IPS Serafim de Pireu: Există pericolul unei noi schisme în Biserică?

Din punctul de vedere al teologiei ortodoxe, cea mai însemnată cauză a crizei globale prin care trece astăzi omenirea rezidă mai ales în îndepărtarea omului de Sfântul Dumnezeu Treimic și în lipsa pocăinței, care duce la exploatare și înrobire, la panerezia ecumenismuui inter-creștin și inter-religios sincretist. Ecumenismul demonic și pus în mișcare de satana – un instrument în mâinile masoneriei și ale abominabilului sionism internațional, care urmărește instalarea lui Antihrist ca rege mondial unic – vatămă conștiințele și pervertește aproape tot și toate.
IPS Serafim de Pireu: Există pericolul unei noi schisme în Biserică?

O dovadă în favoarea celor de mai sus – pentru a ne limita numai la ultimele evenimente ecumeniste – este întâlnirea inter-religioasă care a abordat așa-zisa conviețuirea pașnică a creștinilor și musulmanilor, fără însă a denunța Coranul criminal al așa-zisului cuvânt veșnic al lui Dumnezeu, care poruncește ”masacrarea necredincioșilor” – întâlnire care s-a realizat la un hotel din Atena, pe 2-3 septembrie 2015, apoi Simpozionul Teologic Internațional prilejuit de a 75-a aniversare a înființării comunității papistașe ecumeniste de la Taize, care a avut loc între 30.08 și 6.9.2015, de asemenea, întâlnirea interreligioasă organizată de comunitatea ecumenistă Sant’Egidio de la Tirana, din Albania, care a avut loc pe 6 septembrie 2015[3], Congresul Internațional ”de spiritualitate ortodoxă”, organizat de comunitatea monahală ecumenistă mixtă și biconfesională de la Boze, din Italia, între 9 și 12 septembrie 2015, și Congresul Internațional al Societății de Drept a Bisericilor Răsăritene, care a avut loc la Tesalonic, pe 10 septembrie 2015.

Indicând către Vatican II

Din păcate, însă, la Adunarea Ierarhilor Tronului și Mitropoliților așa-numitelor Țări Synaxis Ierarxias Thronou5 Noi ale Bisericii Greciei, care a avut loc la Fanar, în intervalul 29 august – 2 septembrie 2015, Preafericitul Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, și-a menținut viziunea ecumenistă. Acest lucru este confirmat și decomunicarea sa, străină de eclesiologia ortodoxă, pe care a rostit-o pe 29 august 2015 în fața ierarhilor Tronului și prin care a dat liniile directoare pentru relațiile pe care trebuie să le dezvolte aceștia cu ereticii, cu eterodocșii și cei de alte religii, sprijinindu-se mai mult pe hotărârile Pseudo-Conciliului II Vatican și pe noua eclesiologie a papismului, decât pe teologia și tradiția ortodoxă.

Despre cum se va deschide Facultatea Teologică de la Halki

Comentând unele puncte fundamentale ale comunicării Preafericitului, dorim să subliniem următoarele: realitatea dureroasă și tragică, care este întru totul contrară ideilor Preafericitului, demonstrează căMișcarea Ecumenică (Ecumenistă) este ineficace, și asta exclusiv din cauza responsabilității proprii, nu a siturilor, ziarelor și altor media antiecumeniste și luptătoare, ci datorită propriilor mijloace ale ereticilor și eterodocșilor, pe de o parte, dar și datorită ecumeniștilor, pe de altă parte. Pe de o parte ereticii și eterodocșii se remarcă prin lipsa sincerității și a pocăinței, stăruind în mod satanic în erezie. Pe de altă parte, ecumeniștii se remarcă prin lipsa mărturisii credinței ortodoxe, prin supralicitarea dragostei și desconsiderarea adevărului, prin practica uzuală de a nu discuta subiectele care dezbină, ci numai pe cele care unesc, prin atenuarea criteriilor ortodoxe, prin recunoașterea reciprocă a caracterului bisericesc fără intercomuniune, fapt care reprezintă o situație schizofrenică, de asemenea, se remarcă prin dialogul în termeni de egalitate, semnarea și adoptarea unor texte comune antiortodoxe, rugăciunile în comun antiortodoxe și ecumenismul populist. Singurul lucru care se realizează cu succes prin Mișcarea Ecumenică (Ecumenistă) este crearea confuziei și promovarea sincretismului. În timp ce, dacă Biserica Ortodoxă ar fi urmat calea patristică a unei reevanghelizări mărturisitoare a lumii și ar fi pulverizat ereziile la nivel mondial prin cuvânt și îndrăzneală patristică, L-ar fi slăvit pe Dumnezeu și ar fi asigurat integritatea persoanei umane. Domnul Kampourakis, Profesor de Științele Comunicării la Universitatea Harvard, după cum însuși mi-a făcut cunoscut, a propus crearea unei platforme prin satelit pentru mărturisirea ortodoxă în 17 limbi, dar a întâlnit peste tot porți închise. Dacă acest lucru s-ar fi realizat, prin harul pururea viu al Dumnezeului Celui în trei Ipostasuri și prin recunoașterea mondială, și Patriarhia noastră Ecumenică ar fi avut atunci posibilitatea să deschidă Facultatea de Teologie de la Halkis și să i se recunoască statutul internațional de către Statul Turc, iar celebrele biserici ale Constantinopolului nu ar mai fi fost transformate în geamii, ci i-ar fi fost redate ca spații de cult.

Eșecul Dialogurilor Ecumenice      

”Hirotoniile” femeilor pe treapta preoțească și episcopală și legiferarea homosexualității în lumea protestantă, așa cum au recunoscut în comunicările lor prezentate la această sinaxă Mitropoliții Sasimelor, kir Ghennadios, și al Austriei, kir Arsenios,fenomene care constituie o abatere de la antropologia și fiziologia omenească și consacră o antropologie falsă ca încununare a păcatelor, precum și recunoașterea ”căsătoriilor” dintre homosexuali, demonstrează că erezia și eterodoxia nu au fost deloc influențate de direcția ortodoxă, de teologia și viața ortodoxă. Declarația de retragere a Mitropolitului Pergamului, kir Ioannis Zizioulas, de pe poziția de copreședinte al Dialogului Teologic Oficial dintre Ortodocși și Papistași, cu toate că în cele din urmă nu a fost acceptată de Preafericitul Patriarh Ecumenic, kir Bartolomeu, ca și aceea a Preasfințitului Arhiepiscop al Australiei, kir Stylianos, care a fost însoțită de declarația sa despre ”jocul murdar”, constituie demonstrații, probabil cele mai flagrante, ale zădărniciei demersului de-un secol al Mișcării Ecumenice (Ecumeniste) și ale adeveririi cuvântului Apostolului Pavel: ”De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3: 10-11). Erezia nu este doar o particularitate în perceperea lucrurilor teologice, ci și o pervertire demonică a revelației Sfântului Dumnezeu Treimic, cu urmări cumplite dincolo de moartea spirituală.

Ar fi trebuit ca Preafericitul să evite referirea la mitul ”mărturisirii credinței ortodoxe” de către ecumeniști la evenimentele Mișcării Ecumenice (Ecumeniste) și ale dialogurilor teologice, pentru că acordurile rușinoase de la Balamand și Chambesy, adoptarea textelor antiortodoxe de la Porto Alegre, de la Ravenna și Busan, semnarea Declarațiilor Comune cu arhiereziarhul Papă al Romei, rugăciunile în comun cu ereticii și cei de alte credințe demonstrează exact contrariul.

Răsplățile ereziei

O dovadă a urmărilor tragice ale ereziilor este înflorirea Islamului demonic, cu înspăimântătoarea lui ideologie despre supunerea tuturor, care constituie o compilație de erezii ale arianismului, nestorianismului și monofizitismului, care au negat în esență întruparea lui Dumnezeu Cuvântul și au proclamat un Dumnezeu inaccesibil și neîmpărtășibil pentru persoana umană și, în consecință, supunerea (Islam) este singura legătură duhovnicească dintre Dumnezeu și om.

Populațiile creștine ale copților Egiptului, ale abisinilor Etiopiei, ale nestorienilor asirieni și ale iacobiților monofiziți din Siria sunt măcelărite chiar de progenitura lor duhovnicească, Islamul, pe care, fără minte, l-au creat chiar părinții lor prin pervertirea satanică a hristologiei ortodoxe.

Ecumenism dogmatic și popular

În urma celor spuse mai înainte, declarația Preafericitului, potrivit căreia condițiile i-ar obliga pe ortodocși să participe la rugăciuni în comun și la cult comun cu eterodoxia, reprezintă o absolută secularizare a Bisericii, constituie o încălcare flagrantă a Dumnezeieștilor și Sfintelor Canoane și a Tradiției Sfinților Părinți, care în mod explicit interzice, și anume chiar prin pedeapsa caterisirii, rugăciunile în comun și cultul comun, și este o încercare deznădăjduită de a fi menținut în viață cadavrul ecumenismului, care, așa cum se vădește din cele de mai sus, s-a împuțit și este în putrefacție, dat fiind că eterodoxia nu scuipă afară prea numeroasele ei erezii.

Pe de o parte, erezia papismului continuă să stăruie în învățătura despre primatul mondial al puterii Papei Romei, în pervertirea tainei Sfintei Treimi și în negarea îndumnezeirii persoanei umane prin harul creat. Pe de altă parte, erezia protestantismului stăruie și aceasta în iconomahie, în negarea tainei Bisericii și a tainei Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu. În plus, erezia monofiziti_2monofizitismului, în ciuda minciunilor rușinosului acord de la Chambesy, Geneva, din 1991, îl pomenește pe ereziarhul Sever și pe Dioscur și respinge hristologia ortodoxă despre cele două firi, adăugând și kakodoxiile monotelismului și ale monoenergismului, precum și ereziile despre pătimirea lui Dumnezeu (Θεοπασχητισμός) și despre satisfacerea Dumnezeieștii Dreptăți.

Cu privire la subiectul căsătoriilor mixte, la care se referă Preafericitul, acestea au devenit unul dintre mijloacele prin care este promovat ecumenismul popular, având ca scop mai înalt să falsifice și să pervertească credința creștinilor ortodocși. Potrivit acriviei canonice a Bisericii Ortodoxe Sobornicești, căsătoriile mixte sunt interzise. Prin iconomie, însă, Biserica primește și săvârșește căsătorii mixte cu premisa că membrul eretic se va lepăda de erezie și de înșelare în mod scris, și va fi de acord că copiii vor fi botezați și vor crește în credința ortodoxă. Folosirea iconomiei Bisericii ca justificare pentru rugăciuni comune și cult comun este un eșec total.

Nu eretici la Sinod

[1]În ce privește Sfântul și Marele Sinod din 2016, pe care Preafericitul Bartolomeu l-a caracterizat drept neecumenic, pentru că nu participă și ”creștinii” Apusului, ne întrebăm: Cum e cu putință să participe ”creștinii” eterodocși ai Apusului, de vreme ce sunt osândiți pentru erezie de Sinoadele Ecumenice? Ca, de pildă, de Sinodul III Ecumenic pentru negarea pururea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu, de Sinodul VII Ecumenic pentru iconomahie și negarea tainei Bisericii, și de Sinodul VIII Ecumenic pentru Filioque? După silogistica Preafericitului, nu cumva Sinoadele Ecumenice V, VI și VII în mod greșit sunt numite ecumenice, pentru faptul că nu au participat la ele și popoarele anticalcedoniene ale armenilor, copților Egiptului, asirienilor și iacobiților Siriei și ale copților din Malabarul Indiei?

Poziția Preafericitului că Biserica Ortodoxă nu mai poate să convoace un Sinod Ecumenic, pentru că nu participă occidentalii, este absolut eronată. În esență, prin această poziție afirmă că Biserica Ortodoxă este deficitară, o Biserică neputincioasă și nedesăvârșită, și doar când ”se va uni” cu papismul și protestantismul, va fi o Biserică desăvârșită, așa că atunci, dimpreună cu occidentalii, va putea să convoace un Sinod Ecumenic. Însă, poziția aceasta este foarte departe de eclesiologia ortodoxă.

Pericolul e la uși

Subiectul sărbătoririi comune a Paștelui de către ortodocși și eterodocși, care urmează a fi abordat la Marele Sinod, este de o importanță colosală, pentru că un sinod, după cum îl definește Preafericitul, cu premise și caracteristici ecumeniste, nu poate să schimbe hotărârea unui Sinod Ecumenic, și anume a Sfântului Sinod I Ecumenic al celor 318 Sfinți Părinți Purtători de Dumnezeu. Dacă se va întâmpla aceasta, atunci să ne pregătim de o nouă schismă vechi-calendaristă, care va avea, din păcate, și întemeiere canonică.

În sfârșit, recenta sinaxă a Ierarhilor Tronului constituie o mică pregustare a celor care urmează să aibă loc la Sfântul și Marele Sinod ce va fi convocat în 2016. Subliniem însă în mod special că un Sinod care se bazează pe principiul inclusivității și al umanismului și care va legifera panerezia ecumenismului inter-creștin sincretist, va constitui o adevărată torpilă la temeliile unității panortodoxe, pentru că va crea mai multe probleme decât cele pe care, chipurile, le va soluționa, și va conduce la tulburări, confuzie și schisme. În orice caz, un asemenea sinod nu poate fi acceptat de clerul ortodox și de poporul lui Dumnezeu, și va fi consemnat în istoria bisericească ca un sinod tâlhăresc și mincinos, ca atâtea altele, iar hotărârile acestuia vor fi invalide, pentru că ecumenismul falsifică chipul lui Dumnezeu-Omul, ajunge să fie un element distrugător al Adevărului și conduce inevitabil la pierzare duhovnicească și fizică.

Orthodoxos Typos, 11 decembrie 2015, pp. 1, 7. – impantokratoros.gr

Urmariti va rog si:

Un gând despre &8222;IPS Serafim de Pireu: Există pericolul unei noi schisme în Biserică?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s