Totul despre cazul bebelusilor infestati in urma vaccinurilor administrate si musamalizarea autoritatilor

Cerem părinților cărora li s-au îmbolnăvit bebelușii, şi mai ales celor cărora le-au murit bebelușii – să dea în judecată Procuratura, Ministerul Sănătății și Spitalul „Marie Curie” pentru că nu […]
Cerem părinților cărora li s-au îmbolnăvit bebelușii, şi mai ales celor cărora le-au murit bebelușii – să dea în judecată Procuratura, Ministerul Sănătății și Spitalul „Marie Curie” pentru că nu au investigat serios cauza morții copiilor lor sau chiar au mușamalizat cauza morții bebelușilor. Motivele le găsiți la sfârşitul acestui articol.

Minciuna și Manipularea cu eColi – Există mai multe tipuri de bacterii eColi, NU toate UCIGAȘE.

Cea mai mare MINCIUNĂ și MANIPULARE a Sistemului în drama îmbolnăvirii bebelușilor a fost afirmația că avem de-a face cu o „Epidemie generată de Bacteria Ucigașă E-COLI”.

Timp de două săptâmâni oamenii au fost BOMBARDAȚI cu MANIPULAREA Sistemului cum că BACTERIA UCIGAȘĂ eCOLI a UCIS bebelușii.

Manipularea a fost pornită de la Spitalul „Marie Curie” şi de la Ministerul Sănătății, cei care au lansat încă din primele clipe, mai exact încă de la primul bebeluș care a murit, ideea că e o epidemie declanșată de eColi.

Primul bebeluș mort – Prima Manipulare şi Prima Mușamalizare

Primul Bebeluș a fost declarat mort din cauza Sindromul Hemolitic Uremic – SHU, SHU care ar fi apărut în urma „unei infecții cu bacteria eColi”.

„În condiţiile în care am stabilit că boala începe cu diaree se discută de un tip de Escherichia coli , o bacterie extrem de agresivă, care are elementele acestea de toxicitate maximă care atacă peretele vascular”, a precizat șefa Clinicii de Pediatrie de la Spitalul Marie Curie, Mihaela Bălgrădean.

Pe de altă parte, Directorul medical al Spitalului de Pediatrie din Pitești a spus că ei nu au depistat bacteria.

„Nouă nu ne-a ieşit nimic la coprocultură. Toxina se depistează foarte greu, chiar şi la şapte zile de boală”, a explicat directorul medical al Spitalului de Pediatrie din Piteși, Dana Toader. – sursa: Digi24

Vă veți da seama cum stau lucrurile citind în continuare întreaga poveste.

Continuă lectura

Minune la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu

Un preot din Sibiu mi-a povestit că s-a rănit cu o sapă la piept, rana atingând și mamelonul. Doctorii i-au spus că nu e nici o problemă, dar apoi rana s-a cronicizat, iar o jumătate de an mai târziu a fost diagnosticat cu cancer.

“Minune a lui Dumnezeu! Așa ceva n-am văzut în treizeci de ani de meserie!!!“

Uluit și înfricoșat, preotul nu a acceptat diagnosticul, ci a mers la Tg. Mureș și la București, peste tot primind aceeași sentință, ba mai mult spunându-i-se că boala s-a întins, având metastaze în organism. Se apropia de moarte. Înnebunit de durere, având doi copii mici, preotul nu a disperat. Auzise de la o credicioasă de icoana făcătoare de minuni de la Hadâmbu, care plânge cu mir și vindecă toată durerea și întristarea.

A plecat cu mașina la Hadâmbu, a mers toată noaptea, unde a căzut la picioarele Maicii Domnului, rugând-o să îi idea viață pentru a-și crește copiii. După o jumătate de ceas de plâns și de rugăciune, a simțit o adiere de vânt răcoritor pe fața lui, ca o mireasmă de mir ceresc, și a înțeles că Maica Domnului îl ascultase.

S-a ridicat în picioare, a mulțumit Fecioarei îndurărilor și a plecat acasă. Aici a postit post negru, numai cu apă, timp de șapte zile, rugându-se mereu Maicii lui Hristos. După cele șapte zile, a mers, cu inima strânsă, la Spital pentru o nouă expertiză.

Doctorul – care îl cunoștea – i-a zis:

“Hai Dom Părinte, te văd om serios, ce te mai controlezi atâta? Ți-am spus. Ai cancer și metastaze. Pregătește-te de moarte. Ce mai, ești om în toată firea!“.

După radiografie, doctorul plictisit, s-a uitat așa într-o doară la filme. A încremenit. Gura i s-a încleștat. Arăta speriat filmul, iar preotul nu pricepea nimic. Într-un târziu a exclamat: “Minune a lui Dumnezeu! În loc de formațiunile canceroase, nu mai sunt decât niște cicatrici. Așa ceva n-am văzut în treizeci de ani de meserie!!!“.

Preotul a izbucnit în plâns. Era atât de zdrobit de durere și de cutremur încât a căzut jos, acolo în spital și a rămas așa multă vreme. Apoi a simțit din nou adierea de lumină pe care o simțise la Hadâmbu. Așa i s-a confirmat lucrarea minunată a Maicii Domnului. S-a ridicat și a plecat acasă.

O putere nevăzută, o bucurie îi susura în suflet, un izvor de îndurări se deschisese în el. Simțea nevoia să strige pe străzi minunea întâmplată cu el, să salte de bucurie, să spună tuturor cum s-a născut din nou. Simțea nevoia să ajute și el pe alții, să dăruiască lumină și bucurie, ajutor celor în suferință. Dar știind că este neputincios, a jurat în fața icoanei Maicii Domnului că va purta cu el toată viața filmele care arătau clar că era năpădit de cancer și diagnosticul multiplu declarat indubitabil la Sibiu, la Tg. Mureș și la București, și filmele de după minune, cu cicatricile de pe trupul lui, ca niște urme de răni ale păcatului, tămăduite, miruite de mâinile Maicii lui Dumnezeu. Și oriunde se va afla a jurat că va povesti, ca un misionar, minunea cea mare pe care Maica Domnului a săvârșit-o cu el. Așa mi-a istorisit și mie. Și îmi spunea: “E atât de simplu să ceri cu toată inima! E atăt de simplu să te vindeci! E atăt de ușor să ceri de la mama ta laptele cel sfânt al vindecării“.

Oameni paralizați, bolnavi de cancer, sfâșiați de greutățile vieții sau care și-au pierdut sensul pe acest pămant, oameni cu păcate grele, cu neputință de purtat pe pământ, au cautat o ultimă alinare la icoanele făcătoare de minuni. Ajutați de cei dragi, au venit de la sute de kilometri să se roage la icoana Maicii Domnului de la Hadâmbu. Dumnezeu, pentru credincioși, este mai viu ca niciodată, iar minunile se petrec într-o taină greu de înțeles pentru o minte care nu cunoaște tainele dumnezeiești.

Din Maica Domnului Apărătoarea Noastră, ed. Ortodoxia, București 2015, p.39-41 – altarulcredintei.md

Urmariti va rog si:

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Hadâmbu

Calculatorul, drogul care face cele mai mari ravagii printre copii – Pericolele la care se expun copiii care îşi petrec prea mult timp butonând pe telefoane sau pe tablete

Chris Rowan, medic terapeut pediatru american, vorbeşte, într-o postare pe blogul său de pe Huffington Post, despre pericolele la care se expun copiii care îşi petrec prea mult timp butonând pe telefoane sau pe tablete.

<<Fac apel la părinţi, profesori şi guverne să interzică copiilor sub 12 ani să folosească dispozitive electronice portabile1>>, scrie el, enumerând 10 motive.

Creşterea rapidă a creierului

Între zero şi doi ani, creierul copilului îşitriplează dimensiunea după care1continuă să se dezvolte rapid până la vârsta de 21 de ani. Dezvoltarea creierului în acea perioadă de formare este determinată de stimulii din mediul înconjurător sau de lipsa lor. Stimularea provocată de supra-expunerea la tehnologie (telefoane, internet, tablete sau TV) este asucioată cu deficit de atenţie, întârzieri cognitive, probleme de învăţare, impulsivitate crescută şi o abilitate mai mică de autocontrol.

Dezvoltare întârziată

Folosirea tehnologiei restricţionează mişcare, lucru care poate duce la o dezvoltare întârziată, notează Chris Rowan. Unu din trei copii intră acum în sistemul educaţional cu astfel de probleme care le afectează rezultatele academice. Mişcarea îmbunătăţeşte atenţia şi abilitatea de a învăţa.

Obezitate epidemică

Televizorul şi jocurile video sunt legate de creşterea numărului de copii obezi. Copiii cărora li se permite să aibă un dispozitiv în dormitor au cu 30% mai multe şanse de a deveni obezi.

Privarea de somn

60% din părinţi nu îşi supraveghează copiii când aceşti folosesc diverse tehnologii şi 75% din copii au voie cu gadgeturi în dormitoare. 75% din copiii cu vârste între 9 şi 10 ani suferă de lipsa somnului, lucru care le influenţează negativ rezultatele de la şcoală.

Boli mintale

Folosirea în exces a tehnologiei este unul din factorii care provoacă depresie, anxietate, deficit de atenţie, autism, tulburare bipolară, psihoze sau alte comportamente problematice printre copii.

Agresivitate

Conţinutul media violent poate provoca agresivitate. Copiii mici sunt din ce în ce mai expuşi la violenţa fizică şi sexuală din media din zilele noastre. Rowan dă exemplu jocul Grand Theft Auto V care ilustrează crime, sex, viol, tortură şi mutilare.

Demenţă digitală

Conţinutul media de mare viteză poate contribui la deficitul de atenţie, la scăderea puterii de concentrare şi a capacităţii de memorare.1 Copiii care nu pot fi atenţi, nu pot învăţa.

Dacă nu v-am convins atunci urmăriți ce spune în clipul de mai jos acest profesor universitar, biofizician.

https://www.youtube.com/watch?v=jqoKhIiuZVM#t=418

zumi.md

Urmariti va rog si:

Calculatorul, drogul care face cele mai mari ravagii printre copii

Joi, 18 februarie, 2016 – 64 de ani de la despărțirea de viața lumească a lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor

Joi, 18 februarie se împlinesc 64 de ani de la despărțirea de viața lumească a lui Valeriu Gafencu, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfântul Închisorilor”.

64 de ani de la moartea lui Valeriu Gafencu, „Sfântul Închisorilor”: Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul
Valeriu Gafencu s-a născut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bălți, Basarabia, fiind unul dintre tinerii care au murit în închisorile regimului comunist din România.

La 20 de ani, în toamna anului 1941, Valeriu Gafencu a fost arestat și condamnat la 25 de ani muncă silnică, deoarece făcea parte din Frățiile de Cruce, ale căror membri erau urmăriți și arestați, în acea perioadă. Era student în anul al II-lea al Facultății de Drept și Filosofie din Iași, pe care nu a reușit vreodată să o mai termine, pentru că sfârșitul l-a găsit în închisoare.

Tânărul Valeriu Gafencu a ajuns la Tîrgul Ocna în decembrie 1949, după ce a trecut prin pușcăriile de la Aiud, fiind întemnițat de regimul dictatorial al lui Antonescu, între 1941 – 1944, cât și de la Pitești. Din cauza torturilor și regimului de bestialitate din temnițele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare Tîrgul Ocna într-o stare atât de gravă încât supraviețuirea sa timp de doi ani este considerată, de către mulți, drept o minune. În închisoarea comunistă din Pitești a dobândit boli precum reumatism, TBC pulmonar, osos și ganglionar. Mulți dintre cei care au fost în preajma lui în ultima parte a vieții sale se consideră fericiți că au avut acest privilegiu, mărturisind că, deși trupul îi era o epavă, din cauza lipsei de hrană, chipul îi era îmbrăcat într-o lumină stranie, nepământeană, pentru că, spun ei, „sufletul și mintea sa nu se despărțeau defel de rugăciune”.

Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseții: – Fizic, părea un arhanghel, purtând când spada de foc a cuvântului Dumnezeiesc, când crinul curăției plin de parfum tainic. – Moral, nu i se putea reproșa ceva, smerenia îmbinându-se cu tenacitatea hotărârilor. – Spiritual, era transfigurat tot timpul, într-o stare extatică aproape permanentă; nu puteai să-ți dai seama dacă ceea ce spune vede în duh sau dacă Duhul vorbește prin el. Viața lui era zbor spre înălțimi, pe care cu greu îl puteai urmări.  ”, a povestit Virgil Maxim, membru al Frățiilor de Cruce și coleg de închisoare cu Valeriu Gafencu.

Seninătatea cu care își aștepta Valeriu moartea i-a înmuiat, atât pe colegii săi de suferință, cât și pe „gardienii-călăi”. Cu numeroase plăgi tuberculoase pe trup și cu hemoptizie (tușea scuipând sânge), chipul lui Valeriu emana, totuși, lumină, deși această boală aduce, de regulă, deprimare și schimonosire a chipului.

Și-a cunoscut ziua morții

Pe 2 februarie 1952, Valeriu Gafencu și-a rugat colegii de temniță să-i aducă o lumânare și o camașă albă, pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie a aceluiași an. Deasemenea, sfântul închisorii a mai cerut ca o cruciuliță (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) să-i fie pusă în gură, pe partea dreaptă, spre a fi recunoscut la o eventuală dezgropare. La 18 februarie, între orele 14.00 și 15.00, după momente de rugăciune fierbinte, Valeriu a rostit ultimele sale cuvinte: „Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”.

Gardianul Petre Orban a plecat din închisoare pentru întreaga zi, pentru a le permite tuturor deținuților să meargă să-și ia rămas bun de la prietenul lor și să se închine la targa unde a fost depus trupul neînsuflețit al lui Valeriu Gafencu. Urma să fie dus într-o groapă comună, a tuberculoșilor.

” Între cei mai cunoscuți martori-martiri, care au suferit, trăind pe cele mai înalte culmi ale spiritualității creștine, stâlp al rezistenței spirituale românești din timpul opresiunii comuniste, considerăm a fi fost atunci studentul VALERIU GAFENCU”. – (IPS Bartolomeu Anania)

Printre sfaturile date prin scrisorile trimise către familia sa, Sfântul Închisorilor îndeamnă pe toți oamenii, pe care îi considera „toți cei dragi ai lui”: „Căutați fericirea în sufletele voastre. Nu o căutați în afara voastră. Să nu așteptați fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălășluiește Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veți aștepta fericirea din afara voastră, veți trăi decepții peste decepții și niciodată nu o veți atinge”. Valeriu Gafencu le-a arătat tuturor celor care l-au cunoscut, prins în mijlocul suferinței, că fericirea adevărată nu depinde de circumstanțele exterioare. Acesta a fost mesajul său, pe care l-a împărtășit atât prin cuvinte, cât și prin gânduri, dar și prin fapte. – activenews.ro

Urmariti va rog si:

Sfantul inchisorilor Valeriu Gafencu – Viata si chinurile inchisorilor comuniste

Se pregateste Arabia Saudita sa invadeze Siria?

Arabia Saudită isi maseaza sute de mii de soldați, în timp ce efectuează cele mai mari exercitii militare effectuate vreodata.

Este aceasta pregătire facuta pentru a invada Siria, sau doar o imensa cacealma? Premierul rus a avertizat recent că o asemenea măsură ar putea declanșa un nou război mondial.

Alte stiri despre razboiul din Siria, gasiti la categoria: Siria

IPS Serafim de Pireu: Există pericolul unei noi schisme în Biserică?

Din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, cea mai însemnată cauză a crizei globale prin care trece astăzi omenirea rezidă mai ales în îndepărtarea omului de Sfântul Dumnezeu Treimic și în lipsa pocăinței, care duce la exploatare și înrobire, la panerezia ecumenismuui inter-creștin și inter-religios sincretist. Ecumenismul demonic și pus în mișcare de satana – un instrument în mâinile masoneriei și ale abominabilului sionism internațional, care urmărește instalarea lui Antihrist ca rege mondial unic – vatămă conștiințele și pervertește aproape tot și toate.
IPS Serafim de Pireu: Există pericolul unei noi schisme în Biserică?

O dovadă în favoarea celor de mai sus – pentru a ne limita numai la ultimele evenimente ecumeniste – este întâlnirea inter-religioasă care a abordat așa-zisa conviețuirea pașnică a creștinilor și musulmanilor, fără însă a denunța Coranul criminal al așa-zisului cuvânt veșnic al lui Dumnezeu, care poruncește ”masacrarea necredincioșilor” – întâlnire care s-a realizat la un hotel din Atena, pe 2-3 septembrie 2015, apoi Simpozionul Teologic Internațional prilejuit de a 75-a aniversare a înființării comunității papistașe ecumeniste de la Taize, care a avut loc între 30.08 și 6.9.2015, de asemenea, întâlnirea interreligioasă organizată de comunitatea ecumenistă Sant’Egidio de la Tirana, din Albania, care a avut loc pe 6 septembrie 2015[3], Congresul Internațional ”de spiritualitate ortodoxă”, organizat de comunitatea monahală ecumenistă mixtă și biconfesională de la Boze, din Italia, între 9 și 12 septembrie 2015, și Congresul Internațional al Societății de Drept a Bisericilor Răsăritene, care a avut loc la Tesalonic, pe 10 septembrie 2015.

Indicând către Vatican II

Din păcate, însă, la Adunarea Ierarhilor Tronului și Mitropoliților așa-numitelor Țări Synaxis Ierarxias Thronou5 Noi ale Bisericii Greciei, care a avut loc la Fanar, în intervalul 29 august – 2 septembrie 2015, Preafericitul Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, și-a menținut viziunea ecumenistă. Acest lucru este confirmat și decomunicarea sa, străină de eclesiologia ortodoxă, pe care a rostit-o pe 29 august 2015 în fața ierarhilor Tronului și prin care a dat liniile directoare pentru relațiile pe care trebuie să le dezvolte aceștia cu ereticii, cu eterodocșii și cei de alte religii, sprijinindu-se mai mult pe hotărârile Pseudo-Conciliului II Vatican și pe noua eclesiologie a papismului, decât pe teologia și tradiția ortodoxă.

Despre cum se va deschide Facultatea Teologică de la Halki

Comentând unele puncte fundamentale ale comunicării Preafericitului, dorim să subliniem următoarele: realitatea dureroasă și tragică, care este întru totul contrară ideilor Preafericitului, demonstrează căMișcarea Ecumenică (Ecumenistă) este ineficace, și asta exclusiv din cauza responsabilității proprii, nu a siturilor, ziarelor și altor media antiecumeniste și luptătoare, ci datorită propriilor mijloace ale ereticilor și eterodocșilor, pe de o parte, dar și datorită ecumeniștilor, pe de altă parte. Pe de o parte ereticii și eterodocșii se remarcă prin lipsa sincerității și a pocăinței, stăruind în mod satanic în erezie. Pe de altă parte, ecumeniștii se remarcă prin lipsa mărturisii credinței ortodoxe, prin supralicitarea dragostei și desconsiderarea adevărului, prin practica uzuală de a nu discuta subiectele care dezbină, ci numai pe cele care unesc, prin atenuarea criteriilor ortodoxe, prin recunoașterea reciprocă a caracterului bisericesc fără intercomuniune, fapt care reprezintă o situație schizofrenică, de asemenea, se remarcă prin dialogul în termeni de egalitate, semnarea și adoptarea unor texte comune antiortodoxe, rugăciunile în comun antiortodoxe și ecumenismul populist. Singurul lucru care se realizează cu succes prin Mișcarea Ecumenică (Ecumenistă) este crearea confuziei și promovarea sincretismului. În timp ce, dacă Biserica Ortodoxă ar fi urmat calea patristică a unei reevanghelizări mărturisitoare a lumii și ar fi pulverizat ereziile la nivel mondial prin cuvânt și îndrăzneală patristică, L-ar fi slăvit pe Dumnezeu și ar fi asigurat integritatea persoanei umane. Domnul Kampourakis, Profesor de Științele Comunicării la Universitatea Harvard, după cum însuși mi-a făcut cunoscut, a propus crearea unei platforme prin satelit pentru mărturisirea ortodoxă în 17 limbi, dar a întâlnit peste tot porți închise. Dacă acest lucru s-ar fi realizat, prin harul pururea viu al Dumnezeului Celui în trei Ipostasuri și prin recunoașterea mondială, și Patriarhia noastră Ecumenică ar fi avut atunci posibilitatea să deschidă Facultatea de Teologie de la Halkis și să i se recunoască statutul internațional de către Statul Turc, iar celebrele biserici ale Constantinopolului nu ar mai fi fost transformate în geamii, ci i-ar fi fost redate ca spații de cult.

Eșecul Dialogurilor Ecumenice      

”Hirotoniile” femeilor pe treapta preoțească și episcopală și legiferarea homosexualității în lumea protestantă, așa cum au recunoscut în comunicările lor prezentate la această sinaxă Mitropoliții Sasimelor, kir Ghennadios, și al Austriei, kir Arsenios,fenomene care constituie o abatere de la antropologia și fiziologia omenească și consacră o antropologie falsă ca încununare a păcatelor, precum și recunoașterea ”căsătoriilor” dintre homosexuali, demonstrează că erezia și eterodoxia nu au fost deloc influențate de direcția ortodoxă, de teologia și viața ortodoxă. Declarația de retragere a Mitropolitului Pergamului, kir Ioannis Zizioulas, de pe poziția de copreședinte al Dialogului Teologic Oficial dintre Ortodocși și Papistași, cu toate că în cele din urmă nu a fost acceptată de Preafericitul Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, ca și aceea a Preasfințitului Arhiepiscop al Australiei, kir Stylianos, care a fost însoțită de declarația sa despre ”jocul murdar”, constituie demonstrații, probabil cele mai flagrante, ale zădărniciei demersului de-un secol al Mișcării Ecumenice (Ecumeniste) și ale adeveririi cuvântului Apostolului Pavel: ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3: 10-11). Erezia nu este doar o particularitate în perceperea lucrurilor teologice, ci și o pervertire demonică a revelației Sfântului Dumnezeu Treimic, cu urmări cumplite dincolo de moartea spirituală.

Ar fi trebuit ca Preafericitul să evite referirea la mitul ”mărturisirii credinței ortodoxe” de către ecumeniști la evenimentele Mișcării Ecumenice (Ecumeniste) și ale dialogurilor teologice, pentru că acordurile rușinoase de la Balamand și Chambesy, adoptarea textelor antiortodoxe de la Porto Alegre, de la Ravenna și Busan, semnarea Declarațiilor Comune cu arhiereziarhul Papă al Romei, rugăciunile în comun cu ereticii și cei de alte credințe demonstrează exact contrariul.

Răsplățile ereziei

O dovadă a urmărilor tragice ale ereziilor este înflorirea Islamului demonic, cu înspăimântătoarea lui ideologie despre supunerea tuturor, care constituie o compilație de erezii ale arianismului, nestorianismului și monofizitismului, care au negat în esență întruparea lui Dumnezeu Cuvântul și au proclamat un Dumnezeu inaccesibil și neîmpărtășibil pentru persoana umană și, în consecință, supunerea (Islam) este singura legătură duhovnicească dintre Dumnezeu și om.

Populațiile creștine ale copților Egiptului, ale abisinilor Etiopiei, ale nestorienilor asirieni și ale iacobiților monofiziți din Siria sunt măcelărite chiar de progenitura lor duhovnicească, Islamul, pe care, fără minte, l-au creat chiar părinții lor prin pervertirea satanică a hristologiei ortodoxe.

Ecumenism dogmatic și popular

În urma celor spuse mai înainte, declarația Preafericitului, potrivit căreia condițiile i-ar obliga pe ortodocși să participe la rugăciuni în comun și la cult comun cu eterodoxia, reprezintă o absolută secularizare a Bisericii, constituie o încălcare flagrantă a Dumnezeieștilor și Sfintelor Canoane și a Tradiției Sfinților Părinți, care în mod explicit interzice, și anume chiar prin pedeapsa caterisirii, rugăciunile în comun și cultul comun, și este o încercare deznădăjduită de a fi menținut în viață cadavrul ecumenismului, care, așa cum se vădește din cele de mai sus, s-a împuțit și este în putrefacție, dat fiind că eterodoxia nu scuipă afară prea numeroasele ei erezii.

Pe de o parte, erezia papismului continuă să stăruie în învățătura despre primatul mondial al puterii Papei Romei, în pervertirea tainei Sfintei Treimi și în negarea îndumnezeirii persoanei umane prin harul creat. Pe de altă parte, erezia protestantismului stăruie și aceasta în iconomahie, în negarea tainei Bisericii și a tainei Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În plus, erezia monofiziti_2monofizitismului, în ciuda minciunilor rușinosului acord de la Chambesy, Geneva, din 1991, îl pomenește pe ereziarhul Sever și pe Dioscur și respinge hristologia ortodoxă despre cele două firi, adăugând și kakodoxiile monotelismului și ale monoenergismului, precum și ereziile despre pătimirea lui Dumnezeu (Θεοπασχητισμός) și despre satisfacerea Dumnezeieștii Dreptăți.

Cu privire la subiectul căsătoriilor mixte, la care se referă Preafericitul, acestea au devenit unul dintre mijloacele prin care este promovat ecumenismul popular, având ca scop mai înalt să falsifice și să pervertească credința creștinilor ortodocși. Potrivit acriviei canonice a Bisericii Ortodoxe Sobornicești, căsătoriile mixte sunt interzise. Prin iconomie, însă, Biserica primește și săvârșește căsătorii mixte cu premisa că membrul eretic se va lepăda de erezie și de înșelare în mod scris, și va fi de acord că copiii vor fi botezați și vor crește în credința ortodoxă. Folosirea iconomiei Bisericii ca justificare pentru rugăciuni comune și cult comun este un eșec total.

Nu eretici la Sinod

[1]În ce privește Sfântul și Marele Sinod din 2016, pe care Preafericitul Bartolomeu l-a caracterizat drept neecumenic, pentru că nu participă și ”creștinii” Apusului, ne întrebăm: Cum e cu putință să participe ”creștinii” eterodocși ai Apusului, de vreme ce sunt osândiți pentru erezie de Sinoadele Ecumenice? Ca, de pildă, de Sinodul III Ecumenic pentru negarea pururea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu, de Sinodul VII Ecumenic pentru iconomahie și negarea tainei Bisericii, și de Sinodul VIII Ecumenic pentru Filioque? După silogistica Preafericitului, nu cumva Sinoadele Ecumenice V, VI și VII în mod greșit sunt numite ecumenice, pentru faptul că nu au participat la ele și popoarele anticalcedoniene ale armenilor, copților Egiptului, asirienilor și iacobiților Siriei și ale copților din Malabarul Indiei?

Poziția Preafericitului că Biserica Ortodoxă nu mai poate să convoace un Sinod Ecumenic, pentru că nu participă occidentalii, este absolut eronată. În esență, prin această poziție afirmă că Biserica Ortodoxă este deficitară, o Biserică neputincioasă și nedesăvârșită, și doar când ”se va uni” cu papismul și protestantismul, va fi o Biserică desăvârșită, așa că atunci, dimpreună cu occidentalii, va putea să convoace un Sinod Ecumenic. Însă, poziția aceasta este foarte departe de eclesiologia ortodoxă.

Pericolul e la uși

Subiectul sărbătoririi comune a Paștelui de către ortodocși și eterodocși, care urmează a fi abordat la Marele Sinod, este de o importanță colosală, pentru că un sinod, după cum îl definește Preafericitul, cu premise și caracteristici ecumeniste, nu poate să schimbe hotărârea unui Sinod Ecumenic, și anume a Sfântului Sinod I Ecumenic al celor 318 Sfinți Părinți Purtători de Dumnezeu. Dacă se va întâmpla aceasta, atunci să ne pregătim de o nouă schismă vechi-calendaristă, care va avea, din păcate, și întemeiere canonică.

În sfârșit, recenta sinaxă a Ierarhilor Tronului constituie o mică pregustare a celor care urmează să aibă loc la Sfântul și Marele Sinod ce va fi convocat în 2016. Subliniem însă în mod special că un Sinod care se bazează pe principiul inclusivității și al umanismului și care va legifera panerezia ecumenismului inter-creștin sincretist, va constitui o adevărată torpilă la temeliile unității panortodoxe, pentru că va crea mai multe probleme decât cele pe care, chipurile, le va soluționa, și va conduce la tulburări, confuzie și schisme. În orice caz, un asemenea sinod nu poate fi acceptat de clerul ortodox și de poporul lui Dumnezeu, și va fi consemnat în istoria bisericească ca un sinod tâlhăresc și mincinos, ca atâtea altele, iar hotărârile acestuia vor fi invalide, pentru că ecumenismul falsifică chipul lui Dumnezeu-Omul, ajunge să fie un element distrugător al Adevărului și conduce inevitabil la pierzare duhovnicească și fizică.

Orthodoxos Typos, 11 decembrie 2015, pp. 1, 7. – impantokratoros.gr

Urmariti va rog si:

Se apropie vremea spanacului? Un nou conflict stă să izbucneasca în Europa | Turcia a violat de 20 de ori spațiul aerian al Greciei

Avioanele de lupta ale Turciei au patruns in mod repetat in spatiul aerian al Greciei, luni, in contextul in care NATO se pregateste sa detaseze nave in Marea Egee impotriva traficantilor de imigranti.

Agentia elena de presa Athens News Agency a anuntat ca sase avioane de lupta si un avion de transport al marinei turce au incalcat spatiul aerian elen de peste 20 de ori, in apropiere de insulele din estul si centrul Egeei, scrie AFP, citat de ziare.com. Doua dintre avioane erau inarmate si in doua ocazii aeronave elene de lupta au fost ridicate de la sol, insa nu s-a deschis focul. Incidentul s-a petrecut in conditiile in care un grup naval NATO se pregateste sa lanseze patrule in apele dintre cele doua tari pentru a descuraja traficantii care faciliteaza patrunderea in Europa a mii de imigranti.

Cu toate ca sunt aliate in NATO, Grecia si Turcia au o istorie de confruntari si nu se inteleg asupra drepturilor teritoriale si aeriene in Egee. Atena se teme ca Ankara ar putea exploata criza refugiatilor pentru a-si intari prezenta in Marea Egee, unde are pretentia la apele si spatiul aerian din jurul multor insule grecesti aflate in apropierea coastelor Turciei. Atena s-a declarat dornica sa coopereze cu Turcia pentru eradicarea retelelor de trafic de persoane, insa doreste ca Ankara sa aplice un acord bilateral cu privire la readmiterea imigrantilor, care este in prezent inactiv. Mii de imigranti traverseaza Egeea zilnic dinspre Turcia si multi dintre acestia mor incercand sa ajunga in Europa. Peste un milion de imigranti au patruns pe continentul european anul trecut. – nasul.tv

Turcii incalca flagrant spatial aerian al Greciei si nu de azi de ieri, de ceva vreme buna incoace si nimeni nu i-a doborat nici un avion, daca era vorba de Rusia, era deja demonizata in toata presa internationala.

Vreme spanacului, pentru cine nu stie, este o profetie a Sfantului Parinte Paisie Aghioritul referitoare la vremea cand va incepe cel de al treilea razboi mondial:

Şi când va fi, gheronda, treaba asta?, l-au întrebat

„Când va fi vremea spanacului, le-a zis…  Turcii ne vor lovi, dar Grecia nu va suferi prea mult. Nu va trece mult timp după atacul turcilor şi rușii îi vor lovi pe turci şi îi vor căsăpi. Așa cum rupi o coală de hârtie tot așa va fi sfâșiată Turcia. O treime din turci vor fi uciși, o treime se vor încreştina, şi o treime va merge în adâncurile Asiei.” – mai multe aici.

Iar pentru a intelege si mai bine cat de aproape sunte de o noua conflagratie mondiala, urmariti va rog cu mare atentie subiectele de la categoriile: Al treilea razboi mondial, Criza economica si Siria.

Stiri de ultima ora despre asaltul armatei siriene asupra orasului strategic Alep

ARMATA SIRIANA A PUS CAPAT OFENSIVEI IN NORDUL ALEPULUI SI SE INDREAPTA CATRE ORASUL ALEP ! FORTELE KURDE YPG VOR CONTINUA OFENSIVA IN NORDUL ALEPULUI PENTRU A CUCERI ORASELE AZAZ SI MARE’ DUPA CE IERI AU CUCERIT TAL RIFAAT !

https://www.youtube.com/watch?v=xiOMYKAw2IE

Armata Siriana, Hezbollah si aliatii lor au reusit sa elibereze localitatea Misqan dupa o lupta violenta cu teroristii islamisti din Jabhat al Nusra, teroristii care au fost prinsi intre fortele kurde YPG si armata Siriana si au fugit in cele din urma in teritoriul controlat de ISIS. Localitatea Ahras a fost capturata si ea de asemenea de catre fortele pro-guvernamentale. Intre timp, putin mai la nord Fortele kurde YPG/SDF eu cucerit orasul fortareata Tal Rifaat dupa lupte grele cu teroristii islamisti, acestia fiind ajutati de raidurile-ruso Siriene.

Turcia a bombardat YPG si la Tal Rifaat insa nu a putut opri cucerirea orasului de catre acestia. YPG a mai avansat apoi catre orasul Mare’ reusind sa cucereasca Kafr Nasih. Pentru a ajunge la orasul Mare’, YPG trebuie sa cucereasca si Shaykh Isa. De precizat ca orasul Mare’ este disputat intre Opozitia Islamista si ISIS, cateva zone fiind sub controlul ISIS. Cel mai probabil ISIS va lansa o ofensiva asupra pozitiilor defensive ale Opozitiei din oras cand YPG se va apropia pentru a cuceri orasul inainte ca YPG sa ajunga. Premierul Turciei, Ahmet Davutoglu a declarat ca Turcia nu va permite ca orasul Azaz sa cada in mainile fortelor kurde YPG si ca o interventie militara Turca strict impotriva fortelor kurde YPG este necesara. – facebook.com

Alte stiri despre razboiul din Siria, gasiti la categoria: Siria

Parintele paroh Ionel Doru: Stiliştii sunt departe de canonicitatea Bisericii noastre Ortodoxe.

Bisericile lor „nu sunt lăcaşuri sfinte şi sfinţite, dar slujbele lor sunt goale, fără niciun efect haric!”

Calendarul iulian, adoptat de întreaga creştinătate la începuturi, rămăsese în urmă faţă de calendarul solar. În anul 1582, Papa Grigorie al XIII-lea l-a îndreptat, pe baza duratei anului tropic, de 365 de zile, 5 ore, 48 de minute şi 46 de secunde. Acest calendar s-a numit gregorian. Ţara noastră a adoptat acest calendar în 1919, iar Biserica Ortodoxă Română în 1924. Stiliştii sau calendariştii sunt cei care nu s-au supus hotărârii Bisericii de a îndrepta calendarul, separându-se de aceasta, rămânând pe stilul vechi, adică după calendarul iulian. Despre partizanii stilului vechi am vorbit cu pr. paroh Ionel Doru de la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ din Roman.

-Părinte, cine sunt, de fapt, stiliştii? Care sunt diferenţele dintre noi şi ei?

– Stiliştii sunt o comunitate religioasă minoritară, separată sau ruptă din corpul Bisericii noastre prin neacceptarea reformei calendarului realizată de Patriarhia Română în 1924. Ea a apărut şi s-a structurat până astăzi ca o mişcare rigoristă, cu un impact şi o răspândire mult mai mare în Moldova. Fiind greşit informaţi şi manipulaţi, credincioşii stilişti se cred în chip fals adevăraţii credincioşi ortodocşi, în realitate atât ierarhii lor, cât şi ei înşişi aflându-se în schismă şi neascultare faţă de Sfânta noastră Biserică. Trebuie spus foarte clar că, din nefericire, episcopii şi preoţii stilişti nu au preoţie lucrătoare, iar tainele lor sunt nule.

În ceea ce priveşte problema diferenţelor dintre stilişti şi credincioşii noştri, trebuie să se depăşească confuzia dintre haina exterioară a stilismului, care pare aidoma cu a Ortodoxiei noastre, şi să se conştientizeze că există o distanţă ca de la cer la pământ între ei şi noi, când este vorba de miezul credinţei.

– E bine să ne închinăm în bisericile lor, să participăm la slujbele lor?

– Categoric nu! Pentru că nu sunt lăcaşuri sfinte şi sfinţite, dar slujbele lor sunt goale, fără niciun efect haric! Şi totuşi, ne dăm seama de dificultatea pe care o presupune acest răspuns pe teren, de pildă acolo unde coexistă la nivel local o parohie ortodoxă, alături de stilişti. Acest lucru se agravează în momentul în care stiliştii, profitând de asemănarea externă cu Ortodoxia, de unele vicii ale legislaţiei, de spiritul tolerant greşit înţeles, fac colecte financiare de la credincioşii noştri şi-şi construiesc bisericile şi mănăstirile. Nu e o situaţie prea plăcută.

– Dar au rămas pe stil vechi şi ortodocşii ruşi, cei din Serbia, din Sfântul Munte Athos…

– Problema îndreptării calendarului nu a fost pe deplin rezolvată până astăzi în Ortodoxia universală. Congresul interortodox de la Constantinopol, din 1923, a hotărât de comun acord îndreptarea calendarului în Bisericile Ortodoxe surori, urmând ca fiecare biserică naţională să decidă momentul favorabil. Aşa se face că majoritatea bisericilor naţionale şi-au îndreptat calendarul, cu excepţia unora, printre care cele menţionate de dvs. Ortodocşii sârbi, ruşi, cei de la Sfântul Munte Athos sunt încă pe stil vechi, întrucât nu au găsit momentul prielnic pentru îndreptarea calendarului, dar ei sunt în comuniune cu Bisericile Ortodoxe care au adoptat stilul nou, deci şi cu noi, iar pe stilişti îi socotesc schismatici şi rupţi de Biserică. Trebuie precizat aici că unitatea Ortodoxiei universale este asigurată de hotărârea tuturor Bisericilor ortodoxe surori de a serba împreună Învierea Domnului după pascalia veche, până când îşi vor putea îndrepta calendarul toate popoarele ortodoxe. Prin acest consens s-a adâncit şi se adânceşte continuu criza de identitate a stiliştilor de pretutindeni.

„Dialogul cu stiliştii este foarte dificil“

– Spuneţi-ne, vă rugăm, cum s-a produs această schismă sau rupere din anul 1924.

– În România de atunci, abia ieşită din Primul Război Mondial, cu unitatea naţională şi religioasă realizată pentru toţi românii prin jertfe nemăsurate, cu ridicarea Bisericii la rang de patriarhie, nici acest proiect al îndreptării calendarului n-a fost lipsit de riscuri. Instruirea clerului şi a credincioşilor a avut şi minusuri. O minoritate aparent nesemnificativă dintre membrii Bisericii, cu mentalitate fals tradiţionalistă, pe fondul unei uriaşe neînţelegeri a adevăratului fond al problemei calendarului, a dat posibilitatea unui episcop caterisit de Sfântul Sinod, Galaction Gordun, să facă o ruptură dureroasă în Biserică noastră, organizându-se ca o grupare schismatică, cunoscută drept mişcarea stilistă.

– Povestea cineva că a întâlnit un călugăr care provenea dintr-o mănăstire de stil vechi, care a sfătuit-o să ia parte la un nou botez pentru a trece în rândul creştinilor de stil vechi. Cum se poate aceasta?

– Stiliştii s-au rupt de Biserica noastră mai ales din cauza îndreptării calendarului, văzând în aceasta o intenţie de catolicizare a neamului românesc. De aceea, din raţiuni confesionale, Ortodoxia universală a şi amânat multă vreme rezolvarea acestei probleme. Pe parcurs însă stiliştii, tot mai rigorişti, au găsit multe teme de controversă cu noi, încercând să pară în comparaţie cu noi ca nişte puritani ortodocşi. Astfel au devenit un fel de farisei, în ideea că numai ei respectă litera canoanelor Bisericii, făcând din calendar un adevărat „idol“, iar din Pidalion a doua Biblie. Nu este de mirare că ajung până acolo că socotesc necesară administrarea unui nou botez credincioşilor noştri. Aceasta demonstrează încă o dată cât de departe sunt de canonicitatea Bisericii noastre Ortodoxe. Tocmai canoanele Ortodoxiei universale atestă practica dintotdeauna de nerepetare a Sfântului Botez, chiar cu privire la schismatici şi eretici, cu condiţia săvârşirii lui în numele Preasfintei Treimi, mărturisirea credinţei ortodoxe şi pecetluirea Sfântului Duh prin administrarea Tainei Sfântului Mir.

– Ce-i sfătuiţi pe creştini vizavi de acest aspect? Să nu stea la discuţii cu stiliştii?

– În general, dialogul cu stiliştii este foarte dificil, de aceea nici nu-l recomand credincioşilor. Un sfat al părintelui Arsenie Papacioc cu privire la evitarea discuţiilor cu sectanţii este la fel de valabil şi aici. Ca şi în cazul sectanţilor, îndoctrinarea stiliştilor este la fel de patologică; au psihologia celor pe care învăţătura mărturisită nu-i face liberi, ci îi încarcerează. Cum să discuţi cu oameni care se cred depozite de adevăruri absolute, pe care ţin să le impună şi altora necondiţionat?

Sunt slujitor al unei parohii urbane. În Roman există o biserică stilistă. Am constatat că foarte mulţi credincioşi îi confundă pe stilişti cu lipovenii. Poate unii credincioşi au vizitat biserica stilistă, dar nu a existat nicio „trecere“ la ei, întrucât tocmai asemănarea exterioară face convertirea desuetă. Am avut uneori discuţii cu stilişti, dar argumente cum ar fi: „calendarul nu este o dogmă de credinţă, ci una pur ştiiţifică şi astronomică“ şi altele canonice, istorice, dogmatice îi făceau în cele din urmă pe interlocutorii mei stilişti să dea înapoi şi să-mi spună unele ca acestea: „Cucu cântă tot pe vechi!“; „Gerul Bobotezei a venit pe vechi“.

Este obligatoriu pentru cler şi credincioşi a urma stilul Bisericii locale pe teritoriul căreia se află

Biserica noastră n-a purces singură la adoptarea calendarului gregorian, odată cu adoptarea lui de către Stat, în 1919, ci abia după Congresul interortodox de la Constantinopol, din 1923, care a hotărât îndreptarea calendarului şi în Bisericile Ortodoxe, prin suprimarea diferenţei de 13 zile, cu care calendarul iulian rămăsese în urma celui îndreptat (adică 21 martie, în loc de 8 martie, unde ajunsese calendarul iulian). Data echinocţiului de primăvară – 8 martie este adusă la 21 martie, corespunzând calendarului solar, cum stabiliseră Părinţii de la Sinodul 1 Ecumenic de la Niceea (325). Au rămas însă câteva Biserici Ortodoxe care ţin calendarul iulian neîndreptat, ca Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi mănăstirile din Muntele Athos, cu excepţia Vatopedului. Pentru a nu se rupe unitatea Bisericii Ortodoxe, întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe, întruniţi în Conferinţa panortodoxă de la Moscova, din 1948, au hotărât că, pentru menţinerea şi întărirea Ortodoxiei, toate Bisericile să prăznuiască Paştile la aceeaşi dată, în zi de duminică, dar nu odată cu Paştile evreilor, socotindu-se că Pascalia alexandrină satisface întru totul această cerinţă a Bisericii. Astfel, s-a stabilit ca toate Bisericile Ortodoxe să serbeze Paştile numai după Pascalia veche, până când toate Bisericile Ortodoxe surori vor adopta calendarul iulian îndreptat, iar cu privire la sărbătorile stabile, fiecare Biserică autocefală să se folosească de calendarul pe care îl are. În acelaşi timp, Conferinţa de la Moscova consideră obligatoriu pentru cler şi credincioşi a urma stilul Bisericii locale pe teritoriul căreia se află.

Atitudinea şi exemplul Bisericilor Ortodoxe care nu au adoptat până acum calendarul îndreptat a încurajat o serie de credincioşi de la noi şi din alte Biserici Ortodoxe să ţină în continuare stilul vechi, de unde şi numirea ce li s-a dat, de stilişti. Aceştia s-au grupat în jurul unor călugări fanatici, certaţi cu disciplina şi necunoscători ai realităţilor de care a ţinut seama Biserica atunci când a adoptat calendarul îndreptat. Stiliştii fac din calendar centrul doctrinei şi vieţii lor religioase, socotind că mântuirea sau osânda veşnică atârnă nu de corectitudinea învăţăturii de credinţă şi de împlinirea poruncilor Bisericii, ci de respectarea „sfântului calendar“, care e cel vechi. Ei rebotează şi cunună din nou pe cei ce aderă la stilism, fac sfinţiri de biserici fără antimise şi fără arhiereu, fac înmormântări şi Liturghie fără preoţi etc. – doxologia.ro

Un ”pact secret” între Berlin și Ankara cu privire la migranți prevede transportarea a 400.000-500.000 de persoane direct din Turcia către teritoriul Uniunii Europene

Un ”pact secret” între Berlin și Ankara cu privire la migranți prevede transportarea a 400.000-500.000 de persoane direct din Turcia către teritoriul Uniunii Europene, relatează joi MTI, citând publicația ungară Magyar Idok. Premierul ungar Viktor Orban i-ar fi informat despre această înțelegere între Germania și Turcia pe parlamentarii din partidul său, Fidesz, în timpul unei reuniuni desfășurate miercuri, transmite Agerpres.

Migranții ar urma să fie acceptați nu doar de Germania și vor fi distribuiți între statele membre.

Orban a adăugat că afluxul fără precedent de migranți către Europa va continua timp de mai mulți ani, chiar dacă pactul va fi pus în practică.

Pe de altă parte, potrivit Der Spiegel, președintele turc Recep Tayyip Erdogan exploatează criza refugiaților și șantajează Europa atunci când amenință că va deschide granițele către Europa pentru migranți, relatează Armenpress.

Pe 8 februarie, website-ul grec Euro2day a publicat documente confidențiale ale UE ce conțin amenințările făcute de Erdogan într-o întâlnire pe 16 noiembrie 2015, în timpul Summitului G20 din Antalya, cu președintele Consiliului European, Donald Tusk, și președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

”Putem deschide oricând porțile spre Grecia și Bulgaria și putem îmbarca refugiații în autobuze”, i-a răspuns Erdogan lui Juncker după ce acesta spusese că Turcia va obține 3 miliarde euro de la Uniunea Europeană în următorii doi ani și nu 6 miliarde euro, așa cum ceruse Ankara. – nasul.tv

Primii imigranti pe care Romania s-a angajat sa-i primeasca la cererea Uniunii Europene vor sosi in tara in luna noiembrie. Anuntul a fost facut la Interviurile Europa FM de consilierul pe politici europene al presedintelui Klaus Iohannis.

In total, in Romania vor ajunge putin peste 1.700 de refugiati, insa ei vor sosi treptat in cele sase centre de primire disponibile si vor fi verificati.

Se doreste neaparat destabilizarea Europei, papusarii vor raboi civil in cat mai multe tari europene. Conflictul din Siria se inteteste si un confict major e gata oricand sa izbucneasca, de asta si au nevoie papusarii de o Europa slabita si macinata.. Altfel e greu sa-i tragi intr-un razboi care nu are nici o miza pentru ei. Dar ura crescanda pe care o vor avea pentru islamisti, va face mult mai usor acest lucru.

Ca priveste Romania, cred ca cei 1700 de imigranti s-ar putea sa fie doar inceputul, nu pot sa vina si sa spuna pe fata, ca de fapt planul este de a ne baga pe gat, cateva zeci de mii, lumea s-ar panica si ar lua atitudine. Elitele cred ca au luat pulsul populatiei europene si se adapteaza fiecarei tari in parte dupa cum reactioneaza cetatenii si liderii lor.

Dar in tarile estice, chiar daca se refuza cotele obligatorii de imigranti, vezi cazul Poloniei, Ungariei, Cehiei, nu e o problema, acolo NATO deja si-a instalat bazele militare principale si scuturile antiracheta, ele sunt ca si tarate in viitorul conflict global care se va extinde odata inceput, dinspre Orientul Mijlociu spre Europa, cum va explicam si in alte postari, mai putin poate Ungaria, care cred ca mai repede se va alia cu cealalata tabara.

Tensiunea, oricum creste pe zi ce trece, din nefericire, media are grija si reuseste sa-i tina pe oameni adormiti si preocupatia cu alte probleme, in timp ce ei isi duc la indeplinire planurile cu mare atentie.

Urmariti va rog si:

Europa in pragul razboaielor civile. Previziuni sumbre pentru anul 2016

Alte detalii deosebit de inetersante despre criza sociala din Europa, datoarata migratiei masive, puteti citi la categoria: Criza Imigrantilor