5 Iunie Sfintii zilei de astazi

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului sfinţitului mucenic Dorotei, episcopul Tirului.

DoroteiAcesta a trăit pe vremea lui Liciniu. Iar în zilele lui Diocleţian (284-305) şi Maximilian, din pricina prigoanei ce avea să fie, lăsându-şi casa şi pribegind, s-a dus la Diospoli. Deci dacă au murit aceştia, el s-a dus la Tir şi a călăuzit Biserica, până în zilele călcătorului de lege Iulian. Deci atunci iarăşi s-a dus la Diospoli, însă nici acolo n-a putut să scape de închinătorii de idoli, pentru că fiind prins de către dregătorii lui Iulian şi răbdând multe chinuri şi aflându-se întru adânci bătrâneţi, a luat cununa muceniciei, dându-şi sufletul lui Dumnezeu; şi era el atunci de 170 ani. Şi a lăsat multe scrieri bisericeşti şi istorii elineşti şi latineşti, căci el era foarte ştiutor în amândouă limbile, pentru multa sa nevoinţă şi iscusirea firii sale.

Tot în această zi, pomenirea izbăvirii celei ce cu iubirea de oameni a venit asupra noastră în înfricoşătoarea groază şi nevoie de răpire de către barbari; căci pe dreptate era să fim robiţi de ei, şi să cădem în ucidere de sabie, însă Domnul cel îndurător şi de oameni iubitor, pentru milostivirile milei Sale, în afară de orice nădejde ne-a izbăvit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici: Marchian, Nicandru, Iperehie, Apolon, Leonid, Arie, Gheorghe, Selneniad, Irineu şi Pamvon.

Aceştia pentru Hristos şi pentru credinţa cea întru El, chinuiţi fiind de mai-marele Egiptului cu flămânzirea, cu setea şi cu frigul, lupta muceniciei au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Hristofor cel din Roma, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Conon cel din Roma, care, fiind în mare aruncat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului nou-Mucenic Marcu cel ce din Hios s-a nevoit la anul 1801.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iunie/iunie05.htm

Reclame

Un nou tun marca Ponta: Vanzarea Electrica SA!!!

Radu Moraru a demonstrat, marţi seară – în emisiunea Naşul, cum Guvernul Ponta pregăteşte un tun de miliarde prin vânzarea Electrica SA, compania fiind subevaluată.

stalpi curent

După ce în 2006 Guvernul Tăriceanu a vândut cinci sucursale ale Electrica SA către CEZ (Cehia), ENEL (Italia) şi EON (Germania), compania a rămas cu trei sucursale care deservesc 18 judeţe: Reţeaua Transilvania Nord – 6 judeţe -, Reţeaua Transilvania Sud – 6 judeţe -, Muntenia Nord – 6 judeţe .
Un simplu calcul arată că valoarea liniilor de medie tensiune din fiecare judeţ se ridică la aproximativ 65 de milioane de euro, la care se adaugă TVA. Calcul: pe judeţ există, în medie, aproximativ 3.000 km de reţea electrică de medie tensiune x 10 stâlpi/km = 30.000 stîlpi x 1.500 euro/stâlp = 45 milioane Euro (valoarea stâlpilor) + valoarea conductoarelor electrice = 65 milioane euro + TVA/judeţ.

Pe lângă reţelele de medie tensiune, în fiecare judeţ există, în medie, aproximativ 1.000 km linii de înalta tensiune x 4 stâlpi/km = 4.000 stîlpi x 50.000 euro/stâlp = 200 milioane euro + valoarea conductoarelor electrice = 280 milioane euro + TVA/judeţ.
Pentru reţeaua de joasă tensiune există aproximativ 6.000 km de reţea electrică x 30 stâlpi/km x 1.000 euro/stâlp = 180 milioane euro + valoarea conductoarelor = 250 milioane euro + TVA/judeţ.

În fiecare judeţ există aproximativ 20 de staţii de transformare de 110 KW (medie tensiune), care potrivit calculului valorează 80 de milioane de euro + TVA/judeţ (4 milioane euro/staţie + tva = 80 milioane euro + TVA).

De asemenea, în fiecare judeţ există aproximativ 2.500 de posturi de transformare de medie tensiune/joasă tensiune. Valoarea acestora se ridică la 37,5 milioane euro/judeţ (2.500 posturi de transformare/judeţ x 15.000 euro/post = 37,5 milioane euro + TVA).

Potrivit calculelor de mai sus, compania Electrica SA valorează 12,9 miliarde de euro + TVA, la care se adaugă valoarea sediilor: un total minim de 14 miliarde de euro + TVA.

Guvernul Ponta se pregăteşte să vândă, pe 16 iunie, 51% din acţiunile companiei – care aşa cum am demonstrat mai sus se ridică la suma de 7,2 miliarde euro + TVA -, cu numai 290 milioane de euro, în ciuda faptului că Electrica SA are o valoare enormă şi un profit anual de mai multe miliarde.

Pe lângă faptul că acţiunile scoase la vânzare sunt subevaluate, Electrica SA este o companie strategică care valorează 17,4 miliarde euro. În aceste condiţii, Guvernul României ar trebui să pretindă pentru cele 51% din acţiuni 8,9 miliarde de euro şi nu 290 de milioane, cu atât mai mult cu cât cumpărătorul va deţine majoritatea acţiunilor. Compania care va achiziţiona pachetul majoritar al Electrica SA va putea face oricând o majorare de capital şi va ajunge, astfel, să deţină în scurt timp toate acţiunile, devenind proprietar integral. Aşa s-a întâmplat şi în cazul companiei austriece Erste care a achiziţionat, în 2006, 65% din acţiunile BCR. În numai doi ani, prin majorarea capitalului social, Erste a ajuns să deţină 85% din acţiuni fără a mai plăti niciun leu statului român.

Cititi va rog si: 
JAFUL SECOLULUI – PRIVATIZAREA SNP PETROM!

Minuni de azi ale Sfântului Spiridon

Cum l-a vindecat „omul blând cu barbă“

Sf. Spiridon

Între acatistele lăsate de credincioşi la Biserica „Sfântul Spiridon“-Nou din Bucureşti, slujitorii altarului au aflat o scrisoare pe care ne-au încredinţat-o publicării, întrucât chiar semnatara ei doreşte acest lucru, dar şi pentru că mărturia cuprinsă în aceste rânduri este cutremurătoare şi poate întări credinţa multora dintre noi. Prin urmare, citiţi despre minunile de azi ale Sfântului Spiridon!
Mă numesc Iuliana şi aş dori ca această minune a Sfântului Spiridon să fie publicată, pentru că Sfântul chiar face minuni! 
Era în vara anului 2003, soţul meu suferise un accident vascular. Ne-am trezit la 4 dimineaţa cu perna plină de sânge… nu se mai oprea. Am plecat spre Spitalul Colentina. L-au supus la nişte radiografii, fără să-i facă control preliminar, şi au constatat că ar fi o sinuzită… Oricum l-au ţinut în spital sub observaţie, acesta fiind şi hemofilic. După 2 zile nu mai vorbea coerent, mâna dreapta îi amorţise, la fel şi faţa pe partea dreaptă. A fost trimis de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni“ pentru investigaţii şi tomografie. În urma investigaţiei, s-a constatat că soţul meu suferise un accident vascular şi că doar o minune a făcut ca sângele să curgă în exterior şi să nu inunde creierul. În tot acest timp, biserica mea de suflet era „Sfântul Spiridon“-Nou. Mă duceam şi mă rugam mereu. După 3 zile de tratament soţul meu avea să-şi revină.
A ieşit din spital şi îmi tot spunea că în acest timp visa seară de seară biserici. L-am rugat să meargă cu mine la Sfântul Spiridon şi să-i mulţumim. Dar el provine dintr-o familie de atei şi îmi spunea de fiecare dată: „Du-te tu..!“ M-am dus şi i-am mulţumit Sfântului Spiridon cum am ştiut eu. Dar Sfântul îşi dorea să vină şi el! Au trecut 8 luni de atunci, toate bune şi frumoase, până într-o seară când soţul meu acuza dureri puternice de cap. Am încercat cu calmante, dar efectul nu apărea.
A doua zi am mers la Spitalul Colentina unde i s-a făcut un control şi a fost descoperit un hematom apărut în urma unui alt accident vascular, după care soţul meu a intrat în comă. Plângeam şi mă rugam Sfântului Spiridon să mai facă  o minune, să-l mai ajute o dată. Puneam zi de zi lucrurile lui pe raclă, iar lacrimile îmi curgeau şiroaie, puterea Sfântului pe care o simţeam de fiecare dată era fantastică. Au urmat câteva zile, două-trei, iar medicii îmi spuneau că dacă ar fi să îşi revină, vom avea probleme mari. Dar… nu a fost aşa. 
Într-una din zile, după ce am plecat de la Sfântul Spiridon şi mă îndreptam spre Secţia de terapie intensivă a Spitalului Colentina, pentru prima oară în cele trei zile am simţit o stare de bine. Ajunsă acolo, am văzut câţiva medici şi asistente strânse la patul soţului meu. În primă fază m-am gândit la ce este mai rău, dar… surpriză! Soţul meu îşi revenise, mă întreba unde este, el îmi spunea că se află într-o biserică. Iar eu încercam să-i explic că este la spital şi mai ales ce s-a întâmplat cu el.
A stat trei săptămâni internat, după care i s-a făcut externarea. Într-una din zile, stând lângă el în spital, mi-a povestit un vis pe care îl avusese cât a fost în comă. Vis care, deşi au trecut anii, mă cutremură şi acum. 
Se făcea că soţul meu îşi visase moartea. Era un căruţaş care căra spre cimitir o căruţă plină de chirpici. La un moment dat avea să vină „un om blând cu barbă“, care l-a oprit pe căruţaş la intrarea în cimitir. Omul s-a îndreptat spre căruţă, a luat un chirpici şi l-a pus jos, spunând: „Acesta deocamdată nu!“, iar chirpiciul a luat forma soţului meu. (Visul acesta l-a speriat rău şi l-a marcat mulţi ani pe soţul meu.)
S-au scurs cele trei săptămâni de stat în spital şi a venit momentul ieşirii. Din visul lui am simţit că Sfântul Spiridon a făcut o minune ca să îi dea soţului meu o a doua şansă. Când urcam în maşină mi-a zis: „Hai să mergem la biserica aia la care te rogi tu!“
La intrarea în biserică, la acea vreme, apărea pe unul din stâlpi un portret mare al Sfântului Spiridon. Când soţul meu a intrat, a început să strige tare: „Asta e, asta e!“ Aveam să înţeleg că omul care a luat chirpiciul din căruţă era Sfântul Spiridon. Atunci a început să creadă şi el în minuni şi să meargă la biserică. Deşi au trecut anii, îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Spiridoane, pentru tot ceea ce faci pentru noi!
Iuliana, Bucureşti

Continuă lectura

HOMOSEXUALII POT ADOPTA COPII DIN ROMANIA!!!

Iata ce mare spurcaciune s-a intamplat din nou in Romania, la presiunile SUA: legea privind regimul juridic al adopţiei a fost modificată de Parlament, iar forma adoptată permite adopţiile internaţionale şi adopţiile de către homosexuali.

spurcaciuni

Votul final a fost dat miercuri, în plenul Camerei Deputaţilor. Nu s-a adoptat niciun amendament la varianta care a ieşit din Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor, unde proiectul propus de Guvern a fost serios amendat, pentru a fi în consonanţă cu prevederile noului Cod Civil.

Interesant este că proiectul propus de Guvern a fost plin de erori de logică, de sintaxă şi gramaticale, după cum a sesizat Consiliul Legislativ. Iată încă un argument în defavoarea adoptării legilor prin asumarea răspunderii.

Dar Consiliul Legislativ a mai remarcat un aspect care NU a fost corectat de parlamentari: cetăţenii români devin defavorizaţi la adopţie, în faţa cetăţenilor străini. Iată de ce: cetăţenii români sunt obligaţi să stea efectiv în ţară minim 9 luni din cele 12 luni dinaintea adopţiei. În schimb, în cazul adopţiilor internaţionale, părinţii adoptivi au doar obligaţia de a se deplasa în România şi de a rămâne aici o lună înaintea adopţiei.

Stoparea adopţiilor internaţionale a fost una dintre condiţiile de preaderare ale României la Uniunea Europeană. Înainte de câştigarea primului mandat de preşedinte, Traian Băsescu a făcut carieră criticând comerţul cu copii practicat de guvernarea Năstase chiar şi după instituirea Moratoriului asupra adopţiilor internaţionale.

Statele Unite au exercitat presiuni constante pentru reluarea adopţiilor internaţionale, dar România a fost obligată să-şi respecte angajamentul luat faţă de Uniunea Europeană. Telegramele Wikileaks au consemnat o serie de discuţii între oficiali ai SUA şi cei români pe tema adopţiilor internaţionale, americanii exprimându-şi nemulţumirea că nu s-au înregistrat progrese în mandatul Tăriceanu.

În primul an de mandat al guvernării Boc, noua conducere a Oficiului Român pentru Adopţii (ORA) a propus modificarea legislaţiei, pentru reluarea adopţiilor internaţionale. Emil Boc a anunţat că nu va promova proiectul. Doi ani mai târziu, însă, viziunea s-a schimbat şi, iată, s-a liberalizat, din nou, exportul copiilor.

De notat că măsura a fost adoptată cu o largă majoritate, chiar şi parlamentarii PNL votând în favoarea reluării adopţiilor.

Deputatul liberal Alina Gorghiu, secretar al Comisiei Juridice a Camerei inferioare a Parlamentului, motivează: „S-a constatat că regimul adopţiilor nu funcţiona. Iar această lege, chiar dacă rămâne perfectibilă, este un progres. Trebuie să se flexibilizeze procedurile de adopţie, să nu rămână atâţia copii instituţionalizaţi până ce ajung la vârste când deja adopţia devine foarte dificilă”.

Un alt aspect controversat al proiectului este cel legat de orientarea sexuală a părinţilor adoptivi. Teoretic, legea nu le permite cuplurilor de homosexuali să adopte copii, însă limitarea este interpretabilă, legată de cea din Codul Civil, care nu permite căsătoriile între persoanele de acelaşi sex.

Legea însă nu limitează adopţiile la cupluri. Orice persoană (teoretic singură) poate adopta. Iar orientarea sexuală nu este o condiţionalitate la adopţia de către o persoană. Aceasta poate trăi, fără a fi căsătorită, cu o persoană de acelaşi sex. Deci, un copil adoptat poate fi crescut de un cuplu de homosexuali -a căror relaţie nu este oficializată-, avându-l, formal, doar pe unul dintre aceştia drept părinte. „Legea nu poate introduce discriminări legate de religia sau de orientarea sexuală a adoptatorului. Ar fi împotriva convenţiilor internaţionale la care România este parte. Raţiunea pentru care nu este permisă adopţia de către cuplurile de homosexuali nu este orientarea sexuală a acestora, ci faptul că, în Codul Civil nu există instituţia căsătoriei între persoane de acelaşi sex”, spune Alina Gorghiu.

Social-democratul Ciprian Nica, vicepreşedintele Comisie Juridice se declară, la rândul său, mulţumit de noua lege: „E bine că măcar cuplurile de homosexuali nu pot adopta. Am fost la un pas de a avea şi căsătorii între persoane de acelaşi sex. Când s-a dezbătut Codul Civil s-a încercat legiferarea cuplurilor de homosexuali şi nu a trecut, pentru că Bogdan Ciucă (vicepreşedinte al Comisiei Juridice, PNL) şi cu mine ne-am opus categoric”. De Robert Veress – Jurnalul National

Comentariu VT :  Cum sa ne mai suporte bunul Dumnezeu cand vede atatea si atatea spurcaciuni care le produc zilnic alesii nostri, asa ca nu va mirati si sa nu va intrebati de ce bunul Dumnezeu o sa ingaduie nenorocirile profetite care se vor abate asupra tarii noastre.

Ca sa intelegeti mai multe, cititi va rog si articolele din categoria HOMOSEXUALITATE si VREMURILE DIN URMA

Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă

” Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă. În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare.  În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer.

Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie.
Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic nu mai era sănătos.
Atunci medicii au zis :
Aceasta femeie nu mai avea cu ce să trăiască.
Le vedeam pe toate cu frică şi groază şi iarăşi mă gândeam: „Cum şi de unde suntem două? Stau în picioare şi totodata sunt întinsă pe masă! „Atunci medicii mi-au pus la loc intestinele şi stomacul şi au spus că trupul meu trebuie dat medicilor tineri pentru practică, si l-au transportat în laborator, iar eu mergeam alături de ei şi mă gândeam cu nedumerire de ce suntem două. Acolo m-au lăsat întinsă, dezbracată, acoperită până la piept cu un cearceaf.
După aceea am văzut că venise fratele meu împreună cu fiul meu cel mai mic. Avea 6 ani şi îl chema Andruşka Andrei. A început să plângă şi să zică:

„Mamă ,mamă, de ce-ai murit? Sunt încă mic, cum o să trăiesc fără tine? N-am nici tată şi acum ai murit şi tu !”. 

Eu atunci l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat, dar el nu a simţit şi nu a văzut asta, nici nu m-a băgat în seamă, ci privea trupul meu mort. Vedea, de asemenea,că şi fratele meu plângea.
După aceea am ajuns dintr-o dată acasă. Acolo era soacra mea de la prima căsătorie şi sora mea. Pe primul meu soţ îl părăsisem pentru că credea în Dumnezeu. Începuse împărţeala lucrurilor mele. Trăisem în bogăţie şi lux şi toate acestea le dobândisem pe nedrept şi prin desfrânare. Sora mea a început să ia cele mai frumoase din lucrurile mele, iar soacra cerea să-i lase ceva şi fiului meu. Sora mea nu lăsa nimic şi, mai mult, a început să o certe pe soacră, spunând: „Acest copil nu este al fiului tău şi nu ţi-e rudă”. După aceea au ieşit şi au închis casa. Sora mea a luat cu ea un sac plin de lucruri.
În vreme ce ele se certau pentru lucrurile mele, am văzut în jurul meu diavoli care jucau şi se bucurau.

Deodată m-am aflat în vazduh şi vedeam cum zbor ca un avion. Am simţit că cineva mă ţine şi mă înalţ din ce în ce mai mult. Mă aflam deasupra oraşului Barnaul.

baran

Apoi am văzut că oraşul pierise. S-a făcut întuneric. După aceea a început din nou să apară lumină şi în final s-a făcut lumină deplină, aşa de puternică, încât nu puteam să văd. M-am aşezat pe o lespede neagră cu lungimea de un metru şi jumătate.

Vedeam copaci cu tulpini foarte groase şi frunziş bogat în culori. Între copaci erau case noi, dar n-am văzut cine locuia în ele. În valea aceasta am văzut iarba verde şi deasă şi m-am gândit: Unde mă aflu acum? Dacă sunt pe pământ atunci de ce nu există drumuri şi mijloace de transport? Ce loc este acesta fără oameni şi cine trăieşte aici? Puţin mai încolo am văzut că se plimba o femeie frumoasă şi înaltă, îmbrăcată în veşminte împărăteşti, pe sub care i se vedeau degetele picioarelor. Păşea atât de uşor încât iarba nu se apleca sub paşii ei. Alături de ea mergea un tânar care îi ajungea pâna la umeri. Îşi ascundea faţa cu mâinile şi plângea cu amar şi se ruga, dar nu ştiu din ce motiv. Mă gândeam că este fiul ei şi m-am revoltat în mine pentru că nu-i e mila de el şi nu-l ascultă.
Însemnare: Se pare că acest tânar era îngerul păzitor al acestei femei moarte. De asemenea apare evident cât de mult le pasă îngerilor pentru noi şi sufletele noastre dar noi nu pricepem asta. După cum se vede rugăciunile lor nu vor fi ascultate dacă moartea ne găseşte în păcate şi nepocaiţi.
Când s-au apropiat de mine, tânărul a căzut la picioarele ei a început să o roage fierbinte şi îndurerat, cerându-i ceva. Aceea i-a răspuns ,dar nu am putut înţelege.

maica-domnului-jpeg-e1283921459858
Când s-au apropiat de mine voiam să-i întreb: „Unde mă aflu”?. În clipa aceea, femeia şi-a încrucişat mâinile la piept, şi-a înălţat privirea spre cer şi a zis:
Doamne unde va merge aceasta în starea în care se găseşte?. Eu m-am înfricoşat şi abia atunci am înţeles că murisem că sufletul meu se află în cer şi că trupul mi-a rămas pe pământ. Atunci am început să plâng şi să mă îndurerez, şi am auzit o voce care a spus:
Întoarce-o pe pământ pentru faptele bune ale tatălui ei.
O altă voce a zis :
M-am săturat de viaţa ei păcătoasă şi mizerabilă. Am vrut s-o şterg de pe faţa pământului fără să se pocăiască, dar s-a rugat pentru ea tatăl său.
Arătaţi-i locul pe care îl merita!”
Îndată am ajuns în iad. Atunci au început să se târască spre mine şerpi de foc înfiorători cu limbi lungi care vărsau flăcări şi alte murdării spurcate. Duhoarea era insuportabilă. Aceşti şerpi s-au înfăşurat împrejurul meu şi totodată au apărut de undeva viermi groşi ca degetul, cu cozi care se terminau în ace şi spini. Aceştia mi-au intrat în toate deschizăturile, în urechi, în ochi, pe mâini, peste tot, şi în felul acesta mă chinuiam, iar eu ţipam cu glas de fiară sălbatică.

Continuă lectura

4 Iunie Sfintii zilei de astazi

În această lună, în ziua a patra, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Mitrofan, primul patriarh de Constantinopol.

Acesta a trăit în zilele marelui Constantin, întâiul împărat al creştinilor, fiind fiu a lui Dometie, care era frate al împăratului Prov, şi a născut doi feciori: pe Prov şi pe Mitrofan. Acest Mitrofan cugetând cu socotire deplină credinţa idolilor ca rătăcită şi mincinoasă, a venit la credinţa lui Hristos şi s-a botezat. Şi mergând la Bizanţ, locuia cu Tit, episcopul aceleiaşi cetăţi, care era om sfânt şi purtător de Dumnezeu, care văzând pe Mitrofan că era împodobit cu fapte bune, l-a introdus în clerul bisericii. Deci, după moartea episcopului Tit, a luat scaunul Dometie, tatăl Sfântului Mitrofan; şi după moartea lui Dometie s-a făcut episcop Prov, fiul lui, şi ţinând Biserica zece ani, s-a mutat către Domnul; şi îndată s-a suit în scaunul Bizanţului Mitrofan, fratele lui Prov şi fiul lui Dometie; pe care aflându-l marele Constantin, episcop la Bizanţ, şi luând aminte şi la buna faptă a lui, şi la tocmirea firii sale şi la sfinţenia ce avea, spun că numai puţin pentru dânsul, dar mai ales pentru plăcerea locului cetăţii ce era cu aer sănătos, şi roditor şi lângă mare, aşezat fiind între doua părţi ale lumii (a Europei şi a Asiei) a îndrăgit locul şi a arătat asupra lui atâta dorire şi nevoinţă, şi nu s-a scumpit de cheltuială şi a zidit marea cetate a Constantinopolului, care întrecea pe toate cele făcute de oameni, şi era mai presus de acelea. Întru care a aşezat puterea şi împărăţia, mutând-o de la Roma cea veche. Deci, strângându-se Sinodul cel dintâi, ce s-a făcut la Niceea, fericitul acesta Mitrofan n-a luat parte din pricina slăbiciunii şi a bătrâneţii, căci zăcea în pat, veştejindu-i-se fireasca putere de îndelungarea vremii, ci a trimis pe cel mai întâi dintre preoţi, pe Alexandru, bărbat cinstit, pe care şi moştenitor al scaunului l-a făcut. Căci întorcându-se împăratul cu purtătorii de Dumnezeu părinţi, şi săvârşindu-se Sinodul, atunci a zis dumnezeiescului Mitrofan, că i s-a arătat de la Dumnezeu, cum că Alexandru şi cel ce era să fie după dânsul, Pavel, erau iscusiţi şi plăcuţi lui Dumnezeu la o slujbă ca aceasta. Deci adormind sfântul, s-a mutat către Dumnezeu. Şi se face pomenirea lui în sfânta biserică cea mare, şi cinstitul său locaş, ce este aproape de Sfântul Marele Mucenic Acachie, în cea cu şapte scări, unde se afla cinstitele şi sfintele lui moaşte.

Tot în această zi, pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Sofia cea din Tracia, care a vieţuit sihăstreşte şi cu cuvioşie.

Sf. SofiaSfânta Sofia s-a născut în Aenus, Rhodope, şi era mama a şase copii. Deşi ocupată cu grijile şi datoriile acestei lumi, a ţinut poruncile Domnului şi a trăit o viaţă plină de virtute.

După ce i-au murit copiii, a devenit mamă pentru orfani şi a ajutat pe văduve. Şi-a vândut avuţiile şi a dat banii săracilor.  A dus o viaţă de austeritate, mâncând pâine şi apă. Avea neîncetat pe buze Psalmii regelui-profet David şi lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei. Prefera să se lipsească ea de cele necesare decât să lase pe un sărac să plece din casa ei cu mâinile goale.

Prin smerenia ei şi dragostea faţă de săraci, Dumnezeu a binecuvântat-o în felul următor. În casa ei era un butoi cu vin pe care îl păstra pentru săraci. Ea a remarcat că oricât ar fi luat  din bidon acesta rămânea plin. Dar imediat ce a povestit cuiva despre această minune şi a slăvit pe Dumnezeu, bidonul s-a golit. Sfânta Sofia s-a întristat, crezând că vinul s-a sfârşit din cauza caracterului său nedemn. De aceea, a sporit nevoinţele sale ascetice până la a-şi pune în pericol sănătatea.

Simţindu-şi sfârşitul aproape, ea a primit tunderea în monahism. Sfânta Sofia a adormit întru Domnul la vârsta de 53 de ani.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Ioan, egumenul Mănăstirii Monagriei, care, fiind în sac băgat şi în mare aruncat, s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Alonie, care cu pace s-a săvârşit.

Zicerile / apoftegmele lui avva Alonie din Patericul Egiptean:

1. Zis-a avva Alonie: „De nu va zice omul întru inima să că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă”.

2. Zis-a iarăşi: „De nu as fi stricat tot, n-as fi putut să mă zidesc; adică, de n-as fi lăsat tot ce mi se pare bun din voinţa mea, n-as fi putut să dobândesc faptele bune”.

3. Zis-a iarăşi: „De va voi omul, de dimineaţa până seara ajunge în măsura dumnezeiască”.

4. Întrebat-a odată avva Agaton pe avva Alonie, zicând: „Cum voi putea tine limba mea să nu grăiască minciuni?” Şi i-a răspuns lui avva Alonie: „De nu vei minţi, multe păcate ai să faci”. Iar el a zis: „Cum vine aceasta?” Şi i-a răspuns bătrânul: „Iată doi oameni au făcut înaintea ta ucidere şi unul a fugit în chilia ta. Şi iată dregătorul îl caută pe el şi te întreabă zicând: „Înaintea ta s-a făcut uciderea?”. De nu vei minţi, dai pe om la moarte. Mai bine lăsă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legaturi, căci El ştie toate”.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Maria şi Marta, surorile lui Lazăr, care cu pace s-au săvârşit.

marta si mariaAceste două sfinte femei, surori ale lui Lazăr, prietenul lui Hristos, locuiau în Betania, un sat aflat la mică distanţă de Ierusalim. Într-o zi Hristos a fost primit în casa lor. Marta, cea mai mare, se silea slujind Învăţătorului şi, văzând că sora sa, Maria, rămânea tăcută la picioarele lui Iisus ascultând vorbele sale dumnezeieşti, spuse pe un ton mâniat : „Doamne, au nu socoteşti ca sora mea m-a lăsat singură să slujesc ? Spune-i deci să-mi ajute”. Dar Domnul îi răspunse : „Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti dar un lucru trebuie” (Luca 10 : 38-42) (De aceea Părinţii au considerat pe Maria drept chip al contemplaţiei, de preferat faţă de fapta virtuţii reprezentată de Marta.).

Mai târziu, cu puţin timp înaintea Patimilor, Lazăr se îmbolnăvi şi muri. Cele două surori trimiseră la Iisus să fie înştiinţat dar El nu ajunse în Betania decât patru zile mai târziu. Marta se grăbi de îndată în întâmpinarea lui, în timp ce Maria rămase acasă, unde numeroşi prieteni şi rude veniseră să le mângâie. Domnul o asigură că fratele său avea să învieze iar Marta îşi arată credinţa faţă de El ca Fiu al lui Dumnezeu, apoi o chemă pe sora sa şi se duseră împreună până la mormânt. La chemarea lui Iisus, cel înmormântat ieşi, cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză iar faţa acoperită de un giulgiu (Ioan 11).

Cu şase zile înainte de Paşte, o masă mare i-au pus lui Iisus în Betania, în prezenţa lui Lazăr. Marta se silea ca de obicei slujind la masă, în timp ce Maria, luând o litră de mir de mare preţ, unse picioarele Domnului şi le şterse cu părul ei. Cum Iuda, cel zgârcit, se arăta nemulţumit de o asemenea risipă, Domnul îi spuse că pentru îngroparea Lui îi păstrase ea mirul acesta (Ioan 12).

După Înălţare, Marta şi Maria însoţiră pe Lazăr pentru a răspândi Vestea cea Buna a Învierii.

Deşi anumite manuscrise ale Sinaxarului le prăznuiesc ca Mironosiţe, Sfânta Scriptură nu menţionează printre acestea din urmă decât pe Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi / sau Maria lui Cleopa (cf. 23 mai), Salomea şi „cealaltă Marie” pe care unii Părinţi o identifică cu Maica Domnului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.