Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor.

Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor. Felul în care americanii îşi încolţesc, prin alianţe şi contracte, principalii competitori pentru titlul de cea mai mare putere economică.

energie

Nebuloasa unei lumi non-polare

„Per total, aceste puteri trebuie să facă faţă, atât presiunilor superioare (organizaţii regionale şi globale), cât şi inferioare (miliţii, ONG-uri, corporaţii multinaţionale). Puterea se află peste tot şi nicăieri, ţinută în mai multe mâini şi în mai multe locuri.

Pe lângă cele şase mari puteri, există şi numeroase puteri regionale. În America Latină, este cazul Braziliei, al Argentinei, într-o oarecare măsură, al Chile, Mexic şi Venezuela. În Africa este cazul Nigeriei, Africii de Sud şi al Egiptului. În Orientul Mijlociu se regăsesc Iran, Israel şi Arabia Saudită. Pakistan, în Asia de Sud-Est, Australia, Indonezia şi Coreea de Sud, în Asia estică şi Pacificul de Vest.

Numeroase organizaţii internaţionale aparţin acestei liste de forţe: FMI, Banca Mondială, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi Naţiunile Unite, dar şi organizaţii regionale precum Uniunea Africană, Liga Arabă, ASEAN, UE, ALBA etc. ca să nu mai vorbim de cluburi precum OPEC-ul.

Anumite state care fac parte din alte naţiuni ar trebui incluse, precum California ori provincia Uttar Pradesh, cel mai populat stat al Indiei, dar şi oraşe precum New York ori Shanghai.

Trebuie menţionate şi companii multinaţionale, inclusiv firme de energie ori finanţe, dar şi fluxuri mass-media globale, precum Al Jazeera, BBC şi CNN, precum şi miliţii ca Hezbollah, armata Mahdi ori cea Talibană. Partidele politice trebuie luate în calcul, precum şi instituţii religioase şi mişcări, organizaţii teroriste, carteluri de droguri, ONG-uri şi fundaţii. Listele sunt nelimitate.

Statele Unite rămân, totuşi, cea mai mare concentrare de putere. Cheltuielile militare anuale ale americanilor sunt estimate la peste 500 de miliarde de dolari. Putem considera chiar 700 de miliarde, dacă luăm în calcul costurile operaţiunilor în desfăşurare, atât în Irak, cât şi în Afganistan. Cu un PIB estimat la 14 mii de miliarde de dolari, americanii sunt clar clasaţi pe primul loc în economia mondială.

Lupta pentru energie a fost tema principală pentru Dick Cheney. El a condus această luptă, în confruntare directă cu Rusia şi China. De atunci, această politică a fost continuată de Barack Obama.

Conform lui Cheney, cererea de energie creşte într-un ritm mai rapid decât oferta, ducând, în mod evident, la un deficit. Astfel, menţinerea poziţiei dominante a Statelor Unite depinde, în primul rând, de controlul asupra rezervelor de petrol şi gaz rămase. Mai mult, americanii au stabilit ca principal scop independenţa energetică. Acesta a fost punctul principal al politicilor dezvoltate de Dick Cheney, după discuţii ample cu giganţii energiei, în mai 2001. Această independenţă necesită o diversificare a resurselor: petrol exploatat la nivel local, gaz şi cărbune din resurse domestice, hidroenergie şi energie nucleară. Un alt mod de a o atinge este întărirea comerţului cu ţări prietene din emisfera Vestică, precum Brazilia, Canada şi Mexic.

Cel de-al doilea obiectiv este controlul fluxului de petrol dinspre Golful Persic. Acesta a fost motivul principal pentru lansarea acţiunii Desert Storm, în anul 1991, urmată de invazia Iraqului, din 2003.

Planul lui Cheney s-a axat pe controlul căilor navigabile: Strâmtoarea Ormuz (traversată de 35% din comerţul, la nivel mondial, de petrol) ori Strâmtoarea Malacca.

SUA au încercat să reducă influența Rusiei

În urma implementării acestor idealuri geopolitice tradiţionale, SUA şi-au întărit prezenţa navală în Pacificul asiatic şi au intrat într-o reţea de alianţe militare cu Japonia, India şi Australia, păstrând intenţia de a stăvili China.

Washingtonul a privit mereu Rusia ca pe un competitor geopolitic. SUA au profitat de orice ocazie au avut pentru a reduce puterea şi influenţa Moscovei. Printre cele mai mari temeri ale americanilor a fost dependenţa crescândă a Europei Occidentale faţă de gazul rusesc. Washingtonul a presat europenii să sape în bazinul Mării Caspice, construind noi conducte prin Georgia şi Turcia. Planul a fost ca, prin construirea acelei conducte, să se ocolească Rusia, cu ajutorul Azerbaijanului, Kazakhstanului şi Turkmenistanului, evitând folosirea conductelor Gazpromului. Astfel, a luat naştere planul Nabucco.
În discursul său despre Starea Naţiunii în 2012, Preşedintele Barack Obama a declarat cu mândrie:
„În ultimii trei ani am deschis milioane de noi zone de exploatare a petrolului şi a gazului. Iar astăzi, îndemn administraţia mea să deschidă spre exploatare peste 75% din resursele noastre externe de petrol şi gaz. Acum, chiar acum, producţia americană de petrol este la cel mai înalt nivel din ultimii opt ani. Chiar aşa, opt ani. Ba mai mult, anul trecut ne-am bazat considerabil mai puţin pe petrolul străin, decât oricând în ultimii 16 ani”.

Pentru a spori independenţa energetică a ţării sale, Barack Obama a devenit, brusc, un autarhist naţionalist. El a încurajat exploatarea petrolului şi gazului în emisfera vestică, indiferent de riscurile ecologice pe care le prezintă săpăturile în zone sensibile, precum coasta Alaskăi sau a Golfului Mexic şi indiferent de tehnicile folosite, precum fracturarea hidraulică.

Control american asupra rutelor

În martie 2011, Washingtonul a sporit importurile din Brazilia, pentru a slăbi dependenţa sa faţă de petrolul din Orientul Mijlociu. Astfel, a continuat să asigure controlul american asupra rutelor care se întind de la Strâmtoarea Ormuz, până la Marea Chinei de Sud şi a construit o reţea de alianţe în jurul Chinei (o putere în plină ascensiune), sub forma unui arc ce se întinde de la Japonia, spre Corea de Sud, Australia, Vietnam şi Filipine, apoi India, în Sud-Vest. Peste toate aceste acţiuni, vine un acord cu Australia de a construi facilităţi militare în Darwin, în nordul coastei continentului, în apropierea Mării Chinei de Sud.

Washingtonul încearcă să includă India într-o coaliţie a ţărilor din zonă, ostile Chinei, pentru a smulge New Dehli din braţele BRICS, o strategie de încercuire a Chinei, ce reprezintă o preocupare serioasă pentru Beijing.

Studiile au arătat o distribuire a rezervelor globale se gaz natural. Rusia este pe primul loc, cu 18 de trilioane de metri cubi în Siberia. Pe al doilea loc se află zona arabă, inclusiv depozitul din Ghawar, cu 12 trilioane de metri cubi. Al treilea loc aparţine zonei mediteraneene, cu 9,8 trilioane de metri cubi de gaz, la care se adaugă peste 700 de miliarde de litri de gaz lichid şi peste 200 de miliarde de litri de petrol.

Referitor la zona mediterană, principalul se află în Siria. Depozitul descoperit la Qara poate ajunge până la 400.000 de metri cubi pe zi, făcând Siria al patrulea cel mai mare producător din regiune, după Iran, Irak şi Qatar.

Sursa: facebook/antimasonic

Urmariti va rog si alte subiecte interesante la categoria: USA

2 gânduri despre &8222;Intenţiile de dominaţie energetică a Statelor Unite şi planurile de monopolizare a resurselor.&8221;

  1. REPLICĂ LA ARTICOLUL ,,Ortodoxia sentimentală sau Ortodoxia patristică? DE PE BLOGUL Ortodoxie Tradiționalistă si Teologie Patristică – Radu Iacoboaie, 21 august 2014
    Leave a reply

    PENTRU A DA REPLICA ÎN ACEST CAZ DE MANIPULARE TEOLOGICĂ (DE GENUL CELUI PRACTICAT DE BLOGUL RĂZBOINTRUCUVANT, DEVENIT AZI CUVÂNTUL ORTODOX, UNDE PROBLEMA CIPURILOR ESTE INEXISTENTĂ), MAI ÎNTÂI SĂ CITIM CU ATENȚIE ARTICOLUL CU PRICINA, POSTAT RECENT PE 20 AUGUST 2014:

    Sau cat de necesara e ascultarea de Sfintii Parinti.

    Este evident ca traim vremuri in care adevarata credinta si adevarata traire ortodoxa sunt aproape inexistente. Fie ca vorbim de ecumenisti, care confunda Ortodoxia cu o iubire ne-evanghelica, bazata pe un sentimentalism social, care nu are legatura cu iubirea indumnezeitoare a lui Hristos, fie ca vorbim de anumite miscari, cu tenta “traditionalista”, care insa si-au format anumite ideologii straine de cugetul sobornicesc al Bisericii si Ortodoxia insasi a devenit pentru ei o ideologie, nu viata in Hristos, dupa cum spune Sfantul Nicolae Cabasila, putem observa o cauza comuna a acestor rataciri: neglijarea sau negarea totala a invataturii Sfintilor Parinti.

    Subiectul despre care vorbim azi insa nu o reprezinta ecumenistii, ci tocmai cei care se prezinta ca ortodocsi, traditionalisti chiar dar care au uitat importanta invataturii patristice. Cand vorbim de aceasta categorie de oameni, trebuie avut in vedere un termen necesar pentru a ne da seama in ce situatie ne aflam: neo-rascolnicism.

    Stim despre rascolnici ca ei s-au opus “reformelor” Patriarhului Nicon (1652-1658), reforme care insemnau defapt alinierea din punct de vedere al cultului liturgic a Patriarhiei Ruse cu Traditia veche bisericeasca. Robi unor traditii pe care ei le-au considerat ca fiind adevaratele obiceiuri ale Bisericii, rascolnicii au cazut schisma.

    Problema ortodocsilor romani contemporani este una chiar mai grava: acestia ajung in unele situatii sa se opuna fatis teologiei Sfintilor Parinti, pe motive variate insa cele mai des intalnite sunt:

    1. adoptarea unei ideologii, transformarea ei in “ortodoxie” si apoi apararea in mod fanatic a acestei ideologii (vezi cazul cipurilor de ex. unde avem de a face cu idei anti-patristice, cum ar fi pre-pecetea sau pecetea in alta parte decat pe mana dreapta sau pe frunte, si reactiile impotriva Sfintilor Parinti, care au spus altceva).

    2. transformarea marilor duhovnici contemporani in adevarati “guru”, maestrii spirituali care nu pot gresi si ale caror cuvinte trebuie ascultate cu o acrivie dusa din nou, pana la fanatism.

    3. transformarea greselilor marilor duhovnici in “vedere cu duhul” , “profetii”, prin asta ajungandu-se la concluzia ca incalcarea canoanelor Bisericii e ceva “ortodox”, ba chiar benefic!

    4. considerarea celor care promoveaza adevarata invatatura a Bisericii drept “dusmani ai Ortodoxiei”, ba chiar sectanti (!) sau “formalisti” (desi adevaratii formalisti sunt doar cei care nu cauta mai mult, ci se multumesc cu putine idei).

    5. trairea sentimental-pietista a credintei: transformarea oricarui element al credintei (unele astfel de elemente fiind eronate din punct de vedere teologic si ramasite ale nefastelor perioade Cuza si comunism, din care amintim: impartasirea la 40 de zile, ingenunchierea duminica, spovedania ca act magic de spalare a pacatelor, sfintirea icoanelor in ciuda hotararilor sinodului VII ecumenic etc.) in material demn de evlavie, in loc sa se foloseasca invatatura Bisericii si liturgica pentru a trai viata in Hristos.

    Deja se poate creiona portretul ortodoxului de azi: unica invatatura acceptata e cea a marilor duhovnici, lipsa culturii teologice (de cele mai multe ori, si a celei generale), transformarea unor invataturi in ideologii si apararea fanatica a acestor ideologii. De aici si asemanarea cu rascolnicismul. Traditia Bisericii pentru ei nu e traditie, insa superstitiile invatate din surse ne-teologice devin pentru ei “adevarata ortodoxie”.

    Cat de importanta e insa ascultarea de Sfintii Parinti sau pastrarea intacta a predaniilor Bisericii (oricat de neinsemnate ar parea ele)?

    Mantuitorul Hristos ne spune: “Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor” (Matei 5:19). Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: “Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”(Evrei 13:7).

    O hotarare a Sinodului VII ecumenic ne spune:

    “[Iar] cei care cutează să cugete sau să înveţe altfel, sau, urmând blestemaţilor eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte de mucenici, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii Soborniceşti, încă şi [de vor îndrăzni cu necuviinţă] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiţi, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtaţi de la împărtăşanie [să fie afurisiţi]“.

    A se citi cu atentie aceasta hotarare si a se citi apoi scuzele pe care le gasesc credinciosii pietisti parintelui Arsenie Boca pentru ca a pictat necanonic, ba a mai pictat si eretici. Suntem noi formalisti? Sau avem de a face cu un caz de evidenta neascultare fata de hotararile Bisericii?

    Canonul I al aceluiasi sfant sinod spune:

    “Aşadar, acestea astfel fiind, şi fiindu-ne nouă mărturie, bucurându- ne de ele ca si când cineva ar găsi comori multe, cu bucurie (ne însuşim) primim în inimile noastre sfintele canoane , şi întărim întreaga şi nestrămutată orânduire a lor, a celor c e sunt aşezate de către sfintele trâmbiţe ale Duhului, ale preaslă viţilor apostoli, ale celor şase sfinte sinoade ecumenice, şi ale cel or ce s-au întrunit local pentru aşezarea unor astfel de rânduieli, şi ale sfinţilor noştri părinţi. Căci ei toţi sunt luminaţi de către unul şi acelaşi Duh, au orânduit cele de folos. Şi pe acei pe care ei îi supun anatemei, şi noi îi dăm anatemei; şi pe cei care îi supun caterisirii, şi noi îi caterisim; şi pe cei care îi supun afurisirii, şi noi îi afurisim, iar pe cei pe care îi dau certării (epitimiei), şi noi aşijderea îi supunem. Căci dumnezeiescul apostol Pavel, care s-a urcat în al treilea cer şi a auzit cuvintele cele n egrăite, strigă lămurit: „Fără iubire de argint să fie purtarea voa stră, în- destulându-vă cu cele de faţă (pe care le aveţi)” ( Evr. 13, 5).

    In mod evident ascultarea de canoane cu acrivie nu este “formalism” ci este o obligatie. De asemenea obligatie este si sa nu ascultam sfaturile rele ale preotilor, indiferent de cat de mari duhovnici ai neamului romanesc sunt. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: “Trebuie a asculta de învăţători şi de preoţi, şi a nu-i judeca, chiar de ar avea o viaţă urîtă; dacă însă credinţa le e greşită, atunci nu trebuie doar să nu-i ascultăm, ci şi să fugim de ei, şi să-i judecăm. Căci Dumnezeu prin toţi lucrează pentru mîntuirea poporului, iar producerea jertfei aceeaşi este fie că are viaţă curată sau necurată cel ce produce.“

    Deci a trage semnale de alarma atunci cand sunt venerate inclusiv greselile marilor duhovnici, este ceva normal. Din contra, tentativa de a baga sub pres sau de a transforma aceste greseli in “vedere cu duhul” este impotriva hotararilor Bisericii.

    Dupa cate putem observa, a fi ortodox, inseamna a fi in primul rand patristic. Astfel si orice sfat al marilor duhovnici devine ortodox in masura in care nu se contrazice cu ce au spus Sfintii Parinti.

    Aici este insa dilema noastra de azi: au devenit Sfintii Parinti atat de neimportanti?

    Andrei Dinu.

    Vezi si:

    Ispita “zeificarii” marilor duhovnici.

    Tot pe tema zeificarii duhovnicilor si a refuzului unor ortodocsi de a urma teologia Sfintilor Parinti, preferand miturile moderne

    Cazul parintelui Arsenie Boca, sau cum oamenii vor altceva decat pe Hristos

    Replica la articolul “PRIGONIT ȘI DUPĂ TRECEREA LA CELE VEȘNICE – PĂRINTELE ARSENIE BOCA – Radu Iacoboaie, 6 august 2014, sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului”

    Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti si mania cipurilor

    COMENTARII LA ARTICOLUL DE PE BLOG:

    preot-duhovnic on 20 august 2014 la 11:24 pm said:

    Adevarat! Articol in Duhul Adevarului!

    preot-duhovnic on 20 august 2014 la 11:29 pm said:

    * fugiti de blogurile eretice care pozeaza in pagini de aparare a ortodoxiei (toti administratorii lor va duc spre erezie. Atentie! Veti deveni ucenici ai lor nu ucenici ai lui Hristos-Dumnezeu! Ei au ravna fara pricepere! Ex.saccsiv, raduiacoboaie, apologeticum)

    Theologie Patristica on 20 august 2014 la 11:39 pm said:

    Eu as scoate apologeticum de pe lista. E un blog bun dupa parerea mea si mult mai echilibrat decat altele (cu scaparile lui, dar chiar si-asa, e excelent). In fond problema asa mare nu sunt blogurile, ci “fanii” care iau absolut tot in serios si nu pot pricepe ca unele lucruri sunt gresite.

    preot-duhovnic on 20 august 2014 la 11:45 pm said:

    frate, si diavolul spune lucruri bune si virtuoase ca sa ne insele(doar ca sa apuce sa ne insele). Cine sta ascuns dupa un admin care nu publica si comentariile unui preot neeretic, este prieten cu tatal minciunii. Cine a incalcat o porunca, le-a incalcat pe toate! Spovedanie deasa pentru noi toti, cainta si sinceritate! Baietii astia…pustani pe care i-am nominalizat, ori sunt cruzi ca varsta ori sunt neinstruiti teologic nici macar de duhovnicul lor, sunt ascunsi, aproba comentariile enoriasilor lor virtuali, a derbedeilor, ateilor si ereticilor! Te rog sa ma crezi!
    preot-duhovnic on 20 august 2014 la 11:49 pm said:

    fanii au doar doua surse: stirile-tv si netul(blogurile). Daca la stiri indracitii realizatori bat din palme cand e vorba de popi-prosti pe bloguri saccsivesti, se lauda tocmai inutilitatea preotiei, neoprotestantismul fara preotie si spovedania la duhovnici morti! Fanii sunt creati de tv si de bloguri pseudo-ortodoxe!
    Theologie Patristica on 21 august 2014 la 1:59 am said:

    Nu vreau sa ma intelegeti gresit sau sa intram in polemica. Sunt convins ca v-a suparat daca nu a aprobat comentariile, dar apologeticum chiar este un blog bun si autorul nu este un batut in cap. Va dau un exemplu: parintele Matei Vulcanescu (alt preot marturisitor) care pentru saccsiv e persona non-grata, ii sunt postate totusi articolele pe apologeticum. Si in general, e o paleta mai larga de subiecte dezbatute acolo, fata de alte bloguri…

    RĂSPUNSUL MEU:

    Mai întâi precizez, că sublinierile pe textul de mai sus îmi aparțin și au rolul de a scoate în evidență tocmai părțile cele mai controversate, mai denaturate ale textului în raport cu realitatea existentă.

    Sunt multe aspecte care merită un drept la replică. Dar mă voi rezuma deocamdată la cele mai importante. Lucrurile trebuie puse la punct, potrivit dreptului la replică.

    În primul rând, marii duhovnici ai neamului românesc nu s-au depărtat nicicând de învățătura Sfinților Părinți, ci dimpotrivă! Mulți dintre ei recomandau până și respectarea canoanelor din vechime (care se dau la Sf. Spovedanie). Observăm în context, mai ales în ultima vreme o intensificare a atacurilor îndreptate împotriva lor. Articolul de față nu face excepție!

    În al doilea rând, a numi eretici pe saccsiv, radu iacoboaie, apologeticum etc., fără dovezi în acest sens, nu este UN ABUZ FĂRĂ PRECEDENT? Cu ce ne-am abătut noi dragilor de la dreapta credință? Pentru respingerea buletinelor electronice și toate dezvăluirile incomode, inclusiv despre Patriarhia Română? Nu cumva mai degrabă situația este exact invers? Știm că postarea multor informații și în general a blogurilor ortodoxe mai active deranjează foarte mult masoneria și Patriarhia Română care cooperează cu această organizație ocultă. Deranjează ECUMENISMUL. Nu cumva serviți chiar cauza lor, sub pretextul apărării chipurile a tradiției Sfinților Părinți?

    Ne acuzați că neglijăm și respingem învățătura Sfinților Părinți? Ce dovezi și argumente aveți în spriijin? Ați citit vreuna dintre antologiile redactate de mine? Sunt pline de texte tocmai din Sfinții Părinți… Ați citit antologia LUPTAȚI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI ELECTRONICE? Dacă nu, v-o recomand. Poate atunci veți înțelege mai bine cum stau lucrurile într-adevăr cu aceste cipuri, pentru dumneavoastră absolut inofensive…

    Cum se face că mari cunoscători ai Patristicii, precum Cristian Bădiliță au trecut la catolicism lepădându-se de ortodoxie? De aceea întreb: antiecumenismul autorului articolului și al adepților lui nu este cumva unul de fațadă? De regulă, cei care se bat cu pumnul în piept că sunt patrioți de exemplu, în realitate nu sunt… Sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie…

    Cât privește pictura necanonică, dar profetică și plină de semnificații și de o frumusețe aparte, a preotului martir Arsenie Boca, iubit de poporul român pentru faptele sale trecute și prezente, lucrurile sunt lămurite în mare parte în articolele scrise de mine despre părintele Arsenie Boca.

    Miza este de fapt una uriașă: ÎMPIEDICAREA CU ORICE PREȚ A CANONIZĂRII SFINȚILOR ÎNCHISORILOR COMUNISTE! Părintele Arsenie Boca, ca și părinții Ilie Lăcătușu, Iustin Pârvu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Arsenie Papacioc, Adrian Făgețeanu și mulți alții, a făcut parte din această galerie nemuritoare a martirilor neamului românesc și merită să-l cinstim ca atare. MAI ALES PENTRU FAPTUL CĂ SUNT SFINȚI! Ne spun Sfinții Părinți ai ortodoxiei de până acum cine vor fi sfinți în epoca contemporană? Atunci, a-i respinge și a-i denigra nu înseamnă altceva decât a lupta împotriva Duhului Sfânt, care a lucrat prin aceste vase alese!…

    Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 21 august 2014

Lasă un răspuns la ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (23.08.2014) | Saccsiv's Weblog Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s