Siria. Începe asaltul final pentru oraşul Alep. Rusia aruncă pe scena de luptă roboţi militari

Situaţia din Siria prinde un nou contur, în condiţiile în care Rusia a trimis pe câmpul de luptă roboţi militari. Un oficial de rang înalt din cadrul armatei ruseşti a declarat că se doreşte o automatizare completă a luptei din ţara arabă.
Piloţii ruşi ai bombardierului Su-34 îşi verifică avionul înainte să decoleze de la baza aerianaă siriană Hmeymim, de lângă Latakia, Siria.
Piloţii ruşi ai bombardierului Su-34 îşi verifică avionul înainte să decoleze de la baza aerianaă siriană Hmeymim, de lângă Latakia, Siria. (Captură Foto)

O victorie în Alep (populaţia de dinainte de război: 1 milion) este aşteptată în Moscova, Teheran şi Damasc, cu speranţa că va schimba cursul războiului şi va forţa rebelii sirieni să accepte că rebeliunea lor se apropie de sfârşit şi că singura opţiune ce le-a mai rămas este să se alăture unui proces de pace iniţiat de Rusia în privinţa viitorului Siriei.

Intervenţia militară rusească, lansată în 30 septembrie 2015, a scos armata siriană din starea disperată în care se afla, a insuflat speranţa în ofiţerii sirieni, iar soldaţii au un moral ridicat. Armata preşedintelui sirian Bashar al-Assad nu mai este aceeaşi armată de acum 5 luni, care era în mare parte înfrântă. Loviturile aeriene ruseşti au reconstruit încrederea conducerii militare siriene în abilitatea lor de a învinge. Unităţile de luptă siriene primesc arme sofisticate, iar consilierii militari ruşi oferă pregătire în vederea utilizării acestora.

Sursele militare ale Debkafile au declarat că standardele operaţionale ale Hezbollah şi ale miliţiilor şiite pro-Iran ce luptă alături de armata siriană au fost de asemenea îmbunătăţite cu ajutorul tacticilor ruseşti.

Acele tactici au produs o reducere substanţială a numărului de victime iraniene, siriene şi Hezbollah pe câmpul de luptă, contrar rapoartelor din mass media Occidentală, care susţin că acest număr este ridicat.

În plus, sursele militare ale Debkafile au dezvăluit că, pentru prima dată pe arena de luptă siriană, şi-au făcut apariţia roboţii militari, care vor înlocui trupele terestre. Roboţii vor avea un rol important în ofensiva pentru recuperarea oraşului Alep.

Vestind o revoluţie în războiul modern, ruşii trimit pe câmpul de luptă sirian două tipuri de roboţi – robotul de luptă Platform-M şi Argo Mobility Platform, ambii puternic blindaţi şi capabili să funcţioneze pe timp de zi sau noapte în diferite condiţii pe câmpul de luptă. Platform-M adună informaţii, identifică ţinte fixe şi mobile şi le distruge. De asemenea, robotul Platform-M oferă sprijin soldaţilor aflaţi în mişcare şi securizează instalaţiile militare sau rutele de deplasare folosite de armată. Acest robot este înarmat cu sisteme de tragere semiautomate sau automate pentru distrugerea ţintelor inamice. De asemenea, în caz de nevoie, pe sistem poate fi montată o putere de foc suplimentară.

Argo este proiectat pentru operaţiuni în zonele cu teren accidentat, în special pentru terenul montan sau pietros. În luptele recente, rebelii sirieni au fost luaţi prin surprindere de focul puternic provenit din partea roboţilor ruşi controlaţi de la distanţă.

Valeri Gherasimov, şeful Statului General al forţelor armate ruse, a discutat recent despre un plan pentru “a automatiza complet lupta din Siria”. El a adăugat: “Poate în curând vom fi martori la grupuri robotice care desfăşoară independent războiul.” – epochtimes-romania.com

Alte stiri despre razboiul din Siria, gasiti la categoria: Siria

Reclame

Viața si martirajul Sfintei Mucenițe Agnia

– Am fost deja unită în ceruri cu un Mire a cărui frumusețe și strălucire o întrec pe aceea a soarelui și Acela mi-a dat deja inelul de logodnă. El a pus pe mine podoaba cea scumpă a înfrumusețării celei duhovnicești, iar dreapta mea și gâtul meu le-a înveselit cu pietre de mare preț.

Sfânta Muceniță Agnia s-a născut la Roma spre sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie de nobili patricieni creștini. De mai bine de un secol și jumătate, strămoșii ei au adus cinste Bisericii creștine, fie slujind altarului, fie prin martiriu.

Există multe consemnări istorice cu privire la existența ei: Sfântul Ambrozie din Milano i-a compus un minunat imn, “Agnes beatae virgini”, și a scris un cuvânt la sărbătoarea pomenirii ei; de asemenea este pomenită și de Fericitul Augustin, de Ieronim și de poetul spaniol Prudențiu, care la rândul său i-a cântat laude în imnul XIV din al său Peristephanon, publicat în anul 405. În privința martiriului ei, însă, există câteva variante. Cert este că ea a fost martirizată la începutul secolului al IV-lea, la vârsta de 13 ani, sub prigoana împăratului Dioclețian.

Papa Damasus, afirmă, potrivit unei tradiții grecești, că Sfânta Agnia ar fi fost arsă pe rug. Dar consemnările Sfântului Ambrozie de Milano și cele ale poetului Prudențiu par mai adevărate. Ei spun că după ce tânăra Agnia a fost silită să aducă jertfă zeiței Vesta și a refuzat, a fost expusă bătăii de joc și injuriilor unor oameni ușuratici, după care a fost decapitată cu o lovitură de sabie.

Fericitul Augustin spune despre Sfânta Agnia că: „a fost așa cum o arată numele, căci “agnes” în latină înseamnă miel, iar în grecește curată. Și într-adevăr, ea în cer a primit răsplată pentru blândețea și curăția ei”.

Potrivit Passio Sanctae Agnes (Pătimirea Sfintei Agnia), se pare că însuși fiul prefectului din Roma s-a îndrăgostit de Agnia de cum a văzut-o prima oară, într-o zi, când ea se întorcea de la școala fecioarelor. Atras de frumusețea ei, el s-a bucurat și mai tare când a aflat că sufletul ei era împodobit cu înțelepciunea cărunteților și a dorit s-o ia de soție. Dar Agnia, rănită fiind de dragostea Mirelui Hristos, se dăruise deja Acestuia și nu vroia nici să audă de vreun logodnic pământesc. Și la Roma, ca și în alte părți, se obișnuia ca tinerele fete să fie promise și logodite foarte devreme.

Aflând unde este casa părinților Agniei, fiul prefectului, se bucură foarte mult că ea este de neam ales și începu să-i trimită multe daruri, cerând-o în căsătorie. Dar Agnia nici nu luă în seamă cererea lui, căci inima ei era răpită deja în extazul unirii cu Mirele ei iubit și aproape că nu mai locuia în trup. Tânărul însă, nu voia să renunțe la hotărârea sa, și crezând că darurile sale nu i-au ajuns copilei, mai multe și mai alese daruri, mărgăritare și haine de preț îi trimise și chiar îi făcu tot felul de promisiuni ca s-o atragă pentru sine. Agnia, însă, primea în sufletul ei, încă din această viață, comori mult mai de preț de la Cel Căruia se făgăduise să-I fie mireasă și nu ar fi schimbat acele daruri pentru podoabele cele trecătoare.

Văzând că nu primește nici un răspuns, fiul prefectului veni el însuși în casa Agniei și începu să-i aducă la cunoștință cât de bogată e familia lui și cât de bine le va fi împreună, dacă ea îl va accepta ca soț. Ba îi puse și pe câțiva cunoscuți, prieteni și vecini de-ai Agniei să intervină pentru el la familia acesteia.

Atunci Agnia îi răspunse în cuvinte al căror înțeles tânărul acela nu-l înțelese:

– Am fost deja unită în ceruri cu un Mire a cărui frumusețe și strălucire o întrec pe aceea a soarelui și Acela mi-a dat deja inelul de logodnă. El a pus pe mine podoaba cea scumpă a înfrumusețării celei duhovnicești, iar dreapta mea și gâtul meu le-a înveselit cu pietre de mare preț. În urechi mi-a pus cercei de mărgăritare neprețuite și m-a încins cu nestemate de lumină strălucitoare. M-a îmbrăcat cu o haină țesută cu aur și m-a înfrumusețat cu nenumărate podoabe. Apoi, mi-a arătat o comoară fără de preț și mi-a făgăduit că mi-o va dărui dacă Îl voi aștepta și mă voi păstra pentru El. Așa că nu pot să-L părăsesc pe Cel al Cărui neam este cel mai înalt, puterea mai mare, frumusețea neîntrecută, dragostea mai dulce, Cel care mi-a pregătit deja cămara și, iată, ea este gata de nuntă. Ce dulce este glasul Lui!

Auzind-o vorbind așa, fiul prefectului, crezu că ea râde de el și gândi că nu i-au fost de ajuns darurile sale, așa că-i făgădui și mai multe. Dar Agnia, răpită în extazul ei, continuă:

– Laptele și mierea curg pe buzele Lui, iar inima Lui S-a unit acum cu a mea. Sângele Lui a înfrumusețat fața mea și de frumusețea Lui se minunează soarele și luna. Doar Lui mă voi dărui, căci avându-L, fecioară rămân, și iubindu-L, fără prihană sunt, și atingându-mă de El, rămân curată.

Plin de mâhnire, tânărul plecă rușinat dar și mânios, nu atât pentru că a fost respins dar mai ales pentru că i s-a spus în față că altul e alesul. Așa că se hotărâ s-o piardă pe această copilă dacă nu va fi a lui. Nu puțină i-a fost bucuria când i s-a șoptit că Agnia este creștină și că vrăjită fiind de acele credințe ciudate, Îl socotește Mire pe un anume Hristos.

Așa că fără să stea pe gânduri a denunțat-o tatălui său, prefectul, că este creștină. Spera totuși să o înfricoșeze cu chinurile și astfel s-o silească să-l ia de soț.

Însă Agnia i-a uimit pe toţi atunci când, aflând că a fost denunţată, s-a prezentat singură în faţa prefectului Sinfronius. Acesta i-a vorbit cu multă blândețe și i-a făcut și el tot felul de promisiuni, cerându-i în schimb să se supună poruncii împărătești de a aduce jertfă zeiței Vesta.

Dar cu toate că era foarte mică de vârstă, Agnia se purta cu mare înțelepciune și cuvioșie. Căci în toate îi răspundea calm și cu noblețe.

Văzând că prin vorbe dulci n-a putut s-o întoarcă din credința ei, prefectul, începu s-o amenințe pe copilă cu chinurile și porunci să fie pusă în lanțuri.  Dar nu găsiră cătușe potrivite pentru mâinile ei de copil, ceea ce-l supără pe prefect și mai tare. Cum Agnia nu dădea semne să se sperie ci rămânea statornică în credința ei, mâniat la culme, prefectul a trimis-o într-o casă în care se practica desfrâul, pentru a fi necinstită și a i se lua fecioria la care ținea atât de mult. Dar Agnia i-a răspuns că nu se teme de nimic căci îl vede pe îngerul Domnului cum o păzește (în multe icoane, Sfânta Agnia este reprezentată stând în genunchi, cu mâinile pe piept, iar îngerul îi acoperă goliciunea cu un veșmânt).

Mirându-se de îndrăzneala Sfintei copile, prefectul a poruncit să i se smulgă hainele de pe ea și așa să fie dusă la casa de desfrânare, iar un crainic să meargă înaintea ei și să strige:

– Agnia, necredincioasa care i-a hulit pe zei ca o desfrânată, este dusă la casa de desfrânare spre batjocură!

Dar Dumnezeu, care nu-i lasă de rușine pe slujitorii Săi, a făcut de îndată să crească părul capului ei atât de mult, încât și-a acoperit cu el tot corpul, ca nimeni să nu-i vadă goliciunea.

Rugându-se Mirelui Său iubit, pentru care suferea toate acestea, Agnia a intrat sfioasă în casa păcatului dar acolo a găsit un înger care a învăluit-o în lumină și i-a umplut sufletul de pace. La vederea acestei minuni, Sfânta a îngenuncheat și I-a mulțumit Mirelui ei iubit:

– Mulțumesc Ție, Doamne al meu, Iisuse Hristoase, că rânduindu-mă în ceata mireselor Tale, această mângâiere mi-ai dăruit!

Acestea și multe altele a grăit Sfânta Agnia și apoi a început să cânte laude Lui Dumnezeu, împreună cu îngerul ce i se arătase și care o apăra, transformând casa păcatului în casă de rugăciune și locul petrecerilor diavolești în sălășluire a casei Lui Dumnezeu.

Dar un desfrânat din acea casă încercă să se apropie de ea ca s-o necinstească și în acel moment căzu mort la picioarele ei.

Astfel a scăpat-o Dumnezeu nevătămată din această înjositoare osândă. Pe locul unde s-a întâmplat această minune (loc identificat cu Circul lui Domițian), s-a ridicat mai târziu bazilica Sfânta Agnia în Arenă.

La aflarea întâmplării, prefectul s-a îndârjit și mai tare și acuzând-o că prin puterea vrăjitoriei a făcut aceasta, a dat poruncă să i se taie capul.

Auzind această sentință, Mucenița lui Hristos, Agnia, s-a bucurat foarte mult și înălțându-și ochii către cer, răpită parcă în extaz mai înainte de a ieși din trup, zise:

– Ascultați! Vin! Sunt servitorii Mirelui, care vin să mă caute! Văd sus fecioarele de onoare ale miresei, îmbrăcate în alb, care-mi fac semn să vin. Da, candela mea e gata, și eu merg înaintea Mirelui! Hristoase Cel slăvit, cheamă sufletul care se alipește de Tine! Ți-am închinat fecioria mea, închin Tatălui Tău și martiriul jertfei mele!

Ca să nu-i mai audă glasul, prefectul porunci călăului să pună pedeapsa în aplicare mai repede.

Agnia îngenunche în liniște. Copila îngenunchiată, în rochia albă, cu capul înclinat, cu brațele încrucișate pe piept, cu buclele aurii căzând aproape până în pământ îl mișcă până și pe călău care tremurând de emoție, nu putea să ridice sabia. Dar auzind zbieretele prefectului își făcu datoria.

Astfel, Sfânta Agnia, în ziua de 21 ianuarie, și-a adus viața sa fragedă ca mărturie și jertfă supremă pentru Hristos, ca un miel nepătat oferit în dar lui Dumnezeu. Ea a fost îngropată în catacombele de pe Via Nomentana, care-i poartă numele (via di sant’Agnese).

De la Fericitul Augustin ne-au rămas aceste rânduri: “Ce să vă spun, fraților, despre oamenii aceia care au fost cinstiți de păgâni ca zei și care au avut onoruri divine ca: temple, preoți, altare și jertfe? Vă voi spune că nu se pot compara cu martirii noștri. Ba chiar am face o mare nedreptate Sfinților numai încercând să facem această comparație. Oamenii aceia sacrilegi nicicum nu se pot pune alături de vreunul dintre credincioșii noștri fie chiar imperfecți, cu multe slăbiciuni și lipsuri. Și, într-adevăr, ce este Iunona alături de o bătrână care e în adevărata credință? Hercule a învins leul, a învins sălbaticul câine Cerber, însă martirul a învins lumea. Agnia a învins diavolul”.

În Passio se spune că părinții Agniei privegheau în fiecare noapte la mormântul ei și o plângeau neîncetat. Dar într-una din nopţi au văzut trecând pe lângă ei o ceată de fecioare, împodobite cu haine scumpe și înconjurate de o lumină blândă, iar în mijlocul lor au văzut-o pe Agnia, care strălucea mai mult decât toate. Ea ținea în brațe un mielușel alb ca zăpada. Întorcându-se spre părinții ei, ea le zise:

– Nu mă mai plângeți ca pe o moartă, ci bucurați-vă pentru mine, căci m-am sălășluit cu aceste fecioare în locașuri luminate. M-am unit în ceruri cu Acela pe care L-am iubit pe pământ din toată inima.

Și acestea zicând s-a făcut nevăzută.

Imediat după moartea sa, cultul ei a cunoscut o foarte mare popularitate. Încă din vechime, în Biserica din Roma, în dimineața zilei de 21 ianuarie se binecuvântează doi miei, care sunt dăruiți episcopului Romei, în amintirea acestui exemplu de nevinovăție. Din lâna lor vor fi țesute omoforurile dăruite apoi episcopilor din lumea întreagă, pentru ca să le fie semn că și ei sunt trimiși ca mieii în mijlocul lupilor și că trebuie să fie gata să-și dea oricând viața pentru Mirele Bisericii. Această veche ceremonie se desfășoară în Bazilica Sfânta Agnia, construită pe Via Nomentana, pe locul vechii bazilici ridicate de Constantina, fiica Sfântului Constantin, în jurul anului 345.

O notiţă de mână din secolul VI a copiat inscripţia de dedicare a bazilicii (pisania):

Constantina, închinătoarea lui Dumnezeu şi convertită la Hristos, cu inimă devotată a dat toată cheltuiala – graţie inspiraţiei dumnezeieşti şi ajutorului lui Hristos – (pentru construirea) acestei biserici închinate biruitoarei fecioare Agnes. Această realizare care străluceşte mai mult decât templele lumeşti, ale căror acoperişuri măreţe sunt împodobite cu aur. Numele lui Hristos este sărbătorit în acest loc, El care a învins moartea şi, înălţându-se la cer a biruit; purtând numele şi trupul lui Adam, i-a eliberat pe toţi din tenebrele morţii şi din întunericul nopţii. Acesta este darul nostru potrivit martirei dăruite lui Hristos, dat din averea noastră, pentru a aminti numele Agnezei în secolele care vor veni.

În scrierile vremii se amintește și martiriul Sfintei Emerențiana, o fecioară de vârsta Agniei, care o îndrăgea mult pe Sfântă și se ruga la mormântul ei  din catacombă împreună cu ceilalți creștini (se pare că erau „surori de lapte”, având aceeaşi doică). Într-una din zile, văzând că un grup de necredincioși aruncau cu pietre în creștinii care încercau să intre în catacombă, ba pe unii chiar îi omorâseră, Emerențiana le-a sărit în ajutor și a încercat să-i izgonească pe acei răufăcători de acolo. Dar aceia năpustindu-se asupra ei cu răutate, aproape au îngropat-o sub pietrele pe care le aruncau. Adunându-și ultimele puteri, Emerențiana se târâ până la mormântul Sfintei Agnia și rugându-se, își dădu sufletul în mâinile Domnului. Găsind-o creștinii, au spălat-o și apoi au îngropat-o lângă Sfânta Agnia, în catacomba de pe Via Nomentana.

Încă din zilele acelea evlavia poporului către Sfânta Agnia s-a răspândit cu repeziciune, mulți cântându-i fecioria și curajul în scrierile lor. Exemplul vieții sale a fost urmat de foarte multe tinere, care-și dedicau viața și fecioria slujirii Domnului.

În cartea sa Despre fecioare, Sfântul Ambrozie (334-397) o prezintă pe Sfânta Agnia ca model de urmat pentru fecioarele care vor să-I slujească lui Dumnezeu asemenea ei.

Sfântul papă Damas (366-384) a scris o rugăciune care se găseşte în limba latină pe o placă expusă pe scara bisericii Sfintei Agnia din Via Nomentana:

Am auzit că Agnia a avut curajul să-şi lase doica atunci când a aflat că a început persecuţia şi a acceptat de bunăvoie să fie dusă în faţa magistratului: nu a oprit-o nici ameninţarea terorii, nici focul aprins ca să o ardă, ci a avut tăria să se acopere cu părul capului, pentru a nu-i fi expus trupul, templul viu al Domnului.

O, prea cinstită fecioară, minunată martiră, ascultă rugăciunea lui Damas, şi ajută-mă să trăiesc şi să mărturisesc curăţia vieţii. Amin.

Ea a fost introdusă în canonul Liturghiei romane încă de atunci, iar sărbătoarea ei a fost preluată destul de repede de Africa creștină și de Constantinopol.

Fericitul Ieronim spunea că încă din vremea lui: limbile tuturor neamurilor cântă viața Sfintei Agnia.

Familia Sfântului Împărat Constantin cel Mare a cinstit-o foarte mult pe Sfânta Agnia, mai ales după ce aceasta a vindecat-o pe Constanța, fiica împăratului, care îmbolnăvindu-se de o boală grea, a fost cuprinsă de bube din cap și până la picioare, încât nici un doctor n-o putea vindeca (unii spun că avea lepră).

Auzind de minunile Sfintei Agnia, care se răspândiseră în popor, a mers noaptea la mormântul Sfintei Mucenițe și rugându-se cu lacrimi dar și cu credința că Sfânta o va ajuta, a adormit acolo. Și în somn a văzut în vedenie pe Sfânta Agnia care privind-o binevoitoare, i-a zis:

– Îndrăznește, Constanța, și crede în Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin care acum te tămăduiești de rănile tale!

Cum se deșteptă din somn, Constanța, s-a simțit atât de sănătoasă de parcă niciodată n-ar fi fost bolnavă, și întorcându-se la palat, a povestit tuturor din casă cum a vindecat-o Sfânta Agnia. Mare bucurie i-a cuprins pe toți din familia împărătească și pe toți creștinii când au aflat de această mare minune a Sfintei Mucenițe. Și mulți mergeau să se roage la mormântul ei și primeau vindecări.

Mai apoi, Constanța, l-a rugat pe tatăl ei să ridice o bazilică pe mormântul Sfintei Agnia, drept mulțumire pentru vindecarea pe care o primise, ceea ce s-a și întâmplat.

Despre Constanța se spune că renunțând la plăcerile lumești, petrecea în feciorie împreună cu alte fecioare de neam bun, slujind pe Dumnezeu și rugându-se la mormântul Agniei până la sfârșitul ei, când a cerut să fie și ea îngropată la picioarele Sfintei, în mausoleul pe care l-a ridicat acolo.

Evlavia creștinilor către Sfânta Agnia a străbătut secolele și din toate părțile lumii, pelerinii vin la mormântul ei, ca să-i cinstească amintirea si să se roage.

Redăm mai jos cuvântul scris de Sfântul Ambrozie la sărbătoarea Sfintei Agnia, cuvânt în care se observă admirația profundă pe care marele Sfânt o avea pentru această tânără fecioară care la o vârstă atât de fragedă și-a păstrat credința și fecioria, oferindu-le Domnului prin martiriu:

“Este ziua nașterii pentru cer a unei fecioare: să o urmăm în integritatea ei. Este ziua de naștere a unei martire: să dăruim, ca și ea, propria noastră jertfă. Este ziua de naștere a Sfintei Agnia! A suferit martiriul la 12 ani.

Cât de detestabilă este această barbarie, care nu a știut să cruțe nici măcar o vârstă așa fragedă! Dar, desigur, cu atât mai mare a fost tăria credinței, cu cât mărturia este dată de o viață aflată abia la începutul ei. Un trup așa de mic putea oare să fie un loc potrivit pentru loviturile de spadă? Și totuși, aceea care părea așa de inaccesibilă fierului a avut atâta tărie să învingă fierul. Copilele de vârsta ei tremură până și la privirea severă a părinților și plâng și urlă la cele mai mici înțepături, ca și cum ar fi rănite în modurile cele mai groaznice. Agnia, în schimb, rămâne neînfricată când se află în mâinile călăilor, mânjite de sângele ei. Ea stă neclintită sub greutatea lanțurilor și își oferă toată ființa sa spre a fi străpunsă de sabia călăului, neștiind ce înseamnă moartea, dar fiind pregătită să moară. Târâtă cu forța spre altarul zeilor și pusă pe cărbuni aprinși, ea își întinde mâinile spre Hristos. Își pune gâtul și mâinile în butuci de fier, chiar dacă nici un lanț nu putea să strângă membre atât de fragile.

Un nou fel de martiriu! Încă nu era capabilă să suporte chinurile, și totuși, era deja matură pentru victorie. Lupta a fost grea, dar coroana ușoară. Vârsta tânără a dat o perfectă lecție de tărie. O tânără mireasă nu ar merge așa de repede la nuntă cum a mers ea la locul de supliciu: bucuroasă, energică, cu capul împodobit nu cu coroane, ci cu Hristos, nu cu flori, ci cu nobile virtuți. Toți plâng, ea nu. Cei mai mulți se minunează că, fascinată de o viață încă negustată, o dăruiește ca și cum s-ar fi bucurat de ea pe deplin.

Toți se miră că ea este deja martora dumnezeirii la o vârstă la care, de obicei, nu putea să dispună de sine. În sfârșit, ea face credibilă mărturia pe care o dă despre Dumnezeu, ea, care nu putea da încă mărturie în favoarea oamenilor. Într-adevăr, cel care trece dincolo de natură este Autorul Însuși al naturii.

La ce amenințări teribile nu a recurs magistratul pentru a o înspăimânta, la ce dulci ademeniri pentru a o convinge, și despre câți aspiranți la mâna ei nu i-a vorbit pentru a o face să cedeze în fața propunerii sale! Dar ea a răspuns: “Este o jignire adusă Mirelui să aștept un altul care să mă iubească. Mă va avea Acela care m-a ales cel dintâi. Călăule, de ce zăbovești? Să piară acest trup: el poate să fie iubit și dorit, dar eu nu vreau aceasta”.

A rămas fermă, s-a rugat, și-a plecat capul. Dacă l-ați fi putut vedea pe călău tremurând, ca și cum el ar fi fost condamnatul, tremurându-i mâna dreaptă de ucigaș, chipu-i palid ca și cum s-ar fi temut de vreun pericol, în timp ce copila nu se temea de nimic. Iată, deci, într-o singură jertfă o de două ori martiră, a fecioriei și a credinței. A rămas fecioară și a primit coroana martiriului”.

Numele de Agnia este forma feminină a substantivului “agnus” care înseamnă “miel” în latină, iar în greacă, “agni” înseamnă “curat, fără pată”. El a cunoscut diferite forme în limbile europene: Agneza în română, Agnes în latină, Agnese în italiană, Ines în spaniolă.

Mulți creștini folosesc acest nume, însemnătatea lui, amintindu-le de curăția sufletească dobândită prin spălarea cu sângele lui Hristos în apa Botezului.

Sfânta Muceniță Agnia este pomenită în calendarul Bisericii Ortodoxe pe data de 21 ianuarie. Ea este ocrotitoarea tinerelor fete, ajutătoarea celor care vor să-și păstreze fecioria și curăția pentru Hristos, apărătoare împotriva violurilor, vindecătoare de multe boli care par fără vindecare și dătătoare de blândețe și nevinovăție, ca acelea ale mielului. – doxologia.ro

Alte invataturi si sfaturi duhovnicesti puteti afla citind subiectele de la categoria: Ortodoxie

Distrugerea statelor independente si suverane. Iata ce document se semneaza de catre EUROPARLAMENTARI la Bruxelles: „Scopul nostru este o Europă Federală, o Europă post-națională”

Mircea Diaconu
Mircea Diaconu, fost actor și actual europarlamentar. Acesta e individul care dorește dispariția României ca stat național unitar.

Iată ce semnează actorașul Mircea Diaconu, alături de Renate Weber și de Marinescu Marian Jean, toți europarlamentari români la Bruxelles:

“Soluțiile naționale nu pot furniza soluții adecvate. (…)

Soluțiile naționale aparțin trecutului.

Scopul nostru este o Europă Federală, o Europă post-națională”

sursa: spinelligroup.eu/sign-manifesto

Le reamintim acestor indivizi că au semnat împotriva Constituției României:

Statul român

ARTICOLUL 1

(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Dacă despre Renate Weber (PNL/Alde/Soroș) nu se mai miră nimeni, ea fiind demult mâna dreaptă a lui George Soros în România, suprpriza vine din partea actorașului Mircea Diaconu, despre care aflăm că-și dorește cu ardoare desființarea Statului Național Român

Cu alte cuvinte individul își dorește cu ardoare, desființarea României ca Stat Național Unitar.

De unde atâta ură împotriva Statului Național Român, stat care l-a făcut europarlamentar?

Reamintim cititorilor noștri că atât Renate Weber cît și Mircea Diaconu au fost susținuți cu disperare de Antena 3

Asta ca să vedeți ce jocuri “progresiste” joacă și răspopitul Mihai Gâdea. Și ca să vă dați seama și cine sunt cei de peste Ocean care îi tot premiază pe cei de la Antena 3.

Feriți-vă și de Antena 3.

Cine a fost Altiero Spinelli? UN COMUNIST care a militat pentru o Europă Federală și pentru desființarea Statelor Naționale. Așa cum veți vedea mai jos de-abia am scăpat de internaționalismul bolșevic al Anei Pauker, al lui Lenin și a lui Stalin și ne paște un altul: un bolșevism 2.0, cel al unei Europe Federale.

Altiero SpinelliOmul politic italian Altiero Spinelli (1907-1986) a fost iniţiatorul unui proiect de tratat pentru instituirea unei uniuni europene federale, prezentat de Parlamentul European – aşa-numitul „plan Spinelli”.

Acesta a fost adoptat de Parlament în 1984, cu o majoritate covârşitoare, şi a reprezentat o sursă importantă de inspiraţie pentru consolidarea tratatelor UE în anii ‘80 şi ‘90.

La vârsta de 17 ani, Spinelli s-a înscris în Partidul Comunist, acţiune care a condus la încarcerarea sa de către regimul fascist italian între 1927 şi 1943.

La sfârşitul războiului, a întemeiat în Italia – Mişcarea Federalistă.

A fost consilier al altor personalităţi federaliste europene ca: Alcide de Gasperi, Paul-Henri Spaak şi Jean Monnet.

Jurist de profesie a promovat toata viata construcția unei Europe Federale în care Statele Naționale vor dispărea.

Ca membru al Comisiei Europene, a fost responsabil cu domeniul politicii interne, în perioada 1970-1976.

Timp de trei ani a fost deputat din partea Partidului Comunist Italian, înainte de a fi ales membru al Parlamentului European, în 1979.

Iată Manifestul “Spinelli” lansat la Bruxelles – manifest semnat și de Mircea Diaconu și de Renate Weber

spinelli01

spinelli


Evolutia Renatei Weber, actualmente europarlamentar

Foto: Renate Weber, fosta coordonatoare a Rețelei Soros din Romania, in prezent europarlamentar, militând alături de George Soros pentru Independenta Kosovo și pentru destrămarea Serbiei.

Renate-Weber-George-Soros-pro-Kosovo-si-Tinutul-Secuiesc-independent

Politicianul Renate Weber este născută la 03 august 1955, in Botoșani, într-o familie de artiști. Tatăl era dirijor, mama actriță, sora a studiat la Conservator.

A absolvit in anul 1979 Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti și a profesat avocatura în capitală până in anul 2004.

În 1994 era visiting scholar la Columbia University, New York și a urmat cursuri de drept și cursuri de relații internaționale la School of International Public Affairs.

A fost președinta Fundației Soros, fosta Fundație pentru o Societate Deschisă, între anii 1998-2007.

Ce funcții a mai avut:

In ianuarie 2000 a fost judecătoare la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

Din 1997 pana in 2003 a fost lector la Scoala Națională de Studii Politice si Administrative, în 2003-2004 a fost lector la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București.

În anul 2005 – a fost lector la Institutul National pentru Magistratură din capitală.

În perioada 2004-2005 a fost consilier prezidențial al lui Traian Basescu, pe probleme constituționale și legislative. A demisionat din motive de sănătate.

Din anul 2007 este deputat in Parlamentul European, in 2008-2009 a fost șefa delegatiei PNL. In prezent este afiliata in parlamentul european la grupul ALDE. In 2008 și in 2009 a fost șefa Misiunii Uniunii Europene de Observare Electorală in Ecuador si Bolivia.

Este presedinta executiva a Centrului de Resurse Juridice si membra in numeroase organizatii nationale si internationale de drepturile omului.

Articol relatat de Fluierul. via expunere.com

De ce „Experimentul Norvegian” prin care se iau mii de copii anual de la părinții lor naturali nu poate fi implementat niciodata in Romania

Foto David J. Rodger și Steven Glassman: Sculpturi din parcul central din Oslo – Frogner Park: Instalaţia Vigeland, realizată între 1920 şi1943 de filonazistul Gustav Vigeland (pe numele real Adolf Gustav Thorsen – de asemenea creatorul medaliei Premiului Nobel), având ca ax median un falus de corpuri umane

Multe persoane de bun simț din România s-au arătat contrariate de modul și de motivele prin care Statul Norvegian a ajuns să zmulgă pentru totdeauna, mii de copii, anual, din brațelor părinților lor.

„Au niște rigidități numite reguli sau legi, la nivel individual de neînțeles și de neacceptat, clar ! Societatea lor poate că așa funcționează pe bază de „reguli”, poate în unele locuri/domenii s-or fi potrivind să fie și bune dar nu la ce s-a întâmplat aici.”

Din păcate, nu aceasta e explicația…deși ar fi fost foarte bine să fie vorba doar de așa ceva.

Nu „așa” e societatea „lor” deoarece nici o societate umană, naturală, nu e „așa”…

„Mama și puiul” vin din lumea animalelor și nicăieri pe lumea asta nu vedem așa ceva. Nici la păsări și nici la mamifere, ba chiar nici la unele specii de pești și de reptile.

Mama e gata sa moară pentru pui și puiul fără mamă e distrus pe viață.

Deviațiile patologice de comportament sunt foarte rare, procentul e de sub 1%, ca și în cazul oricărui alt defect genetic.

Prin urmare, faptul că Statul Norvegian a ajuns să separe mii de copii anual de părinții lor, ajungându-se până la 10.000 de copii luați de la părinții lor anual, într-o țară în care se nasc 50.000 de copii pe an – nu poate fi explicat de acel Stat prin „pavăza” pe care o oferă împotriva „comportamentelor deviante”.

Nimeni nu poate justifica răpirea copiilor, prin comportamentele „deviante ale părinților”, căci raportul dintre copiii răpiți de stat ajunge până la 20% din totalul cifrei nou-născuților.

În nici o societate umană sau animală, nu pot exista și nu există 20% cazuri (față de totalul de nou născuți) de copii grav afectați, copii care să fi suferit ‘comportamentele deviante și aberante’ ale părinților lor, căci o astfel de societate ar dispărea rapid. Cine vă spune altceva, minte.

Repetăm ce am spus: Deviațiile patologice de comportament ale părinților care să pună în primejdie dezvoltarea normală a copiilor lor sunt foarte rare, procentul e de sub 1%, ca și în cazul oricărui alt defect genetic.

Prin urmare, „Acolo”, în Norvegia (dar și în alte țări nordice) are loc un Experiment Social, un experiment de sorginte bolșevică, de extremă stângă, un experiment neomarxist pentru că doar marxismul e cel care a propovăduit dintotdeauna desființarea familiei, desființarea statului, desființarea religiei văzută ca „opiul popoarelor”, șamd…

Prin acest Experiment și prin altele ca el, cei care l-au propagat și au implementat aceste idei și reguli în Norvegia, practic „i-au terminat” pe bieții norvegieni dar și pe imigranții care au avut neșanșa de a se stabili acolo.

Norvegienii, ca popor de pescari care a trăit sute de ani, „pescuind la malul mării”, prin „înghețurile fiordurilor”, au trăit în condiții climatice foarte grele, dar spre deosebire de noi, au trăit relativ izolați față de diverse invazii.

Ei au fost ocupați de suedezi, care până la urmă erau înrudiți cu ei, dar din cauza izolării lor, izolare cauzată de clima vitregă, ei nu au avut mari probleme ca să poată supraviețui ca popor – căci nimeni nu s-ar fi aventurat cu ușurință să meargă și să trăiască în acel mediu ostil. Lipsa invaziilor majore i-au lipsit de posibilitatea de a-și crea anticorpii sociali care să-i facă rezistenți la ele.

De aceea, Ideologiile globaliste, ca bolșevismul și fascismul i-au lovit din plin, prinzându-i fără anticorpii istorici care să-i apere de aceste -isme.

TEORIA „copiilor crescuți la comun” „pentru binele comun al cetății”, sau prin extensie, crescuți de către alte familii, străine lor, familii alese și susținute financiar de stat, „e veche de când lumea” …

O regăsim din nefericire și în Republica lui Platon, carte scrisă acum mai bine de 2400 de ani…ca dovadă că germenii bolșevismului și ai fascismului și utopiile sociale care nenorocesc oamenii proclamând că „le aduc fericirea”, au existat dintotdeauna în natura umană.

Publicăm la sfârșitul articolului, fragmentul din Republica lui Platon, ca să aveți o referință istorică legată de acest tip de experiment social.

În Republica, Platon indică că unii copii, mai exact cei care urmează să devină GARDIENI ai cetății, trebuie să fie crescuți ÎN COMUN de niște doici alese de către stat, fără familiile lor și fără a-și cunoaște părinții naturali. „E nevoie” de „așa ceva” pentru a „nu iubi nimic altceva decât CETATEA, REGULILE și ORÂNDUIREA EI”.

Seamănă mult cu ceea ce vedem că se-ntamplă azi, în Norvegia, nu? Seamănă, pentru că și ideologii neomarxiști l-au citit pe Platon și sunt la curent cu utopiile sociale imaginate de el și cu analiza efectelor lor. Doar că ei au trecut și la experimentarea lor pe spinarea celor care trăiesc în Norvegia de azi.

În zilele noastre, însă, nu e vorba doar de GARDIENI, e vorba de UN STAT, care vrea să creeze CETĂȚENI DEDICAȚI TRUP ȘI SUFLET DOAR STATULUI, DOAR REGULILOR ȘI DOAR IDEOLOGIEI ACELUI STAT.

Familia îi deranjează pe acești ‘ideologi’, căci ea vine cu ideile ei ancestrale „tâmpite” : religioase, naționale, istorice, culturale. tradiționale, sociale sau de oricare altă natură …toate idei diferite de ideologia manipulatorilor.

În viziunea „ideologilor”, educația impusă de Stat copiilor trebuie să prevaleze, încă din leagăn, educației părinților. O astfel de viziune aberantă ne arată că avem de-a face cu construcția și impunerea unui nou stat totalitar.

Prin urmare, și la noi și aiurea, MANIPULATORII încearcă, să facă ca TIMPUL pe care COPIII îl petrec cu părinții lor naturali sa fie cât MAI MIC. Cu cât timpul petrecut împreună e mai mic, cu atât PARINȚII (conștient sau nu) pot transmite copiilor tot mai puține lucruri și reguli moștenite din moşi-stramoşi despre „lume și viață”.

Mutarea definitivă a COPIILOR DIN FAMILIA LOR NATURALĂ, reprezintă pentru „ideologi”, cazul IDEAL, căci TIMPUL petrecut cu părinții naturali devine ZERO.

Și la noi, procesul e ACELAȘI…Doar că intensitatea lui e încă diferită. Clasa pregătitoare, s-a introdus inițial ca fiind OPȚIONALĂ, ca acum să devină OBLIGATORIE din ACELAȘI MOTIV ..În curând, GRĂDINIȚA va deveni și ea obligatorie (mai multe ONG-uri au și propus deja acest lucru).

Aceste transformări sunt impuse din afara țării. Ele le sunt indicate politrucilor locali care le implementează fără să crâcnească.

Grădinița și Clasa Pregătitoare pot fi un ajutor pentru părinții care, în primul rând, nu au cu cine-și lăsa copiii atunci când sunt la muncă. Dar „de ce să fie obligatorii”? Nu sunt destui cei 12 ani de școală? Și încă alți eventuali, cinci, pentru facultate? Desigur că sunt destui.

Și-atunci? Și-atunci, copiilor trebuie să li se bage în cap cât mai devreme ideile IDEOLOGILOR. Dacă se poate încă din leagăn. Acesta e motivul pentru care clasa pregătitoare a devenit obligatorie și în curînd va deveni și grădinița obligatorie.

Ideile se-ntipăresc cel mai bine copiilor atunci când aceștia sunt mici. Atunci copiii sunt complet deschiși și dornici să învețe orice li se oferă. Acest lucru îl știu și ideologii care vor să-i înlocuiască pe părinți cu consilieri și cu activiști sociali.

În partea cealaltă, părinții sunt chinuiți și ținuți intreaga zi, la muncă. Ei ajung doar seara sau chiar noaptea acasă.

Din același motiv, se-ncearcă de către ideologi și scoaterea OREI DE RELIGIE…IDEOLOGII n-ar avea nimic cu religia sau cu biserica dacă acestea nu ar INTRODUCE codul lor propriu de comportament moral ..un COD moral total opus ideologiei lor.

Nu intâmplător, în Norvegia doar 2% din populație mai merge la Biserică…

Și nu intâmplător (în ciuda negațiilor ambasadelor norvegiene), multe cazuri în care copiii au fost luați, erau din familiile de „pocăiți”, ținând cont că aceștia formează rețele sociale și religioase mult mai strânse decât cele ortodoxe, reformate sau catolice …Deși bineînțeles, răpirile nu-i vizează doar pe ei.

Nu intâmplător, Latina va fi scoasă din programa școlară, orele de istorie reduse la minimum iar cele de limba română reduse și ele. Strămoșii trebuie aruncați la gunoi. La fel și tradițiile. În schimb se introduc noi materii, toate de pură propagandă ideologică.

Nu întâmplător „se cere” și la noi, introducerea de „consilieri” în școli și grădinițe care să supervizeze copiii, consilieri care, de fapt, să monitorizeze prin interogatorii pe care le vor face copiilor și prin rapoarte periodice, instruirea pe care părinții și profesorii o dau elevilor. Care va fi rolul acestor consilieri reiese clar dacă ne uităm la ceea ce se-ntâmplă în Norvegia: „consilierii”, „psihologii”, „terapeuții sociali” care au dreptul să vină și să monitorizeze direct în casele oamenilor, dar și educatorii din grădinițe, profesorii și învățătorii din școli au devenit, cu voie sau fără voie, informatori și turnători ai sistemului.

Pe baza rapoartelor lor, la cele mai mici așa-zis „abateri”, părinții sunt băgați sub cea mai cruntă monitorizare a statului iar la primul pretext găsit li se iau copiii. Dacă nu ne credeți, vă rugăm să mai citiți odată, rapoartele cu pretextele invocate de autoritățiler norvegiene, rapoarte care depășesc orice închipuire.

Nu întâmplător, se insistă pănâ la paroxism pe introducerea așa-zisei „Educații Sexuale” în școli, în realitate, „un cal troian” prin care se-ncearcă distrugerea familiei tradiționale din mințile copiilor.

Nu intâmplător copiilor li se repetă la nesfârșit că părinții lor sunt primitivi și brutali și că nu trebuie să le urmeze sfaturile și concepțiile lor de viață.

Din perspectiva asta, ceea ce a făcut Lenin și mai apoi Stalin în Rusia, în anii 20-30 și ceea ce a făcut Ana Pauker în România în anii ’50, adică milioanele de crime, pare nimic, față de grozăvia imaginată de noii ideologi bolsevici care au lansat peste tot în lume, începuturile unei noi ordini mondiale, „un fel de Neomarxism versiunea 2.0”, neomarxism care introduce printre altele, așa cum vedem și separarea copiilor de părinții lor naturali, invocându-se pentru asta tot felul de pretexte aiuristice…

Nu e singura direcție. Se-încearcă impunerea și altor inginerii sociale care să distrugă familia tradițională și modul de viață tradițional.

Un copil de la noi, ajuns în ciclul gimnazial, privind speriat la televizor și auzind despre cei cinci copii separați cu forța de părinții lor, a spus îngrozit:

„Bine, c-am crescut mare”…

Din păcate, copiii care vor veni, nu vor putea spune și ei acest lucru.

„Experimentul norvegian” se va generaliza și se generalizează deja în toată Europa….

Dar pe cât de răbdători suntem noi când vine vorba de lipsurile materiale (dovadă că sute de ani dupa părăsirea Daciei de către romani am stat la munte cu oile în cele mai mizerabile condiții, de aceea pot să taie salariile nu cu 25% ci cu 80%, și nu se va întâmpla NIMIC) pe atât de încăpățânați suntem in a nu ne abandona comportamentele ancestrale….Si nu pentru că noi am fi „mai tari” ca norvegienii sau ca alte popoare ci pentru că DOAR CONSERVATORISMUL ‘în apucături’ ne-a făcut să NU DISPĂREM…Conservatorismul excesiv e anti-corpul nostru social care ne-a ajutat să supraviețuim nenumăratelor invazii.

Timp de aproape 2000 de ani, n-am avut țară, n-am avut nici măcar limbă (Latina a fost pentru noi un fel de engleză a coloniștilor pe care am invațat-o „pe stradă” la comandă militară și administrativă, și in care, pe lângă c-am pocit-o îngrozitor, atunci când nu știam un cuvânt puneam, în loc, unul de-al nostru).

Apoi n-a mai fost prezentă nici măcar administrația ocupantului, a Imperiului, administrație care a plecat. Imperiul a distrus inițial sistematic administrația autohtonă pentru a-si impune propriul control. După care și-a urmat interesele „strategice”, retrăgându-și administrația și armata atunci când propriile interesele i-au dictat-o și desigur doar după ce a secătuit zona de resursele ei naturale.

De atunci, au început să vină tot felul de migratori, în scopuri de jaf, „care cum a vrut” au venit și s-au așezat pe-aici…Într-un loc în care nu mai era armată și nu mai era administrație s-a deschis calea jafului, a violurilor, a hoțiilor și a crimelor.

Doar culmile muntoase și oile, singure animale domestice care puteau supraviețui acolo, ne-au salvat.

Iar pe plan spiritual, doar conservatorismul acesta „de bază” (familia, tradițiile, obiceiurile milenare, morala creștină) ne-a facut sa supraviețuim ca entitate socială și ca popor.

Datorită lui suntem azi împreună. Datorită lor am reușit, după două mii de ani, să avem și noi, țara noastră.

Din acest motiv, vom fi ultimii din Europa, poate alături de Albanezi care-s ‘tot ca noi’ (ca să nu zicem ‘tot noi’), vom fi ultimii din Europa care vom ceda in ‘chestiunile acestea fundamentale pentru noi’.

Se va ajunge la conflict deschis pe măsură ce vor încerca să implementeze, tot mai apăsat, porcăriile noilor ideologii și noilor experimente sociale.

Vom fi făcuți „primitivi”, ‘extremiști” și în toate felurile…dacă ne vom opune noilor experimente sociale. De altfel, isteria a și început: cei care susțin morala creștină și familia tradițională sunt înjurați zilnic în presa de propagandă a ‘noilor ideologi” și făcuți în fel și chip.

Numai că, mai degrabă vor putea depopula România de români, decât să poată schimba ceva cu „experimentele sociale” de tipul „noua protecție a copilului” așa cum o vedem implementată în Norvegia și în alte țări.

Mai degrabă vor putea strămuta imigranți aici sau vor depopula România prin mizeria economică pe care au impus-o…decât să poată reuși „ingineriile sociale” pe care le-au implementat deja în Norvegia.

De altfel, depopularea țării e și ea o altă direcție prin care se-ncearcă destructurarea statului român: 4 milioane de români au emigrat deja în ultimii 10-15 ani, datorită mizeriei economice pe care au impus-o ‘ideologii’ prin slugile lor locale. Dimensiunea uriașă a exodului e un caz unic în istoria de 2000 de ani a românilor.

Ce vedem in ultimii ani prin lume nu s-a intâmplat de când suntem noi.

Iar ținta lor PRINCIPALĂ pentru spălarea creierelor, sunt COPIII…

Ceea ce „e și normal pentru ei” ținând cont că aceștia reprezintă generația care poate fi modelată conform propriei lor ideologii..

Adulții care au scăpat procesului de tembelizare în copilărie datorită evenimenteleor istorice nu mai pot fi „resetați”. (ei au suferit un alt „proces de instruire”, se pare unul mult mai puțin nociv).

Singura „chestie” care îi ajută pe „ideologi”, este ca adulții să fie tinuți cât mai puțin timp în preajma copiilor și nepoților lor.

Dacă se poate DELOC, așa cum vedem că se-ntamplă deja cu 20% dintre copiii din NORVEGIA, copii smulși cu forța din brațele părinților lor.

Platon – Republica – Despre cum să fie crescuți copiii la comun fără a-și cunoaște părinții

Sugestia lui Platon, în Republica, de eliminare a familiei pentru Gardieni, este, probabil, una dintre ideile sale cele mai controversate, criticii calificând-o fie o idee imposibil de pus in practica (doar că aici sunt contraziși de ceea ce vedem astăzi că se-ntâmplă in Norvegia), fie una cu totul de nedorit (opinie cu care suntem întru totul de acord). Ingineriile sociale utopice nu fac decât să distrugă societatea umană. Comunismul și nazismul din secolul XX, care au lăsat în urma lor milioane de victime, ne-au arătat cât se poate de clar acest lucru.

„Iată legea care o urmează pe aceasta, cît şi pe celelalte de dinainte”

„Care anume?”

„Ca aceste femei să aparţină, toate, în comun, acestor bărbaţi, iar nimeni să nu trăiască separat cu vreuna; și nici ca părintele să-şi cunoască copilul său, nici copilul — părintele.”

„Legiuirea aceasta trezeşte mult mai multă neîncredere decît cealaltă, atât în privinţa posibilităţii, dar şi a utilităţii ei.”

„Nu cred — am zis — că ar fi cazul să ne îndoim de utilitatea ei, cum că nu ar fi cel mai mare bine ca femeile să fie comune și la fel și copiii, dacă lucrul ar fi cu putinţă. Cred însă că cea mai mare îndoială s-ar ridica în legătură cu posibilitatea sau imposibilitatea legiuirii.”

„Ba, ar fi destul loc de îndoială pentru amîndouă problemele!”

,,Ai în vedere deci — am spus eu — o îmbinare a acestora ! Eu unul mă gîndeam că voi fugi de una dintre ele, dacă legiuirea ţi-ar putea apărea utilă şi că îmi va rămâne doar chestiunea posibilului şi a imposibilului.”

„Nu mi-a scăpat fuga ta — vorbi el. Aşa că dă seamă despre amîndouă problemele !”

„Trebuie să dau seamă. Fă-mi doar o îngăduinţă : lasa-mă să am parte de un răsfăţ, pe care cei cu judecată leneşă şi-l iau pe seama lor înşişi, atunci cînd pleacă la drum singuri. Căci ei, înainte de a afla în ce fel vor avea ceea. ce doresc, lasă deoparte aceste probleme, ca să nu se chinuie chibzuind asupra posibilului şi a imposibilului.

Ei presupun că ceea ce vor, există deja şi orânduiesc doar ce urmează, bucurându-se cînd străbat cu gîndul ce vor face.

Îşi fac astfel sufletul, şi aşa leneş, încă şi mai leneş. lată-mă şi pe mine leneş şi doritor să las la o parte problema posibilului, pe mai târziu, când o voi cerceta.

Acum, presupunând legiuirea posibilă, voi cerceta, dacă îmi îngădui, cum vor fi reglementate de către cârmuitori asemenea dispoziţii.

Voi arăta că, odată făcute, ele se vor arăta de cel mai mare folos cetăţii şi paznicilor. Pe acestea, deci, voi încerca să le privesc mai întâi, laolaltă cu tine, apoi pe celelalte,, dacă încuviinţezi.”

„Încuviinţez — zise. Cercetează!”

„Cred — am spus eu — că dacă cârmuitorii vor fi vrednici de acest nume, iar ajutoarele lor la fel, atunci aceştia din urmă vor voi să îndeplinească poruncile, ceilalţi vor voi să le orânduiască.

Pe de o parte, vor asculta de legi, pe de alta vor imita dispoziţiile pe care le-am încredinţat cârmuitorilor.”

„Pesemne că da.”

„Tu, aşadar, legiuitorul lor, după cum i-ai ales pe bărbaţi, tot aşa, alegându-le și pe femei, le vei da bărbaţilor femei, pe cât este cu putinţă de asemănătoare la fire.

Ei însă, de vreme ce în comun au locuinţa şi hrana, nimeni neposedând nimic privat, deoarece ei vor trăi laolaltă, amestecaţi unii cu alţii şi în gimnazii şi în restul locurilor unde primesc creşterea, cred că vor fi conduşi de o necesitate organică spre împreunarea între ei.

Sau nu crezi că pomenesc de o necesitate ?”

„Vor fi mânaţi, nu chiar de necesităţi «geometrice », ci erotice — spuse el. Dar acestea riscă să fie încă și mai ascuţite decît celelalte, cînd e vorba să convingă și să tragă după sine mulţimea.”

„Şi încă ce ! însă. după aceasta, Glaucon, nu este cuvenit, în cetatea oamenilor fericiţi, şi nici nu va fi îngăduit de către cârmuitori, ca ei să se împerecheze în neorînduială unii cu alţii ori să facă orice altceva în acelaşi fel.”

„N-ar fi drept” — zise.

,,E limpede atunci că, în cea mai mare măsură posibilă, vom orândui căsătorii sacre. Deoarece căsătoriile cele mai folositoare ar fi cele sacre”

„Pe deplin.”

„Dar cum vor fi ele cât mai folositoare?

Spune-mi, Glaucon. Căci văd că ai în gospodăria ta şi câini de vânătoare si numeroase păsări de rasă. Pe Zeus, oare ai dat atenţie împerecherilor si reproducerii acestora ?”

,,În ce fel?”

„Mai întâi, deşi acele animale sunt de rasă, oare nu sunt și nu apar unele mai bune decât celelalte?”

„Ba da.”

„Dar le reproduci în acelaşi chip, prin împerecherea tuturor, sau ai grijă să le reproduci, în cea mai mare măsură, doar prin împerecherea celor mai bune exemplare?”

„Prin a celor mai bune.”

„Prin a celor mai tinere, a celor mai bătrâne, ori a celor mature, în cea mai mare măsură?”

„Prin împerecherea celor mature” — zise.

„Iar dacă reproducerea nu s-ar face aşa, nu socoteşti că rasa păsărilor şi a câinilor se va strica?”

„Aşa socotesc.”

„Dar cum stau lucrurile cu caii si cu restul animalelor? Sau crezi că altfel?”

„Ar fi absurd să şadă altfel!” — răspunse el.

„Vai, prietene, — am exclamat eu — tare de ispravă cârmuitori ne trebuie, dacă lucrurile merg la fel și cu neamul omenesc l”

„Merg la fel — spuse. Dar de ce trebuie astfel de cârmuitori?”

„Fiindcă e nevoie ca ei să se folosească de multe leacuri. Socotim că e destul și un medic mai rău pentru cei care nu au nevoie, în privinţa trupului, de leacuri, ci vor să ia în seamă o dietă.

Dar când trebuie să fie trataţi cu leacuri, ştim că este nevoie de un medic mai vajnic.”

„Adevărat, dar ce vrei să spui cu aceasta?”

„Iată ce: cârmuitorii vor trebui să se folosească des de minciuni şi înşelăciuni în interesul celor conduşi.

Am afirmat undeva că toate acestea folosesc în chipul unor medicamente.”

„E just” — zise.

,,Or, tocmai în cazul căsătoriilor şi a procreaţiei s-ar dovedi cea mai mare valoare a acestui «just»”.

„Cum anume?”

„E necesar, în temeiul principiilor asupra cărora am căzut de acord, să împerechem pe cei mai buni bărbaţi cu cele mai bune femei cît se poate de des, şi dimpotrivă, cât mai rar pe cei mai răi cu femeile cele mai rele.

Copiii primelor cupluri trebuie crescuţi,de ceilalţi – dacă este vorba ca turma să fie cât se poate de valoroasă.

Toate acestea însă, trebuie să se facă în ascuns faţă de toţi, în afara conducătorilor înşişi, pentru ca turma paznicilor să fie cît se poate de neînvrăjbită.”

„E drept.”

„Trebuie legiuite serbări, în timpul cărora îi vom uni pe mirese si pe miri, trebuie orânduite jertfe şi trebuie compuse, de către poeţii noştri, imnuri potrivite cu nunţile acestea.

Iar numărul căsătoriilor îl vom lăsa în seama conducătorilor, pentru ca, în măsura posibilului, ei să păstreze neschimbat numărul bărbaţilor, avându-se în vedere războaiele, bolile şi toate cele asemenea, astfel încât cetatea noastră, pe cât posibil, să nu ajungă nici mare, nici mică.”

„Perfect” — spuse el.

„Trebuie, socot, trase lozurile cu iscusinţă, pentru ca cel prea puţin vrednic să acuze soarta, pentru fiecare căsătorie, și nu pe magistraţi.”

„Chiar aşa.”

„Iar tinerilor valoroşi în războaie sau aiurea trebuie să li se dea drept cinstire nu numai alte daruri, dar şi o mai frecventă ocazie de a avea relaţii cu femei, indicându-se ca motiv faptul că, astfel, cei mai mulţi copii se vor naşte din sămânța acestor tineri.” „Aşa e.”

,,Iar pe copiii ce se tot nasc, îi preiau anumite magistraturi destinate lor — alcătuite fie din bărbaţi, fie din femei, fie mixte, căci magistraturile sînt comune bărbaţilor şi femeilor”

„Da.”

,,— pe copiii unor părinţi valoroşi îi vor lua într-o creşă, ducându-i la nişte dădace care locuiesc izolat, într-o anumită parte a cetăţii.

Pe cei ieşiţi din părinţi nevrednici, sau din părinţi vrednici, dar născuţi cu defecte, îi vor ascunde, cum se și cade, într-un loc tainic si neştiut”.

,,Da, dacă e vorba ca neamul paznicilor să rămână curat” — zise.

„Aceşti magistraţi se vor îngriji şi de hrană, aducând mamele la creşă cînd alăptează, făcând tot ce e cu putinţă pentru ca nici una să nu-și cunoască copilul său propriu.

Vor aduce şi alte femei ce au lapte, dacă mamele nu sânt de ajuns.

Se vor îngriji de toate acestea, pentru ca copiii să sugă cît timp trebuie, iar veghea și celelalte osteneli le vor lăsa în seama dădacelor şi a doicilor.”

„Ușor le mai e cu copiii femeilor de paznici” — zise el.

„E şi normal — am spus eu. Să parcurgem însă punctul următor pe care l-am stabilit. Am afirmat că e necesar ca copiii să se nască din părinţi maturi.”

„Adevărat.”

„Oare nu ţi se pare că douăzeci de ani pentru o femeie și treizeci de ani pentru bărbat reprezintă timpul potrivit al maturităţii?”

„În ce fel?” —întrebă el.

„Femeia să nască pentru cetate începând cu vârsta de douăzeci de ani, până la cea de patruzeci. Bărbatul să înceapă a zămisli pentru cetate după ce ar depăşi vârsta iuţelii celei mai mari la fugă şi să continue până la cincizeci şi cinci de ani”.

,,Amândoi au — spuse el — la această vârsta, cea mai mare putere a trupului, ca şi a minţii.”

^Aşadar dacă, fie unul mai tânăr, fie unul mai în vârstă s-ar pune să zămislească pentru obşte, vom spune că greşeşte împotriva preceptelor sfinte şi a dreptăţii, că el odrăsleşte un copil pentru cetate, care dacă ar apărea pe ascuns, nu se va naşte prin puterea jertfelor si a rugăciunilor pe care preotesele, preoţii si întreaga cetate le vor rosti la fiece căsătorie, ca să se nască mereu din părinţi buni, copii mai buni, si din părinţi folositori copii încă mai folositori.

Ci vom spune că pruncul este născut din beznă şi oarbă nestăpînire.”

„E drept.”

„Aceeaşi legiuire și pentru cel ce este încă la vârsta zămislirii, dar care, fără o nuntă încuviinţată de cârmuitor, s-ar atinge de femeile aflate la vârsta născutului. Vom spune că el face cetăţii un copii bastard, nelegitim și necurat.”

„Cu totul drept.”

„Însă, cred, când femeile şi bărbaţii depăşesc vîrsta zămislirii, le vom îngădui să trăiască liberi cu cine ar pofti, în afară — bărbaţilor — de fiică, mamă, fiicele fiicelor şi bunicilor din partea mamei — iar femeilor — în afară de fiu, tată, ascendenţii si descendenţii acestuia.

Dar le vom cere să bage bine de seamă să nu aducă la lumină nici o odraslă, dacă s-ar întîmpla să rodească, iar dacă totuşi ar avea loc vreo naştere forţată, să aibă în vedere că nu există hrană pentru un astfel de copil.”

„Şi acestea sunt spuse cum se cuvine. Dar cum îşi vor recunoaşte tații fiicele şi rudele pe care acum le-ai pomenit ?”

„În nici un fel — am spus eu. însă toţi copiii născuţi între luna a zecea şi a opta începînd cu ziua în care cineva se însoară, să fie pentru acesta «fii» — dacă sunt de sex masculin — si «fiice » — dacă sunt de sex feminin — iar copiii să-i numească «tată».

La fel și copiii acestora să fie numiţi copiii copiilor primilor, iar aceştia să le fie acelora bunici si bunice.

Cît despre cei născuţi în timpul când mamele şi taţii lor au zămislit, ei să le fie fraţi şi surori, astfel încât, cum am spus înainte, să nu aibă raporturi sexuale unii cu alţii.

Pe de altă parte, legea va îngădui ca fraţii şi surorile să coabiteze, dacă sorții ar cădea astfel şi Pythia ar încuviinţa.”

„Cu totul just.”

„lată-ţi, o Glaucon, comunitatea femeilor şi a copiilor de paznici în cetatea ta ! Trebuie însă ca acum să fim încredinţaţi, pornind de la raţiunea lucrului, că ea merge pe urmele restului constituţiei politice şi că este cu mult cea mai bună /organizare/. Sau ce altceva să facem?”

„Doar astfel, pe Zeus !” — vorbi el. – fluierul.ro

Urmariti va rog si:

Eminescologul Nae Georgescu l-a desfiintat pe pseudo-istoricul Lucian Boia: „Un cenzor comunist îndârjit, un monstru vorbăreţ”

Spun de la început că n-am citit cărțile lui Lucian Boia (cu o excepţie), doar le-am răsfoit și am urmărit, uneori cu încântare, polemicile pe care le-au stârnit. Înțeleg că în programul său de revizuiri trebuia să-și aibă locul și Eminescu, astfel că tema îi era oarecum datoare; mă mir, numai, că tratarea vine atât de târziu [1].

  Lucian Boia, noul detractor al lui Eminescu, desfiinţat de eminescologul Nae Georgescu: „Un cenzor comunist îndârjit, un monstru vorbăreţ”...

Trebuind s-o citesc – de vreme ce mi s-a cumpărat de către prieteni cu bani peșin – nu pot să nu mărturisesc faptul că tratarea triumfalistă a subiectului, informația precară, caricaturizarea unor figuri instalate celebru în „panteon”, stilul redundant conclusiv și dispensarea de întemeiere teoretică mă fac să mă abțin de la o cronică propriuzisă. Prezint doar aceste câteva impresii de lectură, mai mult pentru a aviza publicul cititor că avem de-a face cu un kitsch științific, încă unul, din păcate, venind din zona profesorilor cu zăcășenie ce au stat încordați atâta timp și acum, de când cu democrația, se descordează violent-energic. Un energetism stilat, stilizat chiar – cartea are certe valori literare, se citește ușor, autorul alunecă pe cuvinte ca un virtuoz pe claviatura pianului celui mai bun – ce poate fi semn că, după aceste revizuiri, vor urma construcții proprii cel puțin bine finisate.

Profesorul-Nae-Georgescu-la-Premiile-Eminescu-Ziaristul-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

Nae Georgescu

Încep cu revizuirea amintirilor lui Ioan Russu-Șirianu, publicate de fiul său, Vintilă Russu-Șirianu, în 1969. Lucian Boia le neagă autenticitatea, arătând că a avut această poziție încă din 1971, la doi ani după ce apăruseră aceste amintiri. Își citează acel articol din Magazin istoric (iulie 1971, p. 87), unde arată că Ioan Russu-Șirianu nu putea fi în București, deci alături de M. Eminescu, în 1882-1883, de vreme ce vine aici abia din 1884. Se bazează pe două surse: necrologul lui Ioan Russu-Șirianu. din 1909: „Aflăm de aici că ziaristul a activat în București între 1884-1891, deci a venit de peste munți în 1884.” (p.206). Acest necrolog se completează cu scrisoarea lui Ioan Slavici către Titu Maiorescu din 7 octombrie 1884 prim care-l recomandă pe nepotul său pentru un post: „Tânărul, pe care vi-l trimit cu această scrisoare, e nepotul meu Ioan Russu, fiul răposatei mele surori. El a terminat cursul pedagogic, și-l trimit la București, ca să facă practică la școala de la Sf. Ecaterina, să învețe românește și să mai vază lume…” Scrisoarea a fost publicată încă de Torouțiu. Lucian Boia este circumspect, dar apoi ferm în concluzii la 1971: „Să fi greșit Torouțiu? Nu, nu încape nici o îndoială: scrisoarea lui Slavici poate fi văzută de oricine la Biblioteca Acadenmiei. Atunci? Atunci înseamnă că Ioan Russu-Șirianu a venit la București în 1884 și nu l-a cunoscut defel de Eminescu (care se îmbolnăvise cu un an înainte și părăsise casa lui Slavici). Înseamnă că fiul a inventat de la primul până la ultimul cuvânt 50 de pagini, spre satisfacția istoricilor literari, și mai ales a editurii, care s-a grăbit să publice, fără discernământ, niște simple născociri.”

Continuă lectura

Revolutie in Moldova. Manifestanții AU INTRAT în clădirea Parlamentului. Se vorbește despre prezența Armatei pe străzi. Membrii Guvernului votat azi s-ar fi refugiat într-un hotel al lui Plahotniuc

ACTUALIZARE 20.40 O parte din manifestanți, care nu au reacționat la chemarea de a renunța la asaltul asupra Parlamentului, sunt pe cale să pătrundă în sala unde este blocată presa.

CHIȘINĂU: Manifestanții AU INTRAT în clădirea Parlamentului. Se vorbește despre prezența Armatei pe străzi. Membrii Guvernului votat azi s-ar fi refugiat într-un hotel al lui Plahotniuc

ACTUALIZARE 20:20 Liderii protestatarilor susțin că deputații moldoveni și membrii Guvernului Pavel Filip au fost scoși din parlament deghizați în polițiști de membrii unui club sportiv condus de parlamentarul Constantin Țuțu. Acesta este, de asemenea, cunoscut ca o persoană din anturajul lui Vladimir Plahotniuc, implicat în afaceri ilegale inclusiv în România. Este acuzat de raket transfrontalier. Potrivit protestatarilor, miniștrii lui Filip au fost duși la hotelul Codru, aflat în apropierea Parlamentului și în proprietatea lui Plahotniuc.

ACTUALIZARE 19:50 Unul dintre foștii deputați comuniști, Aleksandr Petkov, anunță că membrii noului Guvern, condus de exponentul Partidului Democrat Pavel Filip, ar fi fost scoși din Parlament cu ajutorul poliției, „… iar jurnaliștii au fost lăsați în clădire”.

Situația rămâne extrem de tensionată la intrarea din spatele clădirii Parlamentului. Mulțimea deține controlul la ieșire, chiar dacă poliția a reușit să blocheze scările. Scandările mulțimii se aud la câteva intersecții distanță, deși în afara perimetrului Parlamentului nu au fost înregistrate violențe sau tulburări ale ordinii publice.

Toți vorbitorii la posturile TV care transmit în direct acum la Chișinău îl îndeamnă pe președintele Nicolae Timofti să se adreseze cetățenilor cu un mesaj care să cheme la calm. Șeful statului deocamdată tace.

Liderii protestatarilor încearcă să-i convingă pe oamenii să renunțe la asaltul asupra Parlamentului și să meargă în Piața Marii Adunări Naționale. Principalul lor argument este că toți deputații și membrii Guvernului votat azi ar fi fost scoși din Parlament deghizați în uniforme de polițiști.


Foto: Polițiștii au fost lăsați să plece, dar le-au fost luate căștile și scuturile (Constantin Grigoriță)

ACTUALIZARE 19:00 Jurnaliștii prezenți în preajma Parlamentului de la Chișinău afirmă că ar fi și armata în preajmă. „E si armata prin preajma. Pe str. Maria Cebotari, intre strazile Sciisev si Bucuresti sunt parcate câteva autocare cu numere ale armatei nationale „FA”. Sau le-au imprumutat de la armata, sau se tem pe bune”, scriu unii dintre ei pe Facebook.

ACTUALIZARE 18:55 Oamenii care au pătruns la primul etaj al Parlamentului transmit din mână în mână scuturi ale polițiștilor și piese de mobilier. Potrivit unor jurnaliști blocați în clădirea Legislativului, care transmit la telefon sau postează pe Facebook, protestatarii ar încerca în acest fel să-și facă loc printre polițiștii care s-au baricadat în interior. La fel, există informații că membrii noului Cabinet de Miniștri sunt blocați înlăuntru, împreună cu jurnaliștii.


ACTUALIZARE 18:30 Decizia manifestanților este de a nu le da voie parlamentarilor să părăsească clădirea. Asta deși nu se știe dacă deputații se mai află în Parlament. Lumina nu este aprinsă în niciunul dintre birourile Legislativului.

Potrivit lui Andrei Năstase, președintele partidului politic Platforma Demnitate și Adevăr, în Parlament se află trupe cu destinație specială. Cea mai mare parte din oameni par să-l fi ascultat, asaltul asupra intrării a slăbit din intensitate. Cu toate acestea, protestatarii strigă: „Noi nu cedăm!”, „Noi de aicea nu plecăm!”.

Valentin Dolganiuc, unul dintre liderii Platformei DA, a declarat că formațiunea sa nu își asumă ceea ce se petrece la Parlament. „Ceea ce se petrece în fața Parlamentului nu sunt acte de violențe, este nemulțumirea poporului. Societatea civilă nu mai poate răbda situația politică, vrea anticipate”, a declarat Valentin Dolganiuc.

Continuă lectura

Cazul Bodnariu nu este singular, alte șase familii de cetateni români au copiii preluati de statul norvegian

Ministerul roman de Externe (MAE) a precizat că in acest moment șapte familii de cetateni români au copiii preluati de statul norvegian, cazul Bodnariu nefiind unul singular. Astfel, 16 copii români sunt la ora actuala separati de parinti din dispozitiile autoritatilor norvegiene. Informatia a fost oferita de MAE la solicitarea Digi24.

Ministerul roman de Externe (MAE) a precizat că in acest moment șapte familii de cetateni români au copiii preluati de statul norvegian, cazul Bodnariu nefiind unul singular. Astfel, 16 copii români sunt […]

Pe lângă aceste șapte familii, în ultimii ani au mai existat încă șase cazuri, care s-au încheiat cu revenirea copiilor în familie: 

“In ultimii cinci ani, au mai fost gestionate, pe baza sesizarilor primite, alte sase cazuri ale unor familii de cetateni romani, totalizand 10 copii, care s-au solutionat, in cinci cazuri, prin repatrierea a opt minori, iar intr-un alt caz, prin revenirea a doi copii in familia unor cetateni romani rezidenti in Norvegia”, se mai arata in raspunsul MAE.

Pe de altă parte, deputatul Mircea Dolha, vicepresedinte al Comisiei pentru romanii din afara granitelor, susține ca in Norvegia exista 11 familii de romani ai caror copii au fost preluati de catre Barnevernet. Dintre acestea, doar sapte au fost de acord sa discute cu membrii delegatiei parlamentare ce se va deplasa la Oslo în această săptămână.

“Stim ca in Norvegia exista 11 familii de romani ai caror copii ar fi fost preluati de Barnevernet, iar dintre acestea doar sapte familii se vor intalni cu noi, printre care se afla si familiile Nan si Bodnariu. Nu stim inca motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc sa se intalneasca cu delegatia din Romania”, a spus Mircea Dohla. – stiri-extreme.ro

Institutul Elie Wisel, un gestapo iudeo-sionist sustinut cu milioane de lei anual din bugetul statului

Țuțea, Vulcănescu, Eliade, Cioran, Ioan Gavrilă Ogoranu. Este doar un început de listă neagră afișată de directorul Institutului Elie Wisel, Alexandru Florian, omul din spatele legii care în numele condamnării legionarilor pune la zid și mitraliază mari oameni de cultură.

Țuțea, Vulcănescu, Eliade, Cioran, Ioan Gavrilă Ogoranu. Este doar un început de listă neagră afișată de directorul Institutului Elie Wisel, Alexandru Florian, omul din spatele legii care în numele condamnării legionarilor pune la zid și mitraliază mari oameni de cultură. Născut dintr-un stalinist convins, l-am numit aici pe tatăl său, […]

Născut dintr-un stalinist convins, l-am numit aici pe tatăl său, Radu Florian, mai tânărul Alexandru a întors zvastica pe dos și-a pornit o cruciadă infernală împotriva unor simboluri ale luptei anti-comuniste din România. Repere ale culturii române, oamenilor de pe lista neagră a sinistrului funcționar public Florian li s-a pus pistolul în mână și au fost plasați la locul faptei în postură de criminali de război.

Elie-Wiesel Alexandru-Florian-si-Radu-Ioanid-Crin-Antonescu-George-Scutaru-Andrei-Gerea-si-Ciprian-Nica-legea-217-2015-Elie-Wiesel

Instrumentul prin care memoria luptătorilor anticomuniști este pângărită cu mijloace ce amintesc de teribilul Gestapo și metodele lui de purificare este o lege strâmbă, care încearcă să acrediteze ideea că, pentru cei 3000, 10.000 sau 14.000 de evrei vehiculați a fi fost uciși la Iași (funcție de sursă), este necesar că o întreagă elită culturală anticomunistă și, ca atare, legionară, să fie pusă la zid și scoasă din istorie.

Cărțile elitei trebuie puse pe foc iar oamenii deportați în uitare pentru că, nu-i așa, un text laudativ despre o idee politică poate fi asimilat cu apăsarea trăgaciului. Întocmai ca poliția politică a lui Hitler, Institutul Elie Wiesel nu acceptă opinii contrare, argumente sau măcar simple întrebări.

Cu mijloace care amintesc de Inchiziție se impune o nouă istorie creionată și se stabilesc fapte a căror veridicitate se impune cu mijloace represive. Negi, plătești cu libertatea, simplu și eficient, întocmai ca băieții de la Gestapo care, pentru simpla deținere a unor opere literare, te trimiteau în lagăr.

Și întocmai ca urmașii săi din poliția politică nazistă și gașca de la Elie Wiesel operează cu liste negre și autori interziși. Care-i diferența, mă întreb? De ce o formă de totalitarism și cenzură de tip nazist este mai blamabilă ca această Inchiziție evreiască coordonată  de un român sadea?

Continuă lectura

INCREDIBIL! SECUII DIN ARDEAL VOR SA RIDICE ARMATA IMPOTRIVA ROMANIEI!

O publicație de limbă maghiară care circulă în județele din Transilvania, Szekely Ido, a publicat în numărul său din 9 ianuarie un „apel de recrutare” din partea unui auto-proclamat „Guvern al Republicii Secuiești”, informează Dan Tănasă pe blogul său.

O revistă de limbă maghiară din Ardeal publică un apel de RECRUTARE pentru "Armata Națională Secuiască". "Armata" vrea "eliberarea pământului secuiesc de sub ocupația provizorie română"

Apelul este semnat de un anume Incze Gyula și îi îndeamnă pe secui să se înscrie în „Armata Națională Secuiască”. Obiectivul acestei „armate” este „eliberarea Pământului Secuiesc aflat sub ocupație română provizorie, iar în baza autodeterminării secuiești, are ca scop apărarea Statului Secuiesc independent, ca viitoare provincie a Sfintei Coroane Maghiare”, arată sursa citată.  În apel se face referire la arestarea celor doi etnici maghiari suspectați de terorism.

Iată textul publicat în revistă, tradus de Centrul European de Studii Covasna – Harghita, via Dan Tănasă:

„Apelul de recrutare al guvernului secuiesc emigrant

Guvernul Republicii Secuiești Ministerul de interne 1/2016

Bărbați secui!

Din cauza faptului că în ultimii ani, România a urgentat și a făcut mai agresivă strategia națională de asimilare împotriva locuitorilor maghiari indigeni, iar în momentul de față îi persecută, prin pretexte ridicole, pe patrioții secui care luptă deocamdată prin instrumente legale pentru Autodeterminarea Pământului Secuiesc,

Din cauza faptului că nimeni din partea Guvernului Ungar nu are curajul să se ocupe de cauza autodeterminării poporului secuiesc și maghiar, văzând aceste lucruri, statul terorist român colonizator recurge la instrumente mârșave și ilegitime.

Noi, membrii Guvernului Secuiesc emigrant – înființat în luna noiembrie a anului 2015- am hotărât să înființăm Armata Națională Secuiască, al cărei scop primordial este eliberarea Pământului Secuiesc aflat sub ocupație română provizorie, iar în baza autodeterminării secuiești, are ca scop apărarea Statului Secuiesc independent, ca viitoare provincie a Sfintei Coroane Maghiare.

Divizia Secuiască, cea care a înfruntat în anii 1918-1919 zeci de supraviețuitori români, a apărat Patria Maghiară în fața prădătorilor români nemernici! Niciodată nu a pierdut o luptă! Bărbați secui! Trăim vremuri istorice! Poporul laș nu are patrie! Înscrieți-vă în Armata Națională Secuiască! Organizarea și perfecționarea armatei se petrec pe teritoriul actual al Ungariei ciuntite.

Înscrieri: e-mail: szekelynemzetihadsereggmail.com

Nyiregyhaza / 1 ianuarie 2016 În numele Guvernului Secuiesc emigrant: Incze Gyula, ministru al apărării

Nota redacției: – Atâta timp cât statul român își ignoră propriile-i legi și arestează doi tineri secui – numiți nevinovați pe bună dreptate – din cauza unor păcate fabricate, nu poate fi zadarnic nimic din ceea ce urmărește trecerea puterii române la sentimente mai bune; – Considerăm că mai eficientă este aplicarea la maxim și introducerea arsenalului nesupunerii civice, dar poate că greșim; – Noi considerăm că drumul care trebuie urmat nu este cel al luptei armate, însă nu suntem posesorii exclusivi ai adevărului! – Considerăm că acest lucru trebuie analizat pentru ca nu cumva să servească drept alibi pentru statul român terorist, pentru aplicarea unui tratament mai dur față de secui, mai ales în situația în care guvernul ungar nu se implică în cazul celor doi tineri arestați fără vină! – Cert este că suntem de părere că importantă este asigurarea sprijinului din partea avocaților , deoarece are loc un proces-simulacru și știm din ce cauză se întâmplă acest lucru. Știm și că este doar începutul! In opinia noastră, cei care trăiesc și care dispun de cunoștințe juridice necesare, să organizeze echipa de consilieri care să vină în ajutorul celor arestați, a familiilor acestora”. Sursa: Szekely Ido nr. 2 din 09.01.2016 (traducere a Centrului European de Studii Covasna – Harghita)

activenews.ro

IOHANNIS/CIOLOS/PARLAMENTUL ROMANIEI –  NU SPUNETI NIMIC??? NE LASAM CHIAR ASA CALCATI IN PICIOARE DE MIZERIILE ASTEA???

INTELEG CA SUNTETI DOAR NISTE MARIONETE, DAR SI ALEA DIN CAND IN CAND MAI PUN PICIORUL IN PRAG!