Video. Motivele pentru care Mihai Eminescu a fost redus la tacere

vt Mihai Eminescu, Romania ,

Iata ca se implinesc maine, 166 de ani de la nasterea marelui poet si patriot Mihai Eminescu, ocazie cu care am postat un nou film care prezinta motivele pentru care Eminescu a fost asasinat.

Urmariti va rog si:

 

Cazul Bodnariu vs. Cazul Kiriş – Statul Roman vs. Statul Turc

vt Norvegia, Turcia ,

În data de 16 noiembrie, cetăţeanul român Marius Bodnariu se pregătea ca de obicei să meargă la muncă, în Norvegia. Părea una din zilele obişnuite din ultimii zece ani, petrecuţi în această ţară. Numai că, ulterior, destinul său avea să se schimbe radical.

Barnevernet

S-a trezit la serviciu cu Poliţia locală pe cap, care l-a invitat la secţie să dea declaraţii despre “abuzurile” împotriva propriilor copii. În aceeaşi zi, “Barnevernet”, temutul Serviciu norvegian de protecţie a copilului, îi prelua în custodie, direct de la şcoală, cele două fete, iar de acasă, îi ridica cei doi băieţi de 2 şi 5 ani. Ziua următoare, Barnevernet îi prelua în custodie şi bebeluşul de 4 luni.

57 de zile mai târziu, preşedintele României, Klaus Iohannis, avea prima reacţie în acest caz, imediat după întoarcerea dintr-un lung concediu în Florida. El preciza într-o postare de patru rânduri pe Facebook că urmăreşte “cu mare atenţie şi preocupare” situaţia familiei Bodnariu.

Nu mai departe de anul trecut, o fetiţă turcă de doar trei ani, a fost de asemenea preluată de Barnevernet, relateaza b1.ro. Prin implicarea directă a ministerului turc de Externe şi a Preşedinţiei turce, cazul a fost rezolvat favorabil în mai puţin de o săptămână, iar copilul s-a întors în familia naturală. Vă prezentăm în continuare două poveşti în oglindă şi două tipuri diferite de reacţii ale autorităţilor în situaţii similare.

Cum a reuşit Turcia să-şi recupereze cetăţenii de la Barnevernet

În 2015 o fetiţă turcă de trei ani, care locuia alături de familia sa în Norvegia, a povestit educatorului de la grădiniță despre visul ei, inspirat fiind de desenele animate cu celebrul personaj Hulk.

Educatorul a interpretat acest lucru într-un mod total arbitrar şi fantezist și a chemat asistenții de la Barnavernet. Copilul a fost imediat oprit de autorități, iar tatăl a fost reținut de polițiști, după o verificare de rutină.

Bărbatul, pe numele său Halil Kiriș, a fost ținut sub supraveghere timp de trei zile, iar cererea de a fi reprezentat de un avocat i-a fost refuzată. Asta în condițiile în care supravegherea în Turcia nu poate dura mai mult de 48 de ore, iar un avocat ar trebui asigurat imediat, conform shakeymclovin.wordpress.com.

Ulterior însă, cazul a beneficiat de implicarea directă Ministerului turc de Externe, dar şi a preşedinţiei turce. Nu au fost date detalii despre negocierile la nivel de autorităţi, cert este că în scurt timp, cazul a luat o altă turnură.

Kiriș a reușit să ajungă în țara natală prin intermediul avocatului, după ce a fost eliberat. Iar cu ajutorul Ministerului turc de Externe și a Președinției, copilul s-a întors în familia naturală. Potrivit unor rapoarte ulterioare, educatorul grădiniței a fost suspendat din funcție. Totul s-a întâmplat în mai puțin de o săptămână, cu destulă discreţie, dar cu eficienţă maximă.

„Dumnezeu să binecuvânteze statul nostru„, a declarat uşurat tatăl turc, după rezolvarea situaţiei, potrivit haberturk.com.

Varianta românească a unei poveşti fără happy-end

În contrast cu povestea familiei turce, apare drama prin care trece familia românilor Bodnariu. Imediat după ce le-au fost luaţi copiii, aceştia au fost sfătuită să coopereze cu autoritățile pentru o soluționare mai rapidă a cazului. Lor li s-ar fi cerut să nu ia legătura cu niciun avocat și nici cu ambasada.

Părinţilor le-a fost comunicat de către Barnavernet că toți copiii lor sunt deja în plasament la două familii adoptive. Și, colac peste pupăză, s-au adaptat imediat și nu par să le fie dor de părinți.

În disperare de cauză, pe 18 noiembrie, tatăl a luat, totuși, legătura cu un avocat care le-a explicat că au fost dezinformați și că este necesară intervenția ambasadei. În plus, este dreptul lor să vadă acuzațiile care le sunt aduse, iar mama are un alt drept fundamental – să nu fie despărțită de bebelușul pe care îl alăptează.

Odată ce a început mediatizarea dramei familiei Bodnariu, cazul a atras numeroase critici în România, dar şi alte ţări unde există comunităţi mari de români, unde au fost organizate mai multe mitinguri de susținere.

Ce spun autoritățile române despre cazul Bodnariu

Reacţia autorităţilor române a fost extrem de lentă. MAE susținea, în luna decembrie, că știe de cazul Bodnariu și îl monitorizează, iar „misiunea diplomatică română la Oslo s-a aflat în contact permanent cu familia în cauză pentru acordarea de sprijin și asistență consulară„. Avocatul Poporului s-a autosesizat și el, şi cerea clarificări Ombudsman-ului Național al Regatului Norvegiei și Ombudsman-ului Copilului din aceeași țară.

Dar, cel mai important actor de pe scena politică românească, președintele Klaus Iohannis, a transmis, după aproape două luni , un mesaj de patru rânduri… pe Facebook. Un mesaj sec în care susținea că urmărește „cu mare atenție și preocupare” ce se întâmplă în acest caz.

Totodată, ambasadorul Norvegiei la București a discutat recent cu conducerea ministerului Afacerilor Externe despre cazul familiei Bodnariu, iar reprezentanții ministerului au dat asigurări că Ambasada României la Oslo menţine constant legătura cu familia și avocatul care au insistat asupra respectării principiului confidenţialităţii.

Între timp, fratele lui Marius Bodnariu, Daniel, susține că acesta este un caz de abuz și că s-a primit ajutor din România în sensul în care s-a făcut în regim de urgență un dosar prin care s-a cerut ca acei copii să ajungă în plasament la el. Dosarul a fost trimis către autoritățile norvegiene, dar acestea nu au dat niciun răspuns.

Și din partea premierului Dacian Cioloş a venit, în al doisprezecelea ceas, un mesaj că relațiile dintre România și Norvegia sunt „excelente la toate nivelurile” și că va urmări personal evoluțiile.

Alte cazuri de români care au probleme în diverse state

Preluarea preşedinţiei de către Klaus Iohannis a coincis şi cu mai multe cazuri în care cetăţeni români au întâmpinat grave probleme în străinătate. Din păcate, deşi politica externă e apanajul preşedinţiei, până acum nu au fost prea multe rezolvări favorabile în acest sens.

Pe lângă cazul familiei Bodnariu, acum amplu mediatizat, mai amintim două exemple. Primul se referă la cazul românului Iulian Gherguț, răpit în Burkina Faso în luna august a anului trecut. Din păcate, de soarta lui nu se mai ştie nimic de atunci, deşi preşedinţia a reamintit în câteva rânduri că e “preocupată” de subiect.

Al doilea caz îl are în prim-plan pe cetăţeanul român Ionuţ Gologan, condamnat la moarte în Malaezia. În ciuda implicării, cel puţin verbale, a autorităţilor române, sentinţa sa nu a fost schimbată până acum, el aşteptând punerea în aplicare a sentinţei într-o închisoare de maximă siguranță. – nasul.tv

Urmariti va rog si:

FERICIRILE: Cantec ORTODOX bizantin psaltic SUPERB!

vt Cantari Ortodoxe, MANTUITORUL IISUS HRISTOS, Ortodoxie, Rugaciuni ,

Urmariti va rog si:

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

Elvetia construita pe rapirea si exploatarea copiilor

vt Copii disparuti, Elvetia, Istorie ,

Verdingkinder înseamnă “copil care nu valorează nimic”, adică un copil care e mort social. Aşa au fost denumiţi oamenii între 0 şi 18 ani care au fost răpiţi de statul elveţian din familiile lor şi trimişi în ferme agricole sau în alte instituţii pentru a munci forţat. Această practică a fost esenţială acumulării de capital de către clasa de mijloc capitalistă, cu ajutorul statului iar ţinta ei structurală era distrugerea oricărei forme de asistenţă socială. Această politică este azi reprodusă în politica de răpire legală a copiilor imigranţilor din familiile lor şi deportarea părinţilor – acesta fiind “secretul” atât de lăudatei economii elveţiene.  

paulsenn7-243d8defaa8879b9c9b264156e376b62

“David Gogniat a auzit două bătăi în uşă. Erau doi poliţişti: “I-am auzit ţipând şi mi-am dat seama că s-a întâmplat ceva. M-am dus să văd ce: mama mea îi împinsese pe scări pe cei doi poliţişti.”

“Apoi a fugit în camera mea şi a trântit uşa. În ziua următoare, au venit 3 poliţişti. Unul a ţinut-o pe mama şi ceilalţi doi m-am luat pe mine.”

Când avea 8 ani, David a fost răpit de poliţie şi dus la o fermă.

În primii ani de viaţă el, fratele său mai mare şi surorile lor au trăit singuri cu mama lor. Erau săraci, dar copilăria lor era fericită… până într-o zi. În 1946, când a venit de la şcoală, a văzut că fratele şi surorile sale dispăruseră de acasă.

După un an, a dispărut şi el. A fost dus la o fermă. În fiecare zi era trezit la 6:00. Muncea înainte să se ducă la şcoală şi după ce se întorcea de la şcoală. Muncea până după orele 22:00. Acest om, care impune fizic, arată atât de vulnerabil la 70 de ani când îşi aminteşte câtă bătaie a mâncat şi la ce violenţe a fost supus de bărbatul care l-a “adoptat” cu forţa. „L-aş descrie ca pe un tiran… Îmi era frică de el. Era foarte irascibil şi mă lovea mereu din te miri ce,” spune David.

Odată, când mai crescuse, îşi aminteşte că a izbucnit, l-a apucat pe „tatăl” său adoptiv său de gât, l-a lipit de perete şi era cât pe ce să-l lovească. Bărbatul l-a ameninţat: “Dacă mă loveşti, o să te închid în spitalul de psihiatrie.” David s-a oprit.”

“Când mama a murit eram foarte mic, 
Tata m-a vândut când nici nu puteam spune 
plâng, plâng, plâng
Hornul vi-l curăţ, dorm pe unde-apuc…” – “Hornarul” e o poezie-protest pe care WILLIAM BLAKE a scris-o, nemaiputând să suporte abuzurile la care erau supuşi minorii vânduţi şi forţaţi să muncească în timpul capitalizării societăţii engleze. 
Kinderjoch_SW
“Fratele şi surorile sale munceau la fel ca el pentru alte familii într-un sat din apropiere, dar cu toate acestea i-a văzut foarte rar. Îi era un dor disperat de mama lui. Îşi scriau scrisori şi uneori se vedeau. Într-o zi, mama lui a încercat imposibilul: să-şi ia copiii înapoi. A venit cu un cuplu de italieni într-o maşină şi a spus că îi ia pecei mici la o plimbare. David nu era acolo, dar tot satul vorbea numai despre asta când s-a întors târziu în noapte. Poliţia i-a adus înapoi pe sclavii fugari după trei zile.

„Faptul că mama a organizat răpirea propriilor ei copii şi i-a luat la Berna arată cât de mult s-a luptat toată viaţa cu autorităţile,” spune Gogniat. Când mama lui a murit, a făcut o descoperire şocantă. A găsit hârtii care arătau că le trimitea bani “familiilor adoptive” pentru cheltuielile celor 4 copii care fuseseră luaţi cu forţa de la ea pentru a munci ca sclavi pentru aceste familii.”

Gogniat, fratele său şi cele două surori erau “copii luaţi pe contract”- verdingkinder.

Istoricul Loretta Seglias spune că “motivele economice” erau cele care determinau de cele mai multe ori răpirea copiilor din familii pentru a putea fi puşi să muncească forţat, ca sclavi, în agricultură, dar, şi mai important, erau furaţi doar copii săraci.

“Până la al doilea război mondial, Elveţia nu era o ţară bogată, şi mulţi oameni trăiau în sărăcie.” Agricultura nu era mecanizată, aşa că fermierii au cerut sclavi – oameni obligaţi să muncească fără a fi plătiţi, fiind conştienţi că pentru a nu muri nu puteau refuza.

Fermele aveau nevoie de oameni care să poată munci cu braţele lor, dar era mai greu ca adulţii să fie răpiţi şi constrânşi, aşa că au cerut minori.

Ţinteau în special copiii săracilor. Statul a inventat pretexte – religioase şi morale – pentru a putea răpi minorii din familiile sărace şi a-i da cu forţa în sclavie viitorilor stăpâni, numiţi în acte “părinţi adoptivi”.

Dacă un copil rămânea orfan, dacă unul dintre părinţi nu era căsătorit, mai ales dacă erau săraci, comunităţile interveneau şi cereau autorităţilor să ia copiii din acele familii.

enfants-sans-pc3a8re-de-lc3a8re-victorienne1
Patriarhatul în Marea Britanie: copiii fără tată (chiar dacă s-au născut în timpul unei căsătorii) erau abandonaţi de către mamă pe străzile la presiunea familiei. Mama era ameninţată că va fi expulzată din familie dacă se încăpăţâna să-i ţină lângă ea pe minori. Aceştia erau abandonaţi pe străzile din Londra, unde erau condamnaţi la înfometare, la viol, furt, prostituţie, şi erau luaţi sclavi în mine, uzine, fabrici de armament…

“Intenţionat au luat copiii din familiile sărace şi i-au dus în alte familii sau instituţii ca să-i înveţe cu munca astfel încât să se poată întreţine singuri, ca adulţi”, spune Seglias. (sursa) (Adică să nu apeleze niciodată la asistenţa socială.)

„Această politică socială îndreptată împotriva săracilor a fost inginerie socială, spune Seglias, un eufemism care maschează motivul ei economic real şi cumva o face să sune cât se poate de inocent. E una să spui „inginerie socială” şi alta să spui „înrobirea copiilor pentru crearea clasei de mijloc”. 

Dar chiar şi ea admite violenţa şi brutalitatea statului în răpirea copiilor: „Dacă părinţii îndrăzneau să se opună, erau pedepsiţi de stat. “Erau aruncaţi în închisoare sau închişi în anumite spitale, unde erau obligaţi să muncească forţat. Erau multe modalităţi de-a-i face pe părinţi să se nu se mai opună răpirii copilului lor.” Naziştii procedau la fel în Europa de Est, pe unii părinţi cărora le răpeau copilul îi omorau.

„În Elveţia,până în 1970, ce nu era considerat moral era pedepsit. Dacă nu te încadrai perfect în normele morale, erai trimis în arest sau erau închis într-un spital de psihiatrie, fără să fi comis vreo crimă sau să fi făcut ceva rău.”

_78578936_barefoot-boys-976

Copii-sclavi scoşi la mezat, sub protecţia poliţiei, chiar şi după 1945

Nu doar că erau răpiţi de stat, dar erau şi vânduţi în pieţe, la fel ca orice animal. Chiar şi în 1946, în piaţa publică din Berna au fost vânduţi 10.000 de copii-sclavi, la fel cum erau vândute orice animale care puteau fi exploatate la munci grele. Luarea în sclavie a copiilor a încetat oficial în anii 1970, dar, chiar şi în 1981, mai existau copii luaţi din familii şi folosiţi ca sclavi-muncitori de către cei din clasa de mijloc.

Imaginile reprezintă vânzarea în public a copiilor sclavi în pieţele din Elveţia

În 1800, Elveţia a adoptat o lege care stabilea dreptul părintelui de a-şi creşte copilul. Dacă unii părinţi nu puteau “respecta” acest drept – adică mureau, divorţau sau erau prea săraci – statul şi comunitatea decideau ca acel copil să fie luat din familia sa naturală cu forţa.

Până la primul război mondial, explică istoricul Marco Leuenberger, doar în cantonul Berna, 10% dintre minorii sub 14 ani erau folosiţi ca sclavi-muncitori la ferme. În Germania aceasta era o practică obişnuită: începând din secolul 19 până în primele decenii ale secolului 20, copiii săraci erau furaţi şi duşi la ferme, în special în Alpi. De obicei erau furaţi iarna. Mulţi nu supravieţuiau transportului şi mureau de epuizare. Cei care supravieţuiau erau duşi în pieţele publice din sate şi vânduţi fermierilor, la fel ca orice marfă.

hungersnot-schweiz-original

hqdefault (1)

Continuă lectura →

Protestul patriotului Radu Pietreanu la adresa nenorocitilor care ne-au distrus tara

vt Distrugerea Romaniei, Poezie

Urmariti va rog si:

„Lectia de istorie” de Radu Pietreanu

Totul despre distrugerea sistematica a Romaniei, puteti citi la categoria: Distrugerea Romaniei

Rugăciune pentru împăcarea celor certaţi şi potolirea mâniei neînfrânate, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Îmblânzirea inimilor rele”

vt Maica Domnului, Ortodoxie, Rugaciuni

Îmblânzeşte inimile noastre rele, Născătoare de Dumnezeu, şi stinge necazurile venite de la cei care ne urăsc, şi toată strâmtorarea sufletului nostru dezleag-o, că privind la sfântă icoana ta ne umilim de împreună-pătimirea şi milosârdia ta către noi, şi sărutând rănile tale ne spăimântăm de săgeţile noastre ce te sfâşie. Nu ne lăsa, Maică Preamilostivă, să pierim în împietrirea noastră, că tu eşti cu adevărat îmblânzirea inimilor rele. Amin – doxologia.ro

Alte rugaciuni orodoxe frumoase si folositoare, puteti citi sau asculta la categoria: Rugaciuni.

 

In sfarsit o veste buna si dinspre Parlamentul Romaniei – S-a respins, definitiv, proiectul de lege privind “parteneriatele civile”, cu ajutorul majoritații

vt Homosexualitate, Romania

Parlamentul României a respins, definitiv, proiectul de lege privind “parteneriatele civile”, cu ajutorul majoritații. Totul a inceput prin proiectul de lege care a fost inițiat de deputatul Remus-Florinel Cerne și care propunea legalizarea unei forme de căsătorie civilă, între persoane de același sex.

A fost a doua oară când Parlamentul s-a confruntat cu o astfel de cerere, după cea din 2013, și aceea respinsă.

Remus-Florinel Cernea, a susținut că legea ar fi buna “niciun cetățean nu trebuie să fie discriminat”, iar parteneriatul civil “este o formă de recunoaștere a uniunilor celor care nu se căsătoresc, deopotrivă cupluri formate din persoane de sex diferit sau din persoane de același sex”.

Răspunsul a venit apăsat din partea deputatul Ovidiu-Cristian Iane,  fost coleg cu Remus-Florinel Cernea la Partidul Verde. Acesta a afirmat că acest demers ar putea fi folosit drept unealtă pentru alte demersuri privind persoanele de același sex chiar și căsătoriile homosexuale respectiv adopțiile de copii.

“Stimați colegi, faptul că susținem drepturile LGBT – și sunt țări care în Europa susțin aceste drepturi, evident – nu înseamnă neapărat că trebuie să susținem și parteneriatul civil, pentru că până la urmă aceste drepturi și libertăți sunt și în funcție de tipul de societate în care trăim, iar la noi, aici, există o societate care are un alt grad de moralitate, în special religioasă.

Pe de altă parte, în ceea ce privește acest demers, ca să zic așa, ar putea fi precursorul unor alte demersuri la fel de periculoase care creează o societate în care eu nu vreau să-mi cresc copiii. Și apoi ce? Poate să urmeze adopția, ulterior, nu? Poate să urmeze orice altă formă care in alte țări este chiar promovată. Eu nu vreau să trăiesc într-o societate în care un copil să fie, nu știu, să nu aibă înțelesul cuvântului de mamă și tată în adevăratul sens al cuvântului, pe care eu îl cunosc de când sunt mic”, a spus Iane.

Mai mult, acesta afirma că dacă Parlamentul ar fi adoptat propunerea lui Remus Cernea privind definirea definilor ca persoane non-umane, atunci ar fi existat și propunerea de căsătorie între un om și un astfel de animal.

“Și ca să închei, ca să închei, mulțumesc, domnule președinte, dacă am fi trecut, mi-aduc aminte de o altă inițiativă – cu delfinul persoană non-umană, dacă am fi trecut această inițiativă, am fi asistat probabil, și cu acest parteneriat civil, la o căsătorie, în viitorul apropiat, între o persoană de sex oricare și un delfin”, a spus Iane.

Reamintim că la sfârșitul lui noiembrie, în Monitorul Oficial al României a apărut un proiect de lege constituțională ce definește căsătoria ca fiind o uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie. Inițiativa constituțională urmărește modificarea articolului 48, alineat 1 din Constituția României. Astfel, din „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.”, noul articol constituțional se va transforma în „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” – interstiri.ro

Urmariti va rog si:

In sfarsit BOR a dat tonul pentru schimbarea Constituţiei: „căsătoria e o uniune liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie”

În Dusseldorf, peste 3.000 de bărbaţi au format o miliţie civilă pentru a-şi proteja cetaţenii de agresiunile imigranţilor

vt Criza imigrantilor, Germania , ,

Nemţii s-au săturat de cancelarul Angela Merkel şi de politica CDU privind primirea de imigranţi musulmani. Tot mai mulţi germani se revoltă pe inactivitatea statului german, incapabil să-şi apere cetăţenii de agresiunile imigranţilor musulmani. S-a creat fenomenul miliţiei civile.

npd (1)

Populaţia germană vrea să-şi facă singură dreptate imediat după ce atacurile sexuale de la Koln au ajuns să fie puternic mediatizate. S-a întâmplat şi fenomenul de care le era teamă autorităţilor germane – civilii şi-au pus gând să se organizeze într-o miliţie şi să patruleze străzile pentru a proteja populaţia germană.

În Dusseldorf, peste 3.000 de bărbaţi s-au înscris în această miliţie civilă. Desigur, cu toţii ştim că Germania are nişte antecedente care au marcat istoria secolului XX, şi nu este de mirare că pe fondul unei simpatii tot mai mari a extremei de dreapta, autorităţile încearcă să păstreze spiritele cât mai calme. Dar ce se va întâmpla dacă lucrurile vor scăpa de sub control, dacă populaţia civilă simte că nu este suficient de bine protejată în faţa unui val de astfel de atacuri? Vor ieşi miliţienii civili cu bâtele în stradă? Analistul Christian Tămaş crede că da, titrează  Adevărul.ro. “Şansele sunt destul de mari, dacă Germania, care găzduieşte cel mai mare număr de migranţi, nu va reuşi să-şi redefinească rapid legislaţia nu atât pentru a sancţiona, cât, mai ales, pentru a preveni atacurile de tipul celor de luna trecută. Iar acest lucru este valabil şi pentru celelalte ţări europene care se confruntă sau se vor confrunta cu fenomenul migraţiei musulmane. Ceea ce va trebui evitat cu orice preţ este extinderea sentimentelor xenofobe anti-musulmane în rândul popoarelor europene, deoarece acest lucru este susceptibil de a duce la o extremizare şi mai accentuată a poziţiilor musulmanilor care trăiesc pe continentul nostru”, a explicat analistul.

npd

Patrulele anti-islamiste se pot vedea deja pe străzile oraşului Dusseldorf, fapt ce aduce o stare de securitate nemţilor, neîncrezători în poliţia oficială subordonată politicii de islamizare a cancelarului Angela Merkel. Marius Sălăjean – napocanews.ro

Neam sanatos nemtii, daca conducerea este corupta, s-au organizat ei sa-si apere conationalii. Asta inseamna sa fie o tara unita.

Si asa cum am spus in mai multe randuri, conflictele intre imigranti si populatia bastinasa se vor inmultii. Acum, daca militienii lui Merkel le vor lua partea imigrantilor, o sa fie nebunie. Iar exemplul lor poate fi urmat si de alte state cu genul acesta de probleme. E interesant cum va evolua treaba.

Iar in ceea ce-i priveste pe romani, daca acceptam ca mizerile sioniste sa ne bage pe gat cotele de imigranti, dupa ce am vazut ca s-a intamplat recent in Germania, ne meritam soarta.

Tot ce trebuie sa stiti despre migratia masiva din ultima vreme, puteti afla citind articolele de la categoria: Criza imigrantilor

In sfarsit BOR a dat tonul pentru schimbarea Constituţiei: „căsătoria e o uniune liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie”

vt Biserica Ortodoxa, Romania , ,
Am semnat pentru schimbarea Constituţiei: „căsătoria e o uniune liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie”

lansare carte ionut tene liga scriitorilor9

În sfârşit BOR a ieşit din letargia impusă de presa mainstream şi statul laic. În preajma Crăciunului s-a dat semnalul unei renaşteri creştine a României venite din partea laicatului şi mirenilor ortodocşi la apelul ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române. Mitropolitul Banatului, Ioan Selejan, a anunţat, la sfârşitul slujbei de Crăciun de la Catedrala Mitropolitană din Timişoara, lansarea unei iniţiative civice de modificare a Constituţie, constând în strângerea de semnături cetățenești care să ducă la revizuirea legii fundamentale, adică să se prevadă expres că căsătoria e o uniune liber consimţită dintr-un bărbat şi o femeie. După ce premierul grec ateu şi neomarxist Tsipras, aliat cu presa mainstrean i-a păcălit pe grecii ortodocşi şi pe mulţi români naivi, adoptând prin lege căsătoriile gay, fără referendum, acum BOR suflă şi în iaurt.

Mai multe mitropolii ortodoxe şi mai multe ONG-uri din Coaliţia pentru Familie și-au anunțat sprijinul pentru inițiativa ierarhului Banatului, iar preoții din toată țara au început, efectiv, să strângă semnături de la cetățeni în sprijinul modificării Constituției. Însuși Patriarhul Daniel a ieșit la rampă, declarînd că “Trebuie să susţinem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradiţională, universala şi de a rezista în fata unor modele noi de familie, care consideră ca uniunea fireasca barbat-femeie ar fi doar un model printre altele”. Deja a început campania de strângere a celor 500 de mii de semnături pentru modificarea Constituţiei, a Capitolului II, Drepturile şi libertăţile fundamentale, Articolului 48 privind Familia: „(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”. Se doreşte schimbarea art. 48 prin introducerea sintagmei că „căsătoria se întemeiează pe uniunea liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie”.

Acţiunea mirenilor ortodocşi nu este anti-gay, ci afirmativă, adică susţinerea familiei tradiţionale formată din uniunea dintre un bărbat şi o femeie, care numai aşa poate duce la procreere şi naşterea de prunci. Dacă rămâne actualul aliniat din Constituţie, „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” se poate risca ca un guvern şi un parlament corupt şi ateu să adope o lege că doi bărbaţi sau două femei să se poată căsătorii, că sunt „soţi”. Ambiguitatea Constituţiei României naşte controverse, aşa că propunerea Coaliţiei pentru Familie şi a BOR de modificare a Constituţiei e firească şi întăreşte familia tradiţională. Potrivit inițiativei civice de modificare a Constituției, articolul 48 ar urma să fie formulat astfel: ”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părintilor de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”. Vedem unde au dus politicile împotriva familiei în Norvegia şi în alte state occidentale, care au devenit instrumente diabolice împotriva familiei şi drepturilor omului.

Norvegia e azi un stat neo-comunist ateu diabolic pentru că la timpul potrivit nu a avut nimeni iniţiativa să oprească avalanşa reglemetărilor împotriva familiei şi a creştinismului impuse de autorităţile neo-marxiste de la Oslo. Norvegia e un stat stalinist demn de romanul „1984” al lui Orwell. Eu nu doresc ca România să se transforme într-o ţară în care statul ucide familia şi spiritul creştin în numele unui neo-bolşevism libertin. Uniunea Europeană se transformă într-un moloh ateu care zdrobeşte libertatea omului şi Biserica, fapt ce creează premisele islamizării continentului pe viitor.

sfantul-sinod-borjpg

Aşa că duminică, după Liturghie, am semnat la biserica mea parohială din cartierul muncitoresc clujean Mărăşti pentru modificarea art. 48 din Constituţia României. Trebuie să fim foarte atenţi cum semnăm, pentru că în 2008 Curtea Constituţională a respins o astfel de iniţiativă pe motive de vicii de procedură. Se semnează listele pentru referendumul schimbării art. 48 din Constituţie, numai pe raza unde aveţi domiciliu şi la persoanele autorizate de Coaliţia pentru Familie, cu sprijinul BOR. Pentru promovarea iniţiativei legislative este nevoie de cel puţin 500.000 de semnături, care vor trebui să fie strânse în următoarele şase luni. Odată validate, listele de semnături vor introduce proiectul de lege în dezbaterea Parlamentului, care apoi îl va supune la vot. Dacă proiectul de amendare a Constituţiei va trece la vot, se va organiza un referendum pentru modificarea art. 48 din Constituţie.

Slovenia a respins prin referendum căsătoriile gay, după ce parlamentul adoptase o lege favorabilă. Deci acum e momentul să se arate puterea poporului român creştin în faţa ofensivei de destructurare a familiei tradiţionale şi de demantelare a BOR de către forţe obscure care vor un popor obedient, fără conştiinţă şi fără Dumnezeu, care să muncească ascultător în slujba intereselor bancare şi corporatiste ale Bruxellului, în vederea instituirii unui stat totalitar neo-marxist ateu. Este pentru prima dată când societatea civilă creştină se impune în România propunând cu adevărat un proiect de societate conservatoare şi pentru normalitate.

Astfel, România intră în rândul ţărilor conservatoare central europene: Polonia, Cehia, Ungaria şi Slovacia, care reprezintă adevărata Europă profundă, originară, liberă şi mândră de istoria spiritualităţii creştine. Noua Europă nu vrea Bruxelles, un fel de Molenbeek sau Saint Denis islamist la pătrat, nici un Oslo care l-a ucis pe Dumnezeu şi a implementat statul stalinist „1984”, ci păstrarea caracterului şi identităţii milenare greco-romane şi creştină a bătrânului continent. Eu am semnat pentru modificarea Constituţiei în favoarea familiei tradiţionale şi pentru o Românie suverană, independentă şi creştină. Voi ce faceţi?

Ionuţ Ţene

rugaciunea_in_familie

Urmariti va rog si:

Se strâng semnături în Catedrala Mitropolitană, pentru modificarea Constituţiei „contra căsătoriilor homosexuale”

Când am îngenuncheat și Brâul Maicii Domnului s-a atins de capul meu, nu vă pot spune ce am simțit, nu vă pot descrie, iar voi nu veți putea înțelege

vt Maica Domnului, Minuni, Ortodoxie , ,

Când am îngenuncheat și Brâul Maicii Domnului s-a atins de capul meu, nu vă pot spune ce am simțit, nu vă pot descrie, iar voi nu veți putea înțelege.

Puterea izvorâtă din Brâul Maicii Domnului

Îmi aduc aminte că mai înainte de anul 2000, mama mea a venit acasă și mi-a spus:

– Măi, Atanasie, puțin mai jos de noi este o familie, cu două fetițe care abia au început să meargă la școală, și care trăiesc împreună cu bunica lor. Însă toți trăiesc o dramă, căci băiatul, care este de vârsta ta, de mulți ani a căzut pradă drogurilor. Mama lui este o prietenă de-a mea. De aceea, te rog, mergi pe la ei și vezi ce poți face, pentru că mama și femeia lui mi-au spus că este în cele mai de pe urmă ale lui și se stinge.

– Și ce pot face eu, mamă? Eu nu-mi pot spăla rufele mele și să merg să-l ajut pe altul?

– Hai, copilul meu, mergi, te rog, și nu mă mâhni!

Am făcut ascultare și a doua zi, cu rugăciunile mamei mele și cu binecuvântarea duhovnicului meu, după ce am făcut o scurtă rugăciune, am spus: „Maica Domnului, eu voi merge, dar tu înainte și eu după tine”. Când am ajuns și am întrat în casa lor, m-a întâmpinat mama lui, m-a îmbrățișat, m-a sărutat și m-a tras într-un colț, ca să-mi spună despre Golgota ei, dar și despre greaua Cruce pe care o ridica întreaga lor familie de mai mulți ani. Îmi aduc aminte că, în timp ce-mi vorbea și descria drama familie sale, de multe ori își ștergea lacrimile cu șorțul. În toți acești ani mult s-a chinuit și a fost umilită, sărmana, alergând peste tot să caute bani împrumut, ca să plătească toate datoriile băiatului ei.

Cu adevărat, mare era durerea acestei mame! Ce Golgotă! Ce dramă trăiesc unele familii! Nu am putut suporta atâta durere. Am îmbrățișat-o și am sărutat-o și eu și i-am spus să aibă nădejde și credință în Hristos.

Când am mers în cealaltă cameră și l-am văzut pe băiatul ei întins pe pat, adevărul este că m-am pierdut pentru puțin, căci am fost șocat. I-am întins mâna, dar el nu mi-a putut-o strânge pe-a mea, pentru că degetele lui se strâmbaseră; de aceea l-am prins de încheietura mâinii. Am încercat să-i vorbesc, dar când se pierdea, când articula câteva cuvinte. Însă cu puțină răbdare, am putut discuta puțin.

– Fratele meu, eu sunt vecinul tău, i-am spus. Desigur nu mă cunoști, și nici eu nu te cunosc, dar fiindcă ne-am cunoscut, ce spui, ne putem ajuta unul pe altul?

– Cum, măi Atanasie?, m-a întrebat el cu o voce stinsă. Eu sunt în ultimul stadiu și pentru mine nu există întoarcere, nici medicii nu pot face ceva.

– Omenește, da, sunt de acord. Dar nu uita că există și Harul lui Dumnezeu, care spune că: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu” (Luca 18, 27).

– Eu cred în Dumnezeu, Atanasie, dar am căzut în groapa cu șerpi. De multe ori am încercat să fac dezintoxicare. Și aceasta ani la rândul, însă toate au fost zadarnice. Știu că o mâhnesc mult pe mama mea, pe femeia mea și mai ales pe fetițele mele, dar ce să fac, nu sunt eu de vină, ci lipsa heroinei.

– Bine, de vreme ce crezi că ești într-o groapă cu șerpi și bine crezi, întinde-ți mâna și cere ajutor de la Hristos, pentru că El este singurul Care te poate scoate din această înfundătură.

– Cum? Ce trebuie să fac?

Nu am apucat să-i spun ceva, că iarăși s-a pierdut și a trebuit să aștept câteva minute ca să-și revină. În acest timp mort, îmi aduc aminte că am făcut rugăciune și am spus: „Hristoase al meu, oare mă aude ce-i spun? Înțelege? Își aduce aminte? De aceea, numai Tu, Doamne, ne poți ajuta pe amândoi și mai ales pe mine, mai întâi pe mine”. Peste puțin și-a revenit, a deschis ochii, și am mai discutat câteva lucruri, cât a fost cu putință. La sfârșit i-am spus:

– Fratele meu, acum plec, dar data viitoare când voi veni, vrei să vin cu un preot ca să-ți citească o rugăciune? Să știi că numai bine îți face.

– Da, Atanasie, te aștept. Adu-mi și un preot, că nu mă deranjează.

Când am ieșit din cameră, pe hol am întâlnit-o pentru prima dată pe femeia sa și pe copii, două fetițe binecuvântate, cu ochii umflați și roșii care, de îndată ce m-au văzut, și-au plecat capetele lor, poate de rușine. Nu știu cum, dar m-a durut mult pentru aceste copile și le-am iubit din prima clipă de când le-am văzut. Am discutat mult cu femeia lui și tot timpul plângea. Am plecat de la ei ca o zdreanță.

A doua zi am mers cu un preot și i-a citit câteva rugăciuni ale Sfântului Vasile. Nu voi uita cum îl țineam de umăr ca să nu cadă. La sfârșit i-am spus că următorul pas este să meargă să se spovedească cu pocăință sinceră, ca să se poată împărtăși. Și astfel să-L primească pe Hristos și să se întărească. Slavă lui Dumnezeu, că a primit cu bucurie nu numai el, ci întreaga familie, chiar și fetițele, care au mers și s-au spovedit la Părintele Trandafir. Câtă bucurie simțeam pentru ei că au început o nouă viață! După ce s-a sfârșit spovedania, Părintele m-a luat deosebi și mi-a spus:

– Atanasie, să-l ajuți pe băiatul acesta cât poți mai mult, căci s-a încurcat urât și nu este bine. Este păcat de el să moară pentru că are familie. Eu i-am dat binecuvântare să se împărtășească oricând va putea.

– Părinte, este în cele mai de pe urmă ale lui, dar cu Harul lui Dumnezeu am un gând.

– Ce gând? Spune-mi!

– În Duminica care vine mă gândeam să mergem la Mănăstirea Sfântului Nicodim la Gumenița. Eu cu Glicheria și băiatul cu femeia lui, dar vreau să-l iau cu noi și pe prietenul meu Sava, paraliticul, numai ca să facă rugăciune. Iar Luni, cu binecuvântarea Sfinției Voastre, vom merge toți trei câteva zile în Sfântul Munte, la Mănăstirea Vatopedi, ca să ne închinăm la Cinstitul Brâu al Maicii Domnului. Voi lua eu legătura cu Părinții.

– Bine. Dar o să reușești?

– Singur, nu, dar cu Harul lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Sfinției Voastre, da.

– Fă, orice te luminează Dumnezeu. Eu îți dau binecuvântare cu amândouă mâinile.

Când i-am spus gândurile mele tânărului și femeii sale, ca să văd dacă sunt de acord, au primit cu bucurie propunerea mea și mai ales femeia lui. Îmi aduc aminte că pentru prima dată plângea de bucurie, poate că din pricină că înlăuntrul ei s-a întraripat bucuria nădejdii. Apoi lui i-am spus cu puțină asprime:

– Frate, te rog, te implor, ca până Duminică când vom merge la Mănăstire, să te împărtășești, iar în zilele când vom fi în Sfântul Munte, nici prin gând să nu-ți treacă să iei heroină.

– Ascultă, Atanasie, îți spun sincer că acum când m-am spovedit, mă simt cumva mai bine. Îți dau cuvântul meu, aici în fața femeii mele, că nu voi lua heroină, ci voi lua numai niște înlocuitori ca să pot sta în picioare. Pentru că de nu le voi lua, îmi vor trosni oasele, mi se vor sparge tâmplele și voi urla pe drum de durere, pentru că sunt în ultimul stadiu.

– Ce sunt acești înlocuitori?

– Sunt niște hapuri ca să pot sta pe picioare.

Atunci femeia lui mi-a spus:

– Domnule Atanasie, nu vă supărați, dar zilele acestea voi avea foarte multă grijă de el, voi fi mereu cu ochii pe el. Vă făgăduiesc.

Și într-adevăr, Duminică dis-de-dimineață, am pornit amândouă perechile și cu Sava, pe care l-am așezat în față și i-am cerut să facă multă rugăciune. Tânărul însă în spate transpira mereu și a trebuit să oprim de vreo două ori. De asemenea, și din biserică a trebuit să iasă afară de câteva ori, însă eu eram mereu alături de el și-l mângâiam. La un moment dat s-a auzit glasul preotului: „Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă”, iar eu, ținându-l de braț, înaintam spre Sfântul Altar. Am rămas ultimii. În timp ce înaintam, am văzut icoana Maicii Domnului și am început să mă rog în sinea mea: „Maica Domnului, te rog, ajută-ne să ne împărtășim! Ajută-ne să mergem mâine în Grădina ta!”. Se vede că a fost auzită rugăciunea și toate au mers bine. Egumenul, care și-a dat seama de toată situația și a aflat că a doua zi aveam să mergem în Sfântul Munte, s-a întors emoționat spre tânăr și i-a spus cu glas tare:

– Îngerii să vă însoțească!

Femeia lui nu a contenit toată ziua să-și șteargă lacrimile.

A doua zi, dimineață, am luat un taxi și am mers până la autogară. L-am urcat pe tânăr mai întâi și l-am așezat pe un scaun, apoi l-am luat pe Sava în spate și l-am așezat lângă el. Lui Sava îi spusesem să facă mereu rugăciune. În autobuz și apoi în corabie am discutat despre diferite subiecte frumoase. Tânărul asculta cu atenție, dar adevărul este că lighene întregi de transpirație curseseră de pe el. Mereu se ștergea și cu mare osteneală se ținea pe picioare.

Când, cu Harul lui Dumnezeu, am ajuns la Mănăstire, microbuzul ne-a lăsat în afara mănăstirii și era cine să ne ajute. Era foarte greu ca să împingi căruciorul pe caldarâm. Îmi aduc aminte că cu o mână îl țineam pe cel bolnav, iar cu cealaltă împingeam căruciorul. Nu mă rușinez să vă spun că-mi curgeau lacrimile și o rugam pe Maica Domnului, spunându-i: „Maica Domnului, mai întâi pe mine să mă ajuți și după aceea pe frați, pentru că eu sunt cel mai bolnav”. Când am intrat în Mănăstire, era după-amiază și toți se retrăseseră la chilii.

Acolo ne așteptau o mulțime de scări, pe care trebuia să urcăm. L-am urcat mai întâi pe tânăr, apoi l-am urcat pe Sava în spate, pentru că nu exista altă soluție și, la urmă, căruciorul. Când a venit arhondarul, ne-a primit cu multă dragoste, pentru că deja îi înștiințasem pe părinți de toată situația. De altfel, eu și cu Sava, mai fuseserăm la Vatopedi. După ce ne-am aranjat într-o cameră, a venit un alt monah și mi-a spus:

– Atanasie, te cheamă egumenul.

Am mers imediat, i-am pus metanie, după care am discutat mai multă vreme despre situația tânărului. Egumenul emoționat a cerut să ne scriem numele, făgăduindu-ne că ne va face 40 de Liturghii, după care ne-a spus ca după Vecernie să mergem și să ne închinăm la Sfintele Moaște și la Cinstitul Brâu. Și într-adevăr, când am mers în biserică să ne închinăm, părintele i-a spus tânărului să îngenuncheze ca să-i pună Cinstitul Brâu pe cap și să-i citească niște rugăciuni. Erau cele mai frumoase clipe pe care le trăiserăm. Apoi s-a plecat Sava ca să-i pună Cinstitul Brâu pe cap, după care părintele a luat racla și se îndrepta spre Sfântul Altar. Atunci eu l-am strigat:

– Părinte, te rog, nu mă lipsi de această binecuvântare, pentru că eu sunt mai bolnav decât frații mei. Se poate să fiu sănătos cu trupul, însă sufletul îmi este paralizat.

Părintele s-a întors imediat, m-a privit nedumerit și m-a întrebat:

– Pe tine cum te cheamă?

– Atanasie.

– Pleacă-te, Atanasie, și să ai toată binecuvântarea Maicii Domnului.

Când am îngenunchiat și Brâul Maicii Domnului s-a atins de capul meu, nu vă pot spune ce am simțit, nu vă pot descrie, iar voi nu veți putea înțelege.

Am plecat atât de folosiți din Sfântul Munte, încât, atunci când am ajuns în Tesalonic, am alergat îndată la Părintele Trandafir să-i spun cum am petrecut. Îmi aduc aminte cum îmi spusese: „Atanasie, nu te mâhni, Maica Domnului își va săvârși minunea ei”. Tânărul și el a fost entuziasmat și acum continuă să se spovedească împreună cu toată familia lui.

Cât despre tânărul care a mers cu mine, despre care sunt sigur că vreți să aflați cum este, el este bine, chiar foarte bine. Cel care nu-mi putuse prinde mâna atunci când l-am salutat, care nu se putea ține pe picioarele sale dacă nu-l sprijineai, acum s-a întors la munca sa cea grea pe care o avusese mai înainte, și mai lucrează și peste program. A întors zâmbetul în familia sa, dar mai mult la fetițele lui care, de acum nu se mai rușinează la școală pentru tatăl lor. Dar cel mai important este că s-a întors la Hristos, datorită binecuvântării Maicii Domnului, a rugăciunilor Părinților și a rugăciunilor lui Sava paraliticul.

(Atanasie Katigas, Lacrimile pocăinței, Tesalonic 2013, p. 111-118) –  doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie