Spurcaciunile in Anglia ating noi culmi! Persoanele transgender sunt încurajate să devină preoți în Biserica Angliei unită în diversitate

Persoanele transgender sunt încurajate să devină vicari ai Bisericii Angliei, prin programul de unitate în diversitate lansat de episcopi. Episcopii din diaceza Lichfield au transmis noi îndemnuri enoriașilor și clericilor, reamintindu-le acestora că persoanele LGBT „pot fi chemați la roluri de conducere și de slujire în biserica locală”.
„Sperăm foarte mult ca aceștia, ca toți ceilalți, să se simtă încurajați să slujească în Consiliul Parohial, sau, de exemplu, ca lideri de cult și de închinare și sunt sprijiniți în explorarea vocațiilor în slujiri non-clericale sau clericale”, se menționează în ghid.

Last year the Church of England's ruling body voted to provide special services for transgender people to mark their transition.

„Nimănui nu ar trebui să i se spună că identitatea sa sexuală sau de gen îl face, în sine, un candidat nepotrivit pentru roluri de conducere în Biserică”.
Grupul, condus de episcopul diecezan reverend Dr. Michael Ipgrave, avertizează, de asemenea, împotriva „întrebărilor intruzive despre practicile sau dorințele sexuale ale cuiva sau experiența lor de gen”, spunând că este „aproape întotdeauna inadecvată”.

Anul trecut, Sinodul General al Bisericii a decis să ceară Guvernului să interzică așa-numita „terapie de conversie”, care vizează să ajute oamenii gay să-și schimbe sexualitatea.
De asemenea, a votat în sprijinul introducerii unei noi liturghii pentru persoanele transgender, deși episcopii anunțaseră la începutul acestui an că nu este nevoie de aceasta și că oamenii în această situație ar putea folosi liturgia existentă pentru afirmarea credinței botezului.

Noua îndrumare, semnată de alți trei episcopi din diaceză, avertizează clerul că nu poate „să spună oamenilor, sau să insinueze acestora, că orientarea sexuală sau identitatea de gen vor fi schimbate prin credință sau că homosexualitatea sau diferența de gen este un semn de imaturitate sau de lipsă de credință „.
Dacă sunt abordați de cineva nemulțumit de sexualitatea sa, ei trebuie să fie „atenți la relațiile de putere implicate în astfel de rugăciuni și conversații și la posibilitatea abuzului spiritual sau emoțional”, se arată în ghid.
Ȋn continuare se adaugă că: „Așa cum a arătat Arhiepiscopul Justin, percepția că Biserica este homofobă și transfobă dăunează misiunii noastre, în special față de tineri.”
„Trebuie să înlăturăm această percepție, mergând către persoanele LGBT+ cu vestea bună a dragostei lui Dumnezeu, modelând binecuvântarea lui Dumnezeu și grija Sa pentru toți oamenii”.
Grupurile progresiste din cadrul bisericii au salutat această mișcare. Grupul “Un Trup O Credință”, care militează pentru promovarea incluziunii LGBT, a declarat că îndrumarea a fost „încurajatoare”.
Reprezentatul organizației, Canon Peter Leonard, a declarat: „Sper că munca depusă de Dieceza Lichfield și această afirmație clară vor trimite un semnal foarte puternic persoanelor LGBT+ că sunt binevenite și evaluate în condiții egale cu frații și surorile noastre.”
„Iar celor care încearcă să ne trateze ca pe o problemă, să ne rănească și să ne anuleze și să nege darurile și chemările noastre – le transmitem că comportamentul lor nu va mai fi tolerat”.

Organizația a adăugat că „înțelege că alte eparhii fac o activitate similară cu cea a lui Lichfield”.
Anul trecut, Biserica a lansat noi îndrumări cu privire la agresiunea homofobă și transfobă în cele 4700 de școli ale sale.
La acel moment, Arhiepiscopul de Canterbury a spus: „Toate agresiunile, inclusiv agresiunea homofobă, bifobică și transfobică, cauzează daune profunde, ducând la niveluri mai ridicate de tulburări de sănătate mintală, auto-vătămare, depresie și sinucidere.
„Centrul teologiei creștine este adevărul că fiecare dintre noi este făcut după chipul lui Dumnezeu”.
Preoții și episcopii din Biserica Angliei au dreptul să intre în parteneriate civile, dar nu și în căsătorii între persoane de același sex.

Ei au voie să intre în relații cu persoane de același sex numai cu condiția că vor rămâne celibatari.
Mai mulți preoți homosexuali au părăsit biserica pentru a se căsători, în timp ce unul, Jeremy Pemberton, a pierdut un caz de discriminare după ce a fost împiedicat să ocupe un post de capelan al spitalului (preot de spital) după ce s-a căsătorit cu partenerul său de sex masculin. – coalitiaptfamilie

Urmariti va rog si:

Occident. Un preot catolic a anunţat la slujba că este homosexual. Enoriaşii l-au aplaudat în picioare

Dar aceste incurajari nu sunt deloc intamplatoare, ele sunt sustinute de catre toti mai marii lumii, care sunt in slujba raului:

Sunt de asemnea promovate aceste spurcaciuni si in filme, chiar si romanesti:

Spurcaciunea anului a primit Ursul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin!

Urmariti va rog si alte spurcaiuni ale noii lumi:

O nouă spurcăciune in Statele Unite ale Americii – O femeie care se crede bărbat a dat naștere unui bebeluș și susține că îi e TATĂ copilului pe care îl alăptează

Urmariti va rog si:

Despre degradarea care a cuprins societatea occidentala si care se vrea introdusa treptat si in Romania

cat si alte subiecte la categoria: Homosexualitate

Reclame

Spurcaciunea anului a primit Ursul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin!

Adina Pintilie, regizoarea lungmetrajului „Nu mă atinge / Touch me not”, a primit Ursul de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin.

„Ursul de Aur”? NU. Soroșismul de Aur”. Despre „Don’t Touch Me”, nimic de bine. La festivalurile de film controlate de Progresişti nu se mai premiază arta cinematografică ci experimentele progresiste sexuale precum şi tot ceea ce se află în zona patologicului.

Dacă e cu nuditate hidoasă „e de artă”. Dacă e cu grăsime sau cu corpuri umflate sau fleșcăite „e tot de artă”

Nu care cumva să vedem un corp frumos, că stricăm ideologia soroșismului progresist planetar. Trebuie să băgăm hidoșenii la greu sau cel puțin fleșcăieli şi piele zbârcită ca să fim „artiști profunzi”.

Iar progresiștii noștri din „cinematografie”, mimetici cum îi știm, au prins rețeta pe baza căreia se dau premiile și și-au întrecut prin scabroșenie, maeștri experimentaliști neomarxiști

Dacă e cu nuditate la greu și cînd trebuie și când nu trebuie și cu sex lipsit de sentimente, sec și trist și cu trupuri neapărat urâte sau cel puțin zbârcite sau grase, atunci „e de artă”, „e profund”…

Totul trebuie să fie patologic sau cel puțin la limita lui. Normalul nu mai ia demult premii…

Dacă e cu patologie acută e „profund” ajunge în „subteranele umane” și e „sigur de artă”.
Se-ntoarce Florian Potra în mormânt văzând în ce hal a ajuns cinematografia românească de la Moara cu Noroc și de la Pădurea Spnzuraților la aberațiile astea demne de târgurile experimentaliste bolșevice de la începutul secolului XX.

Așa că anunțul de sâmbătă a venit ca o surpriză pentru cei care au un minim habar, despre critica de film și au fost cel puțin la câteva cursuri universitare la materia asta: caracterul experimental al filmului regizoarei Pintilie a fost unul care a divizat spectatorii festivalului, în mare parte din cauza unor scene sexuale exagerat de experimentale umplute ca ardeii umpluți cu o nuditate fără nici un sens, gratuită și fără perdea. Totul piperat cu o ‘atrofie musculară spinală’ pentru ca experimentul avangardist progresist să zgârie fals exact ca și acul unui patefon stricat.

Iar când nu e sex frigid e cu „masturbare artistică”. Frigida îl pune pe unul să se masturbeze ca să se excite. Chiar am căpiat toți? Nu vedeți că „împăratul e gol”? Să ajungă unii să vă zică că „fac artă” din „frecatul p..” şi din „curul gol” şi voi să-i credeți?

Păcat că a lipsit personajul fără picioare care să facă sex cu cel cu ‘atrofie musculară spinală’ și încă vreo trei cadavre în putrefacției lângă care să se rujeze tipa frigidă de 50 de ani, cea care se tot ruja fără sens, desigur dezbrăcată, în imagini plictisitor de lungi lipsite de dialog.

Și desigur au lipsit şi muștele care fac ouă, pe carnea stricată…pentru ca tacâmul avangardist să fie complet.

Din acest motiv filmul nu a fost considerat de nimeni ca un posibil câştigător. De nimeni în afară de juriul progresist.

Pintilie regizoarea, povestește despre trei persoane – inclusiv o femeie de cincizeci de ani care se răzbună la atingerea ei și despre un om bolnav de atrofie musculară spinală – care se luptă cu probleme de intimitate.

De asemenea, filmul a câștigat premiul pentru primul cel mai bun film de lung metraj.

„Ursul de Aur”? NU. „Soroșismul de Aur”. Despre „Don’t Touch Me”, nimic de bine. La festivalurile de film controlate de Progresişti nu se mai premiază arta cinematografică ci experimentele progresiste sexuale precum şi tot ce se află în zona patologicului

Arta nu mai e ARTĂ. Ea a devenit o mizerabilă propagandă progresistă de-a dreptul libidinoasă şi scârboasă.

Uitați aici ce porcărie LIBIDINOASĂ și SCABROASĂ (ca să nu credeți că exagerăm cu ceva):

La așa o porcărie era normal ca filmul să fie o coproducţie progresistă România / Germania / Cehia/ Bulgaria / Franţa. N-am înțeles de ce lipsesc din „coproducție” Olanda , Belgia şi Țările Nordice. – fluierul.ro

Dacă preşedintelui Iohannis i-a plăcut pelicula (!) şi a transmis felicitări pe pagina sa de socializare, iată că sunt şi alte voci care reacţionează negativ la acest film care nu prea are nimic „în comun cu arta”.

Dan Negru este cel care a recţionat extrem de dur:

„Bagaţi-vă “Ursul de aur” în fund ! Dacă aş posta aici imagini din film, FB mi-ar dezactiva contul. O femeie încearcă să-şi vindece frigiditatea plătind un barbat să se masturbeze în fata ei. Şi ăla stă şi se masturbează. Iaca filmu’. Ştiu, nu înteleg eu masturbarea ca arta. Dar toţi “Ursii de Aur” fac săli goale de cinema, filme ieftine cu curve şi înjurături vândute fraierilor drept artă. Pe piaţa liberă, sunt falimentare, n-au public. Bagaţi-vă “Ursii” în fund!”, a scris pe contul personal de socializare Dan Negru. – evz.ro