Românii, țepuiți din nou de Guvern

Românii, țepuiți din nou de Guvern: Prețurile produselor accizate, umflate printr-un curs valutar fictiv, mult mai mare decât cel real.

dottore

Guvernul dă o nouă ţeapă românilor. Executivul a găsit o modalitate de a umfla prețurile produselor pentru care se plăteşte acciză. A stabilit un curs valutar fictiv, mult mai mare decât cel real. Românii plătesc astfel, pentru produsele accizate, mult mai mulți bani decât ar fi trebuit.

Guvernul a căutat încă de anul trecut noi metode prin care să crească veniturile. Printre soluțiile propuse de Executiv s-au aflat taxa de stâlp sau supraacciza de 7 eurocenți pe litrul de carburant.

Nu este însă singurul mijloc prin care românii sunt storși de bani. Cursul de schimb la care se calculează accizele a fost stabilit la 4,73 lei pentru un euro, în condițiile în care cursul mediu a fost anul acesta de doar 4,45 lei/euro. La un calcul simplu, rezultă că scoatem din buzunar cu 6,4% mai mult decât ar fi trebuit pentru orice produs accizabil, fie că vorbim de carburanți, energie electrică, alcool, tutun, cafea sau produse de lux.

Noul procedeu de calcul a fost introdus anul trecut printr-o ordonanță de Guvern. Până atunci, nivelul accizelor pentru un an se calcula în funcție de cursul anunțat de Banca Centrală Europeană la data de 1 octombrie a anului anterior. Modificarea s-a făcut după ce guvernanții au constatat că la 1 octombrie 2013 cursul a fost cu 1,6% sub cel din 1 octombrie 2012. Încasările la buget riscau astfel să fie mai mici anul acesta fa’ de anul trecut. Prin Ordonanța Guvernului se stabilește ca accizele să fie calculate în funcție de rata inflației comunicată de INS până la data de 15 septembrie. A rezultat astfel cifra aberantă de 4,73 lei/euro care se regăsește în facturi.

Din cauza acestui artificiu, consumatorii ajung să plătească sume importante la buget. La energia electrică, ponderea accizei este de 2% din factură în timp ce la carburanți este de nu mai puțin de 30%.

Şi nici aşa Executivul nu a reușit să încaseze cât și-a propus. În primele 6 luni ale anului s-au adunat din accize doar 97,4% din cât era programat ceea ce se traduce printr-un minus de venituri de 301 milioane de lei.

Un articol de: B1 TV | 27 Aug 2014

Despre personajul Ponta si „boacanele” sale puteti afla mai multe la rubrica: PONTA.

Basescu si viitorii candidati la presidentie, papitoii occidentului

În spatele omului politic Traian Băsescu stau alţii care îi asigură ,,succesul”, în schimbul unor importante avantaje. Cine sînt, cu adevărat, stăpînii lui Traian Băsescu, cine l-a propulsat în politică şi cine îl menţine în prim-planul vieţii politicii actuale, cine este, în fapt, cîştigătorul voturilor oferite de popor la alegerile din 2009?

oba

În prezent, sîntem conduşi de America, de FMI,Uniunea Europeană, Banca Mondială şi de NATO. Mizerie, foamete şi nesiguranţa zilei de mîine pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii ţării – aceasta este România condusă de Traian Băsescu. Chiar dacă locatarul de la Palatul Cotroceni dă impresia unui om puternic, independent, hotărît, care nu depinde de nimeni şi de nimic şi ale cărui decizii nu sînt influenţate decît de Interesul Naţional, el face, de fapt, jocurile americanilor.

SUA,UE şi Israelul au dorit conservarea şi întărirea intereselor lor prin impunerea unui şef de spioni la cîrma executivă a Statului Român şi demararea cît mai rapidă a unor proiecte strategice americane în România. Se deschide, astfel, calea începerii exploatării de la Roşia Montană de către firma Gold Corporation, deţinută, în realitate, de Rich şi Sörös, precum şi a exploatării imediate şi masive de gaze şi petrol pe platoul continental al Mării Negre de către cunoscuta firmă petrolieră americană Exxon. Este posibil ca Traian Băsescu să aibă mai mulţi stăpîni, doar astfel s-ar putea explica uluiala care domneşte la Palatul Cotroceni şi în deciziile sale, instabilitatea sa politică, reevaluările sale ciudate, dictate de anumite interese.

Pentru Traian Băsescu, numai datoriile României către creditori sînt prioritar şi trebuie plătite, pentru aceasta el garantînd cu viitorul cetăţenilor săi. Liniştea lui trebuie asigurată cu orice preţ, în joc fiind bunăstarea personală, a familiei şi a numeroasei sale camarile. Unul dintre cei mai importanţi stăpîni ai lui Traian Băsescu sînt Serviciile Secrete, care ştiu totul despre trecutul său politic, făcîndu-l mai mult decît şantajabil.

Dosarul său de Securitate, informaţiile legate de dispariţia Flotei sau cele legate de găinăriile fostului comandant de navă, care i-au permis acumularea unei averi impresionante după propriile declaraţii pînă în 89 îl fac vulnerabil, îl transformă într-un personaj puternic expus, obligîndu-l să ţină seama de interesele grupului restrîns de securişti care cunosc aceste detalii. La toate acestea adăugăm scandalurile în care Traian Băsescu însuşi, sau membri ai familiei sale, au fost implicaţi, şi care au fost rapid muşamalizate. Nu putem să uităm şi să nu aducem în discuţie rezultatele alegerilor cîştigate în Diaspora, precum şi acuzaţiile din presa neloială lui Traian Băsescu, la care acesta nu a răspuns, cum că SUA şi Serviciile controlate de acesta ar fi influenţat rezultatul final al alegerilor în favoarea partidului său de buzunar şi a persoanei sale. Aceste dosare pot fi utile cînd te aştepţi mai puţin.

Frica şi pericolul de a fi trădat de un Serviciu Secret merită orice compromis. Setea de putere şi de bani a lui Traian Băsescu se completează cu spaima că SUA vor scoate la lumină secrete întunecate din viaţa sa. Oricînd poate fi declanşată o adevărată urgie, care să pună capăt nu doar carierei sale, dar să îl trimită şi după gratii. Aceste Servicii Secrete sînt mult prea puternice şi mult prea numeroase pentru România, ele nerăspunzînd, practic, în faţa nimănui. Sfîrşitul politic al lui Traian Băsescu este imprevizibil, întrucît acesta şi-a asigurat liniştea şi prosperitatea acţionînd după cum i se dicta. facebook/antimasonic

Iar mai apoi urmeaza celalat personaj, care nu este cu nimic mai prejos decat Basescu, Victor Ponta, un om cu mii de fete si multe dosare penale, care isi schimba opiniile de la o ora la alta in functie de interesele altora si de oridinele primite. Nu stim insa acum pe care dintre candidatii actuali la presidentie ii prefera mai mult occidentul, s-ar putea totusi sa se mearga pe mana lui Klaus Iohannis, avand un suport puternic din partea Angelei Merkel, dar factorul care conteaza cel mai mult este ca acel om care va fi ales, sa le faca viata cat mai usoara celor de afara, in sensul de a se putea baza pe acea persoana cand primeste un ordin. Iar Victor Ponta cu toate ca este un mare papitoi, se pare ca nu are intelectul necesar ca sa poata duce la bun sfarsit agenda occidentului.  Daca vor insa stapanii un haos general in Romania si multe revolte in viitorul apropiat vor merge totusi pe mana lui Ponta. Ramane de vazut.

Oricum miza este foarte mare, pentru ca cine nu castiga, s-ar putea sa ia calea puscariei si asta e pericolul cel mai mare de care se tem cei doi, Klaus Iohannis avand si el o gramada de bube.

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Cum se pierde jumatate din bugetul tarii prin firme offshore

Insa chiar si daca economia romaneasca ar dudui, este o mare amagire ca s-ar incasa vreun leu in plus. Pentru ca principalele 6.000 de firme care deruleaza afaceri ce sustin aproape jumatate din bugetul prognozat al tarii au avut grija sa-si puna profiturile la adapost. Astfel ca, indiferent ca este vorba de multinationale gigantice sau de companiile miliardarilor autohtoni, statul roman ramane cu buza umflata pentru ca zeci de miliarde de euro, in loc sa ajunga la buget, parasesc anual tara, in „gaura neagra” din Cipru. Iar documentele prezentate in exclusivitate de catre ziarul nostru, dar care se regasesc si intr-un raport informativ exploziv inaintat de serviciile secrete catre conducatorii tarii, demonstreaza cu prisosinta acest secret bine ascuns pana acum, relateaza enational.ro.

ioan_nicolae0602

Ioan Niculae face pe cipriotul

PIB-ul Romaniei sta intr-o casuta postala

Reteta practicata de ani de zile este cat se poate de simpla. In ultima vreme a ajuns insa la proportii aproape ingrijoratoare, care tin deja de periclitarea sigurantei nationale. Pentru ca, anul trecut investitiile cipriote reprezentau 7,8 la suta din PIB-ul Romaniei. O cifra uriasa, mai ales ca nu este vorba, in majoritatea zdrobitoare a cazurilor, de investitii directe si la vedere, ci de cooptarea in actionariatul celor mai profitabile companii din Romania a unor actionari „ciprioti”. Care, in fapt,  nu sunt decat niste casute postale unde isi au sediile offshore-urile infiintate tot de catre patronii respectivelor companii. Si care isi asigura astfel „paravanul” dupa care isi ascund miliardele de autoritatile fiscale romanesti, care nu le impoziteaza nici macar cu un leut!

ION-TIRIAC-FANE-6

Cele mai importante companii ale lui Ion Tiriac sunt ascunse in Cipru

„Firma mama” suge tot

Metoda a fost lansata si in tara noastra chiar de catre marile companii multinationale, care au gasit astfel solutia pentru a-si repatria legal toate profiturile uriase obtinute in Romania. Astfel ca, in lista miilor de firme care isi deruleaza activitatea in Romania si care isi au „firma mama” intr-un offshore din Cipru se regasesc practic toti gigantii globalizarii. Iar statul roman, spre deosebire de cel ungar, de exemplu, a reactionat extrem d e timid la aceasta strategie folosita pentru a nu plati taxe si impozite in Romania. Desi stiu foarte bine ca „firmele mama” sug, sub diverse forme, toate veniturile obtinute in tara noastra, calculele fiind atat de sarcastice incat, aproape intotdeauna , profitul declarat pe linie este zero. Ca si incasarile statului roman, pe baza carora Ministerul Finantelor a anuntat ca va scadea CAS-ul, va mari pensiile si alocatiile, basca puzderie de alte pomeni electorale aruncate votantilor in perioada urmatoare.

Robert_si_Ionut_Negoita

Desi au de platit 43 de milioane de euro statului roman, Robert si Ionut Negoita isi scot banii din tara prin firme offshore

Miliardarii romani isi bat joc de Fisc

Vazand ca strainii au gasit solutia pentru a nu plati autoritatilor fiscale romanesti decat taxele pe care le vor ei, miliardarii romani au preluat modelul din mers. Asa ca de pe lista „cipriotilor” care dau cu tifla Fiscului, publicata in totalitate la sfarsitul articolului, nu lipsesc practic nici unii dintre liderii din Top 300. De la Ion Tiriac, Bogdan Buzaianu si George Copos si pana la fratii Robert si Ionut Negoita, niciun magnat nu este prost sa plateasca statului roman, scotandu-si banii din tara prin firmele „paravan” pe care le-au infiintat in Cipru. Iar daca  Ion Tiriac si-a tras actionari „ciprioti” in toate marile companii pe care le detine( Unicredit Tiriac Bank, Allianz Tiriac Asigurari, Tiriac Leasing IFN SA, Tiriac Auto si Ion Tiriac Air SRL), si fratii Robert si Ionut Negoita isi bat joc la vedere de Fisc. Care se chinuie de ani de zile sa recupereze datoriile de 43 de milioane de euro pe care acestia le au la statul roman pe firmele care formeaza imperiul imobiliar detinut de primarul Sectorului 3 si patronul clubului de fotbal Dinamo. Numai ca, surpriza de proportii, toate cele trei societati vizate, Confort Business Solutions, Confort City Reyidential si Domus Stil Construct SRL au profituri uriase in Cipru, miliardele de euro care trebuiau executate de ANAF  intrand in conturile „paravanelor” cipriote Maxday Holdings Ltd., Mendario Trading and Investment Ltd. si Blue Bliss Consultants Ltd..

tabel-Cipru1

Atat miliardarii romani, cat si multinationalele folosesc filiera cipriota

Cel mai bogat roman e tot „cipriot”

Iar pentru ca tacamul umilintei sa fie deplin, pana si cel mai bogat roman, care face atata tam tam ca este cercetat penal pentru ca este singurul investitor autohton care sustine la greu bugetul tarii, s-a facut la randul sau „cipriot”, ca sa scape de aceleasi impozitari. Este vorba de Ioan Niculae, care foloseste aceeasi „gaura neagra” cipriota in care se pierd banii ce ar trebui incasati de catre statul roman. Astfel, firmle detinute de acesta, care au cifre de afaceri uriase, se ascund in spatele unor obscure „casute postale” din Cipru. Bio Fuel Energy SRL(cifra de afaceri 43 milioane de euro) are drept actionar pe Varenned Enterprises, Rafinaria Astra Romana pe Kalatse Enterprises Ltd., iar Amonil SA pe Salink Ltd., ca sa dam doar cateva exemple.

La astia nu va mai dati?

Ce-i drept, daca fie si o mica parte din firmele de pe aceasta lista nu si-ar scoate banii din tara, via Cipru, toate masurile sociale anuntate de catre guvernanti ar putea fi pe deplin sustenabile. Insa intrebarea pe care ar trebui sa le-o puna milioanele de contribuabili care la inceput de an se inghesuie la ghisee sa isi plateasca darile ca sa beneficieze si ei de ridicola reducere de 10 la suta este daca au „tupeul” sa se dea si la smecherii de pe aceasta lista. Mai ales ca, iata, numele lor sunt de acum si publice!

Lista cu firmele o gasiti mai jos in format pdf:

http://www.enational.ro/wp-content/uploads/2014/08/tabel-pentru-site-Cipru-5800-de-firme1.pdf

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

De 22 ani o grava eroare persista pe stema Romaniei

Iata ce aflam din articolul: De 22 de ani, pe stema României persistă o gravă greșeală

Marturisesc, sincer, cu mana pe inima, dar si cu o permanenta unda de regret, de tristete si neimpacare, ca nu m-am simtit, chiar deloc, bine si impacat, din 1990 incoace, sub acel sfant Tricolor romanesc cu gaura la mijloc! Nu m-am impacat cu trasnaia cuiva, cu acel “viciu de a vedea”, ca gazetar, ceva ce nu-i deloc la locul lui, si m-am intristat, de fiecare data, privind gaura aceea taiata in drapel, inlocuind vechea stema. Stema, asa cum a fost ea, a Romaniei, a statului roman, nu a vreunei alte straine tari! N-am inteles, repet, graba aceea de a se taia, cu atata graba si necugetare, o stema de pe steag, de pe simbolul national al Romaniei, intrebandu-ma, nedumerit: este preferabila o gaura prin care taietorii de ocazie sa priveasca neantul prin Tricolorul rosu, galben si albastru? Imi amintesc replica unui bun roman, intelectual adevarat, un istoric excelent, din acele zile: “Astia sunt in stare sa taie nu doar Tricolorul, ci si TARA! Sa faca, precum si in steagul national, o gaura mare in inima Romaniei!.” Stia omul bine la ce se refera, la ce face el trimitere! Cata dreptate avea! De ce nu, dupa gandul unora, n-ar fi chiar si o noapte in locul gaurii negre?! De taiat, au taiat! Insa, ce stema au pus in loc, din 1990 incoace, pe Tricolor? N-a fost pus nimic! Or, Tricolorul este un semn sfant, un simbol al existentei noastre romanesti. Al apartenentei la o anume civilizatie europeana. La o continuitate. Inseamna o prelungire in durata istorica! Mai altfel spus, intr-un ciclu european al duratei venind din strafunduri de istorie si vreme, pentru o continuare in viitorime.

Coat_of_arms_of_Romania_svg

Si ma intrebam atunci, ca si acum: oare s-a mai vazut asa ceva la vreun drapel national al Poloniei, Ungariei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Georgiei, Armeniei, chiar al Rusiei, si ele foste tari comuniste? Nu! La toate acestea gandindu-ma, mai zilele trecute, citeam in ziarul “Adevarul” (21 ianuarie 2014) un semnal de alarma cu titlul: “Romanii din Transilvania lipsesc, de 400 de ani, de pe stema!”. O referire, cu gust amar, la actuala stema a Romaniei, aprobata, de Parlament, in anul 1992. “In primele patru parti ale blazonului national sunt reprezentate – precizeaza colegul de breasla – Dorin Timonea – Tara Romaneasca, Moldova, Banatul, Dobrogea, iar in ultimul compartiment Transilvania. Transilvania, fosta provincie romaneasca, este reprezentata pe stema de catre secui, prin insemnele lor – soarele si luna -, maghiarii prin vulturul negru de stepa, respectiv sasii si germanii, prin cele sapte turnuri, reprezentand tot atatea cetati. Reprezentarea Transilvaniei pe stema tarii a fost preluata la fel cum era si in perioada interbelica, fara ca specialistii din comisia parlamentara sa realizeze o minima documentare istorica cu privire la insemnele respective”. “Stema actuala – sustine istoricul clujean, prof. univ. dr. Ioan Silviu Nistor, specialist in heraldica , indeosebi in ceea ce priveste reprezentarea Transilvaniei, este consecinta unor erori repetate, savarsite in perioade distincte, succesive, cand, in locul analizei stiintifice, lucide, a procesualitatii istorice si a constientizarii unei compuneri adecvate a stemei cu simboluri heraldice veridice, specifice romanilor, s-au acceptat simboluri straine, hibride, incompatibile cu aspiratiile nationale si politice ale romanilor”. Afirmatia apartine unuia dintre “cei mai cunoscuti specialisti in heraldica din Romania”, istoricul Ioan Silviu Nistor, autorul cartii: “Stema Romaniei. Istoria unui simbol”.

Citind cele de mai sus, m-am intors cu gandul la un alt articol, un eseu excelent scris, al prof. univ. dr. GheorgheDumitrascu, fost senator de Constanta, aparut in “Flacara lui Adrian Paunescu” (18-24 octombrie 2013), intitulat: “Despre ce e vorba?”. “E vorba, in primul rand – spune istoricul -, despre greseala de neiertat, comisa in 1992, cu prilejul elaborarii stemei de stat a Romaniei.

Problema insemnata, de vreme ce revolutionarii din decembrie 1989, mai inainte chiar de a se rafui cu portretele, operele si cu Ceausestii, in esenta lor, au tinut sa decupeze si sa arunce la gunoi stema tarii de pe drapel, lasand galbenul de la mijloc vaduvit de identitatea pe care o afisase pana atunci (S-ar putea cauta o explicatie naiva, grosolana si analfabeta, prin aceea ca golul acela ar putea juca rolul gurii de lup din drapelul dacic!) (…) Judecand la rece, stema reprezenta Romania in ceea ce este ea. Ce ati zice s-o reeditam astazi? Ar fi o pata alba in mijlocul unei pete galbene: nu mai avem nimic din ceea ce reprezenta viata si puterea unui stat, nici grane, nici sonde, nici minereuri, nici electricitate, nici fabrici si uzine. In fine, nimic! Merita, la urma urmei, o revolutie pentru a instaura, in locul realitatilor eclatante ale unei tari, socotita puternica, un gol, acela al lipsei de identitate? In acest context, abia dupa doi ani de la revolutie s-a rezolvat problema noii steme (…) Geamatul surd al milioanelor de romani din Transilvania, peste care s-a turnat placa ignorantei si dusmaniei, obligandu-i pe ei, viul, sa fie substituiti printr-o uriasa lipsa (…) Vreau sa spun ca nu acuz, in niciun caz, de rea-credinta pe cei mai multi dintre membrii comisiei speciale de elaborare a Legii Stemei. Pur si simplu, noi, romanii, raportat la revizionismul unguresc, suntem niste naivi curati, care am luat, pe de-a-ntregul (…), o parsivenie imperialist-revizionista ungureasca ce s-a comis inca sub neatenta privire a regelui Ferdinand I (…) Transilvania e reprezentata prin trei natiuni: maghiara, secuiasca si germana. Ca si cum ar fi Transilvania de pana la Unio Trium Nationum sau chiar pana la crearea Imperiului AustroUngar. Dintr-o data, 2/3 din populatia Transilvaniei – romanii -, adica de doua ori mai numerosi decat secuii, germanii si ungurii, la un loc, au fost omisi de pe stema, ca si cum ar fi fost omisi si din realitate. Ei, romanii, stapanii de fapt si de drept! (…) Stema Romaniei postcomuniste perpetueaza si intareste falsul, dand peste gura majoritatii romanesti din Transilvania, pe care o coboara la rangul de iobag si inexistenta (…) Stema de azi a Romaniei perpetueaza reprezentarea Transilvaniei fara romani (apropos, cati secui autodeclarati exista azi in Romania, pentru a revendica locul lor pe stema intr-o «provincie» in care romanii sunt de o mie de ori mai numerosi, decat secuii, iar reprezentarea lor, prin stema, lipseste?). Cum e posibil ca o neglijabila amintire a unui comunitati, numarand in jur de o mie-doua mii de oameni, sa-si revendice reprezentativitatea la nivelul general al Romaniei?

Ca niste pui de cuc! Profesorul Ioan Nistor de la Facultatea de Istorie a Universitatii din Cluj, specialist in heraldica, a sesizat ceea ce noi, «miticii» de la Bucuresti, nu ne-am prins: magaria incomensurabila inscrisa pe stema tarii noastre – Romania, in numele intereselor straine, dusmane, din afara si dinauntru. Am gresit. Trebuia sa vad (n.n. domnul Dumitrascu era, in anul 1992, senator). Ii cunoscusem pe multi dintre conducatorii UDMR, si razboiul cu dublul spion Tõkés Lászlo se declansase mai demult, pentru a fi atent la orice miscare a revizionist-imperialismului unor cercuri politice maghiare. Am dormit in cizme! De acord cu pozitia mea de azi este si Petre Turlea, mare specialist in istoria romanilor din Transilvania”.

Toate acestea sunt spusele unui remarcabil istoric, bun cunoscator, nu doar al Clujului, al Ardealului, ci al istoriei si al realitatilor Transilvaniei, asezate sub titlul pe trei coloane: “Despre cum stema de azi a Romaniei promoveaza un fals istoric care neaga existenta romanilor in Transilvania”. “Singura perioada in care romanii din Transilvania – precizeaza Dorin Timonea – au fost reprezentati pe o stema statala, a fost in vremea domniei lui Mihai Viteazul, cu simbolurile celor trei Tari Romanesti unite sub un singur sceptru: acvila Valahiei, bourul Moldovei si doi lei reprezentand Transilvania, sigiliu disparut dupa inlaturarea (uciderea) primului unificator al pamanturilor romanesti, stapanirea maghiara revenind la stema reprezinta doar «natiunile privilegiate»”.

Asadar, de 22 de ani persista o gafa nepermisa, o jignire, o sfidare “sub infati sarea simbolica pe stema a celor trei «natiuni privilegiate». Romanii transilvaneni, nefiind recunoscuti ca natiune, nu figureaza in reprezentarile heraldice. Din pacate “trecatorii mediocrii prin viata si istorie”, cu orbul gainilor, veche boala romaneasca, de-a neglija, de a trece cu vederea, tocmai ce nu-i de trecut, de a trata orice potrivnicie a neprietenilor cu acea indiferenta paguboasa, au comis si aceasta gafa. Ranile noastre, ale romanilor ardeleni, nu-i intereseaza – deloc –, de ele nu le pasa puternicilor clipei din 1990 incoace. Dupa ei – potopul! Ce mai conteaza, acolo, o stema? Oricum, pentru ei, de fapt, nu mai conteaza nimic! Sa ne mai mire, oare, ca Tricolorul romanilor, prin localitati din Harghita si Covasna este calcat in picioare, aruncat in noroiul santurilor? Ca pe sedii ale institutiilor Statului Roman sunt arborate alte drapele, cel secuiesc, cel al Ungariei, nu si Tricolorul, simbolul national al romanilor! Sa fie, cumva, vorba doar despre neglijente? Nu cumva-i vorba chiar de rea-credinta, de rea-intentie, de lipsa de elementara cultura?! Repetenti la anumite lectii de istorie sunt inca multi! Doamne, cum ajung Tricolorul si stema, simboluri nationale, pe mana unor analfabeti?

Gafa aceasta, impardonabila, in toate privintele, n-o facea, acolo, o gospodina priceputa la rantas, la ciorbe si muraturi! Ci insi cu pretentii, unii cu patalamale de “specialisti” in mana! Sunt sigur ca, citind aceste randuri, s-ar putea ca vreunul dintre autorii golului, gaurii din steag, sa racneasca, aratand spre subsemnatul, autorul acestor randuri: “Nationalistul!”. N-ar fi intaia data. Interes national? Pentru ei asa ceva nu exista! Despre ce interes national mai poate fi vorba, atata timp cat, din 1992 incoace, timp de 22 de ani, mai-marii zilei, guvernantii romani n-au putut indeparta o gafa de neiertat si sa refaca stema Romaniei! Vorbe-n vant! Manelisti, prin educatie si inclinatie, dau tribut ignorantei, cat incape, intr-o vreme a retrocedarilor, ilegale, a imobilelor din Ardeal unor urmasi de-a saptea spita ai unor grofi, a vanzarii pamantului stramo sesc, impingand Romania spre o postura ingrata, cea de colonie. Vandutii astia nu mai au nevoie de Transilvania. Ca in Statele Unite ale Europei, spunea un impleticit la minte, “nu va mai fi nevoie de Tricolor si de stema”? Asta sa inteleaga romanul?!

Da, atunci cand a fost votata stema, unii n-au stiut, altii s-au facut ca ploua! Sau au dormit. Lucrurile trebuie indreptate, din respect pentru adevar. Din respect pentru Romania intreaga. Din dragoste pentru Tricolor, Neam si Tara! In acest sens, in luna decembrie 2013, Fundatia “Alba Iulia 1918 pentru Unitatea si Integritatea Romaniei” a redactat si a trimis un memoriu autoritatilor Statului Roman, cerand modificarea stemei in privinta reprezentarii Transilvaniei, pentru “indepartarea, de urgenta, a gravei greseli.” Suntem curiosi sa aflam care va fi rezultatul!

Profesorul univ. dr. Ioan Silviu Nistor vine chiar cu propuneri concrete pentru un proiect heraldic pentru “indreptarea” erorilor, blazonul respectand, fidel, procesul istoric real, “incepand din perioada etnogenezei romanilor si pana in zilele noastre”, continand “acvila cruciata” a Tarii Romanesti, “cu un soare si cu o luna noua de aur”, “capul de bour cu steaua de aur cu cinci colturi intre coarne, cu o roza cu cinci foi la dreapta, pentru Moldova”, stema Transilvaniei sa aiba “doi lei de aur, flancand si sprijinind un arbore, care are la baza tulpinii sapte piscuri muntoase, din al carui trunchi pornesc doua ramuri care merg spre cartierele superioare ale Tarii Romanesti si Moldovei. Scutul mare, albastru, sa fie sustinut in stanga de o femeie daca, avand in mana dreapta o secera, iar in stanga stindardul de lupta dacic. In dreapta scutului sa fie un centurion roman, avand in mana stanga sabia, iar in dreapta sa ridice stindardul unei legiuni romane (a V-a Macedonica). La baza scutului si a figurilor heraldice ar urma sa existe o cununa semirotunda de lauri, in jurul careia sa se infasoare o panglica de matase tricolora, avand, ca inscris, deviza: «Honor et patria.».” Toate acestea, insa, ar trebui cunoscute, cum se exprima prof. univ. dr. Gheorghe Dumitrascu, de “autoritatile supreme ale Romaniei: Parlament, Presedintie, Guvern. Puternici ai clipei: «Desteptati-va din somnul cel de moarte!»”.

de Lazăr Lădariu

Comentariu VT: Si eu sunt de parere ca pe langa indreptarea acestei erori, (nu m-as mira sa fie facuta intentionat)din Stema Romaniei, avem neaparata nevoie ca stema tarii sa stea pe steag. Stema reprezinta identitatea unei natiuni. Au stiut dupa parerea mea foarte bine chiar de la inceput, cei care au regizat asa zisa revolutie, care sunt pasii care sa duca la nenorocirea acestui neam. Iar pierderea elementelor care definesc un popor, nu-l face decat sa devina mult mai slab in fata invadatorilor.

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Amintiri despre Flota Romaniei

AMINTIRI DESPRE O FLOTĂ PIERDUTĂ – Primul mare tun dat dupa revolutie.

Flota Romaniei
 
 

La începutul anului 1990, Flota maritimă de transport deţinea 288 nave, cu un tonaj de 5.614,0 mii tdw., restructurată astfel :

188 cargouri de mărfuri generale – 1.444 mii tdw. (25,6%);
12 tancuri petroliere – 1.090 mii tdw. (19,5%);
70 mineraliere – 2.979 mii tdw. (53,2%);
18 nave specializate – 101 mii tdw. (1,7%).

În funcţie de anii de vechime, situaţia se prezenta astfel:

30 nave sub 5 ani (10,4%);
69 nave între 5 – 10 ani (24,1%);
91 nave între 10 – 15 ani (31,1%);
44 nave între 15 – 20 ani (15,3%);
54 nave peste 20 ani.

Din punct de vedere al organizării, flota maritimă de transport era administrată de două companii de navigaţie:Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (I.E.F.M.) „Navrom“ Constanţa – 275 nave (5.380,0 mii tdw.) şi Întreprinderea de Comerţ Exterior (I.C.E.) „Navlomar“ Bucureşti – 11 nave (225,0 mii tdw.). De asemenea, exista şicompania mixtă „Roliship“ – 2 nave (9.600,0 tdw.), la care 51% din acţiuni erau deţinute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, iar 49% din acţiuni aparţineau companiei libiene „Lafico“, relateaza stareanatiunii.com.

Până la sfârşitul anului 1989, activitatea flotei maritime de transport a fost monopol de Stat, reprezentat prin I.C.E. „Navlomar“ Bucureşti, care prelua prin contracte de cărăuşie mărfurile aparţinând întreprinderilor de comerţ exterior.
La 1 ianuarie 1990, cu toate că flota maritimă (în special cea de petroliere şi mineraliere) era intens exploatată, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa înregistra o datorie externă de 29 milioane dolari.

În anul 1990, în baza Decretului-lege nr. 50/ 1990, 24 de nave au fost vândute de I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa, dintre care 19 aveau expirată durata de exploatare normată.

În august 1990, conform H.G. nr. 494/ 9 mai 1990, I.E.F.M. „Navrom“ Constanţa a fost divizată în trei societăţi comerciale pe acţiuni: S.C. „Petromin“ S.A. (specializată în exploatarea navelor petroliere şi mineraliere), S.C. „Navrom“ S.A. (specializată în exploatarea cargourilor de mărfuri generale) şi S.C. „Romline“ S.A. (specializată în exploatarea navelor portcontainere, ro-ro, ferry-boat şi cargouri de mărfuri generale), care şi-au împărţit navele în baza unui protocol semnat la 9 august 1990. Ulterior, cele trei companii au fost transformate în societăţi comerciale pe acţiuni, specializate în transporturi de mărfuri şi pasageri, cu nave proprii sau închiriate, exploatarea mineralierelor şi petrolierelor, activităţi de brokeraj, repararea, cumpărarea şi vânzarea de nave.

La sfârşitul anului 1993, flota maritimă românească deţinea 244 de nave, totalizând 5.303.664 tdw. (94% faţă de 1 ianuarie 1990), structurate astfel: – „Navrom“: 84 nave (691.860 tdw.) şi deţinea 51% acţiuni în cadrul societăţii mixte „Roliship“ (6 nave – 28.800 tdw.), „Romline“: 77 nave (630.968 tdw.), „Petromin“: 70 nave (3.742.546 tdw.) şi deţinea 50% acţiuni în cadrul unor societăţi mixte (6 nave – 517.954 tdw.). De asemenea, existau cinci companii cu capital privat: 13 nave (238.290 tdw.).
În perioada 1990-2001, în şantierele navale româneşti au fost construite 19 nave (702.000 tdw.), dar, fapt demn de reţinut, procesul de fabricaţie a acestora era început înainte de 1990!

În octombrie 2001 erau înscrise sub pavilion românesc 45 de nave (564.843 tdw.), adică 10% din cele existente la 1 ianuarie 1990

În privinţa flotei fluviale româneşti, situaţia este diferită faţă de cea înregistrată de flota maritimă, neputându-se vorbi despre dispariţia acesteia.

În ceea ce priveşte Flota de Pescuit Oceanic, construită parcă în conformitate cu sloganul propagandistic „Nici o masă fără peşte oceanic!“, din aceasta nu a mai rămas nimic, cazul privatizării Companiei Române de Pescuit Oceanic (C.R.P.O.), provocând o adevărată reacţie în lanţ.
În urma unei anchete a fost descoperită o întreagă contrabandă cu nave din patrimoniul companiei. Ca şi în cazul „Petromin“, dosarul „C.R.P.O.“ ascunde, dincolo de evidentele abateri de la lege, comise de managerul societăţii şi de cumpărătorii „strategici“, acte de corupţie necercetate până la capăt. Concluziile anchetei au condus spre vârfurile F.P.S. şi chiar mai departe.

În prezent, pavilionul românesc mai este arborat doar pe petrolierul „Histria Topaz“, ex-„Bucşani“ (39.184 tdw. construit în anul 1987), cargoul „Albatros“, ex-„Dej“ (8.750 tdw., construit în anul 1977), navele tip ferry-boat „Eforie“ (12.000 tdw., construită în anul 1991) şi „Mangalia“ (12.000 tdw., construită în anul 1988), precum şi navele tip ro-ro„Sammarina A“, ex-„Păltiniş“ (3.974 tdw., construită în anul 1984) şi „Sammarina M“, ex-„Paşcani“ (4.100 tdw., construită în anul 1982).
Oficial, singurii armatori ai României sunt „Petrom“ (deţine nava „Histria Topaz“), C.F.R. „Marfă“ (deţine navele ferry-boat „Eforie“ şi „Mangalia“) şi afaceristul Stere Samara, care a deţinut navele tip ro-ro „Sammarina M“ şi „Sammarina A“, pe care le-a vândut, însă, unor firme de investiţii financiare din Panama, care nu au solicitat radierea de sub pavilion românesc. De asemenea, la aceştia se mai adaugă firma „Mihei Shipping“ a armatorului Andrian Mihei.

Doar şase nave mai arborau drapelul tricolor în 2010

Aşadar, din întregul parc de nave ale flotei maritime comerciale, care reprezenta o mândrie naţională înainte de 1990, doar şase nave mai arborau drapelul tricolor, în iunie 2010, ceea ce, practic, nu mai reprezintă o flotă.
Cu umor negru, marinarii flotei româneşti au denumit-o „Bermude“, aceasta dispărând „misterios“ într-o zonă localizată într-un triunghi ale cărui vârfuri, numite Tranziţie – Corupţie – Incompetenţă, s-au aflat situate în România anilor ’90.

1. Cf. specialiştilor englezi, flota României era a 4-a din lume la acea dată; potrivit altor clasamente şi opinii, flota românească era a 9-a sau a 10-a din lume.
2. Din total, 105 unităţi navale erau scoase din exploatare pentru reparaţii sau casare, iar 47,6% ridicau probleme de retehnologizare.

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Duane Butcher a trasat noi directive pentru colonia Roamania

Atenta la tot ce misca in ceea ce considera ca e ograda ei, SUA a transmis Romaniei doua mesaje clare, fara tablite ajutatoare: investitorii americani vor veni la noi daca vom avea un nou acord cu FMI si o legislatie permisiva pentru exploatarea gazelor de sist.

butcher

Insarcinatul cu afaceri ad interim al Ambasadei SUA la Bucuresti, Duane Butcher, a trasat, e drept in termeni diplomatici, parcursul pe care il au de urmat autoritatile romane, daca vrem sa mai „pupam” investitii straine, in general, respectiv americane, in special. Butcher a inceput sa descrie cum ar arata „cercul increderii” cu Romania in interior, povestind ce bine s-ar simti investitorii, inclusiv cei americani, daca ar exista predictibilitate si stabilitate legislativa, aceste deziderate fiind realizabile exclusiv – se pare – cu FMI. „De aceea, credem ca un nou acord ar trebui probabil incheiat”, a spus ofcicialul SUA. Asadar, aceasta ar fi o conditie obligatorie pentru atragerea afaceristilor americani la noi, dar nu singura.Ce Nabucco? Chevron!

Butcher a fost de parere ca Romania nu trebuie sa-si planga in pumni din cauza nerealizarii proiectului Nabucco, prin care ar fi intrat in tara gaze mai ieftine. Oficialul SUA crede ca avem destule gaze in Marea Neagra, nemaivorbind de cele de sist, de a caror explorare – si, in curand, exploatare – in Romania se ocupa americanii de la Chevron. Butcher s-a aratat extrem de mandru de tehnologiile utilizate de firmele americane din domeniu, trecand insa sub tacere faptul ca autoritatile SUA au avertizat Washingtonul ca fracturarea hidraulica poate afecta grav mediul. „Firmele americane sunt parte a solutiei combinate pentru a asigura viitorul energetic al acestei tari”, a decretat Butcher, referindu-se la Romania. In cocnluzie, ordinele au fost transmise, mai ramane sa fie puse in opera, intru profitul si bunastarea oamenilor de afaceri americani.

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Bulgarii se opun vanzarilor de terenuri agricole. Romanii ce fac?

Iata ce aflam din articolul  Bulgaria a spus nu vănzarii de pământ către cetățenii străini! Astfel, dupa ce au votat si impotriva exploatarii gazelor de sist, bulgarii se opun si vanzarii de terenuri agricole care straini. La fel au procedat si ungurii, doar romanii stau cu capul plecat. Cred ca romanii prea iau in serios zicala „capul plecat sabia nu-l taie”, sunt momente in istoria unui popor cand trebuie sa iei atitudine, iar daca nu o faci la momentul potrivit mai tarziu s-ar putea sa fie mult mai greu de corectat, daca nu aproape imposibil.

Bulgarii pun piciorul în prag: Vreți teren agricol în Bulgaria? Mai așteptați până în 2020!

terenuri-agricole-romania

Bulgaria se găsește în aceeași situație cu țara noastră în privința posibilității de vânzare a terenurilor agricole către cetățenii străini. Mai precis, potrivit acordului de aderare din 2007, interdicția de vânzare de terenuri agricole către străini expiră pe 1 ianuarie 2014.

Măsura a fost ratificată prin tratatul de aderare iar orice încercare de a încălca această înțelegere ar duce la demararea procedurilor de infringement, informează EurActiv.

Ca și în România, în țara vecină prețul terenului agricol este de până la zece ori mai mic decât al terenurilor agricole din statele vestice. Spre deosebire de fermierii din Vest, fermierii bulgari și români se „bucură” de subvenții mult mai mici și de acces greoi la credite.

Străinii NU pot cumpăra pământ bulgăresc până în 2020, decât prin intermediul unei societăți comerciale autohtone

Iată că , Parlamentul bulgar a prelungit interdicția vânzării terenurilor agricole către străini până în 2020.

Decizia parlamentarilor a fost luată ieri cu o majoritate confortabilă. Au fost înregistrate 171 de voturi pentru, 38 împotrivă și 12 abțineri.

“Trebuie să prevenim devalizarea celor mai importante resurse ale Bulgariei”, a declarat Volen Siderov, lider al partidului naționalist Ataka, inițiatorul propunerii de prelungire a moratoriului, propunere aflată în dezbatere din luna septembrie a acestui an.

Bruxelles-ul a reacționat prompt. Un purtător de cuvânt al comisarului european pentru piețele europene interne a declarat că acordul de aderare al Bulgariei nu prevede o prelungire a moratoriului. Pentru a face acest lucru, Bulgaria are nevoie de sprijinul celorlalte state membre, adică este nevoie de o revizuire a tratatului de aderare și o re-ratificare din partea tuturor celor 28 de state membre.

La rândul său, prim-ministrul bulgar Plamen Oresharski a spus că decizia de prelungire a interdicției „nu este practică” și că va duce la ruperea acordurilor cu Uniunea Europeană.

Ce face ROMÂNIA???

De ce bulgarii pot spune nu străinilor sau cum minciuna românească este contrazisă de oficialii de la Bruxelles !!

În loc să se tânguie ba că nu mai e timp, ba că e imposibil să mai facă ceva în această privință, politicienii români și oficialii din Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale s-au resemnat ca pământurile României, apreciate ca fiind printre cele mai fertile din UE, să poată fi cumpărate de străini la prețuri cu mult sub nivelul celor din alte state membre. De cealaltă parte, vecinii noștri bulgari au norocul să aibă decidenți cu inițiativă, care caută soluții chiar și acolo unde alții, adică noi, au capitulat înainte de a se apuca de treabă.

Continuă lectura

Rozalia Biro, nou propusa de Ponta pentru postul de ministru al culturii – Fals de 8 milioane de euro si avere nejustificata.

Iata ce aflam din articolul ROZALIA BIRO FALS DE 8 MILIOANE DE EURO ȘI AVERE NEJUSTIFICATĂ

rozalia biro, Rozalia biro bipedVăzând tupeul nemărginit al Rozaliei-Ibolya Biro care în loc să-și retragă candidatura pentru postul de Ministru al Culturii (pe care nu-l poate ocupa cel puțin pentru că a declarat în CV ca vorbește limba română la nivel de limbă străină) ne-am întrebat ce o mână în luptă pe blonda senatoare. Poate frumusețea, că de inteligență, clar nu poate fi vorba.
Așa că am început să citim declarațiile de avere depuse de domnia sa încă de când își dădea doctoratul în copiii bipezi, cu picioarele ”imputate”, adică de când era viceprimar la Oradea. Și ce să vezi? Doamna senatoare cheltuia mult mai mult decât încasa.
Să începem așadar cu declarația depusă la ”draga de ANI” în 15.06.2009. Aici, declară doamna Ibolya printre multe proprietăți deținute(peste un hectar de intravilan pe strada Branului din Oradea, alte 44 ha prin țară, bijuterii, tablouri și mobilă antică ) și împrumuturi acordate mai multor firme în valoare totală de 439.916 lei. Nu comentăm sursa bogăției femeii pentru că achizițiile și împrumuturile sunt făcute înainte de a se depune declarațiile de avere. Noi lucrăm cu materialul clientului. Biro nu deținea conturi în bancă, numerar sau alte forme de economisire, ci doar un credit contractat în 2002 și scadent în 2012 în valoare de 32.000 EURO.
Următoarea declarație depusă este din 25.10.2010. Bogăția rămâne intactă, în sensul că aceasta nu înstrăinează nimic, achită integral creditul de 32.000 Euro și declară un descoperit de cont de 7000 la BancPost (de lei, de euro, de forinți, pentru ea nu are importanță!). Ceea ce ne-a surprins este faptul că împrumuturile acordate firmelor sale cresc cu 81.299,79 lei către SC Pro Idea.
Extraordinar cum s-a descurcat doamna Biro ca din 77.118 lei încasați între iunie 2009 și octombrie 2010 (3.548 lei încasați lunar în 2009 de întreaga familie și 5.583 în 2010), să plătească creditul de 32.000 EURO, să împrumute firma cu 81.299,79 lei și să mai și să trăiască ea, soțul și cei doi copii (ne)bipezi!
Probabil de asta a fost distinsă în 2010 de Republica Ungară cu Crucea de cavaler:pentru că deține secretul despre cum să cheltuiești cu mult mai mult decât încasezi adică pe limba străină doamnei: să faci bici și să și pocnească!
Ceea ce v-am povestit mai sus se circumscrie infracțiunii de fals în declarația de avere și avere nejustificată sau, dacă declarația este ”completă și corectă” așa cum semnează Biro, avem de-a face cu infracțiunea de spălare de bani.
Dar doamna Biro va pleda nevinovat pentru că formularul declarației de avere este în limba română și ea va spune la parchet inconfundabilul ”nem tudom romano”.

Și atunci nu e evident că nu inteligența o face să nu refuze nominalizarea la portofoliul Culturii?

Și pentru cei care încă nu sunt convinși de calitatea excepțională a orădencei vă mai povestim că în prima sa declarație de senator depusă în 19.12.2012, bipeda ne prezintă olograf că soțul său a încasat în 2011 suma de 33.743.000 RON (adică vreo 8 milioane de EURO) de la firma Top Invest SRL care, conform http://www.mfinante.ro, a declarat pentru 2011 o cifră de afaceri de 33.744 lei și cheltuieli totale de 103.279 lei. Aoleu! Ori soțul e cel mai mare evazionist din România, ori doamna nu știe nici cifrele arabe nu numai limba română!

Credem că i s-ar potrivi chiar un îndemn din partea premierului: ”fă, Rozalie, lasă-ne! Pleacă și din Senat! Du-te fă acasă!”.

Cine se aseamana se aduna, cititi va rog si:

Victor Ponta, întâmpinat în Harghita cu imnul Ungariei si cu steagurile secuiesti

Dublă premieră duminică seara, în Harghita: pentru prima oară un premier al României a participat la comemorarea a 165 de ani de la bătălia de pe vârful Nyerges. Tot pentru prima oară, acesta a fost întâmpinat la ceremonie cu imnul Ungariei, interpretat de o fanfară, și abia apoi a fost pusă o înregistrare cu imnul de stat al României.

ponta-kelemen_0

Deloc deranjat de acest protocol inversat, Victor Ponta i-a salutat pe cei aproximativ 200 de participanți atât în limba română, cât și în limba maghiară şi i-a mulţumit liderului UDMR, Kelemen Hunor, că l-a invitat la eveniment, arătând, conform Agerpres, că vor fi criticaţi amândoi pentru asta, „dar e mai bine să fii criticat că faci ceva decât că nu faci’”.În discursul său, acesta a spus chiar „că pot să fie mult mai multe steaguri care flutură, fără să facem din asta un război de care nu avem nevoie”. Nu este clar dacă se referea sau nu la steagul Ținutului Secuiesc.

În bătălia de la Nyerges, 200 de secui au fost uciși în 1849 de trupele austro-ungare și țariste.

Merită amintit, în context, că în perioada în care era lider al Opoziției, actualul premier l-a criticat vehement pe președintele Traian Băsescu, acuzându-l că s-ar fi înțeles cu UDMR în ceea ce privește Ținutul Secuiesc.

Comnetariu VT: Domnul Ponta este disperat, stie ca in cazul in care nu prinde presidentia il asteapta Jilava. Iar oamenii disperati sunt in stare de orice. La fel ca si Basescu si Ponta ii stare de o grama de lucruri care sa-i salveze pielea, iar ungurii stau la cotitura si abia asteapta sa profite de situatie. Motiv pentru care au initiat deja o serie de actiuni menite sa-si atinga scopul final, acela de a infinta in inima Roamaniei asa zisul Tinut Secuiesc.

Pentru a intelege mai bine la ce ma refer cititi va rog si:

Jafurile asupra padurilor, cauza inundatilor din ultimii 20 ani!

– Pădurile româneşti sunt ucise cu sânge rece. Dauna statului de pe urma tăierilor ilegale de păduri este de 5 miliarde de euro. Echivalentul câtorva tranşe de împrumut cerute Fondului Monetar Internaţional. “Formula AS” a făcut o incursiune incognito în epicentrul dezastrului şi vă prezintă realitatea cutremurătoare a defrişărilor din Apuseni –

defrisari

Un dezastru cu zerouri multe în coadă

– Afaceri de peste 1 miliard de euro pe an, din tă­ie­rile de pădure din România. * Profituri de zeci şi sute de mi­lioane, din exporturi masive ale unor produse prelucrate sumar. * 41 de hec­tare de pădure rase, zil­nic, din care mare parte o re­pre­zintă tăie­rile ilegale. * După 1990, în Româ­nia s-au tăiat ilegal peste 80 de mi­lioane de metri cubi de lemn, echi­va­lentul a 366.000 de hectare de pădure! –

Ce citiţi sunt date şi informaţii pe cât de grave, pe atât de serioase. Ele apar în analize de presă sem­nate în publicaţii prestigioase, pre­cum “Zia­rul Financiar”, sau în rapoarte ale Curţii de Conturi. Dar realitatea din spatele acestor informaţii e încă mai terifiantă. Departe de şosea, departe de ochii turistului naiv, departe de traseele obişnuite de plimbare, pădu­rile României sunt rase, sistematic, cu largul concurs al legii şi al celor puşi să o aplice. În spatele datelor şi informaţiilor se întinde o incredibilă caracatiţă a corupţiei şi multă, multă inconştienţă, la toate nivelurile… Atât de multă incon­ştienţă încât, în doar câţiva ani, mai multe comune din România îşi vor fi exploatat toată masa lemnoasă de care dispuneau! Pare de necre­zut, dar chiar aşa e.
Mergând pe firul numeroaselor capete de informaţii ce vorbeau des­pre prăpădul din pădurile României, am ajuns în chiar inima Ardealului, la doi paşi de Roşia Montană, într-o zonă în care lemnul a fost exploatat cu sălbăticie în ultimii 10 ani, într-atât încât primăriile au ajuns să nu mai poată face obişnuitele alocări de masă lemnoasă din pădurile comunale către propriii locuitori! În vre­me ce o ţară întreagă ieşea în stradă pentru salvarea Apu­senilor, de jur-împrejurul Roşiei Montane druj­bele puneau la cale una dintre cele mai mari crime ecologice din istoria României…

Realitatea din spatele fotografiilor de vacanţă

defrisari-arges

Terasa înaltă a barului aflat taman peste drum de piaţa din centrul Albacului, la o aruncătură de băţ de primăria binecunoscutei staţiuni turistice din judeţul Alba, e unul dintre cele mai frumoase locuri de “bel­vedere” din zonă. Turişti de la noi şi de aiurea trag acolo de cum se dau jos din maşini şi, cât beau o bere rece, se întrec în a face fotografii cu Pădurea Cerbului, ce reazemă norii înfumuraţi ai începutului de vară. “Ce aer curat! Şi cât verde!!!”, se entuziasmează o tu­ris­tă din Bucureşti, în engleză, în dialog cu o prietenă din Olanda, venită în vacanţă prin Ardeal. Cristian Vârciu, ghidul meu în zonaApusenilor, mă trage de mânecă şi îmi zâmbeşte amar. “Dacă nu ştii bine mun­tele, habar nu ai ce pozezi. Habar nu ai de dimen­siu­nea dezastrului!” şi îmi arată, chiar în direcţia mun­telui care-i impresionase pe turişti: “Vezi coama aia de la mijloc? Şi vezi, sub ea, că e un verde mai pal? Ei bine, acolo toată zona a fost rasă şi ce creşte e un stufăriş de arbuşti răsărit la în­tâm­plare peste groapa comună a fostei păduri de brad”.

Cristian Vârciu este ghid montan şi consilier local la Scărişoara, următoarea comună după Albac. Îmi po­vesteşte că în satul lui, consiliul local nu va mai fi ca­pa­­bil în foarte scurt timp să facă alocări de masă lem­noasă din pădurea comunală către locuitorii săi. În ultimii ani, prin hotă­râri de consiliu, fiecare persoană cu domiciliul în Scă­rişoara primea câte 5 metri cubi de brad, la un preţ prefe­renţial, cam ju­mătate din preţul pieţei. Moţii pre­lucrau acest lemn, îi creş­teau valoa­rea, îl vindeau prin târguri şi scoteau un bănuţ. “În 3 ani de zile, nu vom mai putea da lemn oamenilor, pentru că nu vom mai avea de unde! S-a tăiat tot!”, spune Cristian. În si­tuaţii similare se află toate comunele din jur: şi Gârda de Sus, şi Arieşeniul, şi Horea… Cel mai grav este însă la Al­bac. În cea mai vizitată staţiune mon­tană din Munţii Apuseni, din pă­durea exploatabilă, retrocedată de stat acum circa 10 ani, nu a mai rămas ni­mic! Nimic! Mi-o confirmă Petri­şor Pe­trea, consilier local la Albac. “De un­de să mai dăm lemn dacă nu mai este?”, ridică omul din umeri…

Darul lui Adrian Năstase

Povestea dispariţiei lemnului din pădurile româneşti e una extrem de complicată. O poveste cu primari co­rupţi, cu pădurari puşi pe căpătuială, cu ingineri silvici dispuşi să jongleze cu legi făcute în dispreţul contribua­bilului, cu poliţişti pe-un interes cu cei ce fură, cu inspectori conduşi, de sus, tocmai de unii care se fac vino­vaţi de cele mai mari ilegalităţi ima­ginabile şi, peste toate, cu politicieni influenţi, di­rect interesaţi să dij­muiască banul, făcut uşor în interes propriu, sau în inte­res de partid, după caz. Şi nu sunt doar poveşti spu­se îmbuf­nat, pe la colţ de gard, de oameni care s-au să­­turat să mai suporte aro­gan­ţa prima­rilor sau a pă­du­rarilor îmbo­găţiţi pes­te noap­te din salarii ce nu trec oficial de 900 de lei pe lună. Sunt cazuri do­ve­dite în in­stanţă, sunt pă­durari daţi afară după ce li s-au imputat sume colo­sale (pe care, desi­gur, nu le vor plăti niciodată, căci şi-au ascuns averile pe nu­mele unor rude sau apro­piaţi), sunt rapoartele Curţii de Con­turi care arată, negru pe alb, dauna de 5 miliarde de euro suferită de statul ro­mân de pe urma tăierilor ilegale de pădure. Dar, ca şi cum tăierile ilegale nu ar fi fost îndeajuns de crimi­nale, statul român a dat el în­suşi o mână de ajutor celor interesaţi să profite de pe urma lemnului din munţii Româ­niei. Cazul celor de la Holzindustrie Schweig­hofer este de notorietate. În 2002, Guvernul Nastase a adoptat o ordonanţă de ur­genţă “cu dedicaţie”, prin care încuraja Regia Naţio­nală a Pădurilor Romsilva să încheie contracte de vân­zare de masă lemnoasă, pe termen lung, de până la 10 ani, cu agenţi economici mari, a căror capacitate de producţie depăşeşte 20.000 de metri cubi pe an. Firma Holzindustrie venea cu promisiunea a mii de locuri de muncă şi cu bani la bu­get, iar Guvernul Năstase s-a fă­­cut preş în faţa investi­torilor austrieci, fără să ţină cont că aceştia curtau Ro­mânia pentru că fuseseră for­ţaţi să plece din propria ţară, apoi din Cehia şi Polonia, din pricina stilului extrem de agresiv de exploatare a pădurilor. Astfel, cu concursul statului român, marile fir­me exploatatoare (Schweighofer, Kronospan şi Egger) au pus mâna pe cel mai bun lemn de la Rom­silva, fără a mai participa la licitaţiile organizate de regie, la fel ca firmele mici. Conform contractelor sem­nate cu Romsilva în 2002 şi 2003, Holzindustrie Schweighofer a dobândit drep­tul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual! Unele contracte au expirat la finele lui 2013, dar altele mai sunt valabile şi astăzi, în Alba şi Sibiu. Şi, oricum, Schweighofer se descurcă foarte bine şi fără ele, căci austriecii şi-au creat între timp un sofisticat sistem de achiziţii în în­treaga ţară, astfel încât mare parte din lem­nul de brad tăiat la noi ajunge la ei prin interme­diari…

74066maxim

“Credeţi-mă, pentru România, firmele care ex­ploa­tează masiv lemnul sunt mai periculoase şi de­cât Roşia Montană Gold Corporation. Cianura Goldului afectează o regiune, dar Holzindustrie afec­tează toată ţara, din Apuseni până în Rădăuţi şi Co­vasna”, aver­tiza, în urmă cu puţin timp, Dorel Morar, directorul executiv al fabricii de mobilă “Transilvania Produc­tion”, în cadrul unui interviu pe care i l-am luat în sediul său de lucru din Câmpeni. “Noi am simţit peri­colul încă de la începutul anilor 2000, când Holzin­dus­trie a început să construiască fabrica de la Sebeş. Au semnat un contract preferenţial de achiziţie de lemn brut de la Romsilva şi au obţinut o cotă foarte importantă, având în vedere că achiziţionau cantităţi uriaşe. Pe lângă cota respectivă, se puteau băga şi la alte licitaţii, alături de firmele din zonă. Furnizorii noş­tri de mobilă, care sunt firme mai mici, au fost direct afectaţi, iar preţul lemnului a crescut verti­gi­nos”, îmi explica Dorel Morar.

“Orice om înţelege că lemnul e bunul întregului popor. Toţi au dreptul să trăiască un pic mai bine de pe urma acestei bogăţii naturale lăsate de Dumnezeu. Nu zicea nimeni dacă Holzindustrie venea aici să facă produse finite, cu valoare adăugată, cum facem noi. Era extraordinar dacă făceau asta! Nu să vină să ia lemnul din pădure, să-l debiteze primar şi să-l vândă mai departe, în străinătate. Bogăţia ţării e vân­dută pe bani de nimic! Încontinuu pleacă maşini care duc lem­nul la Holtz, în Sebeş şi în Rădăuţi, la fabricile lor. Colac peste pupăză, mai fac o fabrică în Covasna, la Reci. În ritmul ăsta, în 5 ani de zile, nu mai avem lemn! Preţul materiei prime va creşte exorbitant, iar noi, cei care facem produse finite, nu o să ne mai pu­tem susţine. Nu ai voie să exporţi cherestea dintr-o ţară caRomânia, care are o atât de mare tradiţie în prelucrarea lemnului. Ca şi Gold Corporation, marii exploatatori de pădure droghează lumea cu promi­siu­nea de locuri de muncă. Dacă ar face o fabrică de pro­­duse finite, numărul de locuri de muncă s-ar mul­tiplica cu patru sau cinci!”.

Dorel Morar scoate o foaie şi un creion şi îmi face o demonstraţie uimitoare, în numai două minute. La fabrica din Sebeş, Holzindustrie debitează 5.000 de metri cubi de buştean în 24 de ore. Deci, în 48 de ore, fac 10.000 de metri cubi. Transformat în cherestea, la un randament normal, rezultă 7.500 de metri cubi de cherestea în 48 de ore. Ei bine, asta e exact cantitatea de materie primă pe care fabrica Transilvania Produc­tion din Câmpeni, firmă care exportă mobilier de lux în Alpii francezi şi în alte regiuni cu pretenţii ale lumii, o consumă într-un an de zile!!! Imaginaţi-vă cât lemn s-ar putea salva dacă s-ar descuraja tăierile masive şi ar fi încurajate firmele care fac produse cu un grad înalt de finisare… Ca să nu mai vorbim despre faptul că valoarea exporturilor de mobilă din România, care consumă, conform demonstraţiei, foarte puţin lemn, a fost dublă, anul trecut, decât cea a ex­porturilor de che­restea, pentru care sunt defrişate, zilnic, zeci de hectare de pădure.

Apusenii, o bombă cu ceas!

Afirmaţiile lui Dorel Morar sunt susţinute şi de Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Pro­ducătorilor de Mobilă din România (APMR). “Din cauza firmelor mari, care iau masă lem­noasă ca să o exporte, preţul lem­nului creşte foarte mult, iar fabricile de mobilă devin ne­competitive”. Într-o declaraţie acor­dată “Zia­rului Financiar”, ea arăta că de la în­ce­putul anu­lui, preţul lemnului a crescut cu 30-40%, iar cel al mobilei cu maximum 2-3%.

Protestele pe care exploatarea masivă a lem­nului de către marii jucători austrieci care controlează piaţa românească le-a provocat în cursul acestui an în Apuseni, în Covasna şi în Suceava au atras, în fine, şi atenţia autorităţilor. Vale­riu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a avut o poziţie dură vizavi de “modelul Schweighofer”. “Nu-l re­co­mand, pentru că a gene­rat nemulţumirea în­tre­prin­derilor mici şi mij­locii şi pierderea locu­rilor de muncă. Nu a gene­rat va­loare adăugată şi a omorât tot ce înseamnă întreprin­deri mici şi mijlo­cii”, a spus Zgonea, care a adău­gat că, în cazul Schweig­­hofer, s-au dat ga­ranţii de stat pentru zece ani şi nu este un model de succes, iar dacă e nevoie de o comisie de anchetă pen­tru a se cerceta ce s-a întâm­plat în ultimii ani, el va susţine demersul.
Dar lamentările guver­nan­ţilor (culmea, din ace­laşi partid care a dat “Le­gea Schweighofer”), ar pu­tea fi tardive. “La mine pe stradă, la Scărişoara, zece case în sus de la casa mea, toată lumea câştiga un bă­nuţ din prelucrarea lemnu­lui. Acum, dacă au mai ră­mas vreo doi. Pe restul îi aşteaptă foamea sau Spa­nia, dacă sunt mai tineri şi mai în putere…”, îmi spu­ne Cristi Vârciu, îngânat de o mână de moţi “protes­tatari”, care se tem, ca şi el, că în câţiva ani, după ce lemnul se va termina cu totul, Apusenii vor deveni o bombă cu ceas. “Dar ce vă tot povestim noi, trebuie să vedeţi cu ochii voştri, ca să înţelegeţi ce se întâmplă, cu adevărat, aici la noi…”, mă îndeamnă doi băieţi mai curajoşi. De ce să nu vedem, dacă pentru asta am mers acolo? Aşa că ne aruncăm în două maşini de teren şi pornim în trombă spre locurile prin care turiştii nu ajung nici din gre­şeală…

Cu sânge rece

Sunt atâtea locuri cu păduri rase de pe faţa pământului prin Apuseni, că oame­nilor le e greu să se decidă. Până la urmă, o pornim spre zona “La Măşoi”. Intrăm pe un drum îngust, făcut din fonduri europene, parcă dinadins ca să poată facilita transpor­tarea lemnului de pe munte. Camioanele pline de buşteni coboară la intervale regu­late, ca şi cum ar bate ora exactă. Ai, deja, fără să fi văzut nimic, o ciudată senzaţie de conspiraţie sistematică, de crimă progra­mată şi executată cu sânge rece, fără emoţii şi fără complicaţii inutile. Urcăm minute bune înspre creierii Apusenilor, în­ghe­suin­du-ne printre TIR-urile ce vin ca tăvălugul şi pe lângă căruţe cu cai băţoşi, ce se spetesc cu câte trei-patru buşteni luuungi, ai unor brazi care, de dimineaţă, încă mai iscodiseră cerul. Tragem pe dreapta, într-o poieniţă, să privim munţii de sus şi să ne mai luăm repere pentru continuarea traseu­lui. E unul dintre cele mai frumoase locuri din Apu­seni, aşa că facem câteva fotografii, ultime­le fotografii turistice. E o vreme ca­pri­cioa­să, soarele se joacă de-a v-aţi-ascun­selea cu norii, ba e cald, ba e rece, ba plouă, ba stă de ploaie. Ieşim de sub un petec de nor şi mergem spre soare prin iarba înaltă până la genunchi. Un zumzet de albine învăluie, ca-ntr-o simfonie, liniştea din inima Apuse­nilor… De la o vreme, însă, drumul “euro­pean” al buş­tenilor din Apuseni o coteşte într-o parte, iar noi intrăm, cu jeep-urile, pe drumuri forestiere. Sus, pe munte, la jumătate de oră de mers de la drumul principal, eşti uimit să descoperi o adevărată platformă industrială. Gatere peste gatere, stivuitoare, uti­laje hidraulice de încărcare, veri­tabile parcuri auto de TIR-uri şi camioane… Străjuit de un cartier întreg de zgârie-nori de cherestea, rea­lizezi că simfonia albinelor din poieniţă era, de fapt, simfonia drujbelor ce tăiau, în depărtare, lemnul Apusenilor.

lemn

Scenariul unui jaf de noapte

De la o vreme, maşinile se răresc, stivele de cherestea dispar şi lasă loc trunchiurilor unor brazi executaţi sumar de dimineaţă şi aruncaţi în şanţuri, ca-n nişte gropi comune. Oameni cu securi în mâini îşi tot fac de lucru prin drumul nostru, intrigaţi că nişte “turişti” s-au abătut până prin locurile secrete ale tăierilor de pă­dure. Îi privim în ochi şi ştim că am ajuns în iad, deşi locul se numeşte “La Stea”. “Aici, în primă­vară, era o pădure frumoasă”, arată unul dintre ghizi spre coasta dealului aflat la picioarele noastre. Trei cioturi subţiri, trei brazi caraghioşi, care nu meri­tau, pe­semne, osteneala de a fi daţi jos, sunt ultimii martori ai măcelului. În rest, cât vezi cu ochii, pe sute de metri de jur-împrejur, doar rădăcinile înfipte în pământ, înalte de două palme, ca nişte mici pietre fu­ne­rare, ce amintesc de eroismul unor soldaţi necu­noscuţi. Un câmp întreg, ca un cimitir, în plin paradis al Apuse­nilor! La un sfert de oră de mers mai departe, peisajul e şi mai deplorabil. Intrăm pe un drum desfun­dat, ce desparte două lumi. La Dorna, de-a dreapta, e o pădure superbă, de brad secular, proprietatea comu­nei Vadu Mo­ţilor, de-a stânga e un deşert postapo­ca­liptic apar­ţi­nând comunei Albac. E o mizerie de ne­descris, crengi lăsate aiurea peste tot, cioturi stâlcite de copaci, rume­guş şi doze goale de bere, pachete moto­tolite de ţigări. Scena unui jaf de noapte. Ici-colo, pâlcuri de iederă şi arbuşti mici acoperă mizeria. De jos, de pe terasa baru­lui din centrul Albacului sau din vreun alt loc de bel­vedere, turiştii vor fi zâmbind foto­grafiind zo­na din depărtare, fără să ştie că zâmbesc unui loc mort.

Pe drumul de întoarcere, o ploaie deasă, mocă­neas­că, bate încăpăţânat în tăblia jeep-urilor. Cuvintele nu-şi prea mai au locul. Ca-n exemplul de pe foaia lui Dorel Morar, demonstraţia e totală. Mai coborâm puţin şi, pe dreapta drumului, ne întâmpină o imagine care vorbeşte singură despre drama Apusenilor. Un ma­re semn de atenţionare auto cocoţat peste un maldăr de buşteni, ca un mare semnal de alarmă. SOS, Munţii Apuseni!

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.