Mâna Sfintei Maria Magdalena caldă si vie si după 2000 de ani

Mâna Sfintei Maria magdalena a rămas neschimbată dincolo de legile fizice. Este vie și transmite har și sfințire. Ea umple de bună mireasmă. „Este trimițătoare a unei bune miresme fără prihană și preadesfătătoare”.

Mâna stângă nestricăcioasă a Sfintei Maria Magdalena constituie tezaurul cel mai sfânt al Mănăstirii Simonos Petras. În Grădina Maicii lui Dumnezeu, în curtea Preacuratei Stăpânei noastre este una dintre cele mai binemirositoare flori! Bogăție și slavă a obștii athonite și a Bisericii lui Hristos. Cu adevărat mâna aceasta a mironosiței Maria Magdalena, cea dintâi martoră a Învierii Mântuitorului Hristos, și după două mii de ani aproape păstrează, în mod palpabil, o căldură naturală. Această mână de trei ori fericită a slujit și cele două mari Taine ale mântuirii noastre, a răstignirii lui Hristos și a Învierii Lui. A atins și a pipăit picioarele fără de prihană ale Celui Înviat.

Această mână preasfântă nu și‐a pierdut seva vieții. A rămas neschimbată dincolo de legile fizice. Este vie și transmite har și sfințire. Ea umple de bună mireasmă. „Este trimițătoare a unei bune miresme fără prihană și preadesfătătoare”. Este adăpată din harul Celui Înviat. Este aducătoare de bucurie. Este caldă. Mâna aceasta a săvârșit și săvârșește multe minuni tuturor celor care caută cu credință harul Sfintei.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, p. 132) – doxologia.ro

Sfânta Mironosiță Maria Magdalena a căutat cu râvnă și durere pe dumnezeiescul Învățător, cerând cu lacrimi izbăvirea ei de demoni, și a fost vindecată. Nu a aflat numai tămăduirea ei, ci și adevăratul sens al vieții care este comuniunea cu Dumnezeu. Domnul, care cunoștea inima ei, a făcut‐o uceniță a Lui și a învrednicit‐o să se arate întocmai cu Apostolii.

sf_maria_magdalena-11_0

Mulțime de credincioși au trăit și trăiesc de‐a lungul timpului cutremurătoarea închinare la cinstitele moaște nestricăcioase ale sfintei noastre, care transmite bună mireasmă duhovnicească. Închinarea la sfintele moaște ne mută cu gândul încă în frumoasa iconografie bizantină, unde Sfânta noastră se închină la picioarele lui Hristos Înviat. Este și aceasta o puternică trăire care se formează înlăuntrul lumii sufletului nostru.

Cinstitele moaște ale Sfintei Maria Magdalena ne transpun în chip înțelegător și în viața ei îndumnezeită, de mică până în momentul în care stăpânirea lui satana i‐a făcut viața nefericită. Totuși, întâlnirea ei cu Eliberatorul și Mântuitorul ei a fost decisivă. A căutat cu râvnă și durere pe dumnezeiescul Învățător, cerând cu lacrimi izbăvirea ei de demoni, și a fost vindecată. Nu a aflat numai tămăduirea ei, ci și adevăratul sens al vieții care este comuniunea cu Dumnezeu. Domnul, care cunoștea inima ei, a făcut‐o uceniță a Lui și a învrednicit‐o să se arate întocmai cu Apostolii. Pilda Sfintei Maria Magdalena de a‐L urma pe Hristos ar trebui să le fie model și cititorilor acestei cărți.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, p. 136) – doxologia.ro

Întâlnirea unui poet grec cu Sfânta Maria Magdalena, la Mănăstirea Simonos Petras

Printre închinătorii care au sărutat sfinte moaște ale Sfintei Maria Magdalena se numără și poeți și literați care au lăudat în mod special această mână izvorâtoare de har a Sfintei Maria Magdalena și care au urcat ca simpli închinători în Simonos Petras.

Caracteristic în acest sens este cazul unui poet grec, Anghelos Sikelianos, care descrie călătoria lui în Simonos Petras și închinarea la Sfânta Maria Magdalena, într‐un mod poetic aparte. „La Simonos Petras. Am ajuns la liman. Marea. Spuma era neașteptat de fierbinte, ca și cum ar arde o bucurie a vieții. Și îmi amintesc dintr‐odată de mâna caldă a Sfintei Maria Magdalena din Simonos Petras. Urcușul la Simonos Petras.

Pădurea de dafini de la dreapta la stânga odrăslește incredibil, râuri de dafini. Alături se întinde vâlceaua unde copacii uscați sunt înfășurați din belșug de iederă. Valurile se aud jos, sus apa. Pădure de crengi de dafini. Sus ne cheamă o toacă veselă tremurând ca un șoim care planează deasupra prăpastiei și face cercuri. Nu poți uita acest drum. Căldura dumnezeiească a Sfintei Maria Magdalena. Întreg trupul un trofeu de biruință. Ziua Magdalenei. Am răspuns și noi urcând. Un șarpe a ieșit narcotizat, s‐a adăpostit de căldură . Deasupra găsim, o, caldă minune a mirului!, violete sălbatice.  Și continuă poetul: „De trei ori am sărutat mâna Sfintei Mariei Magdalena”.

Fără îndoială emoția pe care a simțit‐o el însuși când a vizitat mănăstirea și a simțit mâna caldă a Sfintei noastre, constituie o mărturie puternică, cum o descrie în mod caracteristic într‐un foarte frumos poem al lui:

„Magdalena, Magdalena, mare stea a doririi
Te‐ai urcat la mănăstire și aceasta ți‐a rămas credincioasă,
ca să sărut moaștele neprețuitei tale mâini
Și încă era, când mi‐am lipit buzele,caldă.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena – Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, pp. 134-135) – doxologia.ro

Alte minuni si sfaturi duhovnicesti, puteti gasi la categoriile Minuni si Ortodoxie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s