Izvorul Tamaduirii – praznic inchinat Maicii Domnului

Izvorul Tamaduirii – praznic inchinat Maicii Domnului

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoresteIzvorul Tamaduirii. Este un praznic inchinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mantuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolului.

Potrivit traditiei, Leon cel Mare, cu putin timp inainte de a ajunge imparat, se plimba printr-o padure din apropierea Constantinopolului. Intalneste un batran orb care ii cere sa-i dea apa si sa-l duca in cetate. Leon va cauta in apropiere un izvor, dar nu va gasi.

La un moment dat, a auzit-o pe Maica Domnului spunandu-i: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape! Patrunde, Leone, mai adanc in aceasta padure si luand cu mainile apa tulbure potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati”. Leon va face ascultare si astfel, va gasi un izvor din care ii va da orbului sa bea. Ii va spala fata cu aceasta apa, iar orbul va incepe sa vada.

Dupa ce a ajuns imparat, Leon a construit langa acel izvor o biserica. Mai tarziu, imparatul Justinian (527-565), care suferea de o boala grea, s-a vindecat dupa ce a baut apa din acest izvor. Ca semn de multumire a construit o biserica si mai mare. Aceasta biserica a fost distrusa de turci in anul 1453.

De-a lungul timpului, apa acestui izvor a vindecat multe boli si a tamaduit diferite rani si suferinte.
Izvorul Tamaduirii

Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea unde exista pana astazi izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.

De Izvorul Tamaduirii, se sfintesc apele

Crestinii ortodocsi vin in aceasta zi la biserica pentru a lua parte la slujba de sfintire a apei, cunoscuta si sub numele de Aghiasma Mica.

In vorbirea populara, aghiasmei i se mai spune si aiasma. Cuvantul aiasma vine de la iazma. In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de „aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR cu etimologie necunoscuta.

Se cere o explicatie in legatura cu sensul cuvantului iasma-iazma, de „aratare urata si rea, naluca, vedenie”, contrar sensului originar de „apa sfintita”. Explicatia este urmatoarea.

Dupa ce preotul a sfintit apa, ii stropeste pe credinciosi in timp ce se canta troparul: „Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau”. Astfel, s-a retinut in popor ca scopul urmarit prin aiasma este de a alunga „aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau.

Izvoare tamaduitoare la noi in tara

Manastirea Ghighiu este cunoscuta nu doar prin icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, adusa aici in anul 1958, ci si prin izvorul ei tamaduitor.

La Manastirea Dervent, pe locul unde Sfantul Apostol Andrei a facut o minune, exista un alt izvor cu apa vindecatoare.

Un alt loc in care putem gasi izvor cu apa vindecatoare este Manastirea Horaicioara. Pelerini din toata tara vin la cele trei manastiri sa primeasca apa de la aceste izvoare minunate.

Izvorul Tamaduirii – Traditii si credinte populare

In aceasta zi, in unele zone ale tarii, tinerii adolescenti fac legamantul juvenil. Acest legamant se facea, cu sau fara martori, in casa, in gradini sau in jurul unui copac inflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care faceau juramantul respectiv: pronuntarea cu voce tare a juramantului, schimbul colacului si al altor obiecte cu valoare simbolica, de obicei o oala sau o strachina din lut, insotite intotdeauna de o lumanare aprinsa, imbratisarea frateasca, ospatarea cu alimente rituale si dansul.

Profesorul Ion Ghinoiu mentioneaza ca in unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeasi data, pana la intrarea in joc a fetelor insuratite si baietilor infartatiti. Persoanele legate, veri, varute, surate, frati de cruce etc., se intalneau anual sau, dupa casatorie, la Rusalii. Dupa incheierea solemna a legamantului, copii si apoi oameni maturi isi spuneau pana la moarte surata, vere, fartate, verisoara si se comportau unul fata de altul ca adevarati frati si surori: se sfatuiau in cele mai intime si grele probleme ivite in viata, isi impartaseau tainele, nu se casatoreau cu sora sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau si se aparau reciproc pana la sacrificiul suprem. – Adrian Cocosila

crestinortodox.ro/

Un gând despre &8222;Izvorul Tamaduirii – praznic inchinat Maicii Domnului&8221;

  1. Legat de acest mare praznic al Maicii Domnului:

    ,,Sărbătoarea din prima vineri de după Paşti, numită Izvorul Tămăduirii, datează din secolul al V-lea şi aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Se spune că împăratul bizantin Leon cel Mare (457-474), pe când era tânăr şi nu era încoronat, se plimba printr-o pădure din preajma vechii cetăţi bizantine. Acolo, a întâlnit un bătrân orb, pe care l-a luat cu el şi a discutat mult despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său. După mai multă vreme, bătrânul l-a rugat pe Leon să-i dea să bea apă şi să-l ducă în cetate. Tânărul a căutat în jur un izvor, dar nu a găsit. În acel moment, i s-a arătat Maica Domnului, care i-a spus: „Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape. Pătrunde, Leone, mai adânc în pădure, şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte cu ea setea orbului şi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi“. În acel moment, împăratul a găsit un izvor din care a dat să bea orbului şi l-a spălat pe faţă. Apa l-a vindecat imediat pe orb, iar tânărul Leon a exclamat: „Maica Domnului, eşti aici! Te-am găsit!“.

    Când a ajuns împărat, Leon cel Mare a zidit o biserică închinată Maicii Domnului, pe locul unde se afla acel izvor minunat. Tradiţia arată că, după zidirea lăcaşului de cult, Fecioara Maria s-a arătat oamenilor, promiţându-le că le va vindeca suferinţele fizice. Mii de oameni au alergat la această biserică ce ocrotea izvorul Maicii Domnului şi s-au vindecat de bolile de care sufereau. (…)

    Tradiţia bisericească arată că, după câţiva ani de la zidirea bisericii tămăduirii de către împăratul Justinian cel Mare, un cutremur a zguduit puternic biserica ce ocrotea izvorul cel minunat, de la Constantinopol. Se spune că oamenii din biserică s-au speriat şi au început să se roage Fecioarei Maria să-i salveze. Rugăciunile lor au fost ascultate şi, se spune, au fost salvaţi în mod miraculos: Maica Domnului s-a pogorât atunci şi a ţinut cu mâinile ei pereţii bisericii, pentru a nu se dărâma peste credincioşi. Zecile de credincioşii au ieşit teferi din biserica păzită de Maica Domnului şi au mulţumit Fecioarei pentru gestul ei minunat. Mărturiile tradiţiei arată că apa acestui izvor chiar a înviat un bătrân marinar din Tesalia, care venea la acest izvor, dar a murit pe drum. Rugăciunile celor care îl însoţeau şi apa de la izvor, l-au readus la viaţă pe marinar.”

    sursa: http://ziarullumina.ro/documentar/izvorul-de-minuni-al-maicii-domnului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s