SUA. Presa Centrala tace din nou cand se intampla lucruri cu adevarat importante. Doi cunoscuti activisti impotriva familiei Clinton, au fost gasiti morti in conditii mai mult decat suspecte

Nu veți găsi pe nimeni în presa centrală să vorbească despre aceste lucruri. E ca si cum nimic nu s-a întâmplat, dar s-a intamplat.

billclintonhillary

Pe data de 1 august Victor Thorn (mai jos, ilustrat cu cărțile sale), un cercetător despre activitatea familiei Clinton si scriitor pentru American Free Press(Presa Americană Liberă), a fost găsit mort prin impuscare in piept în apropierea casei sale. Era ziua lui, ar fi implinit vârsta de 54 de ani.

Moartea lui a fost declarata ca fiind sinucidere.

Via AFP:
Victor Thorn s-a facut cel mai bine cunoscut pentru cercetările sale in legatura cu activitatea familiei Clinton, Thorn a scris Clinton trilogy – trei lucrări care prezinta istoria cuplului, inclusiv scandalurile lor sordide, atacurile sexuale ale lui Bill Clinton asupra mai multor femei, precum si despre scandalul drogurilor scoase din Mena, Arkansas în timp ce Clinton era guvernatorul statului.

1280x720-eu_

Nici un comunicat nu a fost dat in presa centrala, nici dupa patru zile de la „aparenta sinucidere” a lui Thorn.

Dave Gahary de la AFP l-a intervievat pe fratele lui Victor (al cărui nume real este Scott),William J. „Bill” Makufka despre moartea lui Victor, dar niciodată nu i-a pus întrebarea arzătoare, dacă crede că Victor ar fi putut fi victima unui omor calificat, precum William Dietrich a scos in evidentă:

Nu a reușit să pună întrebarea evidentă. Cum se poate ca Bill să fie atat de sigur că aceasta nu a fost opera unui asasin plătit? Asasinii profesioniști pot foarte usor să insceneze o sinucidere. Asta e ceea ce i-au făcut si lui Vince Foster. Angajezi doi tipi musculosi si puternici, care să-l forțeze să-si indrepte un pistol în gură sau o parte a capului și sa apese pe trăgaci. Cum poate fi atât de sigur fratele victimei, ca nu asta s-a intamplat si in cazul lui Victor? El nu a fost acolo. Cum poate fi el atât de sigur că nu a fost opera unui profesioist?

A doua zi, pe data de 2 august un alt activist anti-Clinton a fost găsit mort.

Shawn Lucas

Shawn Lucas (de mai sus), care a fost recent prezentat într-un video (imagini mai jos), membru in Comitetul Național Democrat  care a intentat un proces la nivel național, la sediul DNC acuzând DNC-ul și pe fosta presedinta a comitetului Debbie Wasserman Schultz de favorizarea lui Hillary Clinton și fraudarea procesului impotriva lui Bernie Sanders, a fost găsit mort din cauze pana acum cel putin „necunoscute”.

Prietena lui l-a gasit intins pe jos in baie, a sunat urgent la 9-1-1, dar pană au ajuns paramedicii a incetat din viata. Cauza morții lui nu a fost încă facuta public, dar zvonurile spun ca tânărul ar fi murit dintr-o data în somn … dar ce cauta pe podeaua din baie?
Deci, avem parte de doi morți care erau anti-Clinton, în decursul a numai două zile. Coincidenta?
Presa centrala nu spune un cuvânt.

Dar, Lucas și Thom nu sunt singurele două decese care au legatura cu Hillary in acest sezon electoral.

In urmă cu doar câteva săptămâni, Seth Rich membru DNC – Democratic National Committee(mai jos), in vârstă de 27 de ani, responsabil cu datele de expansiune ale alegătorilor DNC, a fost împușcat la 4 dimineața în timp ce mergea pe jos în apropierea casei sale din Washington DC. A fost împușcat de două ori în spate și a fost găsit cu vânătăi pe față, pe mâini și pe genunchi.
Pana acum politia a declarat că nu există nici un suspect, nici un martor și nici un motiv.

sethrich-facebook

Cu câteva săptămâni înaintea pe data de 23 iunie, fostul oficial al Națiunilor Unite, John Ashe a murit în timp ce ridica greutati. ONU a raportat moartea lui Ashe ca fiind atac de cord, dar poliția locală a raportat ca, gâtul lui a fost de fapt zdrobit, presupunandu-se că în mod accidental o halteră i-ar fi căzut in timp ce se antrena. (Interesant, un episod din Columbo numit „Un exercițiu al Destinului” prezintă un complot în care un criminal isi sugruma victima cu o haltera, făcand să pară ca este vorba despre un accident).

Ashe trebuia să depună mărturie într-un scandal de corupție care curgea spre DNC și… ati ghicit, implict spre familia Clinton.
Via WND:

„Moartea prin axfixiere cu o halteră a lui John Ashe U.N., ar putea deveni o obsesie mai mare pentru adepții teoriei conspirației decât sinuciderea lui Vince Foster din 1993,” a raportat Richard Johnson.

Totul s-a intamplat pentru că Ashe era programat să depună mărturie în doar câteva zile impreună cu un om de afaceri din China și co-pârâtul Ng Lap Seng, care a fost acuzat de contrabandă cu 4,5 milioane$ în SUA, mintind că a acea sumă era destinată pentru a cumpara jetoane de cazino si alte lucruri.

Mai devreme într-un document al Senatului datat din 1998  si raportat de New York Post se arăta că Ng fusese identificat”, ca plasand sute de mii de dolari, intr-un mod ilegal cu ajutorul unui propietare de restaurant din Arkansas, Charlie Trie, către Comitetului Național Democratic în timpul administrației Clinton.”
Johnson: „O sursă mi-a spus că in timpul procesului, procurorii ar fi facut legatura intre Ashe si binefacatorul lui Clinton, Ng. Motiv pentru care totul ar fi arătat jenant. Moartea lui survenind la timp.”

Cât de apropiat era Ng de familia Clinton? Potrivit unui articol aparut in 2015 în The Daily Beast se spune:

Ng un chinez extrem de bogat a folosit un proxy pentru a turna mai mult de 1 milion $ în Comitetul Național Democrat și campania Clinton-Gore din 1996. Scandalul a fost umplut de jena atunci când s-a dovedit că Ng a facut 10 vizite la Casa Albă, inclusiv o plimbare cu ascensorul impreuna cu Hillary Clinton.”

John-Ashe-And-Hillary-Clinton

Ashe dand mana cu Hillary Clinton

Hm … Oare Ashe știa prea multe?

Dacă vorbea, probail se aflau multe, dar nu a mai avut ocazia. Ironic, daca privim faptul că exact gatul i-a fost zdrobit. În filmele cu mafie, cauza morții lui Ashe ar trimite un mesaj destul de puternic pentru oricine ar mai dori să deschidă gura.

Patru oameni morți în doar șase săptămâni.

Un lucru este sigur. O mulțime de morti încep să se adune (din nou) în jurul familiei Clinton. Făcandu-ne să ne intrebam …
Cât de mulți oameni mai trebuie să moară în timp ce țara este fortata să voteze cu Hillary Clinton?

thedailysheeple.com

Pentru a va face o imagine mai clara despre candidata numarul 1 la presedentia SUA, urmariti va rog si:

Urmariti va rog in postarea urmatoare si despre scandalurile de pedofilie in care a fost implicat Bill Clinton:

Bill Clinton implicat in scandaluri de pedofilie

Reclame

Arhimandritul Lev Gillet despre Rugăciunea lui Iisus

In 1963, un monah ortodox, Arhimandritul Lev Gillet, a publicat ceea ce trebuie să fie cea mai bună lucrare modernă despre Rugăciunea lui Iisus, intitulată simplu The Jesus Prayer [Rugăciunea lui Iisus]. Părintele Lev a fost inițial un catolic francez evlavios care a îmbrățișat monahismul benedectin. Student în creștinismul răsăritean, Părintele a explorat Ortodoxia și în cele din urmă s-a convertit, devenind ortodox. […]

Foto: Oana Nechifor

Lasă rugăciunea să lucreze singură. „Începând să rostești numele [lui Iisus] cu evlavie fierbinte”, scrie el, „tot ceea ce trebuie să facem este să ne atașăm de el, să ne agățăm de el și să îl repetăm domol, ușor și în tăcere.”

Nu te grăbi în repetarea rugăciunii, îndeamnă Părintele Lev. Și nu o zi prea repede. Dacă obosești nu te mai ruga. Dar chiar și atunci când nu te rogi, indiferent de orice altceva faci, încearcă să fii atent la dorința de a rămâne întotdeauna în prezența lui Iisus. Sfânta Scriptură caracterizează această stare astfel: „Dormeam, dar inima-mi veghea” (Cântarea Cântărilor 5, 2).

Care sunt urmările rostirii neîncetate a numelui lui Iisus? Părintele Lev ne încredințează: „Numele lui Iisus este un mijloc concret și puternic de a-i transfigura pe oameni în realitatea lor cea mai profundă și dumnezeiască”. El ne îndeamnă să spunem rugăciunea în tăcere în timp ce mergem la serviciu, în timp ce mergem pe stradă, chemând numele lui Iisus peste fiecare om pe care îl vedem și încercând mereu să ne purtăm într-un mod care să sugereze oamenilor din jurul nostru că noi încercăm să trăim pentru Hristos.

(Norris J. Chumley, Tainele Rugăciunii lui Iisus, Editura Doxologia) – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

6 August – Schimbarea la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos

În Evanghelia după Sfântul Marcu, Schimbarea la Față a Domnului se află în miezul consemnării vieții și activității Mântuitorului Iisus Hristos, fiind pusă în oglindă cu Învierea Domnului. Alături de tradiția isihastă care își revendică izvorul de la acest eveniment al descoperirii luminii dumnezeiești, Schimbarea la Față a Domnului are și o perspectivă istorică bisericească, însemnând că lumina necreată a Taborului izvorăște din Învierea Domnului Iisus Hristos și ea este semnul prezenței Împărăției Cerurilor de la sfârșitul lumii.

Este cunoscut că, în spiritualitatea ortodoxă, praznicul Schim­bării la Față a Domnului reprezintă culmea spre care toți oamenii trebuie să se avânte, adică împărtășirea de lumina necreată care izvorăște din Ființa dumnezeiască, lumină care s-a manifestat încă de la creație și care susține haric lumea. Această lumină se regăsește în mărturiile duhovnicești ale multor sfinți nevoitori și în ea omul trăiește întâlnirea directă cu Dumnezeu. Tocmai pentru că trimite la o experiență personal-ascetică, evenimentul Schimbării la Față a Domnului este trăit cu multă e­vlavie în Biserică. Această sărbătoare are și un caracter istoric-comunitar, în sensul că orientează întreaga comunitate a Bisericii spre finalul mersului istoric al acesteia, și anume apropierea de Împărăția Cerurilor. În textul de față am ales să evidențiez tocmai acest aspect, istoric-bisericesc sau comunitar, pentru că este evident că în Biserică se reunește într-un tot unitar, trăirea evlavioasă a credinței prin rugăciune, post și nevoință ascetică, cu experiența istorică a Bisericii, adică lupta ei cu toate răutățile și păcatele ce amenință comunitatea celor care cred în Hristos.

„Sunt unii care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu”

La Evanghelistul Marcu, Schimbarea la Față este consemnată în capitolul 9 și episodul petrecut pe Muntele Tabor este introdus prin cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere” (Marcu 9, 1). În prezentarea sa, evanghelistul leagă Împărăția lui Dumnezeu care vine întru putere de evenimentul Schimbării la Față a Domnului. Ceea ce se întâmplă cu Apostolii Petru, Ioan și Iacov pe munte este, într-o formă simplificată și concentrată, manifestarea Împărăției lui Dumnezeu, de aceea ei sunt cei despre care mai înainte s-a spus că nu vor gusta moartea „până ce nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”. Prezența grupului celor trei ucenici apropiați aici ne duce cu gândul și la celelalte instanțe în care ei sunt alături de Domnul Hristos în această formulă. Cei trei sunt luați de Domnul Hristos la casa lui Iair, mai-marele sinagogii, unde sunt martorii învierii fiicei acestuia (Marcu 5, 37). La capitolul 14, acești trei ucenici îl însoțesc pe Mântuitorul Hristos, în ceasul apropiatelor pătimiri, la rugăciunea de taină din adâncul Grădinii Ghetsimani. În aceste trei contexte (învierea fiicei lui Iair; Schimbarea la Față; rugăciunea mai presus de fire din Ghetsimani) vedem că în miezul evenimentului principal se află tema morții și învierii. La Schimbarea la Față, avem o înainte-vedere a Mântuitorului Iisus Hristos Înviat; la capitolul 5, Iisus învie pe fiica lui Iair; iar la capitolul 14, în Grădina Ghetsimani, vedem importanța pătimirilor și morții Domnului care vor conduce în final la Învierea sa din morți. De asemenea, observăm că, în fața acestor evenimente, omul este dominat în general de starea de somnolență, apatie, nedumerire: despre fiica lui Iair, Domnul spune că doarme, nu a murit, iar după ce o învie, apostolii „s-au mirat îndată cu uimire mare”, iar, în Grădina Gheetsimani, apostolii sunt mustrați de Domnul pentru că au adormit. Tema somnului ucenicilor este absentă din consemnarea marcantă a Schimbării la Față, dar ea este prezentă la Luca, unde ni se spune că „Petru şi cei ce erau cu el erau îngreuiaţi de somn; şi deşteptându-se, au văzut slava Lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu El” (Luca 9, 32). Aceste consemnări sunt deosebit de importante. Pe de o parte vedem că Împărăția lui Dumnezeu este o realitate care își face simțită prezența prin Înviere, este manifestarea vieții împotriva morții și stricăciunii. Pe de altă parte, vedem că omul este incapabil să se ridice prin propriile puteri la înălțimea momentului crucial al descoperirii Împărăției Cerurilor. El fie este adormit, somnolent sau mut de uimire, neștiind ce să facă sau ce să zică. Din această cauză și evenimentul Schimbării la Față a Domnului a avut un impact foarte mic asupra conștiinței apostolilor, cel puțin la momentul respectiv, pentru că ei nu au înțeles pe deplin cine este Hristos, dar și mai important ce trebuie să facă El, decât numai după Înviere. Totuși, acest eveniment crucial îi va pregăti tainic pentru Învierea Domnului, izvorul luminii negrăite și nematerialnice al întregii umanități.

Mărturie a dumnezeirii Mântuitorului Iisus Hristos

Pe Muntele Tabor, Hristos se schimbă la față înaintea ucenicilor, iar lângă el apar Moise și Ilie. Cei doi profeți sunt personalități marcante ale Vechiului Testament, și despre ambii se spune că au vorbit în mod direct cu Dumnezeu (cf. Ieșire 24; 33; 3 Regi 19). La evenimentul de pe Tabor, Moise și Ilie vorbesc față către față cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Marcu nu îl prezintă acum pe Hristos ca învățător, ci ca Dumnezeu desăvârșit. Ilie este numit înaintea lui Moise, fapt care poate stârni curiozitatea cititorului. El este pomenit mai des și în secțiunea 8, 27 – 9, 13 (unii spun Ilie), dar și la 9, 4-5; și mai departe la 9, 11-13 (discuția despre Ilie care trebuie să vină primul). Moise este asimilat aici misiunii profetice, și nu misiunii învățătorești, pentru că și despre Moise se spune la Deuteronom 18, 15 că este profet. Prezența celor doi, Ilie și Moise, este un răspuns direct dat nedumeririi unor contemporani de-ai Domnului care-l considerau a fi Ilie sau unul dintre profeți. Ilie și Moise mărturisesc prin prezența lor că Hristos nu este unul dintre profeți, ci Dumnezeu adevărat.

După evenimentul Schimbării la Față, Hristos le spune ucenicilor să nu povestească nimic celorlalți până ce Fiul va învia din morți. Încă o dată, Marcu leagă Schimbarea la Față de Învierea Domnului. Între cele două evenimente, evanghelistul stabilește o punte de legătură și de identificare reciprocă, în sensul că în semnele unui eveniment se văd lucrările celuilalt. În ambele episoade se găsește motivul comun al fricii discipolilor (9, 6; 16, 8), lucru care îi conduce pe ucenici uneori la acțiuni și cuvinte nepotrivite. Petru îl numește pe Hristos învățător după Schimbarea la Față, deși li se arătase ca Dumnezeu, iar după Înviere, Domnul îi mustră pe ucenici pentru împietrirea inimii lor: „La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi I-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat” (16, 14). În ambele evenimente, este un grup de trei ucenici de-ai Domnului (9, 2; 16, 1). Veșmintele lui Hristos „s-au făcut strălucitoare, albe foarte, ca zăpada” (9, 3), în timp ce îngerul de la mormântul Domnului era „îmbrăcat în veşmânt alb” (16, 5). Schimbarea la Față a Domnului este precedată nu numai de prima vestire a pătimirilor și morții Domnului, dar și de vestirea Învierii din morți (8, 31).

În lumina acestor evidențe, înțelegem că Schimbarea la Față a Domnului, care se află în mijlocul Evangheliei după Marcu, este cel mai cuprinzător și mărturisitor discurs despre Învierea Domnului. Mântuitorul Iisus Hristos se schimbă la față și devine luminos și transparent harului Duhului Sfânt, pentru a arăta lor că așa va fi și când va Învia din morți. Nouă acest eveniment ne arată că Hristos nu ne-a chemat numai la o învățătură religios-morală foarte înaltă și desăvârșită, la împlinirea revelației despre Dumnezeu, ci ne invită să luăm parte la Învierea Sa din morți, să ne împărtășim de darurile duhov­nicești care s-au revărsat asupra naturii sale umane. Din punct de vedere ascetic-personal acest lucru se realizează printr-o neîntreruptă urcare duhovnicească, purificare trupească și sufletească, sub acțiunea harului dumnezeiesc și pe măsura nevoinței credinciosului. Pentru Biserică, Schimbarea la Față a Domnului este o încurajare de a lupta împotriva vicisitudinilor lumii și a răului care amenință integritatea ei, iar acestei lucrări negative ea nu îi răspunde prin învățături și seturi de norme sau legi, ci, în primul rând, cu lucrarea harică a tainelor și a sfintelor ierurgii prin care ni se revarsă bogăția harului și a luminii dumnezeiești. Marius Nedelcu, 06 August 2016 – napocanews.ro