An: 2014

Se apropie vremea marturisirii – NU actelor cu cip!

vt Cipuri, Vremurile din Urma , ,

Toţi cei care ne opunem îndosarierii electronice şi posibilei folosiri a numãrului 666 pe noile buletine, avem de înfruntat nu numai pe reprezentanţii autoritãţii civile, care prezintã aceste mãsuri, ci şi pe unii clerici şi frati mireni care, poate bine intenţionati, susţin cã îndosarierea electronicã şi Acordul Schengen nu au însemnãtate teologicã şi, prin urmare, nu este îndreptãţitã o împotrivire din partea credincioşilor creştini ortodocşi, deoarece acestea aparţin Cezarului, iar nu lui Dumnezeu. Susţin chiar cã folosirea numãrului 666 nu are importanţã, deoarece acest numãr, la fel precum şi alte numere ale Apocalipsei, sunt simbolice. Eu cred însã cã, potrivit duhului Sfintei Scripturi, al Sfinţilor Pãrinţi şi mucenici, aceşti fraţi se înşealã şi rãtãcesc şi pe alţii. S-a demonstrat de cãtre oameni de ştiintã şi politicieni de marcã faptul cã Acordul Schengen şi îndosarierea electronicã ating persoana umanã, adicã chipul lui Dumnezeu şi constituie o ameninţare la adresa libertãţii umane şi, în plus, chiar la adresa suveranitãţii noastre naţionale. Şi întreb: oare aceste chestiuni sunt indiferente conştiintei noastre creştin-ortodoxe şi moralei creştine ?

protest-cip-biometric1_or

Biserica noastrã Ortodoxã nu numai cã n-a aplicat principiul: “taie-mã, turcule, sã mã sfinţesc”, ci a binecuvântat şi a influenţat chiar lupta pentru eliberarea neamului de sub turci în 1821. Însã şi atunci existau câţiva mai cãpãtuiţi care spuneau cã nu trebuie sã se porneascã lupta împotriva barbarilor cotropitori, aducând chiar şi argumente teologice. Din fericire, clerul şi poporul n-au fost interesaţi sã-i asculte, ci s-au luptat “pentru Hristos, pentru Credinta Sfântã şi pentru eliberarea Patriei”.

Câţiva ar spune cã acum nu avem nici un cotropitor pãgîn de înfruntat. Aceasta însã este o afirmaţie şi mai periculoasã. Cei ce comploteazã împotriva libertãţii noastre nu apar drept cotropitori, ci drept “tovarãşi” ai nostri în Uniunea Europeanã. Însã care Europã? În Europa în care conduc şi în care sunt exploatatoare câteva mari puteri, în spatele cãrora se ascunde oligarhia?Aceastã oligarhie vrea ca supuşii sãi sã fie robi, lipsiţi de libertate, precum “Marele Inchizitor” al lui Dostoievski. Este oare o cutezanţã a face paralelã între aceastã Uniune Europeanã (cu NATO-ul sãu şi cu Acordul Schengen) şi Sfânta Alianţã a statelor europene care, în veacul al 19-lea a fãcut tot posibilul spre a înãbuşi mişcãrile de eliberare a popoarelor care gemeau sub regimurile asupritoare? Nu este oare vrednic de mirare faptul cã acea Sfântã Alianţã, la fel ca şi Uniunea Europeanã de astãzi, se sprijinea pe ajutorul turcilor pentru a-i asupri pe greci? Ba chiar, pentru cei care nu vor sã închidã ochii şi vãd lucrurile în profunzime, este limpede cã noile structuri impuse de Uniunea Europeanã prin aşa-zisul drept comunitar, care are prioritate în faţa dreptului naţional, impune treptat marginalizarea Bisericii noastre Ortodoxe.

Aceasta înseamnã cã Biserica Ortodoxã va înceta a mai fi consideratã drept religie oficialã a statului, învãţãmîntul teologic în şcoli va fi eliminat, salarizarea clerului va înceta şi se va pune la egalitate Sfânta noastrã Bisericã Ortodoxã cu mulţimea de erezii şi de credinţe eterodoxe. Deja iehoviştii au reuşit sã nu efectueze serviciul militar, ci sã facã stagiu social, adicã sã ocupe în societate poziţia de pe care vor putea practica prozelitismul. Astfel se va rupe cordonul ombilical care a unit dintotdeauna neamul nostru cu Biserica, hrãnindu-l cu sevã de viaţã dãtãtoare, îndeosebi în perioadele foarte critice. Aceasta, desigur, satisface Europa catolicã şi protestantã care face tot ce poate pentru a umili popoarele ortodoxe ale Balcanilor şi pentru a ne dezmembra şi a ne izola unele de altele. Iar acestui scop îi slujeşte Acordul Schengen. Cei care, în mod conştient ori inconştient, servesc acestor planuri, aşteaptã sã vadã împotrivirea noastrã la Acordul Schengen şi la îndosarierea electronicã. Dacã nu ne vom opune cu hotãrîre, vor înainta încet-încet cãtre deplina noastrã “europenizare”, adicã deplina îngrãdire a Bisericii Ortodoxe şi a culturii elene. Este caracteristic faptul cã eterodocsii (neortodocsii-n.n.) din Grecia au primit cu bucurie Acordul Schengen şi buletinele electronice, din moment ce nu vor avea înscrisã (vizibil) şi apartenenţa religioasã.

Sã ajungem acum la numãrul 666. Acest numãr este, potrivit Apocalipsei, simbol al lui antihrist, aşa dupã cum Crucea este simbol al lui Hristos. Nu este însã la fel cu alte simboluri numerice ale Apocalipsei, care se referã la limite de timp sau la numãrul membrilor Împãrãţiei lui Dumnezeu. Numãrul 666 are legãturã directã (este unit) cu persoana lui antihrist, de aceea si utilizarea lui are un alt fel de însemnãtate în constiinta credinciosilor crestini. Faptul cã este simbol şi nu însuşi antihrist nu-i diminueazã importanţa, de vreme ce este întrebuinţat cu scopul de a contamina şi a îngrãdi pe creştini. Dacã nu este folosit cu aceste intenţii, de pildã la numerotarea clãdirilor unei strãzi foarte lungi, ori a paginilor unei cãrţi, este un numãr ca oricare altul şi de aceea nu creeazã probleme. Dacã este întrebuinţat însã cu intenţie, asa cum se vede în cazul Bar Code, şi probabil pe viitoarele buletine electronice, atunci trebuie sã fie condamnat de cãtre orice crestin conştient. Întrebarea de ce se insistã pe numãrul 666 şi nu pe un alt numãr dacã, aşa cum spun cei care îl folosesc, nu existã nimic de ascuns, este uşor de pus. Vor, aşadar, sã ne impunã numãrul 666, îndeosebi pe acte cu desãvîrşire personale pe care le purtãm cu noi întotdeauna, aşa cum este buletinul de identitate.

Zic unii fraţi cã numãrul 666 de pe buletin sau cã posibila marcare pe mânã sau pe frunte nu ne pot priva de pecetea de neşters a lui Hristos, pe care am luat-o prin Sfântul Botez şi Sfânta Mirungere. Adevãrat, nu ne pot priva când ni se impun cu forţa, adicã atunci când ne leagã şi ne marcheazã, ori dacã lipesc pe noi forţat cartele electronice. Când însã le primim cu voia noastrã, atunci desigur cã harul lui Dumnezeu se va îndepãrta de la noi, deoarece nu L-am mãrturisit pe Hristos si deoarece, din laşitate, ori din interes, ori din indiferenţã, ori din împuţinarea sufleteascã, am primit simbolul lui antihrist. Cei care spun mulţimilor cã “nu conteazã numãrul 666, luaţi buletinele electronice”, nu se gândesc ce responsabilitate îşi asumã. Nu-şi pun problema cã poate greşesc şi astfel devin autori morali ai apostaziei creştinilor. Nu vom primi buletinele electronice deoarece considerãm cã înjosesc persoana umanã.

Cum sã purtãm un act în care vor fi înscrise o multime de informatii despre noi pe care le vor putea citi alţii, chiar şi strãinii, dar nu noi înşine, şi pe care vor putea, cu îndemânare, sã le modifice în defavoarea noastrã? Nu le primim nici datoritã faptului cã, avînd numãrul 666, le considerãm ca o lepãdare de Hristos. Nimãnui nu-i este îngãduit sã-şi punã în pericol mântuirea. Aici suntem sprijiniţi de opiniile unor cuvioşi Pãrinţi contemporani care au scris asupra acestei teme. Fericitul pãrinte Paisie scria în 1988: “Iarãşi, din pãcate, câţiva ştiutori îşi vor îmbrobodi fiii duhovniceşti ca pe copiii mici, chipurile ca sã nu se supere.  Nu conteazã, nu este nimic, ajunge doar sã credeţi lãuntric!  În timp ce îl vedem pe Apostolul Petru cã s-a lepãdat doar exterior de Hristos şi tot a fost lepãdare. Aceştia se leapãdã de sfânta putere a lui Hristos care le-a fost datã la botez:  Pecetea darului Sfântului Duh, prin primirea pecetei lui antihrist şi mai zic cã Îl au în ei pe Hristos!”

Pe aceastã temã a fost categoric şi fericitul pãrinte Epifanie Teodoropol: “Dacã, aşadar, cu adevãrat noile buletine poartã numãrul 666, dacã acest numãr va fi folosit dinadins, ca având legãturã cu antihrist, este de neconceput sã purtãm asupra noastrã simbolul sãu. Însã chiar şi dacã acest numãr nu este pus intenţionat, adicã drept simbol al lui antihrist, ci ca un simplu numãr între multe altele, pentru cã aşa ar prezenta unele avantaje matematice (uşurarea diferitelor calcule etc.) – facem doar o ipotezã, deoarece nu existã nici un indiciu pentru aceasta – aceste buletine de identitate care ne provoacã sensibilitatea religioasã prin folosirea unui numãr dubios sunt cu totul de neacceptat. NU LE VOM PRIMI”.

De asemenea, sunt vrednic de însemnat şi cele spuse de pãrintele Eusebios Vittis: “Sã ştim noi înşine, şi sã spunem şi altora cã, de scrie cineva numele lui antihrist pe pecete, sau numãrul sãu, 666, este acelaşi lucru! O spune şi Apocalipsa:  cel ce are semnul, adicã NUMELE fiarei sau NUMÃRUL NUMELUI fiarei  (Apoc.13:17). Prin urmare nu existã diferenţã între nume şi numãr. Aceasta o spunem şi o subliniem deoarece câţiva zic cã numãrul 666 nu este nimic, este doar un simplu numãr. Ei bine, la fel se întîmplã şi cu 666, asa cum am subliniat. Cel ce primeşte acest numãr blestemat se leapãdã de Hristos, adicã iese de sub stãpânirea Sa şi se uneşte cu diavolul. Merge cu cel de care s-a dezis la botez. Aceasta nu o spunem din fanatism, ci o spune însãşi Scriptura. Cã acum unii vor sã-şi închipuie cã Scriptura spune lucruri extremiste, fanatice, n-au decât. Noi vom asculta de Scripturã, nu de dânşii. Hristos s-a dãruit pentru noi în întregime, şi noi pe Dânsul Îl cinstim şi pe nimeni altul. Pentru noi orice spune Scriptura este de la Dumnezeu. Sã punem, aşadar, pe acelaşi loc pe Dumnezeu şi pe oameni, oricine ar fi aceştia, oricât de importanţi şi de mãriţi ar fi ei?”

Dupã cum am fost înştiintat, ministrul de externe (al Greciei-n.n.), la o conferinţã de presã televizatã, a spus cã nu crede în existenta diavolului. Este dreptul sãu de a crede ori a nu crede. Noi însã, precum şi milioane de greci ortodocşi, credem cã existã diavol, aşa cum învaţã Sfânta Evanghelie şi îi cerem domnului ministru sã ne respecte aceastã credinţã.Însã nu existã numai diavolul, existã şi potenţiali Hitleri, Stalini, Enver Hodja etc. Este oare incert pericolul de a apãrea şi pe viitor astfel de oameni, gãsindu-ne pe toţi gata legaţi, îndosariaţi? Mare parte a poporului nostru este profund neliniştitã de aceastã temã. Personal cred cã aceastã nelinişte a poporului nostru trebuie sã ne îngrijoreze. Dupã pãrerea noastrã, prin aceastã nelinişte se exprimã conştiinta Bisericii. De altfel, mulţi arhierei, clerici şi monahi se alãturã poporului. De la conducãtorii nostri aşteptãm sã ne apere libertãţile, demnitatea persoanei şi sã respecte principiile şi convingerile noastre religioase, iar nu sã ne predea legaţi “ocrotitorilor” noştri europeni. Astfel ar demonstra şi un spirit cu adevãrat democratic.

Oricum ar fi lucrurile, noi, cu harul Dumnezeului Treimic, nu vom merge când dupã adevãratul Dumnezeu şi când dupã Baal, asa cum a fãcut vechiul Israel.  Considerãm cã pentru toţi ortodocşii crestini este o ocazie de a-L mãrturisi pe Hristos, oricât i-ar costa şi cã astfel şi în zilele noastre va strãluci iarãşi convingerea eroicã şi martiricã a ortodocşilor. Cred cã Bunul Dumnezeu, Care îngãduie sã trecem prin aceste ispite, va culege roade pentru Biserica Sa, schimbându-le din amare, în dulci şi mântuitoare.

Arhimandrit Gheorghios Kapsanis, EgumenManastirea Dionisiu din  Sf.Munte Athos

(Sfântul Munte, 12/25 iulie 1997;  “En Sinidisei”, august 1997, p. 13) | desprevremuriledinurma.ro

Sursa: pelerinortodox.com

Cititi va rog si alte subiecte interesante despre implanturi la categoria: Cipuri.

Frumusetile Romaniei- Filmari aeriene

vt Frumos, Romania ,

Urmariti va rog si:

Lepadarea prin Masonerie sau Ecumenism

vt Ecumenism, Masonerie ,

Articol publicat la sugestia cititorului Radu Iacoboaie, 02 August 2014.

LEPĂDAREA PRIN MASONERIE SAU ECUMENISM

Cu multa durere in suflet, dar satul de tacerea, lasitatea, frica celor ce de mult trebuiau sa spuna cu voce tare aceste lucruri, scriu aceste cuvinte de o maxima importanta in vederea mantuirii fiecarui om in parte si mai ales al clerului ortodox chiar de pretutindeni.

ss-daniel-cu-rabinul

Astazi, mai mult ca oricand, observam niste evenimente in masa ce au loc la nivel mondial, evenimente care daca nu ar duce la lepadarea crestinului de Dumnezeu ar fi mai usor de inteles nepasarea (frica, cel mai des) celor ce sunt in masura de a lua atitudine, insa din pacate ele duc la lepadare, la drumul cel mai scurt si sigur spre iad. Dintre aceste evenimente le mentionez in special pe cele mai grave si des intalnite astazi si anume ecumenismul si monstruoasa masonerie. A fi ecumenist sau mason, de cele mai multe ori sunt impreuna, inseamna in mod clar si fara alte interpretari naive a fi lepadat de Dumnezeu, lepadat de insasi taina Sfantului Botez primit la nastere, “nebotezati” dupa cum ii numea marele marturisitor parintele Ioanichie Balan. In sprijinul la cele spuse as vrea sa reamintesc ca ecumenismul a fost numit “panerezia acestui veac” de catre parintele Dumitru Stăniloaie iar masoneria a fost blestemata cu blestemul anatemei de mai multe sinoade inclusiv de cel al Romaniei in 1937.

Acum as vrea sa nuantez un pic efectele acestor lepadari prin ecumenism si masonerie mai ales in randul clericilor deoarece, din pacate, cei ce s-au lepadat deja prin cele spuse, raman in functiile in care erau, de parca totul ar fi bine, insa aici e marea durere, ca ei (clericii) s-au lepadat deja, e problema lor, dar ramanand in statutul de diacon, preot, episcop, patriarh…in fata oamenilor, nu si a lui Dumnezeu, ii duc si pe ceilalti pe drumul pierzarii, caci sa fie clar pentru toata lumea: un ecumenist sau mason cleric fiind nu mai are lucrare harica, in potir raman paine si vin, nu mai are valabilitate in fata lui Dumnezeu nimic din ce savarseste ca si cleric! A nu se uita aici canonul “ca o taina sa fie valida in fata lui Dumnezeu trebuie sa indeplineasca toate conditiile”, deci aviz celor naivi, lasi, care isi ascund necredinta dupa expresia “petru credinta omului Dumnezeu va lucra…” nu este asa, la clericul lepadat lucrare harica nu mai gasesti pentru nici o credinta. Am auzit intamplari minunate, de pilda, inseland, niste oameni au adus un lemn vechi pretinzand ca este din lemnul Sfintei Cruci a Mantuitorului si nu mica le-a fost mirarea ca la acel lemn chiar se faceau minuni, in astfel de intamplari e valid cuvantul “pentru credinta omului…”, insa cand e vorba de lepadare, lucrurile stau cu totul altfel iar lucrare harica nu mai gasesti. De asemenea cu un cleric lepadat nu iti este permis sa slujesti nici un fel de Sfanta Taina, fiind coliturghisitor, te faci partas de pacatul lui, la fel si locasurile, in care slujesc acesti lepadati, se spurca, fiind ele chiar locasuri de cult, frecventarea lor nefiind de folos nimanui.

Realitatea este trista,de aceea trebuie multa trezvie, multa atentie si cercetare inainte de a ne pune nadejdea in cineva, sa fim atenti ca nu cumva sa fie ecumenist sau mason altfel ne va fi spre pierzare orice fel de contact cu acea persoana. Dupa cum elegant si plin de intensitate zicea si parintele Iustin Parvu “și neștiinta poate duce la lepădare…”, asa ca multa atentie si mereu cu Sfintele Canoane ca unitate de masura. Stiu si inteleg ca e greu, insa mantuirea sufletului va compensa orice nevointa dusa aici pe pamant. Insa pentru aceasta mantuire este nevoie ca fiecare in parte, nu numai clericii, sa ne revizuim viata dupa randuiala lui Dumnezeu, dupa Sfintele Canoane care nu sunt nici invechite nici depasite ci normative pentru mantuire.
Sunt multe de adaugat, insa ma opresc aici.

Cu sufletul trist dar cu nadejdea mantuirii, semnez, parintele Cristian

Întreruperea comuniunii din motive de credinta este stabilita de Canonul 15 de la Sinodul I-II din anul 861: “cei ce pentru oarecare eres osândit de Sfintele Soboare, sau de Sfintii Parinti se despart de împartasirea cea catre întâiul statator al lor care predica eresul în public si cu capul descoperit îl învata în Biserica, unii ca acestia din pricina îngradirii de sine de împartasirea cu numitul episcop înainte de cercetarea Sinodiceasca, nu numai ca nu sunt supusi certarii canonice, ci si de cinstea cea cuvenita dreptslavitorilor se vor învrednici, caci n-au osândit episcopi, ci mincinosi-episcopi si mincinosi-învatatori; si n-au rupt unitatea Bisericii prin schisma, ci s-au silit [astfel] a izbavi Biserica de schisme si dezbinari.” (vezi Pidalion).

Doamne ajută!

Cititi va rog si alte lucruri interesante la rubrica: Comentarii de la cititori.

Cum gandesc evreii/jidanii – Comentriu de la un cititor care se autopronunta ca fiind evreu.

vt Evrei, Israel, Jidani , ,

„…nu mai trebuie sa sariti gardul spitalului ,am lasat poarta deschins…sunteti bineveniti!….apropos de asa zisi evrei khazari…daca au fost…stim cu siguranta ca intre sec xl -xlll nu mai exista dovezi despre ei….ei se regasesc in marele imperiu rus….restul este minciuna…avem pastille colorate si hainute cu fireturi albe care se leaga la spate….poporul evreu va exista mereu pe cand voi veti putrezi sub pamant mancati de viermi si oftica….avem pastille….in caz ca va doare capul…”

comentariu postat la articolul: Jidani adunati in oras care scandeaza lozinci criminale impotriva Palestinei si copiilor palestinieni!

Acest cetatean ori este evreu care-i uraste pe toti non-evreii si merge dupa legile Talmudului, considerand ca nu sunt oameni cei care nu sunt evrei, ci doar bestii,

ori este jidan(khazar), cu alte cuvinte un hot de identitati, un om care se da drept evreu, dar de fapt face parte din triuburile khazare. Cei mai celebri khazari fiind familia Rotshchild, care i-a si ajutat pe khazari sa puna mana pe Palestina.

Pentru a intelege mai bine cine sunt khazarii cititi aici:  Inselatoria Secolului – Diferenţa dintre „evreu“ şi „jidan“, iar despre masacrul provocat de jidani in Palestina cititi la categoria Palestina.

2 August Sfintii zilei de astazi

vt Sfintii zilei

În aceasta luna, în ziua a doua, pomenirea aducerii moastelor Sfântului întâiului Mucenic si Arhidiacon Stefan.

Istorisirea acestei aduceri a moastelor Sfântului Arhidiacon Stefan este aceasta:

Sfantul StefanTrecând multa vreme dupa mucenicia ce a luat sfântul pentru Hristos, si fiind împarat întâiul între împaratii crestinesti, Sfântul Constantin, daca s-a umplut toata lumea de liniste si de pace, s-a aratat comoara cea scumpa a moastelor întâiului mucenic. Caci un om oarecare din satul unde erau ascunse în pamânt moastele întâiului mucenic, batrân la vârsta si cu vrednicia preot, si cucernic cu viata, anume Luchian, a vazut vedenie, în care i se arata de trei ori întâiul mucenic. Deci preotul a descoperit vedenia episcopului Ioan, care, umplându-se de bucurie si mergând la locul acela cu clerul cetatii, si sapând, au aflat racla în care erau sfintele moaste. Si îndata s-a facut cutremur si a iesit buna mireasma, care a umplut pe cei ce erau acolo; iar glasuri de îngeri ziceau: „Slava întru cei de sus lui Dumnezeu, si pe pamânt pace întru oameni bunavoire”.

Îndata patriarhul Ierusalimului cu alti doi episcopi si cu clerul si cu tot poporul, închinându-se sfintelor moaste, le-au asezat în sfântul Sion, cu lumini si cu cântari si tamâieri, si cu cinstea ce se cadea. Dupa aceea s-a zidit sfântului o biserica în aceeasi cetate de un oarecare Alexandru, boier de sfat, care rugând foarte mult pe arhiereu a luat moastele sfântului si le-a pus acolo cu toata cinstea. Dar înca nu trecusera cinci ani dupa mutarea aceea, si îmbolnavindu-se boierul acela spre moarte, si-a facut un sicriu de chiparos asemenea cu al sfântului, si punându-l lânga acela, când a raposat a fost pus în el.

Dupa aceea, peste opt ani dupa moartea lui Alexandru, fiind împarat crestinilor sfântul si marele Constantin, si patriarh Constantinopolei Mitrofan, femeia lui Alexandru, cu numele Iuliana, fiind îndemnata de multi ca sa se marite iarasi, din pricina averii si frumusetii ei, ca sa nu ajunga sa faca una ca aceasta, s-a gândit sa ia trupul barbatului ei si sa se duca în patria ei si la tatal sau la Constantinopol. Dar, fiind cuprinsa de oarecare pronie dumnezeiasca a lasat sicriul barbatului ei si, varsând multe lacrimi, a luat racla sfântului. Si punând racla cu sfintele moaste pe un pat si încarcându-l pe un asin, si-a facut calea ei. Si toata noaptea se auzeau cântari dumnezeiesti de îngeri si locul acela se umplea de bun miros, ca si cum s-ar fi fost varsat mult mir, iar duhurile cele viclene plângând, strigau: „Vai noua, ca Stefan trece prin mijlocul nostru, chinuindu-ne”.

De aceea, sosind la Ascalona, cetatea de lânga mare, si aflând corabie si tocmind-o cu 50 de galbeni de aur, au pornit la drum. Însa este cu neputinta a scrie si a povesti pe scurt câte minuni si semne s-au facut în acea calatorie.

Iar daca au sosit la cetatea împarateasca, si a auzit împaratul aceasta, si cele despre femeia lui Alexandru, au adus-o înaintea împaratului si a spus cu amanuntul toate. Atunci si iubitorul de Ortodoxie împarat, auzind acestea si umplându-se de bucurie si de veselie, a poruncit arhiereului sa iasa înainte cu tot clerul si cu poporul si sa aduca cu toata cinstea si evlavia pe sfântul la palatul împaratesc.

Din minunile ce s-au facut atunci vom spune una: Au tras catârii carul în care era racla cu sfintele moaste, pâna ce au sosit la locul ce se cheama Constandiane, unde s-au oprit. Iar unul dintre catâri grai cu glas omenesc: „Pentru ce ne bateti? Ca aici trebuie sa fie asezat sfântul”. Aceste graiuri daca le-au auzit arhiereul, si toata adunarea poporului, au dat lauda lui Dumnezeu cu mare glas. Înca si binecredinciosul împarat auzind acestea, s-a minunat si îndata a zidit o sfânta biserica întâiului mucenic în locul acela, întru slava si lauda Domnului nostru Iisus Hristos si a Sfântului Sau Arhidiacon Stefan.

Alte icoane de-ale sfântului întâi-mucenic si arhidiacon Stefan.

Tot în aceasta zi, pomenirea aflarii moastelor Sfintilor Mucenici Maxim, Dada si Chindilian de la Durostorul.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Maximian, în orasul Rodostol în latura a doua a Misiei. Deci stând ei înaintea ipatului Tarchinie, si nevrând sa jertfeasca idolilor, au fost batuti; si fiind adusi la locul ce se numeste Ozovia, li s-au taiat capetele, în ziua de 13 aprilie. Si multi ani fiind nestiuti, s-au descoperit prin înger cinstitele lor moaste, în ziua de 2 august. Iar acum moastele se afla în locasul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, la locul ce se zice al lui Viglentie.

Tot în aceasta zi, pomenirea târnosirii dumnezeiestii biserici a Sfântului Maritului Apostol si Evanghelist Ioan, cuvântatorul de Dumnezeu, aproape de sfânta biserica cea mare, la Constantinopol.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Foca.

Tot în aceasta zi, pomenirea binecredinciosului împarat Iustinian, în biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august02.htm

Ar putea izbucni un scandal in jurul celor doi cetateni americani infestati cu Ebola, de care sa profite autoritatile americane pentru a instaura Legea Martiala?

vt EBOLA, USA , ,

Doar suspiciunea unui focar Ebola în Statele Unite ar da undă verde pentru autoritățile federale să profite de puterile draconice și sa rețina americanii, chiar daca nu sunt infectati cu virusul Ebola. Chiar sa promulge Legea Martiala, relateaza infowars.com.

140328-ebola-guinea-mn-1400_f4549caa888c687f0186d46a2c93a916

Oficiali din domeniul sanatatii americane au plecat vineri in Africa de Vest, pentru a prelua doi pacienți americani infectați cu virusul Ebola, informeaza nbcnews.com

Departamentul de Stat a spus că va ajutat la organizarea evacuarii in „zilele următoare”.

„Departamentul de Stat, împreună cu Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC), facilitează o evacuare medicală pentru doi cetățeni americani care au fost infectati de Ebola în Africa de Vest”, a declarat purtatorul de cuvant al Marie Harf.

„Siguranța și securitatea cetățenilor americani este preocuparea noastră majoră. Toate măsurile de precauție, se iau pentru a muta pacienții în condiții de siguranță și sigur, pentru a oferi ingrijire pe drum pe un avion non-comercial, și de a menține izolarea strictă la sosirea în Statele Unite ale Americii . ”

Expertul rus Vladimir Ștoli: Ceea cu ce avem de-a face acum este un adevărat al treilea război mondial.

vt Al treilea razboi mondial! ,

Tensiunea în comunitatea internațională în legătură cu situația din Ucraina nu este o escaladare a războiului rece – este vorba despre începutul celui de-al treilea Război Mondial, consideră profesorul Academiei Ruse de Economie Națională și Administrare Publică pe lîngă Președintele Federației Ruse, Vladimir Ștoli, citat de noi.md.

s560x316_al_treilea_razboi_mondial

Această opinie a fost exprimată în cadrul mesei rotunde „Rusia-SUA-UE-NATO: asigurarea securității generale sau un nou război rece?”, care a avut loc miercuri.
„Războiul rece, despre care vorbește toată lumea, totuși s-a încheiat la începutul anilor nouăzeci. Ceea cu ce avem de-a face acum este un adevărat al treilea război mondial, despre care putem vorbi începînd cu tragedia iugoslavă din 1999 (bombardarea Iugoslaviei de către forțele NATO)”, – a spus Ștoli, informeaza deschide.md.

Potrivit acestuia, drept începutul războiului trebuie să fie considerate conflictele locale, care preced implicarea altor părți. „Primul război mondial a fost precedat de războiul americano-spaniol (războiul pentru reîmpărțirea coloniilor în 1898) și războiul anglo-bur (conflictul dintre Imperiul Britanic și Republica Transvaal în Africa de Sud în 1899-1902), iar al doilea război mondial – de războiul civil în Spania (1936-1939) și o serie de alte conflicte”, – a explicat expertul.

Potrivit lui, un eveniment de cotitură, care ar putea declanșa un conflict internațional pe scară largă ar putea fi intrarea forțelor NATO pe teritoriul Ucrainei și acordarea acesteia a statutului de partener principal în afara NATO. „Acum în Ucraina se crează o zonă moartă. Pe teritoriul său nu este nevoie de un popor independent, pentru că acest pămînt este zona interacțiunii de interese diferite ale altor jucători”, – a spus Stohl.

Cititi va rog si: 

Jafurile asupra padurilor, cauza inundatilor din ultimii 20 ani!

vt Distrugerea Romaniei, Romania , , ,

– Pădurile româneşti sunt ucise cu sânge rece. Dauna statului de pe urma tăierilor ilegale de păduri este de 5 miliarde de euro. Echivalentul câtorva tranşe de împrumut cerute Fondului Monetar Internaţional. “Formula AS” a făcut o incursiune incognito în epicentrul dezastrului şi vă prezintă realitatea cutremurătoare a defrişărilor din Apuseni –

defrisari

Un dezastru cu zerouri multe în coadă

– Afaceri de peste 1 miliard de euro pe an, din tă­ie­rile de pădure din România. * Profituri de zeci şi sute de mi­lioane, din exporturi masive ale unor produse prelucrate sumar. * 41 de hec­tare de pădure rase, zil­nic, din care mare parte o re­pre­zintă tăie­rile ilegale. * După 1990, în Româ­nia s-au tăiat ilegal peste 80 de mi­lioane de metri cubi de lemn, echi­va­lentul a 366.000 de hectare de pădure! –

Ce citiţi sunt date şi informaţii pe cât de grave, pe atât de serioase. Ele apar în analize de presă sem­nate în publicaţii prestigioase, pre­cum “Zia­rul Financiar”, sau în rapoarte ale Curţii de Conturi. Dar realitatea din spatele acestor informaţii e încă mai terifiantă. Departe de şosea, departe de ochii turistului naiv, departe de traseele obişnuite de plimbare, pădu­rile României sunt rase, sistematic, cu largul concurs al legii şi al celor puşi să o aplice. În spatele datelor şi informaţiilor se întinde o incredibilă caracatiţă a corupţiei şi multă, multă inconştienţă, la toate nivelurile… Atât de multă incon­ştienţă încât, în doar câţiva ani, mai multe comune din România îşi vor fi exploatat toată masa lemnoasă de care dispuneau! Pare de necre­zut, dar chiar aşa e.
Mergând pe firul numeroaselor capete de informaţii ce vorbeau des­pre prăpădul din pădurile României, am ajuns în chiar inima Ardealului, la doi paşi de Roşia Montană, într-o zonă în care lemnul a fost exploatat cu sălbăticie în ultimii 10 ani, într-atât încât primăriile au ajuns să nu mai poată face obişnuitele alocări de masă lemnoasă din pădurile comunale către propriii locuitori! În vre­me ce o ţară întreagă ieşea în stradă pentru salvarea Apu­senilor, de jur-împrejurul Roşiei Montane druj­bele puneau la cale una dintre cele mai mari crime ecologice din istoria României…

Realitatea din spatele fotografiilor de vacanţă

defrisari-arges

Terasa înaltă a barului aflat taman peste drum de piaţa din centrul Albacului, la o aruncătură de băţ de primăria binecunoscutei staţiuni turistice din judeţul Alba, e unul dintre cele mai frumoase locuri de “bel­vedere” din zonă. Turişti de la noi şi de aiurea trag acolo de cum se dau jos din maşini şi, cât beau o bere rece, se întrec în a face fotografii cu Pădurea Cerbului, ce reazemă norii înfumuraţi ai începutului de vară. “Ce aer curat! Şi cât verde!!!”, se entuziasmează o tu­ris­tă din Bucureşti, în engleză, în dialog cu o prietenă din Olanda, venită în vacanţă prin Ardeal. Cristian Vârciu, ghidul meu în zonaApusenilor, mă trage de mânecă şi îmi zâmbeşte amar. “Dacă nu ştii bine mun­tele, habar nu ai ce pozezi. Habar nu ai de dimen­siu­nea dezastrului!” şi îmi arată, chiar în direcţia mun­telui care-i impresionase pe turişti: “Vezi coama aia de la mijloc? Şi vezi, sub ea, că e un verde mai pal? Ei bine, acolo toată zona a fost rasă şi ce creşte e un stufăriş de arbuşti răsărit la în­tâm­plare peste groapa comună a fostei păduri de brad”.

Cristian Vârciu este ghid montan şi consilier local la Scărişoara, următoarea comună după Albac. Îmi po­vesteşte că în satul lui, consiliul local nu va mai fi ca­pa­­bil în foarte scurt timp să facă alocări de masă lem­noasă din pădurea comunală către locuitorii săi. În ultimii ani, prin hotă­râri de consiliu, fiecare persoană cu domiciliul în Scă­rişoara primea câte 5 metri cubi de brad, la un preţ prefe­renţial, cam ju­mătate din preţul pieţei. Moţii pre­lucrau acest lemn, îi creş­teau valoa­rea, îl vindeau prin târguri şi scoteau un bănuţ. “În 3 ani de zile, nu vom mai putea da lemn oamenilor, pentru că nu vom mai avea de unde! S-a tăiat tot!”, spune Cristian. În si­tuaţii similare se află toate comunele din jur: şi Gârda de Sus, şi Arieşeniul, şi Horea… Cel mai grav este însă la Al­bac. În cea mai vizitată staţiune mon­tană din Munţii Apuseni, din pă­durea exploatabilă, retrocedată de stat acum circa 10 ani, nu a mai rămas ni­mic! Nimic! Mi-o confirmă Petri­şor Pe­trea, consilier local la Albac. “De un­de să mai dăm lemn dacă nu mai este?”, ridică omul din umeri…

Darul lui Adrian Năstase

Povestea dispariţiei lemnului din pădurile româneşti e una extrem de complicată. O poveste cu primari co­rupţi, cu pădurari puşi pe căpătuială, cu ingineri silvici dispuşi să jongleze cu legi făcute în dispreţul contribua­bilului, cu poliţişti pe-un interes cu cei ce fură, cu inspectori conduşi, de sus, tocmai de unii care se fac vino­vaţi de cele mai mari ilegalităţi ima­ginabile şi, peste toate, cu politicieni influenţi, di­rect interesaţi să dij­muiască banul, făcut uşor în interes propriu, sau în inte­res de partid, după caz. Şi nu sunt doar poveşti spu­se îmbuf­nat, pe la colţ de gard, de oameni care s-au să­­turat să mai suporte aro­gan­ţa prima­rilor sau a pă­du­rarilor îmbo­găţiţi pes­te noap­te din salarii ce nu trec oficial de 900 de lei pe lună. Sunt cazuri do­ve­dite în in­stanţă, sunt pă­durari daţi afară după ce li s-au imputat sume colo­sale (pe care, desi­gur, nu le vor plăti niciodată, căci şi-au ascuns averile pe nu­mele unor rude sau apro­piaţi), sunt rapoartele Curţii de Con­turi care arată, negru pe alb, dauna de 5 miliarde de euro suferită de statul ro­mân de pe urma tăierilor ilegale de pădure. Dar, ca şi cum tăierile ilegale nu ar fi fost îndeajuns de crimi­nale, statul român a dat el în­suşi o mână de ajutor celor interesaţi să profite de pe urma lemnului din munţii Româ­niei. Cazul celor de la Holzindustrie Schweig­hofer este de notorietate. În 2002, Guvernul Nastase a adoptat o ordonanţă de ur­genţă “cu dedicaţie”, prin care încuraja Regia Naţio­nală a Pădurilor Romsilva să încheie contracte de vân­zare de masă lemnoasă, pe termen lung, de până la 10 ani, cu agenţi economici mari, a căror capacitate de producţie depăşeşte 20.000 de metri cubi pe an. Firma Holzindustrie venea cu promisiunea a mii de locuri de muncă şi cu bani la bu­get, iar Guvernul Năstase s-a fă­­cut preş în faţa investi­torilor austrieci, fără să ţină cont că aceştia curtau Ro­mânia pentru că fuseseră for­ţaţi să plece din propria ţară, apoi din Cehia şi Polonia, din pricina stilului extrem de agresiv de exploatare a pădurilor. Astfel, cu concursul statului român, marile fir­me exploatatoare (Schweighofer, Kronospan şi Egger) au pus mâna pe cel mai bun lemn de la Rom­silva, fără a mai participa la licitaţiile organizate de regie, la fel ca firmele mici. Conform contractelor sem­nate cu Romsilva în 2002 şi 2003, Holzindustrie Schweighofer a dobândit drep­tul de a exploata în jur de 1 milion de metri cubi anual! Unele contracte au expirat la finele lui 2013, dar altele mai sunt valabile şi astăzi, în Alba şi Sibiu. Şi, oricum, Schweighofer se descurcă foarte bine şi fără ele, căci austriecii şi-au creat între timp un sofisticat sistem de achiziţii în în­treaga ţară, astfel încât mare parte din lem­nul de brad tăiat la noi ajunge la ei prin interme­diari…

74066maxim

“Credeţi-mă, pentru România, firmele care ex­ploa­tează masiv lemnul sunt mai periculoase şi de­cât Roşia Montană Gold Corporation. Cianura Goldului afectează o regiune, dar Holzindustrie afec­tează toată ţara, din Apuseni până în Rădăuţi şi Co­vasna”, aver­tiza, în urmă cu puţin timp, Dorel Morar, directorul executiv al fabricii de mobilă “Transilvania Produc­tion”, în cadrul unui interviu pe care i l-am luat în sediul său de lucru din Câmpeni. “Noi am simţit peri­colul încă de la începutul anilor 2000, când Holzin­dus­trie a început să construiască fabrica de la Sebeş. Au semnat un contract preferenţial de achiziţie de lemn brut de la Romsilva şi au obţinut o cotă foarte importantă, având în vedere că achiziţionau cantităţi uriaşe. Pe lângă cota respectivă, se puteau băga şi la alte licitaţii, alături de firmele din zonă. Furnizorii noş­tri de mobilă, care sunt firme mai mici, au fost direct afectaţi, iar preţul lemnului a crescut verti­gi­nos”, îmi explica Dorel Morar.

“Orice om înţelege că lemnul e bunul întregului popor. Toţi au dreptul să trăiască un pic mai bine de pe urma acestei bogăţii naturale lăsate de Dumnezeu. Nu zicea nimeni dacă Holzindustrie venea aici să facă produse finite, cu valoare adăugată, cum facem noi. Era extraordinar dacă făceau asta! Nu să vină să ia lemnul din pădure, să-l debiteze primar şi să-l vândă mai departe, în străinătate. Bogăţia ţării e vân­dută pe bani de nimic! Încontinuu pleacă maşini care duc lem­nul la Holtz, în Sebeş şi în Rădăuţi, la fabricile lor. Colac peste pupăză, mai fac o fabrică în Covasna, la Reci. În ritmul ăsta, în 5 ani de zile, nu mai avem lemn! Preţul materiei prime va creşte exorbitant, iar noi, cei care facem produse finite, nu o să ne mai pu­tem susţine. Nu ai voie să exporţi cherestea dintr-o ţară caRomânia, care are o atât de mare tradiţie în prelucrarea lemnului. Ca şi Gold Corporation, marii exploatatori de pădure droghează lumea cu promi­siu­nea de locuri de muncă. Dacă ar face o fabrică de pro­­duse finite, numărul de locuri de muncă s-ar mul­tiplica cu patru sau cinci!”.

Dorel Morar scoate o foaie şi un creion şi îmi face o demonstraţie uimitoare, în numai două minute. La fabrica din Sebeş, Holzindustrie debitează 5.000 de metri cubi de buştean în 24 de ore. Deci, în 48 de ore, fac 10.000 de metri cubi. Transformat în cherestea, la un randament normal, rezultă 7.500 de metri cubi de cherestea în 48 de ore. Ei bine, asta e exact cantitatea de materie primă pe care fabrica Transilvania Produc­tion din Câmpeni, firmă care exportă mobilier de lux în Alpii francezi şi în alte regiuni cu pretenţii ale lumii, o consumă într-un an de zile!!! Imaginaţi-vă cât lemn s-ar putea salva dacă s-ar descuraja tăierile masive şi ar fi încurajate firmele care fac produse cu un grad înalt de finisare… Ca să nu mai vorbim despre faptul că valoarea exporturilor de mobilă din România, care consumă, conform demonstraţiei, foarte puţin lemn, a fost dublă, anul trecut, decât cea a ex­porturilor de che­restea, pentru care sunt defrişate, zilnic, zeci de hectare de pădure.

Apusenii, o bombă cu ceas!

Afirmaţiile lui Dorel Morar sunt susţinute şi de Aurica Sereny, preşedintele Asociaţiei Pro­ducătorilor de Mobilă din România (APMR). “Din cauza firmelor mari, care iau masă lem­noasă ca să o exporte, preţul lem­nului creşte foarte mult, iar fabricile de mobilă devin ne­competitive”. Într-o declaraţie acor­dată “Zia­rului Financiar”, ea arăta că de la în­ce­putul anu­lui, preţul lemnului a crescut cu 30-40%, iar cel al mobilei cu maximum 2-3%.

Protestele pe care exploatarea masivă a lem­nului de către marii jucători austrieci care controlează piaţa românească le-a provocat în cursul acestui an în Apuseni, în Covasna şi în Suceava au atras, în fine, şi atenţia autorităţilor. Vale­riu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a avut o poziţie dură vizavi de “modelul Schweighofer”. “Nu-l re­co­mand, pentru că a gene­rat nemulţumirea în­tre­prin­derilor mici şi mij­locii şi pierderea locu­rilor de muncă. Nu a gene­rat va­loare adăugată şi a omorât tot ce înseamnă întreprin­deri mici şi mijlo­cii”, a spus Zgonea, care a adău­gat că, în cazul Schweig­­hofer, s-au dat ga­ranţii de stat pentru zece ani şi nu este un model de succes, iar dacă e nevoie de o comisie de anchetă pen­tru a se cerceta ce s-a întâm­plat în ultimii ani, el va susţine demersul.
Dar lamentările guver­nan­ţilor (culmea, din ace­laşi partid care a dat “Le­gea Schweighofer”), ar pu­tea fi tardive. “La mine pe stradă, la Scărişoara, zece case în sus de la casa mea, toată lumea câştiga un bă­nuţ din prelucrarea lemnu­lui. Acum, dacă au mai ră­mas vreo doi. Pe restul îi aşteaptă foamea sau Spa­nia, dacă sunt mai tineri şi mai în putere…”, îmi spu­ne Cristi Vârciu, îngânat de o mână de moţi “protes­tatari”, care se tem, ca şi el, că în câţiva ani, după ce lemnul se va termina cu totul, Apusenii vor deveni o bombă cu ceas. “Dar ce vă tot povestim noi, trebuie să vedeţi cu ochii voştri, ca să înţelegeţi ce se întâmplă, cu adevărat, aici la noi…”, mă îndeamnă doi băieţi mai curajoşi. De ce să nu vedem, dacă pentru asta am mers acolo? Aşa că ne aruncăm în două maşini de teren şi pornim în trombă spre locurile prin care turiştii nu ajung nici din gre­şeală…

Cu sânge rece

Sunt atâtea locuri cu păduri rase de pe faţa pământului prin Apuseni, că oame­nilor le e greu să se decidă. Până la urmă, o pornim spre zona “La Măşoi”. Intrăm pe un drum îngust, făcut din fonduri europene, parcă dinadins ca să poată facilita transpor­tarea lemnului de pe munte. Camioanele pline de buşteni coboară la intervale regu­late, ca şi cum ar bate ora exactă. Ai, deja, fără să fi văzut nimic, o ciudată senzaţie de conspiraţie sistematică, de crimă progra­mată şi executată cu sânge rece, fără emoţii şi fără complicaţii inutile. Urcăm minute bune înspre creierii Apusenilor, în­ghe­suin­du-ne printre TIR-urile ce vin ca tăvălugul şi pe lângă căruţe cu cai băţoşi, ce se spetesc cu câte trei-patru buşteni luuungi, ai unor brazi care, de dimineaţă, încă mai iscodiseră cerul. Tragem pe dreapta, într-o poieniţă, să privim munţii de sus şi să ne mai luăm repere pentru continuarea traseu­lui. E unul dintre cele mai frumoase locuri din Apu­seni, aşa că facem câteva fotografii, ultime­le fotografii turistice. E o vreme ca­pri­cioa­să, soarele se joacă de-a v-aţi-ascun­selea cu norii, ba e cald, ba e rece, ba plouă, ba stă de ploaie. Ieşim de sub un petec de nor şi mergem spre soare prin iarba înaltă până la genunchi. Un zumzet de albine învăluie, ca-ntr-o simfonie, liniştea din inima Apuse­nilor… De la o vreme, însă, drumul “euro­pean” al buş­tenilor din Apuseni o coteşte într-o parte, iar noi intrăm, cu jeep-urile, pe drumuri forestiere. Sus, pe munte, la jumătate de oră de mers de la drumul principal, eşti uimit să descoperi o adevărată platformă industrială. Gatere peste gatere, stivuitoare, uti­laje hidraulice de încărcare, veri­tabile parcuri auto de TIR-uri şi camioane… Străjuit de un cartier întreg de zgârie-nori de cherestea, rea­lizezi că simfonia albinelor din poieniţă era, de fapt, simfonia drujbelor ce tăiau, în depărtare, lemnul Apusenilor.

lemn

Scenariul unui jaf de noapte

De la o vreme, maşinile se răresc, stivele de cherestea dispar şi lasă loc trunchiurilor unor brazi executaţi sumar de dimineaţă şi aruncaţi în şanţuri, ca-n nişte gropi comune. Oameni cu securi în mâini îşi tot fac de lucru prin drumul nostru, intrigaţi că nişte “turişti” s-au abătut până prin locurile secrete ale tăierilor de pă­dure. Îi privim în ochi şi ştim că am ajuns în iad, deşi locul se numeşte “La Stea”. “Aici, în primă­vară, era o pădure frumoasă”, arată unul dintre ghizi spre coasta dealului aflat la picioarele noastre. Trei cioturi subţiri, trei brazi caraghioşi, care nu meri­tau, pe­semne, osteneala de a fi daţi jos, sunt ultimii martori ai măcelului. În rest, cât vezi cu ochii, pe sute de metri de jur-împrejur, doar rădăcinile înfipte în pământ, înalte de două palme, ca nişte mici pietre fu­ne­rare, ce amintesc de eroismul unor soldaţi necu­noscuţi. Un câmp întreg, ca un cimitir, în plin paradis al Apuse­nilor! La un sfert de oră de mers mai departe, peisajul e şi mai deplorabil. Intrăm pe un drum desfun­dat, ce desparte două lumi. La Dorna, de-a dreapta, e o pădure superbă, de brad secular, proprietatea comu­nei Vadu Mo­ţilor, de-a stânga e un deşert postapo­ca­liptic apar­ţi­nând comunei Albac. E o mizerie de ne­descris, crengi lăsate aiurea peste tot, cioturi stâlcite de copaci, rume­guş şi doze goale de bere, pachete moto­tolite de ţigări. Scena unui jaf de noapte. Ici-colo, pâlcuri de iederă şi arbuşti mici acoperă mizeria. De jos, de pe terasa baru­lui din centrul Albacului sau din vreun alt loc de bel­vedere, turiştii vor fi zâmbind foto­grafiind zo­na din depărtare, fără să ştie că zâmbesc unui loc mort.

Pe drumul de întoarcere, o ploaie deasă, mocă­neas­că, bate încăpăţânat în tăblia jeep-urilor. Cuvintele nu-şi prea mai au locul. Ca-n exemplul de pe foaia lui Dorel Morar, demonstraţia e totală. Mai coborâm puţin şi, pe dreapta drumului, ne întâmpină o imagine care vorbeşte singură despre drama Apusenilor. Un ma­re semn de atenţionare auto cocoţat peste un maldăr de buşteni, ca un mare semnal de alarmă. SOS, Munţii Apuseni!

Cititi va rog si alte subiecte interesante legate de tara noastra la categoria: Distrugerea Romaniei.

Jidani adunati in oras care scandeaza lozinci criminale impotriva Palestinei si copiilor palestinieni!

vt Evrei, Gaza, Israel, Jidani, Palestina , , , , , ,

Lozinci scandate de jidani: 

  • Nu mai sunt scoli in Gaza, pentru ca nu mai sunt copii in Gaza!
  • Urmatorul copil lovit e al vostru!
  • Acesta este pamantul lui Israel!
  • Aici este Statul Israel!
  • Ii uram pe toti arabii!
  • Gaza este un cimitir!

Pe de alta parte John Kerry, secretarul de stat al SUA, a cerut sistarea atacurilor in timpul unei vizite in Israel, asta la putin timp dupa ce SUA le-a vandut rachete Israelului. Cat de ipocriti puteti sa fiti!

Cititi va rog despre holocaustul provocat de Jidani in Gaza la categoria: PALESTINA

1 August Sfintii zilei de astazi. Pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei si de viata facatoarei Cruci.

vt Sfintii zilei

În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei si de viata facatoarei Cruci.

Cinstitul lemn al cinstitei si de viata facatoarei CruciEra obiceiul la Constantinopol în aceasta zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei si de-viata-facatoarei Cruci din palatul imperial în procesiune pâna la catedrala Sfânta Sofia, la care participau multime de preoti si diaconi, care o tamâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântâna cu un baptisteriu, unde se facea binecuvântarea apei, pestru ca apoi Sfânta Cruce sa fie pusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserica se faceau apoi, in fiecare zi, pâna la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, precesiuni in cartierele orasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspândi cu repeziciuni la acea epoca si mai evea pe caldurile din luna august. Astfel, dupa ce a folosit toturor celor care au cinstit-o cu credinta, Sfanta Cruce era repusa în palatul împaratului.

Astazi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care dureaza doua saptamâni, pâna la 15 august, si este asemanator, ca rânduiala, cu cel al Postului Mare (Postul Pastilor).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim si Marcel, a Maicii lor Solomonia si a dascalului lor Eleazar.

Sapte frati mucenici MacabeiAcesti sfinti martiri au trait sub domnia regelui Siriei Antioh Epifaniu, din dinastia Seleucizilor (175-164 i.Hr.) care, dupa ce a adus in sclavie poporul evreu, a incercat sa constrânga pe fiii lui Israel sa isi renege obiceiurile mostenite de la Parintii lor, pentru a-i face sa adopte moravurile pagâne(Rezumat al textului II Macabei 6-7, precum si istorisirea apocrifa intitulata a IV a Carte a Macabeilor  care uneori este transmisa sub numele lui Flavius Iosif). In acest scop, el decreta ca toti trebuiau sa manânce carne de porc, animal al necuratiei, interzis de Lege (cf. Levitic 11 :7-8).

Mai intii au incercat sa il constrânga pe dascalul Eleazar (Dupa unii, el era Preot), deschizându-i-se gura cu forta. Dar batrânul Sfânt scuipa cu dispret imbucatura. Ramânând surd la indemnurile celor care il sfatuiau sa se prefaca a se supune pentru a-si salva viata, el le raspunse : „La vârsta noastra, nu se cuvine sa ne prefacem, de teama ca multi tineri, vazând pe Eleazar ca ar adopta moravurile strainilor la 90 de ani, sa nu se rataceasca si ei, din cauza mea si a prefacerii mele, si asta numai pentru un capat de viata. As atrage astfel asupra batrânetii mele pângarire si necinste, si chiar scapând in prezent de pedeapsa oamenilor, nu as evita, viu sau mort, mâinile AtotPuternicului.” Vorbind astfel, se duse de-a dreptul sa se dea supliciului rotii. In chinuri, arata bravura unui tânar luptator si stârnea admiratia calailor. Fiind pe punctul de a muri, el declara zâmbind : ” Domnului, care detine Sfânta Stiinta, ii este evident ca, putând scapa de la moarte, indur sub bici dureri crude in trupul meu, dar ca în sufletul meu le sufar cu bucurie din cauza fricii pe care El mi-o inspira „. Si isi dadu sufletul.

Sapte frati, care fusesera invatati de Eleazar in traditia poporului lor, fura arestati si se prezentara inaintea regelui, asemeni unui cor armonios, in mijlocul caruia se tinea mama lor. Un singur lucru conta pentru ei : ca acest cor, in numar de sapte, numar sacru, binecuvântat de Dumnezeu, sa nu fie distrus de caderea vreunuia dintre ei. Si se incurajau unul pe altul la marturisire, prin cuvinte ca acestea : „Daca nu murim acum, va trebui oricum sa murim intr-o zi. Sa facem din necesitatea naturii o ocazie de cinstire” (Cf Sfântul  Grigore Teologul, Elogiul Sfintilor Macabei, 7 , PG 35, 924).. Suveranul ceru sa fie instalate inaintea lor instrumentele de tortura si incerca sa ii convinga ; dar, triumfând in fata argumentelor sale printr-o filozofie de inspiratie divina, ei ii raspunsera prin glasul celui mai in vârsta : ” Sântem gata mai degraba sa murim decât sa calcam Legea Parintilor nostri ! „.

Antioh, iesindu-si din fire, dadu ordin sa i se taie limba acestui impertinent, apoi sa ii fie smulsa pielea si sa ii fie taiate extremitatile membrelor. Supus chinurilor  rotii, apoi intins pe jaratec, el declara : ” Taiati-mi miinile si picioarele, ardeti-mi carnea, rupeti-mi articulatiile ! Prin toate aceste chinuri, va voi demonstra ca fiii Evreilor sint de neinvins când este vorba de virtute ! „.
Transfigurat de foc, parea de nezdruncinat si isi duse la capat marturisirea fara sa scoata macar un geamat, in timp ce mama si fratii sai, incurajati de acest spectacol, se rugau lui Dumnezeu sa le acorde cinstea de a muri in mod destoinic, asemeni lui.
Apoi cel de-al doilea fu supus chinurilor. Cu unghii de fier ii fu taiata bucati carnea apoi fu intins pe o catapulta. Gata sa isi dea sufletul, striga, in limba ebraica : ” Nebunule, ne scoti din viata aceasta, dar Regele lumii ne va invia pentru viata vesnica,  pe noi care murim pentru legile lui „. Al treilea isi prezenta cu indrazneala miinile sale calaului declarând ca avea increderea ca isi va regasi membrele in viata viitoare. Muri in chinurile rotii.

Al patrulea ceru tiranului sa gaseasca cele mai groaznice chinuri, pentru a-i demonstra ca era gata sa rivalizeze in cutezanta cu fratii sai ; inainte de a-i fi smulsa limba, spuse : ” Chiar daca ma lipsesti de organul care imi serveste vorbirii, Dumnezeu aude glasul celor tacuti. Cât de dulce e sa fii schilodit pentru Dumnezeu ! „.

In graba de a triumfa la rândul sau, al cincilea se prezenta el insusi tortionarilor. Urmatorul fu dat chinurilor rotii iar când fu strapuns striga : ” Stiinta pe care o detinem noi din cucernicie este de neinvins ! „.

Acesti atleti de valoare isi sacrificara astfel vietile unul dupa altul, aratând ca ratiunea iluminata de credinta poate nu doar sa puna stapânire peste patimile sufletului, dar si ca ea triumfa in fata suferintelor si a mortii, caci procura siguranta vietii vesnice si neintinate.

solomoniaMama lor, Solomonia, asista la chinurile fiilor sai si, nelasându-se nici pe departe prada durerii, cerea fiecaruia dintre ei, in limba Parintilor sai, sa indure plini de curaj incercarea in Numele Domnului si in speranta reinvierii.
Ea le spunea : ” Nu stiu cum ati ajuns in pintecele meu ; nu eu v-am dat viata si mintea ; nu eu am organizat elementele din care sinteti facuti fiecare dintre voi. De aceea, Facatorul lumii, care i-a plamadit pe oameni si care este izvorul fiecarui lucru, va va da, cu mila lui, si mintea si viata, pentru ca voi va dispretuiti voi insiva din cauza Legilor sale „. Cât cel mai tânar dintre cei sapte frati era inca in viata, tiranul ii facu tot felul de promisiuni si, chemind-o pe mama lui, ii ceru sa isi convinga fiul sa isi salveze viata. Trecând peste orice atasament trupesc, Solomonia se apleca asupra tânarului baiat si ii ceru dimpotriva sa sufere toate durerile, pentru ca ea sa il poata regasi, cu fratii sai, in Imparatie.

Insufletit de un nou elan, fiul sau incepu atunci sa il blesteme pe tiran, prezicându-i ca avea in curând sa sufere dreapta pedeapsa pentru mândria sa. Si incheie rugându-se ca sacrificiul sau si al fratilor sai sa impace mânia cereasca dezlantuita impotriva poporului opresat. Antiohius, ranit in amorul propriu, se dezlantui impotriva Sfântului Mucenic cu si mai multa cruzime decit impotriva celorlalti. In fine, dupa ce acesta din urma isi dadu sufletul cu slava, Solomonia fu la rândul ei schingiuita si pleca sa isi regaseasca fiii in corul Sfintilor Mucenici (Dupa IV Mac. 17:1 ,ea se arunca singura in foc, inainte de a fi apucata de calai. Pretioasele sale Moaste sint cinstite astazi in biserica Patriarhatului de la Constantinopol). Caci desi au marturisit inainte de venirea lui Hristos, acesti Sfinti Mucenici nu sint cu nimic mai prejos celor care au urmat Domnului retraindu-i Patima revigoranta, caci credinta in Hristos, care salasluia deja in ei prin speranta reinvierii, e cea care ii facu sa depaseasca orice atasament la cele pamântesti (Cf. Sf. Grigore Teologul, PG 35, 913).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor noua Mucenici care au marturisit în Perga Pamfiliei: Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun si Evcleu.

Acesti sfinti au trait în vremea împaratului Diocletian si a ighemonului Flavian, în Perga Pamfiliei, fiind crestini de la mosii lor. Mineu era teslar, iar ceilalti plugari. Având ei toti acelasi gând, si bun sfat sfatuindu-se, s-au dus la chinurile muceniciei, socotind toate ale lumii desarte. Si sosind la capistea Artemidei, într-o noapte au stricat toti idolii câti erau acolo. Pentru acest lucru au fost prinsi, si batuti rau si chinuiti în felurite chipuri. Iar fiind dati la fiare ca sa-i manânce, si acelea cu blândete venind la ei, s-au mirat toti de aceasta, si strigau: Mare este Dumnezeul crestinilor. Atunci la porunca ighemonului li s-au taiat capetele, si asa s-a plinit mucenicia lor.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Papa cel tânar, care în sac bagat si legat la gura si în mare aruncat s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Eleazar, care s-a savârsit ars cu foc.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Chiriac, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Teodor, care de sabie s-a savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Polieuct, care s-a savârsit fiind îngropat în gunoi.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mini, Mineu si ceilalti, de la Viglentie, aproape de poarta de Tetrapilu Halcu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august01.htm