SUA au reaprovizionat Israelul cu rachete

Statele Unite au confirmat miercuri că au reaprovizionat Israelul cu muniţie, la doar câteva ore după ce Casa Albă a condamnat atacul comis de către israelieni asupra unei şcoli ONU în Fâşia Gaza. Armata israeliană a cerut o reaprovizionare pe 20 iulie, cu scopul de a-şi reface stocurile, a anunţat Pentagonul. Departamentul american al Apărării a aprobat vânzarea trei zile mai târziu.

gaza h

„Statele Unite s-au angajat să garanteze securitatea Israelului şi este crucial pentru interesele naţionale americane să ajute Israelul să dezvolte şi să menţină o capacitate de autoapărare puternică şi reactivă”, a declarat John Kirby, un purtător de cuvânt al Pentagonului, citat într-un comunicat, potrivit site-ului Mediafax.

„Această vânzare de armament este în concordanţă cu aceste obiective”, a apreciat Kirby.

Anterior Washingtonul a condamnat bombardarea unei şcoli ONU în Fâşia Gaza, deplângând faptul că „miile de palestinieni” îndemnaţi de către armata israeliană să-şi evacueze casele nu sunt în siguranţă în refugiile create de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

Comentariu VT: Marii fabricanti de armament, care sunt tot aceasi papusari de care va tot spun, sunt sigurii care au de castigat din aceste mari vanzari de tehnologie militara. Ei creaza conflictele si apoi isi vand armamentele cu profituri imense. Din fericire pentru ei, sunt multe state care se lasa pacalite si le cumpara, iar daca nu le pot pacali, le obliga sa le cumpere.

Printre statele recent pacalite se numara Polonia, Ucraina, Qatar(cea mai mare vanzare de armament 11 mld $),tarile baltice, din pacate printre ele se numara si Romania, care nu de mult a anuntat cresterea bugetului pentru inarmare.

Iar despre vanzarea catre Israel, nu pot sa zic decat ca e o chestie normala pentru ei(fiind o tranzactie interna), livrarile de armament au scopul final de mazilire a intreagii populatii palestiniene.

Cititi va rog despre holocaustul provocat de Jidani in Gaza la categoria: PALESTINA

Reclame

Se apropie vremea marturisirii – NU actelor cu cip!

Toţi cei care ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numãrului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprezentanţii autoritãţii civile, care prezintã aceste mãsuri, ci şi pe unii clerici şi frati mireni care, poate bine intenţionati, susţin cã îndosarierea electronicã şi Acordul Schengen nu au însemnãtate teologicã şi, prin urmare, nu este îndreptãţitã o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar cã folosirea numãrului 666 nu are importanţã, deoarece acest numãr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însã cã, potrivit duhului Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Pãrinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înşealã şi rãtãcesc şi pe alţii. S-a demonstrat de cãtre oameni de ştiintã şi politicieni de marcã faptul cã Acordul Schengen şi îndosarierea electronicã ating persoana umanã, adicã chipul lui Dumnezeu şi constituie o ameninţare la adresa libertãţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranitãţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiintei noastre creştin-ortodoxe şi moralei creştine ?

protest-cip-biometric1_or

Biserica noastrã Ortodoxã nu numai cã n-a aplicat principiul: “taie-mã, turcule, sã mã sfinţesc”, ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberarea neamului de sub turci în 1821. Însã şi atunci existau câţiva mai cãpãtuiţi care spuneau cã nu trebuie sã se porneascã lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi sã-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru Credinta Sfântã şi pentru eliberarea Patriei”.

Câţiva ar spune cã acum nu avem nici un cotropitor pãgîn de înfruntat. Aceasta însã este o afirmaţie şi mai periculoasã. Cei ce comploteazã împotriva libertãţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarãşi” ai nostri în Uniunea Europeanã. Însã care Europã? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cãrora se ascunde oligarhia?Aceastã oligarhie vrea ca supuşii sãi sã fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele Inchizitor” al lui Dostoievski. Este oare o cutezanţã a face paralelã între aceastã Uniune Europeanã (cu NATO-ul sãu şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţã a statelor europene care, în veacul al 19-lea a fãcut tot posibilul spre a înãbuşi mişcãrile de eliberare a popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare? Nu este oare vrednic de mirare faptul cã acea Sfântã Alianţã, la fel ca şi Uniunea Europeanã de astãzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci? Ba chiar, pentru cei care nu vor sã închidã ochii şi vãd lucrurile în profunzime, este limpede cã noile structuri impuse de Uniunea Europeanã prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe.

Aceasta înseamnã cã Biserica Ortodoxã va înceta a mai fi consideratã drept religie oficialã a statului, învãţãmîntul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit sã nu efectueze serviciul militar, ci sã facã stagiu social, adicã sã ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical care a unit dintotdeauna neamul nostru cu Biserica, hrãnindu-l cu sevã de viaţã dãtãtoare, îndeosebi în perioadele foarte critice. Aceasta, desigur, satisface Europa catolicã şi protestantã care face tot ce poate pentru a umili popoarele ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezmembra şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, servesc acestor planuri, aşteaptã sã vadã împotrivirea noastrã la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronicã. Dacã nu ne vom opune cu hotãrîre, vor înainta încet-încet cãtre deplina noastrã “europenizare”, adicã deplina îngrãdire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii elene. Este caracteristic faptul cã eterodocsii (neortodocsii-n.n.) din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisã (vizibil) şi apartenenţa religioasã.

Sã ajungem acum la numãrul 666. Acest numãr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui antihrist, aşa dupã cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însã la fel cu alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referã la limite de timp sau la numãrul membrilor Împãrãţiei lui Dumnezeu. Numãrul 666 are legãturã directã (este unit) cu persoana lui antihrist, de aceea si utilizarea lui are un alt fel de însemnãtate în constiinta credinciosilor crestini. Faptul cã este simbol şi nu însuşi antihrist nu-i diminueazã importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrãdi pe creştini. Dacã nu este folosit cu aceste intenţii, de pildã la numerotarea clãdirilor unei strãzi foarte lungi, ori a paginilor unei cãrţi, este un numãr ca oricare altul şi de aceea nu creeazã probleme. Dacã este întrebuinţat însã cu intenţie, asa cum se vede în cazul Bar Code, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie sã fie condamnat de cãtre orice crestin conştient. Întrebarea de ce se insistã pe numãrul 666 şi nu pe un alt numãr dacã, aşa cum spun cei care îl folosesc, nu existã nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, sã ne impunã numãrul 666, îndeosebi pe acte cu desãvîrşire personale pe care le purtãm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.

Zic unii fraţi cã numãrul 666 de pe buletin sau cã posibila marcare pe mânã sau pe frunte nu ne pot priva de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevãrat, nu ne pot priva când ni se impun cu forţa, adicã atunci când ne leagã şi ne marcheazã, ori dacã lipesc pe noi forţat cartele electronice. Când însã le primim cu voia noastrã, atunci desigur cã harul lui Dumnezeu se va îndepãrta de la noi, deoarece nu L-am mãrturisit pe Hristos si deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţã, ori din împuţinarea sufleteascã, am primit simbolul lui antihrist. Cei care spun mulţimilor cã “nu conteazã numãrul 666, luaţi buletinele electronice”, nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumã. Nu-şi pun problema cã poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor. Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerãm cã înjosesc persoana umanã.

Cum sã purtãm un act în care vor fi înscrise o multime de informatii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi strãinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, sã le modifice în defavoarea noastrã? Nu le primim nici datoritã faptului cã, avînd numãrul 666, le considerãm ca o lepãdare de Hristos. Nimãnui nu-i este îngãduit sã-şi punã în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de opiniile unor cuvioşi Pãrinţi contemporani care au scris asupra acestei teme. Fericitul pãrinte Paisie scria în 1988: “Iarãşi, din pãcate, câţiva ştiutori îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca sã nu se supere.  Nu conteazã, nu este nimic, ajunge doar sã credeţi lãuntric!  În timp ce îl vedem pe Apostolul Petru cã s-a lepãdat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepãdare. Aceştia se leapãdã de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost datã la botez:  Pecetea darului Sfântului Duh, prin primirea pecetei lui antihrist şi mai zic cã Îl au în ei pe Hristos!”

Pe aceastã temã a fost categoric şi fericitul pãrinte Epifanie Teodoropol: “Dacã, aşadar, cu adevãrat noile buletine poartã numãrul 666, dacã acest numãr va fi folosit dinadins, ca având legãturã cu antihrist, este de neconceput sã purtãm asupra noastrã simbolul sãu. Însã chiar şi dacã acest numãr nu este pus intenţionat, adicã drept simbol al lui antihrist, ci ca un simplu numãr între multe altele, pentru cã aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipotezã, deoarece nu existã nici un indiciu pentru aceasta – aceste buletine de identitate care ne provoacã sensibilitatea religioasã prin folosirea unui numãr dubios sunt cu totul de neacceptat. NU LE VOM PRIMI”.

De asemenea, sunt vrednic de însemnat şi cele spuse de pãrintele Eusebios Vittis: “Sã ştim noi înşine, şi sã spunem şi altora cã, de scrie cineva numele lui antihrist pe pecete, sau numãrul sãu, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa:  cel ce are semnul, adicã NUMELE fiarei sau NUMÃRUL NUMELUI fiarei  (Apoc.13:17). Prin urmare nu existã diferenţã între nume şi numãr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic cã numãrul 666 nu este nimic, este doar un simplu numãr. Ei bine, la fel se întîmplã şi cu 666, asa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest numãr blestemat se leapãdã de Hristos, adicã iese de sub stãpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însãşi Scriptura. Cã acum unii vor sã-şi închipuie cã Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scripturã, nu de dânşii. Hristos s-a dãruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim şi pe nimeni altul. Pentru noi orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Sã punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de mãriţi ar fi ei?”

Dupã cum am fost înştiintat, ministrul de externe (al Greciei-n.n.), la o conferinţã de presã televizatã, a spus cã nu crede în existenta diavolului. Este dreptul sãu de a crede ori a nu crede. Noi însã, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem cã existã diavol, aşa cum învaţã Sfânta Evanghelie şi îi cerem domnului ministru sã ne respecte aceastã credinţã.Însã nu existã numai diavolul, existã şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incert pericolul de a apãrea şi pe viitor astfel de oameni, gãsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi? Mare parte a poporului nostru este profund neliniştitã de aceastã temã. Personal cred cã aceastã nelinişte a poporului nostru trebuie sã ne îngrijoreze. Dupã pãrerea noastrã, prin aceastã nelinişte se exprimã conştiinta Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alãturã poporului. De la conducãtorii nostri aşteptãm sã ne apere libertãţile, demnitatea persoanei şi sã respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu sã ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevãrat democratic.

Oricum ar fi lucrurile, noi, cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când dupã adevãratul Dumnezeu şi când dupã Baal, asa cum a fãcut vechiul Israel.  Considerãm cã pentru toţi ortodocşii crestini este o ocazie de a-L mãrturisi pe Hristos, oricât i-ar costa şi cã astfel şi în zilele noastre va strãluci iarãşi convingerea eroicã şi martiricã a ortodocşilor. Cred cã Bunul Dumnezeu, Care îngãduie sã trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare, în dulci şi mântuitoare.

Arhimandrit Gheorghios Kapsanis, EgumenManastirea Dionisiu din  Sf.Munte Athos

(Sfântul Munte, 12/25 iulie 1997;  “En Sinidisei”, august 1997, p. 13) | desprevremuriledinurma.ro

Sursa: pelerinortodox.com

Cititi va rog si alte subiecte interesante despre implanturi la categoria: Cipuri.

Frumusetile Romaniei- Filmari aeriene

Urmariti va rog si:

Lepadarea prin Masonerie sau Ecumenism

Articol publicat la sugestia cititorului Radu Iacoboaie, 02 August 2014.

LEPĂDAREA PRIN MASONERIE SAU ECUMENISM

Cu multa durere in suflet, dar satul de tacerea, lasitatea, frica celor ce de mult trebuiau sa spuna cu voce tare aceste lucruri, scriu aceste cuvinte de o maxima importanta in vederea mantuirii fiecarui om in parte si mai ales al clerului ortodox chiar de pretutindeni.

ss-daniel-cu-rabinul

Astazi, mai mult ca oricand, observam niste evenimente in masa ce au loc la nivel mondial, evenimente care daca nu ar duce la lepadarea crestinului de Dumnezeu ar fi mai usor de inteles nepasarea (frica, cel mai des) celor ce sunt in masura de a lua atitudine, insa din pacate ele duc la lepadare, la drumul cel mai scurt si sigur spre iad. Dintre aceste evenimente le mentionez in special pe cele mai grave si des intalnite astazi si anume ecumenismul si monstruoasa masonerie. A fi ecumenist sau mason, de cele mai multe ori sunt impreuna, inseamna in mod clar si fara alte interpretari naive a fi lepadat de Dumnezeu, lepadat de insasi taina Sfantului Botez primit la nastere, “nebotezati” dupa cum ii numea marele marturisitor parintele Ioanichie Balan. In sprijinul la cele spuse as vrea sa reamintesc ca ecumenismul a fost numit “panerezia acestui veac” de catre parintele Dumitru Stăniloaie iar masoneria a fost blestemata cu blestemul anatemei de mai multe sinoade inclusiv de cel al Romaniei in 1937.

Acum as vrea sa nuantez un pic efectele acestor lepadari prin ecumenism si masonerie mai ales in randul clericilor deoarece, din pacate, cei ce s-au lepadat deja prin cele spuse, raman in functiile in care erau, de parca totul ar fi bine, insa aici e marea durere, ca ei (clericii) s-au lepadat deja, e problema lor, dar ramanand in statutul de diacon, preot, episcop, patriarh…in fata oamenilor, nu si a lui Dumnezeu, ii duc si pe ceilalti pe drumul pierzarii, caci sa fie clar pentru toata lumea: un ecumenist sau mason cleric fiind nu mai are lucrare harica, in potir raman paine si vin, nu mai are valabilitate in fata lui Dumnezeu nimic din ce savarseste ca si cleric! A nu se uita aici canonul “ca o taina sa fie valida in fata lui Dumnezeu trebuie sa indeplineasca toate conditiile”, deci aviz celor naivi, lasi, care isi ascund necredinta dupa expresia “petru credinta omului Dumnezeu va lucra…” nu este asa, la clericul lepadat lucrare harica nu mai gasesti pentru nici o credinta. Am auzit intamplari minunate, de pilda, inseland, niste oameni au adus un lemn vechi pretinzand ca este din lemnul Sfintei Cruci a Mantuitorului si nu mica le-a fost mirarea ca la acel lemn chiar se faceau minuni, in astfel de intamplari e valid cuvantul “pentru credinta omului…”, insa cand e vorba de lepadare, lucrurile stau cu totul altfel iar lucrare harica nu mai gasesti. De asemenea cu un cleric lepadat nu iti este permis sa slujesti nici un fel de Sfanta Taina, fiind coliturghisitor, te faci partas de pacatul lui, la fel si locasurile, in care slujesc acesti lepadati, se spurca, fiind ele chiar locasuri de cult, frecventarea lor nefiind de folos nimanui.

Realitatea este trista,de aceea trebuie multa trezvie, multa atentie si cercetare inainte de a ne pune nadejdea in cineva, sa fim atenti ca nu cumva sa fie ecumenist sau mason altfel ne va fi spre pierzare orice fel de contact cu acea persoana. Dupa cum elegant si plin de intensitate zicea si parintele Iustin Parvu “și neștiinta poate duce la lepădare…”, asa ca multa atentie si mereu cu Sfintele Canoane ca unitate de masura. Stiu si inteleg ca e greu, insa mantuirea sufletului va compensa orice nevointa dusa aici pe pamant. Insa pentru aceasta mantuire este nevoie ca fiecare in parte, nu numai clericii, sa ne revizuim viata dupa randuiala lui Dumnezeu, dupa Sfintele Canoane care nu sunt nici invechite nici depasite ci normative pentru mantuire.
Sunt multe de adaugat, insa ma opresc aici.

Cu sufletul trist dar cu nadejdea mantuirii, semnez, parintele Cristian

Întreruperea comuniunii din motive de credinta este stabilita de Canonul 15 de la Sinodul I-II din anul 861: “cei ce pentru oarecare eres osândit de Sfintele Soboare, sau de Sfintii Parinti se despart de împartasirea cea catre întâiul statator al lor care predica eresul în public si cu capul descoperit îl învata în Biserica, unii ca acestia din pricina îngradirii de sine de împartasirea cu numitul episcop înainte de cercetarea Sinodiceasca, nu numai ca nu sunt supusi certarii canonice, ci si de cinstea cea cuvenita dreptslavitorilor se vor învrednici, caci n-au osândit episcopi, ci mincinosi-episcopi si mincinosi-învatatori; si n-au rupt unitatea Bisericii prin schisma, ci s-au silit [astfel] a izbavi Biserica de schisme si dezbinari.” (vezi Pidalion).

Doamne ajută!

Cititi va rog si alte lucruri interesante la rubrica: Comentarii de la cititori.

Cum gandesc evreii/jidanii – Comentriu de la un cititor care se autopronunta ca fiind evreu.

„…nu mai trebuie sa sariti gardul spitalului ,am lasat poarta deschins…sunteti bineveniti!….apropos de asa zisi evrei khazari…daca au fost…stim cu siguranta ca intre sec xl -xlll nu mai exista dovezi despre ei….ei se regasesc in marele imperiu rus….restul este minciuna…avem pastille colorate si hainute cu fireturi albe care se leaga la spate….poporul evreu va exista mereu pe cand voi veti putrezi sub pamant mancati de viermi si oftica….avem pastille….in caz ca va doare capul…”

comentariu postat la articolul: Jidani adunati in oras care scandeaza lozinci criminale impotriva Palestinei si copiilor palestinieni!

Acest cetatean ori este evreu care-i uraste pe toti non-evreii si merge dupa legile Talmudului, considerand ca nu sunt oameni cei care nu sunt evrei, ci doar bestii,

ori este jidan(khazar), cu alte cuvinte un hot de identitati, un om care se da drept evreu, dar de fapt face parte din triuburile khazare. Cei mai celebri khazari fiind familia Rotshchild, care i-a si ajutat pe khazari sa puna mana pe Palestina.

Pentru a intelege mai bine cine sunt khazarii cititi aici:  Inselatoria Secolului – Diferenţa dintre „evreu“ şi „jidan“, iar despre masacrul provocat de jidani in Palestina cititi la categoria Palestina.

2 August Sfintii zilei de astazi

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea aducerii moastelor Sfântului întâiului Mucenic si Arhidiacon Stefan.

Istorisirea acestei aduceri a moastelor Sfântului Arhidiacon Stefan este aceasta:

Sfantul StefanTrecând multa vreme dupa mucenicia ce a luat sfântul pentru Hristos, si fiind împarat întâiul între împaratii crestinesti, Sfântul Constantin, daca s-a umplut toata lumea de liniste si de pace, s-a aratat comoara cea scumpa a moastelor întâiului mucenic. Caci un om oarecare din satul unde erau ascunse în pamânt moastele întâiului mucenic, batrân la vârsta si cu vrednicia preot, si cucernic cu viata, anume Luchian, a vazut vedenie, în care i se arata de trei ori întâiul mucenic. Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care, umplându-se de bucurie si mergând la locul acela cu clerul cetatii, si sapând, au aflat racla în care erau sfintele moaste. Si îndata s-a facut cutremur si a iesit buna mireasma, care a umplut pe cei ce erau acolo; iar glasuri de îngeri ziceau: „Slava întru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamânt pace întru oameni bunavoire”.

Îndata patriarhul Ierusalimului cu alti doi episcopi si cu clerul si cu tot poporul, închinându-se sfintelor moaste, le-au asezat în sfântul Sion, cu lumini si cu cântari si tamâieri, si cu cinstea ce se cadea. Dupa aceea s-a zidit sfântului o biserica în aceeasi cetate de un oarecare Alexandru, boier de sfat, care rugând foarte mult pe arhiereu a luat moastele sfântului si le-a pus acolo cu toata cinstea. Dar înca nu trecusera cinci ani dupa mutarea aceea, si îmbolnavindu-se boierul acela spre moarte, si-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu al sfântului, si punându-l lânga acela, când a raposat a fost pus în el.

Dupa aceea, peste opt ani dupa moartea lui Alexandru, fiind împarat crestinilor sfântul si marele Constantin, si patriarh Constantinopolei Mitrofan, femeia lui Alexandru, cu numele Iuliana, fiind îndemnata de multi ca sa se marite iarasi, din pricina averii si frumusetii ei, ca sa nu ajunga sa faca una ca aceasta, s-a gândit sa ia trupul barbatului ei si sa se duca în patria ei si la tatal sau la Constantinopol. Dar, fiind cuprinsa de oarecare pronie dumnezeiasca a lasat sicriul barbatului ei si, varsând multe lacrimi, a luat racla sfântului. Si punând racla cu sfintele moaste pe un pat si încarcându-l pe un asin, si-a facut calea ei. Si toata noaptea se auzeau cântari dumnezeiesti de îngeri si locul acela se umplea de bun miros, ca si cum s-ar fi fost varsat mult mir, iar duhurile cele viclene plângând, strigau: „Vai noua, ca Stefan trece prin mijlocul nostru, chinuindu-ne”.

De aceea, sosind la Ascalona, cetatea de lânga mare, si aflând corabie si tocmind-o cu 50 de galbeni de aur, au pornit la drum. Însa este cu neputinta a scrie si a povesti pe scurt câte minuni si semne s-au facut în acea calatorie.

Iar daca au sosit la cetatea împarateasca, si a auzit împaratul aceasta, si cele despre femeia lui Alexandru, au adus-o înaintea împaratului si a spus cu amanuntul toate. Atunci si iubitorul de Ortodoxie împarat, auzind acestea si umplându-se de bucurie si de veselie, a poruncit arhiereului sa iasa înainte cu tot clerul si cu poporul si sa aduca cu toata cinstea si evlavia pe sfântul la palatul împaratesc.

Din minunile ce s-au facut atunci vom spune una: Au tras catârii carul în care era racla cu sfintele moaste, pâna ce au sosit la locul ce se cheama Constandiane, unde s-au oprit. Iar unul dintre catâri grai cu glas omenesc: „Pentru ce ne bateti? Ca aici trebuie sa fie asezat sfântul”. Aceste graiuri daca le-au auzit arhiereul, si toata adunarea poporului, au dat lauda lui Dumnezeu cu mare glas. Înca si binecredinciosul împarat auzind acestea, s-a minunat si îndata a zidit o sfânta biserica întâiului mucenic în locul acela, întru slava si lauda Domnului nostru Iisus Hristos si a Sfântului Sau Arhidiacon Stefan.

Alte icoane de-ale sfântului întâi-mucenic si arhidiacon Stefan.

Tot în aceasta zi, pomenirea aflarii moastelor Sfintilor Mucenici Maxim, Dada si Chindilian de la Durostorul.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Maximian, în orasul Rodostol în latura a doua a Misiei. Deci stând ei înaintea ipatului Tarchinie, si nevrând sa jertfeasca idolilor, au fost batuti; si fiind adusi la locul ce se numeste Ozovia, li s-au taiat capetele, în ziua de 13 aprilie. Si multi ani fiind nestiuti, s-au descoperit prin înger cinstitele lor moaste, în ziua de 2 august. Iar acum moastele se afla în locasul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie.

Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii dumnezeiestii biserici a Sfântului Maritului Apostol si Evanghelist Ioan, cuvântatorul de Dumnezeu, aproape de sfânta biserica cea mare, la Constantinopol.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Tot în aceasta zi, pomenirea binecredinciosului împarat Iustinian, în biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august02.htm