Lucian Boia

Eminescologul Nae Georgescu l-a desfiintat pe pseudo-istoricul Lucian Boia: „Un cenzor comunist îndârjit, un monstru vorbăreţ”

vt Istorie, Mihai Eminescu ,

Spun de la început că n-am citit cărțile lui Lucian Boia (cu o excepţie), doar le-am răsfoit și am urmărit, uneori cu încântare, polemicile pe care le-au stârnit. Înțeleg că în programul său de revizuiri trebuia să-și aibă locul și Eminescu, astfel că tema îi era oarecum datoare; mă mir, numai, că tratarea vine atât de târziu [1].

  Lucian Boia, noul detractor al lui Eminescu, desfiinţat de eminescologul Nae Georgescu: „Un cenzor comunist îndârjit, un monstru vorbăreţ”...

Trebuind s-o citesc – de vreme ce mi s-a cumpărat de către prieteni cu bani peșin – nu pot să nu mărturisesc faptul că tratarea triumfalistă a subiectului, informația precară, caricaturizarea unor figuri instalate celebru în „panteon”, stilul redundant conclusiv și dispensarea de întemeiere teoretică mă fac să mă abțin de la o cronică propriuzisă. Prezint doar aceste câteva impresii de lectură, mai mult pentru a aviza publicul cititor că avem de-a face cu un kitsch științific, încă unul, din păcate, venind din zona profesorilor cu zăcășenie ce au stat încordați atâta timp și acum, de când cu democrația, se descordează violent-energic. Un energetism stilat, stilizat chiar – cartea are certe valori literare, se citește ușor, autorul alunecă pe cuvinte ca un virtuoz pe claviatura pianului celui mai bun – ce poate fi semn că, după aceste revizuiri, vor urma construcții proprii cel puțin bine finisate.

Profesorul-Nae-Georgescu-la-Premiile-Eminescu-Ziaristul-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea

Nae Georgescu

Încep cu revizuirea amintirilor lui Ioan Russu-Șirianu, publicate de fiul său, Vintilă Russu-Șirianu, în 1969. Lucian Boia le neagă autenticitatea, arătând că a avut această poziție încă din 1971, la doi ani după ce apăruseră aceste amintiri. Își citează acel articol din Magazin istoric (iulie 1971, p. 87), unde arată că Ioan Russu-Șirianu nu putea fi în București, deci alături de M. Eminescu, în 1882-1883, de vreme ce vine aici abia din 1884. Se bazează pe două surse: necrologul lui Ioan Russu-Șirianu. din 1909: „Aflăm de aici că ziaristul a activat în București între 1884-1891, deci a venit de peste munți în 1884.” (p.206). Acest necrolog se completează cu scrisoarea lui Ioan Slavici către Titu Maiorescu din 7 octombrie 1884 prim care-l recomandă pe nepotul său pentru un post: „Tânărul, pe care vi-l trimit cu această scrisoare, e nepotul meu Ioan Russu, fiul răposatei mele surori. El a terminat cursul pedagogic, și-l trimit la București, ca să facă practică la școala de la Sf. Ecaterina, să învețe românește și să mai vază lume…” Scrisoarea a fost publicată încă de Torouțiu. Lucian Boia este circumspect, dar apoi ferm în concluzii la 1971: „Să fi greșit Torouțiu? Nu, nu încape nici o îndoială: scrisoarea lui Slavici poate fi văzută de oricine la Biblioteca Acadenmiei. Atunci? Atunci înseamnă că Ioan Russu-Șirianu a venit la București în 1884 și nu l-a cunoscut defel de Eminescu (care se îmbolnăvise cu un an înainte și părăsise casa lui Slavici). Înseamnă că fiul a inventat de la primul până la ultimul cuvânt 50 de pagini, spre satisfacția istoricilor literari, și mai ales a editurii, care s-a grăbit să publice, fără discernământ, niște simple născociri.”

Continuă lectura →

Publicitate

Ziarul SRI-ului HotNews promoveaza o noua monstra de anti-romanism prin promovare cartii lui Lucian Boia, in care il denigreaza pe marele patriot Mihai Eminescu

vt Distrugerea Romaniei ,

Iata articolul aparut in fituica HotNews, unul dintre cele mai antiromanesti ziare din presa centrala, controlat de servicile secrete si total vandut interselor sioniste, articol in care promoveaza o carte a cunoscutului „istoric” Lucian Boia, un sclav a lui Soros si tradator de neam si tara prin scrierile sale, in care poetul Mihai Eminescu, poate cel mai mare geniu in literatura mondiala, si un patriot desavarsit, este denigrat un ultimul hal:

lucian_boia

Istoria nenumaratelor distorsionari pe care le-a produs in ultimul secol si jumatate cultul „poetului national“ merita astazi parcursa. Volumul de fata o prezinta cu detasare, acuitate critica si finete a observatiei. Oare vom reusi candva sa-l vedem (si sa-l citim) pe Eminescu eliberati de mitologia creata, de un secol si ceva, in jurul imaginii lui? In orice caz, istoria exagerarilor pe marginea numelui sau e plina de invataminte

Pentru intelectualul roman din vremurile moderne, n-a existat de altfel piatra de incercare mai mare decat „Eminescu“ – un nume in fata caruia nu oricine si-a pastrat luciditatea si discernamantul. La inceput victima a detractorilor din epoca, el a cazut curand prada zelului glorificatorilor, care l-au sechestrat in irealitatea omagiului lor. ?i cine, astazi, in afara de Lucian Boia, ne poate ghida mai bine pe acest teritoriu minat de fantasme, pentru a reveni pe taramul istoriei reale?

„Eminescu nu e perceput doar ca un foarte mare poet. A ajuns sa fie mai mult, mult mai mult decat atat. Ni se infatiseaza, la cota lui cea mai inalta, ca exponent suprem al romanismului. In ce ma priveste, am revizitat, printr-o cercetare proprie, toate fazele esentiale ale transfigurarii mitice a poetului. Nu e o carte (decat tangential) despre Eminescu, ci o privire asupra reprezentarilor poetului, un tablou sintetic al mitologiei eminesciene.“ – Lucian BOIA

Lucian Boia, nascut in Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Opera sa, intinsa si variata, cuprinde numeroase titluri aparute in Romania si in Franta, precum si traduceri in engleza, germana si in alte limbi.

Preocupat indeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atat prin lucrari teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cat si prin investigarea consecventa a unei largi game de mitologii (de la viata extraterestra si sfarsitul lumii pana la comunism, nationalism si democratie).

A adus, de asemenea, noi interpretari privitoare la istoria Occidentului si la istoria Frantei. in 1997, lucrarea sa Istorie si mit in constiinta romaneasca a starnit senzatie si a ramas de atunci un punct de reper in redefinirea istoriei nationale.

Cei de la fluierul.ro insa le-au dat o replica pe masura celor de la hotnews si autorului acestei mizerii, prin insusi versurile Marelui Poet:

MIHAI EMINESCU A TRIMIS URMATORUL DREPT LA REPLICA, PE CARE AVEM DEOSEBITA ONOARE SA IL PUBLICAM.

Eminescu

Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău… ţară!

(…)

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!

(…)

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Urmariti va rog si alte subiecte deosebit de interesate despre marele patriot si poet al Romaniei, Mihai Eminescu: