22 August Sfintii zilei de astazi

În aceasta luna, în ziua a douazeci si doua, pomenirea Sfântului Mucenic Agatonic si a celor împreuna cu dânsul: Zotic, Zinon, Teoprepie, Achindin si Severian.

AgatonicMucenicul lui Hristos Agatonic a trait în zilele împaratului Maximian (284-305), si era dintr-o familie buna si cunoscuta, cea a Hypasienilor.

Un orecare comis, anume Evtolmie, a fost trimis în Nicomidia de împaratul, ca sa omoare pe crestini. Si mergând cu o corabie, a sosit la limanul Carpin, si acolo aflând pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, care marturiseau pe Hristos, i-a osândit la moarte prin cruce.

Dupa aceea întorcându-se la Nicomidia, si aflând ca cel ce era principe a crezut printr-un oarecare Agatonic, care întorcea pe pagâni de la închinarea la idoli, si-i aducea la Hristos, a trimis si i-a prins pe amândoi. Pe Sfântul Agatonic l-a batut rau, iar pe principe l-a adus în Tracia unde se afla împaratul, ca sa dea seama la dânsul. Si ajungând la satul Patamo, a omorât pe Sfântul Zinon, pe Teoprepie si pe Achindin (icoana sfântului Achindin), cu cumplite chinuri, caci nu puteau sa mai umble din pricina ranilor.

Dupa aceea apropiindu-se la Calcedon, a omorât cu sabia si pe Sfântul Severian care propovaduia cu îndrazneala pe Hristos.

Iar la Bizant, stând înaintea lui, Agatonic cu cei ce erau împreuna cu dânsul legati si cu printul, si scotându-l afara din cetate, l-a chinuit rau. Sosind la Silivria (Selimbria) la locul ce-l zis Amus, unde era Maximian, li s-au taiat capetele lui Agatonic împreuna si printului si celorlalti crestini, câti adusese comitul din Nicomidia. Si asa au luat cununa muceniciei.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Antusa si a Sfintitului Mucenic Atanasie episcopul care a botezat-o pe dânsa, si pe Mucenicii Harisim si Neofit, slugile ei.

Sfântul sfintitul mucenic Atanasie, episcop al orasului Tars din Cilicia, care a botezat-o pe monahia Antusa, s-a savârsit prin sabie sub împaratul Aurelian (270-275).

Iar aceasta mucenita Antusa a trait în zilele împaratului Valerian din cetatea Seleucia, si era fiica lui Antonie si Mariei, care erau foarte bogati si slujeau idolilor. Deci crezând ea în taina si dorind sa ia botezul lui Hristos, si sa vada pe episcopul Atanasie care propovaduia Cuvântul lui Dumnezeu în Tarsul Ciliciei, a convins pe maica-sa de i-a dat o pereche de catâri, zicând ca se duce la doica ei; si luând cu sine doi fameni robi, pe Harisim si pe Neofit, s-a dus. În vremea când mergea ea pe cale s-a facut o minune înfricosatoare. Caci atunci episcopul Atanasie fiind ridicat de îngeri a stat de fata înaintea ei si daca l-a vazut si a aflat cine este, l-a rugat, cazându-i la picioare, ca sa o savârseasca cu dumnezeiescul Botez. Dar nefiind apa, a facut episcopul rugaciune, si îndata a iesit de jos o fântâna, si s-au aratat doi îngeri în chip de slujitori, dând doua vesminte albe sfintei; deci se boteza ea si cele doua slugi ce erau cu dânsa, si dându-si haina ei cea scumpa si grea de aur tesuta episcopului, l-a rugat sa o dea la saraci. Iar ea, îmbracându-se cu haina mai smerita si mai proasta, s-a dus la doica ei, care nu a primit-o, înfruntând-o pentru hainele cele proaste cu care era îmbracata si pentru credinta în Hristos.

Deci întorcându-se la maica-sa si aflând-o mâhnita ca fiica ei se botezase în Hristos, iesind pe ascuns, s-a dus la episcopul Atanasie, si a luat cinul calugaresc si se îmbraca în haine de par, si asa ridicând Crucea Domnului, s-a dus în pustie. Si locuind douazeci si trei de ani cu fiarele, si luând hrana de la ele prin dumnezeiasca pronie, si suferind multe bântuieli de la demoni, si-a dat sufletul cu pace la Dumnezeu, pe piatra unde era obisnuita a dormi.

Iar pe episcopul Atanasie prinzându-l închinatorii la idoli, l-au dus la Valerian împaratul si dându-i strânsoare cu multe chinuri i s-a taiat capul. Asemenea si ceilalti doi sfinti fameni mai sus zisi, Harisim si Neofit, fiind oameni mai de cinste ai fercitei Antusei, si fiind botezati împreuna cu dânsa de episcopul Atanasie, despartindu-se stapâna-sa de ei si savârsindu-se si episcopul ca mucenic, ei s-au dus la Valerian, si numindu-se ca sunt crestini, au fost trimisi în fiare la ducele Apelian. Si marturisind înaintea lui pe Hristos Dumnezeu adevarat, au fost chinuiti si apoi li s-au taiat capetele.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Irineu, Or si Oropsis.

Fericitul Irineu era diacon al Bisericii si propovaduia în priveliste pe Hristos ca este Dumnezeu adevarat. Pentru care fiind prins de elini si dus la domnitor, îndata cu Or împreuna si cu Oropsie, au fost aruncati în foc; si ploaie îndata pogorându-se au iesit din foc nevatamati, apoi au fost dati la fiare si spânzurându-i de un lemn, i-au strujit cumplit; si din toate acestea ramânând nevatamati li s-au taiat capetele cu sabia.

Tot în aceasta zi, pomenirea si praznuirea Preasfintei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu la Pirso, din Elada.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august22.htm

Reclame

Povestea Titanicului o minciuna mondiala marca Illuminati? Imagini video autentice de pe Titanic

Nu stiu daca Titanicul a fost scufundat intentionat ,dar cu siguranta sunt foarte multe semne de intrebare legate de tragedia din 1912.

Urmariti va rog si alte subiecte interesante la categoriile: MANIPULARE si Noua Ordine Mondiala

Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor.

Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor. Felul în care americanii îşi încolţesc, prin alianţe şi contracte, principalii competitori pentru titlul de cea mai mare putere economică.

energie

Nebuloasa unei lumi non-polare

„Per total, aceste puteri trebuie să facă faţă, atât presiunilor superioare (organizaţii regionale şi globale), cât şi inferioare (miliţii, ONG-uri, corporaţii multinaţionale). Puterea se află peste tot şi nicăieri, ţinută în mai multe mâini şi în mai multe locuri.

Pe lângă cele şase mari puteri, există şi numeroase puteri regionale. În America Latină, este cazul Braziliei, al Argentinei, într-o oarecare măsură, al Chile, Mexic şi Venezuela. În Africa este cazul Nigeriei, Africii de Sud şi al Egiptului. În Orientul Mijlociu se regăsesc Iran, Israel şi Arabia Saudită. Pakistan, în Asia de Sud-Est, Australia, Indonezia şi Coreea de Sud, în Asia estică şi Pacificul de Vest.

Numeroase organizaţii internaţionale aparţin acestei liste de forţe: FMI, Banca Mondială, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Naţiunile Unite, dar şi organizaţii regionale precum Uniunea Africană, Liga Arabă, ASEAN, UE, ALBA etc. ca să nu mai vorbim de cluburi precum OPEC-ul.

Anumite state care fac parte din alte naţiuni ar trebui incluse, precum California ori provincia Uttar Pradesh, cel mai populat stat al Indiei, dar şi oraşe precum New York ori Shanghai.

Trebuie menţionate şi companii multinaţionale, inclusiv firme de energie ori finanţe, dar şi fluxuri mass-media globale, precum Al Jazeera, BBC şi CNN, precum şi miliţii ca Hezbollah, armata Mahdi ori cea Talibană. Partidele politice trebuie luate în calcul, precum şi instituţii religioase şi mişcări, organizaţii teroriste, carteluri de droguri, ONG-uri şi fundaţii. Listele sunt nelimitate.

Statele Unite rămân, totuşi, cea mai mare concentrare de putere. Cheltuielile militare anuale ale americanilor sunt estimate la peste 500 de miliarde de dolari. Putem considera chiar 700 de miliarde, dacă luăm în calcul costurile operaţiunilor în desfăşurare, atât în Irak, cât şi în Afganistan. Cu un PIB estimat la 14 mii de miliarde de dolari, americanii sunt clar clasaţi pe primul loc în economia mondială.

Lupta pentru energie a fost tema principală pentru Dick Cheney. El a condus această luptă, în confruntare directă cu Rusia şi China. De atunci, această politică a fost continuată de Barack Obama.

Conform lui Cheney, cererea de energie creşte într-un ritm mai rapid decât oferta, ducând, în mod evident, la un deficit. Astfel, menţinerea poziţiei dominante a Statelor Unite depinde, în primul rând, de controlul asupra rezervelor de petrol şi gaz rămase. Mai mult, americanii au stabilit ca principal scop independenţa energetică. Acesta a fost punctul principal al politicilor dezvoltate de Dick Cheney, după discuţii ample cu giganţii energiei, în mai 2001. Această independenţă necesită o diversificare a resurselor: petrol exploatat la nivel local, gaz şi cărbune din resurse domestice, hidroenergie şi energie nucleară. Un alt mod de a o atinge este întărirea comerţului cu ţări prietene din emisfera Vestică, precum Brazilia, Canada şi Mexic.

Cel de-al doilea obiectiv este controlul fluxului de petrol dinspre Golful Persic. Acesta a fost motivul principal pentru lansarea acţiunii Desert Storm, în anul 1991, urmată de invazia Iraqului, din 2003.

Planul lui Cheney s-a axat pe controlul căilor navigabile: Strâmtoarea Ormuz (traversată de 35% din comerţul, la nivel mondial, de petrol) ori Strâmtoarea Malacca.

SUA au încercat să reducă influența Rusiei

În urma implementării acestor idealuri geopolitice tradiţionale, SUA şi-au întărit prezenţa navală în Pacificul asiatic şi au intrat într-o reţea de alianţe militare cu Japonia, India şi Australia, păstrând intenţia de a stăvili China.

Washingtonul a privit mereu Rusia ca pe un competitor geopolitic. SUA au profitat de orice ocazie au avut pentru a reduce puterea şi influenţa Moscovei. Printre cele mai mari temeri ale americanilor a fost dependenţa crescândă a Europei Occidentale faţă de gazul rusesc. Washingtonul a presat europenii să sape în bazinul Mării Caspice, construind noi conducte prin Georgia şi Turcia. Planul a fost ca, prin construirea acelei conducte, să se ocolească Rusia, cu ajutorul Azerbaijanului, Kazakhstanului şi Turkmenistanului, evitând folosirea conductelor Gazpromului. Astfel, a luat naştere planul Nabucco.
În discursul său despre Starea Naţiunii în 2012, Preşedintele Barack Obama a declarat cu mândrie:
„În ultimii trei ani am deschis milioane de noi zone de exploatare a petrolului şi a gazului. Iar astăzi, îndemn administraţia mea să deschidă spre exploatare peste 75% din resursele noastre externe de petrol şi gaz. Acum, chiar acum, producţia americană de petrol este la cel mai înalt nivel din ultimii opt ani. Chiar aşa, opt ani. Ba mai mult, anul trecut ne-am bazat considerabil mai puţin pe petrolul străin, decât oricând în ultimii 16 ani”.

Pentru a spori independenţa energetică a ţării sale, Barack Obama a devenit, brusc, un autarhist naţionalist. El a încurajat exploatarea petrolului şi gazului în emisfera vestică, indiferent de riscurile ecologice pe care le prezintă săpăturile în zone sensibile, precum coasta Alaskăi sau a Golfului Mexic şi indiferent de tehnicile folosite, precum fracturarea hidraulică.

Control american asupra rutelor

În martie 2011, Washingtonul a sporit importurile din Brazilia, pentru a slăbi dependenţa sa faţă de petrolul din Orientul Mijlociu. Astfel, a continuat să asigure controlul american asupra rutelor care se întind de la Strâmtoarea Ormuz, până la Marea Chinei de Sud şi a construit o reţea de alianţe în jurul Chinei (o putere în plină ascensiune), sub forma unui arc ce se întinde de la Japonia, spre Corea de Sud, Australia, Vietnam şi Filipine, apoi India, în Sud-Vest. Peste toate aceste acţiuni, vine un acord cu Australia de a construi facilităţi militare în Darwin, în nordul coastei continentului, în apropierea Mării Chinei de Sud.

Washingtonul încearcă să includă India într-o coaliţie a ţărilor din zonă, ostile Chinei, pentru a smulge New Dehli din braţele BRICS, o strategie de încercuire a Chinei, ce reprezintă o preocupare serioasă pentru Beijing.

Studiile au arătat o distribuire a rezervelor globale se gaz natural. Rusia este pe primul loc, cu 18 de trilioane de metri cubi în Siberia. Pe al doilea loc se află zona arabă, inclusiv depozitul din Ghawar, cu 12 trilioane de metri cubi. Al treilea loc aparţine zonei mediteraneene, cu 9,8 trilioane de metri cubi de gaz, la care se adaugă peste 700 de miliarde de litri de gaz lichid şi peste 200 de miliarde de litri de petrol.

Referitor la zona mediterană, principalul se află în Siria. Depozitul descoperit la Qara poate ajunge până la 400.000 de metri cubi pe zi, făcând Siria al patrulea cel mai mare producător din regiune, după Iran, Irak şi Qatar.

Sursa: facebook/antimasonic

Urmariti va rog si alte subiecte interesante la categoria: USA

Caricatura sugestiva despre situatia din Gaza

obama caricatura

Obama: Da.. Putem

Netanyahu: Da.. Putem sa ucidem

ONU: Da.. Poate sa ucida copii si femeile din scolile Unrwa(scoli din Gaza) si noi trebuie sa invinovatim victimele.

Vizionati va rog si alte imagini sugestive in categoria: Poze Sugestive.

Romania, cal de bataie intr-un eventual conflict NATO – Rusia

Militarii profesioniști AVERTIZEAZĂ:

România va fi un simplu poligon experimental de trageri

nato-rusia

In timp ce politicienii fac exercitii de imagine, plimbandu-se cu barca peste balti de 1/2 metru adancime evitand sa isi ude pedichiura, mintind cetatenii dupa un vechi obicei politicianist mioritic cum ca vor face si diguri vreodata – adica in viitorul extrem de indepartat, mai exact niciodata, la granitele de est ale Romaniei se prefigureaza un conflict armat iminent intre NATO si Rusia. Si unde Romania va fi un simplu poligon de incercare! Conflictul este deja in desfasurare, acum fiind doar in etapa locala, fiind evident pt. orice militar (profesionist, nu de salon) ca pe teritoriul ucrainean se confrunta deja fortele speciale ale NATO care instruiesc din mers pe cele ucrainene, cu cele rusesti – rutinate in ceea ce exercita din plin la granitele de est ale Romaniei, relateaza trezirealarealitate.ro!

Lasand la o parte teatralismele si ignoranta actorilor scenei politice romanesti asupra situatiei la granitele de est ale Romaniei care indica pericol real de razboi, nu doar intre Ucraina si Rusia, ci intre NATO si Rusia, pozitia Rusiei ofera suficiente detalii ca de aceasta data colosul rasaritean nu mai este dispus sa joace doar la nivel declarativ in relatiile cu NATO. Dupa ani de tatonare a NATO, Federatia Rusa a ajuns la un moment cand este cu adevarat capabila sa isi testeze niste rachete Iskander si niste avioane Suhoi, in spatiul aerian al NATO. Nu pe orice teritoriu al NATO, ci conform intereselor strategice ale Federatiei Ruse, combinate cu capabilitatile sale militare. Cum totul este legat de de conflictul cu Ucraina, devine evident ca interesele strategice ale Rusiei nu vor avea ca tinta state NATO din vecinatatea Norvegiei, ci ale Ucrainei. Din punct de vedere al capabilitatilor militare ale Rusiei, este tot evident ca federatia va avea ca tinta un stat sau mai multe state NATO din vecinatatea Ucrainei, care din punct de vedere al resurselor militare proprii, nu reprezinta o opozitie armata semnificativa pt. Rusia. Insumand interesele legate de interesele strategice ale Rusiei si punctele slabe ale NATO de la granitele sale, se intrevede cu usurinta ipoteza conform careia tatonarilemilitare ale Rusiei contra NATO, nu pot fi efectuate decat pe teritoriul a 2 state: Romania si Bulgaria. Care practic, sunt cele mai slabe state din punct de vedere militar apartinand NATO de la granita de est a aliantei. Ar mai fi Ungaria, dar aceasta are un scut in fata Rusiei si care este Ucraina de Vest. Pe de alta parte, nu este exclus ca in cazul unui conflict NATO-Rusia, Ungaria sa reactioneze ferm si cu rapiditate sub sprijin NATO sau exclusiv european, si sa isi stabileasca propriile granite vestice pe Carpatii Orientali. In mod paradoxal, dar visul Ungariei de a anexa Ardealul se poate indeplini fara mari eforturi. Din punct de vedere militar, in cazul unui conflict NATO-Rusia, este extrem de indicata si suficient de previzibila o contralovitura a NATO si a europenilor, pe directia Budapesta-Cluj-Carpatii Orientali, in timp ce in sudul si estul Romaniei, fortele romane vor fi lasate sa se descurce la sacrificiu cu cele ale colosului rasaritean! Bineinteles ca o astfel de strategie trebuie sa vizeze si stabilirea unui cap de pod al NATO/UE natural in Ucraina de Vest. Insa, intr-o astfel de situatie, NATO/UE trebuie sa ofere ceva in schimb colosului rasaritean, altfel conflictul se va amplifica si niciuna din parti nu are un asemenea interes.

Revenind la situatia strategica din regiune, mai apare un punct slab al NATO, dar forte pt. Rusia: Transnistria. In aceasta ecuatie, Republica Moldova nu reprezinta o forta militara care sa se opuna Rusiei, decat eventual la nivel simbolic. Tinand cont si de divizarea populatiei moldovenesti care ca si in Ucraina, parte se increde in valorile NATO si ale U.E., parte (poate cea mai mare parte) nu se increde in aceste valori, pare destul de probabil ca armata R. Moldova nici sa nu incerce sa opuna o minima rezistenta in fata unei ofensive rusesti. Nu de teama sau din lipsa de moralitate, ci din convingere, asa cum si in Ucraina de Est armata ucraineana s-a alaturat cu batalioanele celei ruse, din simplul motiv ca nu se increde nici in bunastarea U.E. si nici in valorile NATO. Si are dreptul sa creada astfel, din moment ce in 2 state ale NATO si ale U.E. – Romania si Bulgaria,  militarii rezervisti care si-au servit tarile sub umbrela NATO, au fost decimati de statele respective. In sfarsit, tot legat de strategie – dupa o misiune imediata, exista mereu si omisiune urmatoare, altfel nu mai este strategie. Dincolo de axa Moscova-Bucuresti ca foarte posibila tinta a planurilor rusesti de contracarare a NATO, undeva imediat la granita de vest a Romaniei exista si o posibila misiune urmatoare a intereselor rusesti care poate avea ca tinta finala, stabilirea unui cap de pod permanent, in Serbia. Ne aducem aminte cazul Kosovo, cand Serbia a fost redusa la tacere si dezmembrata de U.E. si de NATO. Oricum, dincolo de pozitia politica moderata a oficialilor sarbi din ultimii ani, sarbii si mai ales armata sarba, nu vor uita curand acea agresiune in urma carora le-a fost smuls leganul propriei civilizatii. Cu alte cuvinte, in cazul unui conflict NATO-Rusia, sarbii vor proceda in mod similar populatiei si armatei din Ucraina de Est care practic a fraternizat cu Rusia, situatie previzibila si in cazul populatiei si armatei moldovene. Nu este exclus insa ca astfel de fraternizari sa le regasim si in cazul populatiei si armatei bulgare si care intre noi fie vorba, apreciaza intrarea in NATO si in U.E. ca pe o mare eroare. Ca si in cazul statului roman in ceea ce priveste propria armata, si statul bulgar a comis aceeasi eroare capitala: si-a redus cu 1/2 capacitatea combativa prin decimarea pe cale legislativa, a fortelor armate din rezerva (desfiintarea pensiilor militare, cu consecinte de cele mai multe ori tragice pentru rezervistii din fortele operationale).

Asadar, la orizont se prefigureaza un conflict armat real, intre NATO/U.E. pe de o parte, si Federatia Rusa si aliatii sai, pe de alta parte. Are sanse putine sa fie extins, cel mai probabil acesta va fi localizat la marginea de este a teritoriilor NATO. In prima faza, sub forma de lovituri aeriene (aviatie, rachete) si maritime, apoi se poate extinde si la sol. Nu trebuie sa uitam ca armata rusa actioneaza conform principiului probat in conflictele militare, conform caruia inving precis daca sunt de de minim 7 ori mai multi! Si il respecta si acum! Dar cetatenii romani? Dar parca nu stim! Marginalizati de diverse state europene si fara drept de de libera circulatie in S.U.A., tratati ca niste paria in Europa! Nu si invers!

În ceea ce privește România, ar mai fi o situație!

Dotarea tehnica este cum este! Nici cu marele standard de 24 avioane F-16, nu s-ar face nici pe departe, primavara NATO in Romania. Ar fi ca 24 de fluturasi intre 3500 de lacuste Suhoi. Dar noi avem in dotare oricum, tot sicriele zburatoare MIG 21 (cu sau fara Lancer, tot depasite moral sunt). E real ca au sosit prin Romania si vreo 6 avioane, F-16  – insa au plecat. Si or sa mai vina la intimidare si vreo 6 avioane canadiene F-18. Oricum, si insumate, toate acestevizitatoare reprezinta doar un spectacol in stil Hollywood, intrucat calupta si acum dupa conceptul (de altfel, foarte pragmatic) precum caruia acolo unde nu pune piciorul soldatul,  acela nu e teritoriu cucerit/eliberat/ocupat. Romania are sanse multiple sa devina un poligon experimental de trageri in acest conflict! NATO va sprijini Romania, la capacitate maxima – aerian si logistic. Mai putin sau deloc, cu trupe la sol. Problema este ca tinta strategica a Federatiei Ruse va fi identica cu cea a NATO/UE. Capul de pod al NATO/UE din Ucraina de Vest, necesita un schimb. Acesta pare previzibil si nu poate fi decat un cap de pod al colosului rasaritean in Serbia, ceea ce inseamna invazie terestra cu tranzit si stationare prin estul si sudul Romaniei.Ca urmare a scenariului extrem de previzibil, exista sanse ca dupa 70 de ani, soldatul roman sa fie (din nou), fata in fata cu soldatul rus. Numai ca in 1944, a fost o chestie, pe care istoria romana fie o ascunde, fie o ambaleaza in fals. Armata romana a luptat contra Rusiei, ajungand in Caucaz fara probleme. In ciuda faptelor cu adevarat eroice, armata germana a considerata armata romana, mereu, ca fiind o armata-paria, fapt pt. care a tratat-o ca atare. Cele mai grele misiuni, cele mai grele flancuri, cel mai neprielnic teren. Cat priveste populatia de acasa? Muritori de foame, si cam atat! Pe acest fond a intors armele armata romana, la 23 August 1944. Problema este insa, ca si acum dupa 70 de ani, NATO considera armata romana ca fiind tot o armata-paria, la fel ca Germania pe vremuri si ca U.E. astazi. Dovezi? Armata Romaniei tot cu A.K.M. lupta (exceptiile in ceea ce priveste dotarea cu armament si tehnica performate, sunt ignisifiante). La fel ca si soldatii rusi.Numai ca ultimii, actioneaza conform conceptului probat in conflictele militare, conform caruia inving precis daca sunt de de minim 7 ori mai multi! Si il respecta si acum! Cetatenii romani? Dar parca nu stim! Marginalizati de diverse state europene si fara drept de de libera circulatie in S.U.A. Nu si invers!

Si unde ajungem atunci? Din moment ce concluzia este ca in cazul unui conflict care are sanse maximale sa se extinda teritorial in Romania, totul se va reduce la minim 7 Serghei contra unui Ion – militar roman activ, platit de 3 ori mai prost raportat la volumul de munca decat un politist roman tot activ, dar care nu are sarcini militare. Militarul activ este insa dublat la razboi si de un Gheorghe – militar roman in rezerva. Numai ca Gheorghe – militar in rezerva, un fost ofiter sau subofiter/maistru al armatei romane, a fost un pic asasinat de statul roman, desfiintandu-i pensia militara. Fapt pt. care Gheorghe – militar roman in rezerva, luat la misto de statul roman incluzand politicienii, justitia, C.C.R. si diverse alte institutii, se va baza in sfantul razboi pt. apararea patriei, exact pe deciziile si interventia celor care i-au taiat pensia militara. Adica, Gheorghe va avea asteptarea perfect intemeiata, ca politicienii, justitiarii, C.C.R. si alte institutii ale statului care au facut misto de el, sa il apere pe el in fata Sergheilor, si nu invers! Deci, Ion cel activ va ramane singur in fata a 7 Serghei. Si asta numai daca nu cumva Ion cel activ va ajunge la concluzia omologilor sai din armata ucraineana, moldoveana, bulgara sau sarba! Sau a lui Gheorghe din rezerva, din armata romana!

Mai exact:

“Eu va apar, dar voi politicieni, justitiari, magistrati ai C.C.R., reprezentanti ai statului roman, ce ati facut pentru mine, incat sa meritati sa mor pentru voi?”

Urmariti va rog si: