refuzat înainte sa  acorde credite Ucrainei din cauza corupției, în luna aprilie a promis sa imprumute cu 17 miliarde dolari  pe urmatorii doi ani pentru a ajuta țara sa aiberelatii cat mai strânse cu Europa, și nu cu Rusia.

Banca a oprit susținerea monedei la mijlocul lunii noiembrie, când s-a aflat intr-o adevarata cădere liberă. Hrivnia a pierdut de la începutul anului 50 la sută din valoarea sa față de dolar.

„Devalorizarea hrivnei este acum de 100 la sută. În ultimul timp, companiile au început să intre în panică.  După devalorizarea cu 50 la sută, care a început în luna iulie, s-a reușit stabilizarea cat de cat a situației, dar apoi a început războiul,” a spus Gontareva .

Economia Ucrainei a scăpat de sub control din cauza revoluției și a războiului care a cuprins țara. Noul guvern se confruntă cu rezerve extrem de scazute, o mare inflație, lipsa de gaze naturale, precum și cu mari datorii. – rt.com

Comentariul unui cititor referitor la articol:

Aurul se afla deja în rezervele Chinei sau Rusiei. China, Rusia, India cumpără tot aurul fizic, si asta datorită SUA care încearcă să mențină prețul aurului scăzut pentru a proteja dolarul. Rusia și China au anunțat deja că nu isi vor mai tine rezevle monetare in dolari. Suntem la finalul jocului. Luna trecuta Rusia a cumparat 55 de tone de aur fizic. De îndată ce SUA rămâne fără aur fizic, se așteaptă la ce-i mai rau.

Comentatorul are dupa parerea mea foarte mare dreptate, asa cum va anuntam si eu, singurul motiv pentru care dolarul american nu a cazut inca, este faptul ca isi vinde treptat rezerva de aur, si iata ca acum pe langa China care stiam ca sunt cei mai mari cumparatori de aur, a inceput si Rusia sa cumpere masiv, la fel si India.

Ucrainienii saracii daca si-au incredintat aurul Statelor Unite sigur acum nu mai au nimic. Asta fiind de fapt si unul dintre motivele pentru care SUA a intrat in Ucraina, pe langa gazele de sist, aveau nevoie sa-i jefuiasca si de rezerva de aur, care sa-i ajute sa mai supravietuiasca inca ceva timp(Ucraina nefiind singura tara de la care americanii fura aur), probabil papusarii inca nu sunt gata cu pregatirile interne pentru inevitabilele revolte populare care vor incepe odata cu caderea dolarului.

Se stie deja ca toate tarile europene si nu numai care aveau rezerve de aur in bancile americane au ramas fara nimic.

Cat despre Ucraina, Dumnezeu cu mila, au ajuns intr-o situatie disperata, iar ideea de a continua procesul de integrare in UE nu poate sa-i duca decat la faliment, Astfel Ucraina se alatura celorlalte state distruse atat economic cat si social dupa revoltele provocate de catre Statele Unite ale Americii.

Pentru a intelege mai bine ce s-a intamplat in Ucraina cititi va rog si postarile de la categoria:  Ucraina

Iar despre situatia dezastruasa in care ajuns America cititi va rog articolele de mai jos: