Papa Francisc și declarațiile sale SCANDALOASE!!!

Urmariti va rog si:

cat si celelalte subiectede la categoria: Papa Francisco

Cat despre istoria Bisericii Catolice, urmariti va rog si articolul:

Secretele Intunecate ale Vaticanului

Iar pentru cei care spuneau ca sunt povesti abuzurile facute de elita globala asupra copiilor, cred ca de data aceasta o sa va ganditi de doua ori.

Urmariti va rog si :

Sfinti Parinti despre cei cazuti din Sf. Biserica Ortodoxa

Fotografia postată de IUBIM ORTODOXIA.

Sfantul Teofan Zăvorâtul:

„Fie se pronunţă, fie nu se pronunţă asupra învăţăturii şi numelui tău anatema, tu deja eşti căzut sub ea atunci când cugeţi cele potrivnice Bisericii şi stărui în această cugetare.”

Sfantul Maxim Mărturisitorul:

”Biserica Sobornicească nu este o anume Biserică sau adunarea Bisericilor locale, care s-au îndepărtat de Adevăr, ci este cea care păstrează ”mărturisirea dreaptă și mântuitoare a credinței în Hristos.”

„Dacă, de dragul iconomiei, împreună cu credinţa cea rea este suprimată şi credinţa mântuitoare, atunci o astfel de formă de pretinsă iconomie este de fapt o separare totală desăvârşită de Dumnezeu şi nu o unire”.

„Vă rog să fiţi aspri şi neînduraţi faţă de orice ar putea să ajute la dăinuirea credinţei lor nebuneşti, căci socotesc ură faţă de oameni şi despărţire de Dumnezeiasca dragoste ajutorul dat rătăcirii ereticeşti spre mai mare pierzanie a celor ce se ţin de această rătăcire”

Cat priveste lucrarea celor ce singuri s-au blestemat prin partasia cu erezia, Sfantul Maxim Marturisitorul se intreba retoric:

“Aceia ce fel de taină săvîrşesc? Apoi ce duh vine asupra acelora care se hirotonisesc de unii ca aceia?”

Sfantul Vasile cel Mare:

„De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti”

”Trebuie să evităm orice părtășie cu ei (cu ereticii) și să le respingem cuvintele ca unele ce sunt otravă pentru suflete.”

Sfantul Teodor Studitul:

“Hrisostom ii expune cu glas tare nu numai pe eretici, ci si pe cei care sint in comuniune cu ei ca vrajmasi ai lui Dumnezeu.”

„Dacă ar da cineva toţi banii lumii şi are părtăşie cu erezia, nu este prieten al lui Dumnezeu, ci vrăjmaş”

“Avem poruncã de la însusi Apostolul Pavel cã, atunci cînd cineva învatã ori ne sileste sã facem orice alt lucru decat am primit si decat este scris de canoanele Sinoadelor ecumenice si locale, acela urmeazã a fi osîndit, ca nefãcînd parte din clerul sfintit. Nici un sfant nu a încãlcat legea lui Dumnezeu; dar nici nu s-ar fi putut numi sfant, dacã ar fi cãlcat-o.”

„În legătură cu cele rânduite de Sfinţii Părinţi trebuie spus că nici a petrece, nici a mânca, nici a cânta împreună, nici a avea vreo părtăşie cu ei nu am primit, ci ‹‹Vai!›› se rosteşte asupra celor care au părtăşie cu ei, fie şi doar la mâncare sau băutură sau simplă relaţie.”

„Unii au suferit un naufragiu desăvârşit în materie de credinţă, iar alţii, dacă totuşi nu s-au înecat prin gânduri rătăcite, totuşi mor din cauza comuniunii cu erezia”

“Așadar, dacă monahi sunt unii în vremurile de acum, să arate prin fapte. Iar fapta monahului este ca nici din întâmplare să nu sufere înnoirea Evangheliei, ca nu cumva, punând înaintea mirenilor pilda sa, să le dea motiv pentru erezie și pentru împărtășirea cu ereticii, spre a lor pierzanie.“

”Niciun sinod al ierarhilor ortodocși nu este canonic, dacă nu păzește cu totul, Sfintele Canoane instituite.”

”Cei care nu acceptă toate rânduielile canonice ale Sfintelor Sinoade, nu sunt pe deplin ortodocși, chiar dacă cred drept în toate dogmele ortodoxe.”

Sfantul Apostol Iacov:

”Cel ce se arată că este prieten al lor (al ereticilor), vrăjmaș al lui Dumnezeu este” (Iacov IV,4).

Sfantul Efrem Sirul:

„Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei care murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!”

Sfantul Marcu al Efesului:

„Toţi Dascălii Bisericii, toate Soboarele şi toate Dumnezeieştile Scripturi ne îndeamnă să fugim de cei ce cugetă diferit şi să oprim comuniunea cu aceştia”

„Se învinovăţeşte acela care îl pomeneşte ca arhiereu ortodox pe acest papa şi pe cei ce-l vor urma în eres, şi latino-cugetătorul trebuie privit ca un trădător al credinţei. Prin urmare, fugiţi de aceşti lupi, fraţilor, ca şi de împărtăşirea cu ei, pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni”.

”Fugiţi, fraţilor! Fugiţi de părtăşia cu cele de neîmpărtăşit, şi de pomenirea celor de nepomenit! Iată eu, Marcu păcătosul, vă spun că oricine pomeneşte pe papa ca pe un ierarh ortodox este vinovat. Iar cel ce cugetă dogmele latinilor (papistaşilor), cu latinii se va judeca şi se va socoti vânzător al Credinţei.”

Sfantul Grigorie de Nissa:

”Cand credinciosii si preotii pomenesc un episcop eretic, ei nu se adreseaza Tatalui ceresc, ci lui satan insusi”.

Sfantul Ioan Gură de Aur:

„De aceea v-am amintit adesea despre ereticii cei fără de Dumnezeu şi vă rog şi acum: să nu aveţi nici un fel comuniune cu ei – să nu mâncaţi cu ei, să nu beţi, să nu legaţi prietenii, nici relaţii, nici dragoste, nici pace. Căci dacă cineva se învoieşte cu ereticii în acestea, acela se face străin de Biserica Sobornicească”.

„Dacă episcopul tău este eretic, fugi, fugi, fugi ca de la foc şi ca de la un şarpe”

”Dacă cineva contraface o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel și în credința cea adevărată, acel care va schimba chiar cât de puțin în ea, o vatămă pe toată. Căci dacă pe de o parte, dogma este răstălmăcită, și înger de-ar fi, să nu-l credeți. Nimic nu folosește viață virtuoasă, dacă credința nu este sănătoasă.”

”Și eu, iarăși, vă voi spune cele asemănătoare: Vedeți să nu vă înșele careva, nici din cei dinăuntru (bisericii), nici din cei dinafară, nici episcopi, nici preot, nici diacon, nici citeț, sau oricare ar grăi cele strâmbe. Ei vor veni la voi în haine de oi, dar pe dinlăuntru vor fi lupi răpitori. Au înfățișarea dreptei credințe, dar tăgăduiesc puterea ei.”

Sfantul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvântul Apostolului Pavel: ”Dacă cineva va binevesti vouă, altceva decât ați primit, să fie anathema.”, observă că apostolul ”Nu a zis că, dacă propovăduiesc împotrivă, sau leapădă totul, ci chiar și ceva foarte mic dacă v-ar binevesti în afara celor primite, chiar dacă din întâmplare vor fi mișcați, anathema să fie.”

Sfantul Atanasie cel Mare:

„Fugiţi de cei care, prefăcându-se că nu sunt de acord cu Arie, de fapt slujesc împreună cu cei care îl urmează”

Sfantul Ipatie de Rufinian:

„Cum am aflat că [Patriarhul Nestorie] spune erezii despre Dumnezeu, am încetat orice comuniune cu el şi nu-i mai pomenesc numele; pentru că nu este episcop”.

Sfantul Apostol Pavel:

“De omul eretic, după prima şi a doua mustrare depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit”

Sfântul Ciprian al Cartaginei:

“Dacă episcopul care este pomenit in Biserica este eretic, dar oamenii nu-l consideră astfel, atunci o astfel de rugăciune Îl insultă pe Hristos Domnul, care nu poate fi parte din minciună. Oricine se împărtășește intr-o biserică unde este pomenit un episcop eretic, chiar dacă preotul acelei biserici învață ortodox, o astfel de împărtășire nu rămâne fără urmări. Acel om va avea parte la Judecata de Apoi cu episcopul eretic, in fundul iadului.”

Sfântul Ignatie Teoforul:

„Dacă episcopul tău ar învăţa orice în afara orânduielii date, chiar de trăieşte în curăţie, sau de săvârşeşte semne, sau de prooroceşte, să îţi fie ţie ca un lup în blană de oaie, căci lucrează nimicirea sufletelor”

”De aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…). Trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat.”

”Tot cel ce se pronunță împotriva celor hotărâte, chiar dacă ar fi vrednic de crezare, chiar dacă ar posti, chiar dacă ar trăi în feciorie, chiar dacă ar face minuni, să-ți fie lup în piele de oaie, care lucrează stricarea oilor.”

”Un episcop care a devenit eretic nu mai este episcop, dar dacă credincioșii continuă să-l considere pe el episcop ortodox, dacă continuă să vină la slujbele din bisericile ce îl pomenesc pe el, să primească “darurile” sau „binecuvântările” lui, atunci vor cădea cu toții în afara Bisericii.”

Sfantul Nichifor Mărturisitorul:

”Vă sfătuim, că în bisericile luate în stăpânire de eretici să se intre ca într-o simplă casă și să se cânte numai din nevoie, așezându-se cruce la mijloc, iar în altar nici să nu se intre, nici să se tămâieze, nici să se săvârșească rugăciune, nici să se aprindă candele și lumânare.”

Canonul 45 al Sfinților Apostoli precizează:

„Episcopul sau preotul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii să se afurisească; iar dacă le-a îngăduit acestora să săvârșească ceva ca și clerici (să săvârșescă cele sfinte) să se caterisească.”

Cuviosul Ghenadie Scholarul:

”Să nu facem nici măcar tovărășie cu cei care au schimbat cugetul Dreptei Credințe.”

Sfantul Valsamon arată că de eretici:

”trebuie să ne scârbim ca și de niște întinăciuni și să nu avem legături cu ei.”

Sfantul Chiril, Patriarhul Ierusalimului:

”Fugi, dar, de necucernicie și nici măcar să nu-l saluți pe unul ca acesta ca să nu fi părtaș la faptele cele neroditoare ale întunericului (Efeseni V, 11); și nici să nu te amesteci (cu ereticii), nici să nu voiești să intri în discuție cu ei.”

”Mai înainte ereticii își mărturiseau rătăcirea lor pe față; acum însă este plină Biserica de eretici ascunși. Oamenii s-au lepădat de Adevăr, și neadevărul le încântă urechile. Se grăiește ceva care desfată urechile? Toți oamenii ascultă cu plăcere. Se grăiește ceva folositor sufletului? Toți se îndepărtează. Cei mai mulți oameni s-au lepădat de învățăturile cele drepte; este ales răul mai mult decât binele. Aceasta este deci “lepădarea de credință”

Sfantul Gherman cel Nou al Constantinopolului, într-o scrisoare de a sa, din 1229, îi îndemna pe ortodocșii din Cipru:

“Fugiți cu grăbire, depărtându-vă de preoții care s-au plecat stăpânirii latine. Să nu vă adunați cu ei în biserică, nici să nu primiți din mâinile lor vreo binecuvântare. Fiindcă este mai bine să vă rugați lui Dumnezeu, singuri în casele voastre, decât să vă adunați în biserică, dimpreună cu slugarnicii latino-cugetatori.”

Sfântul Nicodim Aghioritul:

”Se cuvine să ne îngrădim pe noi înșine și să ne separăm de episcopii care în chip vădit, stăruie în greșeală, privitor la cele ce țin de Credință și de Adevăr, așadar se vădesc a fi eretici sau nedrepți.”

Sfantul Chiril al Alexandriei:

”Dacă cineva schimbă ceva în sfintele și dumnezeieștile dogme patristice, acest lucru nu trebuie sa-l luăm drep clarviziune, ci drept crimă și abatere de la dogmă și păcătuire împotriva lui Dumnezeu.” – fb.com

Urmariti va rog si:

Parintele Arsenie Papacioc despre catolici si ecumenism

cat si celelalte subiecte dela categoria: Catolicism

Papa si unii lider catolici propun un document prin care Biserica Catolica sa aprobe adoptiile de copii de catre cuplurile homosexuale!

papa-gay1

În vreme ce în ograda noastră, învăpăiată de campania electorală, se numără stelele de la dosar și leucocitele din buletinul medical, în încercarea disperată de a depista, iarăși, care e răul cel mai mic, dincolo de ulucile temeinic securizate cu EADS se petrec lucruri cu adevărat istorice. Cum ar fi tentativa de Lovitură de Biserică a Papei. -nasul.tv

Suveranul Pontif a convocat episcopii din întreaga lume pe 5 octombrie la Roma, într-o Adunare Generală care să dezbată problemele Familiei în societatea contemporană. Temă fierbinte ca un cartof scos din cuptor, de vreme ce Familia este, alături de Biserică, instituția cea mai atacată și amenințată în lumea de azi. Și cine, dacă nu Biserica, este prima chemată să apere Familia, întemeiată cu însăși binecuvântarea Sa?
Iată, însă, că documentul citit luni, 13 octombrie, de Peter Erdö, cardinal de Budapesta, în fața ierarhilor catolici, constituie, probabil, cel mai mare cutremur pentru creștinism de la Marea Schismă din 1054 încoace. În locul unei atitudini ferme, de apărare a Familiei tradiționale, raportul, numit „Relatio post disceptationem” este o blajină mângâiere pe creștetul celor mai mari dușmani ai acesteia.
Textul propune o deschidere fără precedent către persoanele homosexuale, care „au talente și calități de oferit comunității creștine”. Mai mult, documentul manifestă o cvasirecunoaștere a uniunilor homosexuale:„Fără a nega problematicile morale legate de uniunile homosexuale, luăm act că există cazuri în care sprijinul reciproc până la sacrificiu constituie un ajutor prețios în viața partenerilor”. În fine, de parcă nu era de ajuns, Vaticanul acceptă de facto adopțiile de copii de către cuplurile homosexuale: „Biserica acordă o atenție specială copiilor care trăiesc cu cuplurile de același sex, insistând că exigențele și drepturile celor mici trebuie întotdeauna plasate pe primul plan”.
După ce mințile de sub tichiile roșii s-au dezmeticit, s-a dezlănțuit furtuna. Un val de critici s-a abătut asupra documentului. Cei mai vehemenți au fost episcopii din Statele Unite, Africa și Polonia. De față cu Papa, care asculta și tăcea, s-au rostit vorbe grele, atât de departe de tradiționala diplomație catolică: „Biserica a capitulat în fața lobbyurilor și a corectitudinii politice”; „Biserica își va dezamăgi fidelii, care nu vor ca ea să imite lumea”; „Cuvântul «Păcat» nu apare nici măcar o dată în text, în schimb, ni se cere «să pornim de la oameni și de la realitate», uitând că modelul nostru nu este Omul, ci Christos”.
Mai grav, criticile au ieșit dincolo de pereții Sinodului. Într-o conferință de presă, cardinalul de Manilla, Luis Antonio Tagle, a salutat ironic „grupul de eroi” care au realizat acel document și a conchis amar: „Drama continuă”. Monseniorul polonez Stanislaw Gadecki s-a arătat indignat că Biserica se îndepărtează de linia lui Ioan Paul al II-lea și că propovăduiește o „ideologie ÎMPOTRIVA căsătoriei”. Iar cardinalii italian, Filoni, și sud-african, Napier, au făcut dezvăluirea scandaloasă că textul citit de Peter Erdö nici măcar nu a ajuns în grupurile de lucru.
tumblr_mtfyt0rUNL1qze0z6o1_1280 
În fața valului de critici fără precedent, Sfântul Scaun a dat înapoi: „Este doar un document de lucru!”, a încercat să minimalizeze incidentul Lorenzo Baldisseri, Secretarul General al Episcopilor.
Analiști familiarizați cu jocurile de culise de la Vatican au dezvăluit, însă, că, prin citirea acestui document la mijlocul Sinodului (acesta se încheie duminica aceasta), Papa a urmărit să ia prin surprindere „aripa conservatoare” a episcopilor, punându-i în fața faptului împlinit. Iar documentul final să nu mai poată aduce decât schimbări de nuanță. Papa se aștepta doar la mârâieli, dar s-a trezit cu ditamai revolta pe tichie. De luni, Vaticanul s-a transformat în teatru de război, iar bătălia pentru documentul final va fi sângeroasă. Dar răul a fost produs: Papa însuși, cel care pupă copilașii și mutilații pe bandă rulantă, care își exhibă sărăcia și își pune nas de clovn, în fine, Papa Francisc a pus sub Basilica San Pietro o bombă care ticăie amenințător.
Ce treabă avem noi cu ce se întâmplă la Vatican?, se vor întreba mulți cititori. Nu ne ajunge mizeria din campania noastră electorală, sau panarama cu Liviu Dragnea decorat de Patriarhul Daniel cu Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”? Iată ce treabă avem: Europa este o construcție creștină. Iar civilizația occidentală, mirificul Occident la ale cărui binefaceri, ordine și opulență râvnește tot românul, s-a înălțat pe Biserica Catolică. Orice lovitură (dinafară sau dinăuntru) la adresa Bisericii Catolice este o lovitură la adresa civilizației occidentale. În condițiile în care forțele Stângii izbesc frenetic cu berbecii ideologici în pilonii Occidentului, încercând să instituie o nouă ordine mondială, A Doua Venire a lui Marx, Biserica Catolică este ultima redută instituțională a Vestului. Dacă ea se va prăbuși, potopul se va revărsa și asupra noastră. 

gaypope

De Adrian Pătruşcă – Evenimentul Zilei

Comentariu VT:

Biserica catolica de fapt si-a inceput prabusirea de cand s-a despartit de Biserica mama(Una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca), la 1054, atunci s-a si ridicat Harul de la ea, iar ce a urmat si urmeaza este doar o consecinta fireasca a acestui fapt.

Iar acest Papa aduce tot mai mult cu cel profetit de catre Sfantul Parinte Malachi, ca fiind ultimul din lunga serie de Papi, fiind vazut chiar ca inaintemergatorul antihristului de catre alti Parinti.

Iar daca ne uitam ce sustine si promoveaza acest Papa, si aici ma refer la:

– „Drepturile” homosexualilor, vezi articolul curent cat si urmatorul:

Papa Francisc Apostatul – Sustinatorul lesbienelor si al homosexualilor

–  Recunoasterea vietii extraterestre, vezi articolele:

Parintele Gabriel Funes, astronomul sef al Vaticanului: Extraterestrii sunt prietenii lui Dumnezeu!

Papa Francisc se inchina la extraterestrii adica… la draci

– Ecumenismul total, prin unirea tuturor religiilor, vezi articolele:

Vremuri Apocaliptice! Primele semne clare care indica instaurarea unei Singure Religii Mondiale!

Shimon Peres propune: Un “ONU al religiilor”, condus de Papa Francisc

Ecumenism despre care Parintii Ortodocsi spun urmatoarele:

Duhovnici Romani despre Ecumenism

Parintele Arsenie Papacioc despre catolici si ecumenism,

nu face decat sa intaresca aceste profetii.

Iar daca cest Papa este cu adevarat inaintemergatorul antihristului atunci nu mai mira nici prezenta la ritualurile oculte despre care se vorbeste ca ar fi luat parte activ:

Un lider catolic iezuit demisioneaza dupa ce a fost acuzat ca a participat la ritualuri in care au fost sacrificati copii. Demisoneaza si Papa Francisc?

Persoane de Rang Inalt din Europa se distreaza vanand si omorand copii dezbracati!!!

Urmariti va rog si alte lucruri interesante despre actualul Papa in articolele de mai jos:

Iar aceasta civilizatie mirifica, occidentala si la care ravneste chiar si romanul si care a fost construita pe Biserica Catolica, cum este precizat in articol, nu poate rezista prea mult, atata timp cat acolo nu lucreaza Harul Domnului, vezi degradarea continua a occidentului. Iar unde nu lucreaza Dumnezeu, lucreaza Satana, si ceea ce „construieste” acest personaj, este doar inselaciune, iluzie si nonvaloare, toate acestea neputand sa duca decat spre destramare si pierzare.

Parintele Arsenie Papacioc despre catolici si ecumenism

Am pus acest filmulet pentru cei care considera ca Papa si catolicismul sunt cam acelasi lucru cu Ortodoxia si Biserica Ortodoxa.

Pentru o si mai buna imagine a ceea ce inseamna catolicismul si Biserica Catolica, urmariti va rog si link-urile mai jos:

Papa Francisc Apostatul – Sustinatorul lesbienelor si al homosexualilor

Inaintemergatorul antihristului si-a inceput lucrarea, asa ca nu mai ramane mult pana la impliniea profetiilor. Fiti pregatiti dragi crestini si lucrati cat mai mult la slavarea sufletului. In aceste timpuri dificile si pline de spurcaciuni, mucenicia este singura cale catre Dumnezeu. Doamne intareste-ne si ajuta-ne!

Alte subiecte interesante despre actualul Papa puteti urmari in articolele de mai jos:

Shimon Peres propune: Un „ONU al religiilor”, condus de Papa Francisc

Vatican: Propunere surprinzătoare venită din Israel

Fostul președinte israelian Shimon Peres a declarat, în timpul vizitei sale la Vatican, că a propus crearea unui ”ONU al religiilor”, ținând cont de ineficiența actualei Organizații a Națiunilor Unite, transmite AFP.

papa-francisc-peres.82x6qhgt0s

”Azi, războaiele izbucnesc în primul rând folosind pretexte religioase. Ne confruntăm cu sute și mii de organizații teroriste, care pretind că ucid în numele lui Dumnezeu”, a declarat Peres, 91 de ani, într-un interviu pentru revista Famiglia Cristiana.

”Pentru a lupta împotriva acestor derive avem ONU. Este o instituție politică, care nu are nici armele de care dispun națiunile, nici convingerea pe care o presupune religia”, spune fostul preşedinte israelian. ”Prin urmare, ținând cont de fapul că ONU este depășit, avem nevoie de o Organizație a religiilor unite, un ONU al religiilor. Ar fi cel mai bun mod de a ne opune teroriștilor care ucid în numele credinței”, a spus Peres.

El a declarat că îl vede în fruntea noii organizații pe actualul Papă Francisc, considerând că, ”poate pentru prima dată în istorie”, Papa este respectat și de adepții altor religii. ”Poate că este singurul lider respectat”, a completat Peres.

Sursa: cotidianul.ro.

Iata dragii mei ca profetiile despre Papa Francisc incep incet, incet sa prinda contur, iar Papa este de acum vazut ca un mare lider. 

Hai sa vedem ce profetesc Parintii Ortodocsi despre acest Papa si lucrarile sale.

Parintele Elpidie:

Profeţia Părintelui Elpidie despre noul papă, antihrist şi puterea malefică a cipului

Parintelui Nectarie:

Parintele Nectarie Moulatsiotis demonstreaza ca actulalul Papa este PROFETUL MINCINOS!!!

Safantul Parinte Malachi:

Video: Profetia papilor, Universul credinţei, TVR 1

Parintele Teodot:

Monahul Teodot de la Manastirea Petru Voda marturiseste adevarul!

Alte subiecte interesante despre actualul Papa puteti citi in articolele de mai jos:

Parintele Gabriel Funes, astronomul sef al Vaticanului: Extraterestrii sunt prietenii lui Dumnezeu!

Dupa ce exorcistul sef al Vaticanului ne avertiza ca diavolul isi are resedinta si in lacasul sfant, a venit si randul astronomului sef sa faca o declaratie cel putin neobisnuita! El spune ca Dumnezeu si extraterestrii pot coexista, relateaza ziaruldevalcea.ro.

papa alien

Astfel, parintele Gabriel Funes, astronomul sef al Vaticanului, a declarat intr-un interviu ca intre religie si stiinta exista o stransa legatura.

Preotul nu face altceva decat sa aduca in discutie o polemica veche de cand lumea. Ceea ce surprinde este faptul ca un reprezentant al Bisercii Catolice vorbeste public despre o problema atat de delicata.

Gabriel Funes marturiseste ca el crede in existenta “fratilor extraterestri” si ca omenirea nu este singura forma de viata din Univers, ba din contra, ar putea fi ultima. Acesta crede in existenta unei intregi comunitati extraterestre, care este “in stransa relatie de prietenie cu Creatorul“.

Desi este singurul care a avut curajul sa sustina public aceste afirmatii, nu este si unicul reprezentant al Vaticanului care crede in aceasta teorie. Multi dintre specialistii in stiinta de la Vatican au aceeasi convingere.

Parintele Funes crede si ca Big Bang-ul reprezinta momentul creatiei si ca lumea este guvernata de legile stabilite atunci.

Urmariti va rog si articolele:

Secretele Intunecate ale Vaticanului

Vaticanul este inima Bisericii Catolice și Papa (Pontifex Maximus) este capul bisericii și liderul suprem „spiritual” al tuturor catolicilor din lume. Dar Vaticanul ascunde unele dintre cele mai întunecate secrete pe care omul si le-ar putea imagina.

SS

 

Sedes Sacrorum (SS)
Sedes Sacrorum – Etimologie

„Roman Cult(Cultul Roman) * care controlează Biserica Catolică susține că prima persoană care a utilizat conceptul de Sfântul Scaun a fost Sfântul Petru, relateaza worldtruth.tv.

Aceasta, desigur, este imposibil pentru ca etimologia cuvantului „Sedes” (Scaun) și asocierea semnificatiei a aparut la cateva sute de ani după executarea Sfântul Petru în anul 70 dupa Hristos, la asediul Ierusalimului. ”

* The Cult Roman este un grup care lucreaza din umbră si care sunt niste sataniști însetați de sânge, care au fost implicati în „sacrificii de copii, incendiere de persoane aflate in viata(toate incepand cu secolul 11 dupa Hristos), venerarea demonilor și celibatul absolut al preoților.

Având în vedere că inca din primul secol inainte de Hristos., preoții mari erau cunoscuti sub numele de „pontifi” – o poziție care se mostenea si care era controlata de cateva familii vechi – Papii au preluat titlul de Pontifex Maximus, după împărații romani si se considerau mari preoti ai cultului de stat  Magna Mater (Cybele).

Coat-of-Arms

Papa Francis Coat of Arms

Datorita riltualurilor pagane la care aveau dreptul si in care sacrificau oameni demonilor, familiile preoțești au fost alungate din Roma de mai multe ori de-a lungul istoriei, lucru care a dus si la închiderea repetata a templului de la Vatican.

Cu toate acestea, în perioadele agitate din istoria romană, după prăbușirea  Romei, marii preoți păgâni și-a asumat rolul de lideri ai comunitatii din Roma și în in mai multe perioade din istorie, au revenit în mod deschis la practicile lor păgâne de sacrificii de copii, canibalism și venerari demonice intre anii 590-752, 847-872 și chiar mai tarziu în 896 si 1057. ”

„Sub Papa Inocențiu VIII, rolul Inchiziției și Inchizitorilor s-a schimbat pentru a spori autoritatea legală și spirituala a controlului asupra „ereticilor „.

În jurul anului 1483 Tomás de Torquemada a fost numit Inchizitor General de Aragón, Valencia și Catalonia. Torționarii sai cat și milițile speciale au fost apoi binecuvântate cu cel mai înalt ordin sacru al cultului roman – SS-ul Cavalerilor Sedes Sacrorum(Cavalerii Sfantului Scaun).

Ca un ordin militar a Bisericii Romano-Catolice, Cavalerilor Sfantului Scaun (SS) le-au fost acordate sistemele juridice ale Pontifului Roman, astfel ca in  numele bisericii mama, sa foloseasca constant Sfânta Inchiziție împotriva tuturor „ereticilor”, incluzand asasinari, torturi și servicii de contra-informații, toate pentru a proteja numele Sfintei Biserici Romano-Catolice,  interesele Sfântului Scaun cat si ordinul Sfintilor Cavaleri- SS (Sedes Sacrorum sau Sfântul Scaun).

Ca un ordin spiritual al Bisericii Romano-Catolice, Cavalerilor SS  li s-a daruit harul romano-catolic, pentru a fi iertati de toate păcatele lor ca muritori (prin urmare, pot merge la cer) . Cu alte cuvinte, trupele  Marelui Inchizitor Tomás de Torquemada au primit primul ordin militar religios care sa ofere „imunitate” de a merge in iad, odin primit de la  Papa pentru meritele deosebite rezultate din teroarea si  tortura bagata in oamenii.

Ultimele ritualuri satanice  deschise sub Sfânta Inchiziției au fost la inceputul secolulul al 19-lea. Până la începutul secolului 20, au mai ramas doar câteva sute de soldați SS care apartineau Sfinti Inchiziții. Cu toate acestea, prin numirea lui Fr Heinrich Himmler SJ în 1929, la NSDAP in Germania, un nou SS nazist (Knights of the Sedes Sacrorum), o armata de câteva sute de mii de oameni a fost creata în 1939 pentru a forma o noua inchizitie a Cultului Roman din care au rezultat peste 18 de milioane de oameni nevinovati arsi de vii în cuptoare, în Rusia și Polonia.

SS-ul german a fost desființat la sfârșitul celui de a II-lea război mondial iar pergamentul cu legile SS a fost predat Sevicilor Secrete ale Statelor Unite SS (Secret Service / Sedes Sacrorum) . SS-ul Statelor Unite ale Americii  a fost creat oficial ca o forta militara /  spirituală după asasinarea președintelui William McKinley în 1901. in 1960, după ce SS-ul a pus la cale  o inscenare cu schimburi de focuri in afara  unei case  unde obisnuia sa gazduiasca presedintele SUA, SS-ul a preluat serviciul de protectie al președintelui Statelor Unite.

Fish-gods

Codul ascuns al SS

Descriere babiloniana a preoților, cu costume de pește, care stau in jurul pomului vieții, în timp ce țin conuri de pin (glanda pineală) și cupe – semne de cunoștințe avansate în genetică – fiind supravegheati de catre „dumnezeu” care se afla intr-o navă.

Atât oamenii SS-ului cat si Papii poarta mitra papală, care este acea ciupilica in colturi, purtata pe cap de către cardinali și de papa și datează de la preoții Dagon, în urmă cu mai mult de 4500 de ani.

mitra-2

Văzuta din lateral, mitra arata ca un cap de pește cu gura deschisă, iar acest lucru este exact ceea ce si reprezintă. Este semnul de închinare la „zeul peste”, care ar fi ieșit din apă și ar fi daruit cunoașterea oamenilor. Logo-ul cu pestele „Creștin” (de la sectanti) reprezintă aceleași zeu Dagon.

Dagon sau Oannes era „un zeu pește” care a împărtășit cunoasterea oamenilor. El i-a învățat pe oameni cum să construiască orașele. De asemenea, el le-a predat matematica și legile geometrice, și a fost creditat cu toate cunoștințele pe care le-au primi vreodată oamenii.

Capul ţuguiat a lui Dagon, împărțit în două forme triunghiulare, i-a împins pe babiloniei să se inspire și să creeze mitra pe care o purtau preoții păgâni. Mai mult de atât, fiecare înalt preot purta la mână un inel, care era sărutat de supuși. Aceste două elemente păgâne au fost transmise sau preluate de catolicism. Papa poartă o mitră care seamănă izbitor de bine cu cea creată de babilonieni, dar și un inel, care este sărutat de credincioși efemeride.ro.

Noaptea, el si-o petrece in mare , pentru că el a fost amfibiu. El  avea cap de om; acoperit de către un cap de pește, și a avea picioare de om și trunchiul de om, dar era acoperit de solzi și avea o coada de pește „- Berossus.; din fragmente antice (Isaac Preston Cory).

mitra

Potrivit cu „Cartea pierduta a lui Enki”, peștele zeu, nu era nimeni altul decât Ea (mai târziu cunoscut sub numele de Enki), care a aterizat cu o mare nava spațială pe apă – dupa care a construit prima așezare Anunnaki de pe Pământ . El a numit-o Edin, care însemna „casa de departe”.

In concluzie, Enki purta, fie un costum spatial, sau acesta este era reprezenta de fapt ca o formă non-umana.

Fondatorul acestei religii a fost Nimrod – regele Șinear și stră-nepotul lui Noe / Ziusudra, care la rândul său a fost fiul lui Enki  – deci urmasul lui Anunnaki. Multe dintre linii genealogice „regale” de astăzi fiind considerate a fi descendenți ai lui Nimrod.

Cheile găsite pe ambele logo-uri și modul în care acestea sunt poziționate, se referă la un secret păzit cu sârguință. În simbolism, cheia reprezintă cunoștințe și/sau secrete bine păzite. Dar ce secrete vrea sa protejeze Vaticanul? Modul în care cheile sunt poziționate este doar un indiciu mic, indescifrabil pentru oamenii de rând.

Din fericire, codul ascuns al Vaticanului a fost spart de scriitorul și cercetătorul Wayne Herschel, bazându-si cercetarile sale pe pictogramele găsite în manuscrisul „Cheia lui Solomon”.

Solomon-Key (1)
Pergamentu in  Ebraică care contine Cheia lui Solomon
Key Wayne Herschel: Cheia lui Solomon;

Orion-Pleiades (1)

Cheia lui Solomon dezvaluie misterul din spatele constelația casei”zeilor”, și nu va fi de nici o surpriză pentru cititorii mei să identifice centura Orion și Pleiadele … aceleași două constelații subliniate de către toate civilizațiile avansate ca fiind „casa zeilor”, și fiind obsesiv adorate de catre „elite” de atunci incoace.

Vatican-STAR_MAP 
Deasupra: centura Orion, Pleiadele și steaua lui Ra (aka Marduk)
Mai jos: Vaticanul reprezinta centura lui Orion, în timp ce cele șapte coline ale Romei reprezintă Pleiadele. Triunghiul format de obeliscuri egiptene găsite în
Piazza del Popolo și în fața Panteonului, împreună cu Castelul Sant’Angelo (folosit inclusiv de către Inchiziția Romana ca închisoare pentru „eretici”), reprezintă trinitatea stelara . Cetatea de stele reprezintă, de asemenea, steaua lui Ra (Marduk).
Imagine: Wayne Herschel;

In continuarea descifrarii secretelor SS, voi prezenta acum  crucea, care pentru elita reprezintă, probabil, crucea formata de stelele din constelația Orion.

Chi-Rho

 

Chi-Rho simbolul „creștin” reprezintă constelațiile Orion și Pleiadele

 

Wayne-Herschel-Star-Patern

Dreapta: constelația Orion și trecerea  Stânga: Pleiadele, trinitatea și steau „zeilor”
Imagine: Wayne Herschel;

Pentru crestinii adevarati, crucea reprezintă un tribut adus la Iisus Hristos și marea Sa jertfă, dar așa cum v-am arătat înainte, pentru ei, aceasta are un simbolism diferit.

Pe haina papei, putem observa, de asemenea,: un soare, o stea cu opt colturi si un con de pin.

Soarele reprezinta, probabil,steua zeilor (reprezentată de Ra / Marduk ca steaua originala).

Steaua in opt colțuri il reprezinta pe Melchisedec, care a fost regele Salemului și preot al „tuturor zeilor”. Unii teologi au presupus ca el să fi fost Sem, fiul lui Noe / Ziusudra, și bunicul lui Nimrod (care a devenit mai târziu regele Șinear și preot al zeului pește, așa cum am explicat anterior). In Masonerie, Melhisedec este legat de gradul de mare preot.

Conul de pin este o reprezentare simbolică a glandei pineale, care este, de asemenea, cunoscuta sub numele de al treilea ochi și ochiul egiptean a lui Horus :

Eye-of-Horus

In Stânga: ochiul egiptean a lui Horus; In dreapta: glanda pineală

Numele de glanda pineala vine de la asemănarea glandei cu un con de pin. Conul de pin ca simbol al cunoașterii supreme, poate fi găsite în numeroase culturi antice (de exemplu, babiloniene, egiptene) și Cultul Roman (societatea secretă care controlează Vaticanul). O statuie gigantică a unui con de pin pot fi găsite în curtea interioară a Vaticanului și chiar sculptate pe obiecte papale.

În concluzie, Vaticanul nu este un loc de iubire și pace, așa cum cred multi. Este un loc cu ritualuri întunecate și multe secrete. Scopul lor este de a subjuga specia umana, prin îndoctrinare, frica și control. Și pentru că oamenii se tem de ceea ce nu înțeleg, influența Vaticanului și Biserica Catolică este  mai mare decât orice armată, tiran sau guvern. Este de asemenea, una dintre cele mai mari puteri financiare de pe glob.

Pentru a intelege mai bine cele prezentate mai sus, urmariti va rog si urmatoarele postari:

Falsificarea Sfintei Scripturi. Papa a omis acele versete care îi acuzau pe iudei de răstignirea Mântuitorului Hristos.

Papa a omis acele versete care îi acuzau pe iudei de răstignirea Mântuitorului Hristos.

pope6_13489900

Sfânta Biblie

Un analist avizat şi sincer, aparţinând Bisericii Ortodoxe, poate observa un fapt pe cât de evident, pe atât de caracteristic pentru ideologia şi politica pe care o desfăşoară papa de la Vatican şi biserica Romei. Anume că, mai ales după Conciliul Vatican II, teologia romano-catolică se prezintă din ce în ce mai activ în mediile ecumenice ca păstrătoarea, îmbogăţitoarea Tradiţiei Ortodoxe Răsăritene, cu singura deosebire că romano-catolicii s-au manifestat în alt spaţiu geografic şi cultural; în plus, cu câteva excepţii care îşi vor găsi cât de curând o rezolvare facilă, esenţa teologiei lor şi scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Această teorie a aşa numitelor “biserici-surori” este bazată pe recunoaşterea de către teologii ecumenişti a succesiunii apostolice, a tainelor şi a existenţei harului mântuitor şi sfinţitor în biserica Romei, dacă nu în plinătatea lui, măcar într-o măsură mai mică decât în Biserica Ortodoxă. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist încearcă s-o impună, în ciuda nenumăratelor dovezi din întreaga tradiţie a Bisericii Ortodoxe dar şi a faptelor concrete promovate de politica de dominaţie universală a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta decât încearcă să o acrediteze teologii ecumenişti; aceştia nu îşi găsesc nici o susţinere în Tradiţia Bisericii Ortodoxe şi nici în Sfânta Scriptură. Sfinţii Părinţi ai Ortodoxiei nu au vorbit niciodată nici de “teoria ramificaţiilor”(anume că diversele confesiuni creştine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) şi nici nu au pomenit de recunoaşterea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolică presupune înainte de toate succesiunea în adevăr şi nu doar o succesiune formală, istorică, a unei înlănţuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoaşterea succesiunii apostolice este o eroare dogmatică şi canonică grosolană dacă ea se face fără ca o anume grupare eterodoxă să revină la Ortodoxie.

Papa Ioan Paul al II-lea

Iată opinia reputatului canonist român, Părintele profesor Liviu Stan într-un articol al său consacrat tocmai succesiunii apostolice:

Este greu să se găsească în scrierile Sfinţilor Părinţi ceva care să infirme (…) paralelismul între succesiunea apostolică sacramentală şi aceea în credinţă a episcopatului sau mai bine zis a preoţiei în totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin căderea din credinţă, adică prin ruperea succesiunii în credinţă, este exprimată şi în hotărârile canonice ale Bisericii şi anume în canoanele 46, 47, 68 apostolice; 7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevăd rebotezarea ereticilor şi hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad – episcopi, prezbiteri sau diaconi“.

De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentală fără una de credinţă? A admite aşa ceva, nu înseamnă oare a ne închipui sau a ne face iluzia că Mântuitorul ar îngădui ca prin puterea harului sfinţitor, prin puterea preoţiei să se întărească şi să se răspândească rătăcirile, ereziile? Ar fi însă cu neputinţă să se conceapă că harul preoţiei ar avea şi destinaţia de a servi şi minciuna sau rătăcirea, nu numai adevărul, şi că Mântuitorul ar îngădui să fie pus acest har în slujba celor care năruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident că harul preoţiei nu poate fi folosit împotriva credinţei sau în slujba necredinţei. De aceea harul preoţiei nu poate să existe la eretici, căci prezenţa harului la aceştia, ar însemna binecuvântarea păcatului, sfinţirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentală nu poate exista fără succesiunea în credinţă“.

Cu puterea argumentaţiei bazate pe cuvântul Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei şi pe deciziile Sinoadelor ecumenice şi Sinoadelor locale, Preot Prof. Liviu Stan arată fără putinţă de tăgadă că: “Biserica Ortodoxă nu este îndreptăţită să admită validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupări religioase creştine, şi deci nici existenţa succesiunii apostolice în vreuna din acestea, decât dacă, fie respectivele, fie oarecari membri ai lor, ar cere să fie primiţi în Ortodoxie.” (“Succesiunea apostolică”, Preot Prof. Liviu Stan, revista “Studii Teologice” nr.5-6/1955).

Acestea fiind spuse, vom constata, examinând cu atenţie declaraţiile şi manifestările papei, episcopilor şi preoţilor romano-catolicilor, că aceşti eretici promovează nu numai inovaţii periculoase în aşa-zisa lor “Liturghie” dar şi adoptă iniţiative demne de a genera un râs general.

În spatele declaraţiilor lor prieteneşti se regăsesc aceleaşi ambiţii politice lumeşti ca şi în trecut. De aceea, în ciuda declaraţiilor lor de iubire faţă de Tradiţia Ortodoxă (ca în bulele papale “Tertio Milenio Adveniente” şi “Orientale Lumen“), trecerea la dreapta credinţă a acelora care se declară cu tărie prietenii Ortodoxiei în mai toate întâlnirile ecumenice, nu se produce.

Mulţi din studenţii teologi români studiază la Universităţi apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche şi binecunoscută din istorie. Spre exemplu, dacă ne aplecăm asupra istoriei uniatismului românesc, dar şi asupra acestui fenomen al uniaţiei din alte ţări. Teologii romano-catolici nu vor fi niciodată de acord dacă un student ortodox ce învaţă într-o universitate apuseană le-ar cere, spre exemplu, să treacă la romano-catolicism. Ei însă speră ca acel student, odată întors în ţara sa, mult mai lax şi mai tolerant în ceea ce priveşte acrivia dogmelor şi canoanelor ortodoxe, să accepte la momentul potrivit actul uniaţiei cu Roma ca pe ceva uşor de înfăptuit şi ca pe o normalitate.

Aşa s-a întâmplat şi în veacul XVII, cu primul episcop român unit, Atanasie Anghel ( 1698 – 1701 ) ; acesta a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba şi a izbutit să câştige prin importante sume de bani bunăvoinţa guvernatorului Transilvaniei şi a altor dregători, iar în septembrie 1697 a plecat în Ţara Românească, pentru ca să primească, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare că la Bucureşti se cunoşteau intenţiile catolicilor de a atrage pe români şi că noul candidat – tânăr şi fără multă învăţătură -nu prezenta prea multă încredere. De aceea a fost ţinut la Bucureşti vreo patru luni, pentru a i se completa învăţătura şi a fi întărit în Ortodoxie. Desigur că influenţa dogmatică eterodoxă primită anterior, relativismul său dogmatic şi slăbiciunea sa personală au avut ultimul cuvânt în deciziile sale.

Vatican

După semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a uşura existenţa credincioşilor noii Biserici unite şi de a avea reprezentare politică, s-au prăbuşit. În plus, în documentul de unire semnat de preoţii ortodocşi la 7 octombrie 1698 se stipula că românii aparţinând Bisericii Unite cu Roma îşi vor păstra neatinse sărbătorile, calendarul şi Sfânta Liturghie. Românii trebuiau doar să facă ascultare de papă. Noua Biserică Unită cu Roma a obţinut unele drepturi prin edictele date de împăratul Leopold în februarie 1699 şi martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obţinute pe hârtie nu s-a transpus în practică. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai târziu tensiuni sociale şi multă vărsare de sânge pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de către ierarhie şi cler pentru avantaje materiale şi drepturi sociale, primând faţă de păstrarea credinţei, a condus la apostasie, cum de atâtea ori s-a întâmplat în istorie. Slujbele bisericeşti ale uniţilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemănătoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a arătat astfel încă o dată că puritatea credinţei şi apărarea ei sunt mult mai importante decât obţinerea unor avantaje lumeşti, fiind ele chiar şi drepturi sociale şi politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ură, sânge şi dezbinare între cei care au rămas fideli credinţei strămoşeşti şi cei care au aderat la biserica unită. Mai mult, chiar ierarhii uniţi n-au fost întotdeauna ascultaţi de către Roma; să ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie şi dispreţ în Italia, cerşind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserică unită.

În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal – fiind trimis în misiune de împărăteasa Maria Tereza – peste 140 mănăstiri şi biserici ortodoxe care refuzau să renunţe la Ortodoxie.

Iată câteva doar din metodele “creştine” folosite de catolici pentru a-şi extinde dominaţia geografică pe orizontală. Ca să nu mai vorbim de nenumărate alte exemple asemănătoare găsite în istoria altor naţii: cruciadele sângeroase care au culminat cu căderea Constantinopolului sub cruciaţi în 1204 şi slăbirea iremediabilă a puterii militare a Bizanţului confruntat cu ameninţarea turcească – in această cruciadă, a IV-a, armatele apusene au profanat şi distrus biserici şi catedrale, au jefuit şi înstrăinat odoare şi multe sfinte moaşte din locaşurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Regina a scris chiar şi papei din Roma cerând un minim ajutor militar. Şi care a fost răspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.

Apare însă imediat şi întrebarea firească: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii şi fraţii Ortodoxiei, când ei şi acum încurajează şi-şi întăresc prozelitismul în ţările ortodoxe ale Europei răsăritene? Să ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru români, cu scopul declarat “să constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare“. Se găsesc de asemenea în Roma şi alte institute făcute pentru a susţine o intensă propagandă catolică în rândul popoarelor din Orient: “Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), “Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii şi publicaţii). Din 1921 funcţionează la Roma un institut special pentru ruşi, numit “Russicum“, şi în 1937 la Roma s-a desfăşurat primul “Congres Internaţional pentru Orientul Creştin” .

Atitudini scandaloase ale ierarhilor şi teologilor romano-catolici

Atitudinile ierarhilor şi teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol apărut în “The Washington Post“, vineri, 25 Octombrie, 1996, pag. A1-A14, Academia Ştiinţifică Pontificală dădea publicităţii un document oficial privind tema principală a acelei întâlniri: originile şi evoluţia vieţii pe pământ! Menţionăm că raportul anual al acestei Academii reuneşte savanţi renumiţi din întreaga lume, catolici sau nu, mulţi dintre ei laureaţi ai Premiilor Nobel. Şi iată declaraţia aparţinând papei Ioan Paul al II-lea, declaraţie publicată în numărul mai sus amintit din “The Washington Post” :

Astăzi, mai mult decât acum 50 de ani, cunoştinţele ştiinţei moderne ne fac să concluzionăm că teoria evoluţionistă este mai mult decât o ipoteză… Rezultatele cercetărilor ştiinţifice, nu raţionate sau induse, ci întreprinse separat de savanţi, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii “. David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Ştiinţă şi Valori Umane din cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici, a spus cu această ocazie: “Acesta este un pas important: Biserica şi-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea că eşti liber să accepţi evoluţia sau orice formă de creaţionism. Astăzi Biserica declară că vom accepta evoluţia care, în orice caz, există, de facto. Cine se mai îndoieşte astăzi în Biserica Romano-Catolică asupra evoluţiei? Eu cred că nimeni.

Iată aşadar cum declaraţiile papei şi ale oficialilor catolici neagă întreg referatul scripturistic al Genezei. Ca şi pentru toate ereziile promovate de romano-catolici, aceasta ne face să ne întrebăm cum este posibil să considerăm biserica romano-catolică drept biserică “soră” şi să ne numim cu mândrie “fraţi în credinţă” cu partizanii lui Darwin? Şi ceea ce este cu mult mai scandalos, este că declaraţia papei reprezintă un răspuns la faimoasa “Humani Generis” – scrisoarea enciclică dată de papa Pius XII în 1950. În acea enciclică, papa Pius concluziona că teoria evoluţionistă reprezintă o serioasă ipoteză. Iată aşadar cum gradul de apostasie al romano-catolicilor creşte generaţie cu generaţie.

Dar prima falsificare a Sfintei Scripturi făcută de papa Ioan Paul al II-lea, a fost atunci când a omis acele versete care îi acuzau pe iudei de răstignirea Mântuitorului Hristos. Mulţi îşi amintesc poate de discuţiile stârnite în jurul cazului lui Marcel June; acesta fiind profesor de teologie în Franţa, a fost adus în faţa justiţiei de către o organizaţie anti-defăimare evreiască asociată cu cardinalul catolic Etchegaray. Motivul invocat a fost instigarea la ură de rasă, întrucât profesorul a protestat contra falsificării Bibliei, prin scoaterea acelor pasaje acuzative în mod direct pentru evrei. O “personalitate de marcă” a conciliului Vatican II a fost Jules Isaac. Acesta a lucrat timp de 20 de ani la purificarea bisericii romano-catolice de orice “antisemitism”. Pe 13 Iunie 1960, Jules Isaac a fost primit în audienţă de papa Ioan VI; după această întrevedere cardinalul Augustin Bea a fost însărcinat să studieze mai bine cum s-ar putea stârpi orice urmă de antisemitism în biserica romano-catolică. Ca rezultat, pe 20 noiembrie 1964, s-a adoptat o schemă de reconciliere a religiei creştine cu iudaismul (3-Leon de Poncins, “Judaism and Vatican”). Pentru conceperea acestei scheme, cardinalul Augustin Bea (pe numele său adevărat, Beheim) s-a întâlnit la Roma cu rabinul Abraham J. Herschel, de la Seminarul Evreiesc din New York; în acelaşi timp, Dr. Nahum Goldmann, şeful Conferinţei Internaţionale a Organizaţiilor Evreieşti, împreună cu alţi reprezentanţi ai lojei masonice iudaice B’nai B’rith s-au întâlnit la Roma cu papa. Jules Isaac i-a cerut papei să se renunţe la acele versete despre patimile Mântuitorului şi despre răstignire, el spunând: “cei patru evanghelişti au fost nişte scornitori şi calomniatori ai poporului evreu, fără să aibă vreun motiv real. Nici părinţii bisericii nu sunt mai buni; ei sunt defăimători plini de otravă, vinovaţi de genocid” (în “Jesus et Israel, Genese de l’Antisemitisme”).

Papa Paul VI, scria la 2 aprilie 1969, după Conciliul Vatican II că de acum se va propovădui în lume un creştinism cosmetizat: “Atractiv, plăcut, pozitiv, acceptabil şi amiabil; prieten al vieţii, al omului şi chiar al lucrurilor lumeşti… un creştinism indulgent, deschis, liber, descătuşat de rigiditatea Evului Mediu şi eliberat de interpretări pesimiste privind oamenii şi obiceiurile lor” (în “Catholic Family News”). Contribuţia lui Augustin Bea la recunoaşterea – adoptată de Conciliul Vatican II – a faptului că evreii nu sunt vinovaţi de răstignirea lui Iisus Hristos, a fost înalt apreciată de revista evreiască “The Jewish Sentinel” (Chicago, 26 noiembrie 1964). Revista “Look”, în numărul său din ianuarie 1966, apărut după Conciliul II Vatican, dădea o înaltă apreciere cardinalului Augustin Bea şi de asemenea lui Jules Isaac, drept iniţiatori ai acelor decizii luate de Conciliul II Vatican asupra absolvirii evreilor de orice vină privind răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos. După numai 8 ani, Reuniunea Episcopatului Francez, adopta la 16 aprilie 1973, în aşa numitele “Directive Spirituale”, următoarele patru principii recomandate de biserica romano-catolică:

1. În ciuda refuzului lor de a-L accepta pe Mântuitorul Iisus Hristos ca pe Mesia, mozaicismul este astăzi o binecuvântare pentru întreaga lume.

2. Iudeii au astăzi “o misiune universală în lumea întreagă”.

3. Şi Biserica creştină trebuie să urmeze “acelaşi plan universal al mântuirii”.

4. Atenţia comună, atât iudeilor, cât şi creştinilor, este îndreptată către o aceeaşi eră mesianică.

Mai mult decât această aventură teologică a Episcopatului Catolic Francez, este următoarea declaraţie a cardinalului Etchegaray despre relaţiile dintre Biserica creştină şi iudei: “aceste relaţii privesc Biserica nu numai în aspectele ei exterioare, ci şi în aspectele ei interne, cum ar fi însăşi definiţia Bisericii“. Acelaşi cardinal vede relaţiile dintre mozaicism şi Biserica creştină ca “o asiduă competiţie între cei care încă îl aşteaptă pe viitorul Mesia şi cei care aşteaptă a doua venire a Lui” .

După aceste scandaloase consideraţii ale ierarhiei romano-catolice, ne întrebăm dacă aceştia mai pot fi oare numiţi creştini; întreaga imnografie ortodoxă şi în special cântările Postului Mare se referă la pierderea caracterului mântuitor al Legii celei Vechi, odată cu Întruparea, răstignirea, moartea şi Învierea lui Hristos Iisus, Dumnezeul cel adevărat. Numai respectarea Legii Vechiului Testament, fără acceptarea lui Iisus Hristos ca pe Fiul Tatălui Ceresc şi Dumnezeu adevărat, nu poate duce la mântuire.

Vechiul Testament are desigur importanţa lui covârşitoare, proorocind despre certitudinea venirii lui Mesia. Profeţii Vechiului Testament vorbesc despre Mântuitorul şi despre Împărăţia Lui, despre Maica Domnului, despre Noul Templu -Biserica lui Hristos- mai strălucitor şi mai plin de slavă decât templul iudeilor din Ierusalim. Mesia Hristos a venit deja pentru noi creştinii ortodocşi, pe când iudeii încă Îl mai aşteaptă; orbirea şi învârtoşarea inimilor lor rămân şi astăzi aceleaşi ca pe vremea Mântuitorului. Legalismul, formalismul, răstălmăcirea până la extrem a Legii, persistă şi azi ca atunci când Mântuitorul îi Învinuia pe cărturari şi pe farisei că înţeleg semnele schimbării timpului, privind la cer, când e soare sau e nor, dar nu înţeleg semnele plinirii vremii. Însuşi Mântuitorul Hristos a spus că El nu a venit să strice Legea, ci să o plinească. Cu aceeaşi semnificaţie este şi următorul fragment dintr-un imn ortodox, ce confirmă credinţa Bisericii Ortodoxe că păstrând numai vechile porunci ale Vechiului Testament şi totodată negând dumnezeirea persoanei Mântuitorului, aşa cum fac iudeii, reprezintă o veşnică osândă pentru iudei: “O, adunătură vicleană şi desfrânată (adică sinagogă)…de ce ţii Legământul dacă nu eşti moştenitoarea lui? De ce te lauzi cu Tatăl, dacă nu ai primit pe Fiul? “(stihira III pentru Vecernia Marii Luni)

De când a început studiile sale teologice, papa Ioan Paul al II-lea a fost influenţat de duhul filosofilor necreştini modernişti: Husserl, Kierkegaard, Scheler, Rudolf Steiner şi de asemenea de teoriilor eronate ale lui Hans Urs von Balthasar. Iată un exemplu din declaraţiile caracteristice ale papei Ioan Paul al II-lea: “Este nevoie să separăm creştinismul de forma lui europeană. Popoarele cu o cultură străveche au dificultăţi în a accepta creştinismul, întrucât această religie le este prezentată în formulele ei europene…Înţelegem că se impune o africanizare, o indianizare, o niponizare a slujbelor noastre creştine“. Teologul ortodox, va vedea, fără îndoială, în această declaraţie a papei, greşeala tipică a catolicilor privind concepţia despre mântuire, despre Tradiţie şi despre adevărul mântuitor, anume: că toate acestea sunt numai o chestiune de moştenire culturală.

Actuala conversie păgână a romano-catolicismului nu a început însă cu Conciliul Vatican II. A fost un proces îndelungat, început în acel moment când s-au introdus primele erori dogmatice în teologia apuseană. Romano-catolicii au încetat de a mai fi Biserică în momentul în care s-au separat de Biserica Ortodoxă, Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică.

Şi ce înţeleg romano-catolicii practic prin această “adaptare culturală” a vieţii Bisericii?

În mai 1985, vizitând Belgia, papa Ioan Paul al II-lea, a declarat că atât musulmanii cât şi creştinii sunt supuşii aceluiaşi Dumnezeu, utilizând fiecare “cărţile noastre sfinte corespunzătoare” . Astfel, papa pare să fi uitat că în una din aceste “cărţi sfinte”- în Coran, sunt scrise următoarele blasfemii: “Sunt 11 lucruri spurcate – urina, excrementele, sperma, oasele, sângele, câinele, porcul, bărbatul şi femeia ne-musulmani şi treimea.” (Articolul1) Şi încă: “Cine crede în treime, este spurcat precum urina şi fecalele.” (Articolul2) .

În august 1985, vizitând Marocul, acelaşi papă a afirmat despre credinţa noastră că este comună atât creştinilor cât şi musulmanilor. Aceste eforturi de a “adapta” religia creştină la obiceiurile şi tradiţiile culturale este foarte fructuoasă în Europa, mai mult decât în Asia. Pe 20 iunie 1980, o moschee s-a deschis la Lille, într-o fostă capelă dominicană. În 1981 o moschee s-a deschis în vechea biserică din Mureaux. Pe 7 decembrie 1982, o altă moschee s-a deschis la Sarcelles. În decembrie 1984, o altă moschee s-a deschis la Roma…

Religiile păgâne asiatice par să beneficieze de aceeaşi bunăvoinţă papală. Putem menţiona următoarele fapte: complimentele adresate reprezentanţilor budişti şi şintoişti care au fost primiţi de papă la Tokio în 1981. Laudele aduse libertăţii religioase şi acelor religii care adoră natura (vizita papei la Bankok, când papa s-a plecat în faţa şefului spiritual budist). În India, papa şi-a scos pantofii pentru a aşeza o ghirlandă de flori la mormântul lui Mahatma Gandhi. Cu această ocazie, papa a declarat: “omul este acea rădăcină pe care Biserica trebuie să o cultive, pentru a-şi rămâne fidelă ei înşişi…” Şi mai mult: “Hinduşii, budiştii şi creştinii se reunesc pentru a proclama adevărul despre om şi în special privind apărarea drepturilor omului; pentru a elimina sărăcia, foametea, ignoranţa, persecuţiile“. Putem cu uşurinţă să ne întrebăm ce adevăruri comune despre om pot proclama împreună creştinii şi păgânii, în momentul în care ei nu cinstesc aceeaşi divinitate.

În Europa, acţiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un Templu Tibetan, unde au fost “consacraţi” 10 francezi drept “lama” şi într-un timp scurt au fost consacraţi alţi 14 francezi drept “lama” tibetani. În Franţa s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viaţă a unui lama tibetan şi menţionează că mulţi lama au sosit în Franţa de la Darjeeling, India. Unul dintre ei şi-a deschis în Franţa în 1987, în localitatea Plaigne, “Templul celor 1000 de Buda”. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franţa şi unele dintre statui au peste 7 metri în înălţime. Aceşti călugări tibetani trăiesc aparent din donaţii, însă cum au reuşit ei atunci să ridice un asemenea templu? Pe banii cui?

Erezia ecumenistă

Este bineştiut că din trupul stricat al unei credinţe eretice, odrăslesc noi erezii. Prin urmare vor fi uşor de înţeles următoarele fapte uimitoare şi scandaloase, nu mai puţin condamnabile decât faptele istorice despre opulenţa, erorile şi atitudinea departe de smerenia creştină a ierarhiei romano-catolice.

La numai câteva ore după închiderea lucrărilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericeşti în biserica romano-catolică: “totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, veşmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformării Liturghiei este enormă şi e dificil de prevăzut cum se va sfârşi“. Anii următori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi, la o ceremonie de 1 milion de participanţi. Preoţii se legănau în timp ce mulţimea cânta “gloria”; după aceea, au cântat în Swahili, Lingala şi Kikongo, acompaniaţi de chitare, acordeoane şi tam-tam. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papă la Nairobi, ofertoriumul a fost, de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus coşuleţe cu fructe, o oaie care behăia, obiecte de artizanat local. Papa însuşi şi-a aşezat pe cap faimoasa podoabă “Masai”, de 40 centimetri înălţime, ornată cu pene, iar pe umeri o mantie “Masai” roşie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa, a constat din cântece şi dansuri tradiţionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci când îşi ucideau sclavii în ritualurile lor păgâne. Două luni mai târziu, Reuniunea Naţională Liturgică a Episcopilor din Volta Superioară, a prescris ritualul liturgic, constând dintr-un amalgam de aşa-numite elemente creştine din dansuri tradiţionale, bătăi ritmice din palme, strigăte de femei, bătaia ritmică a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, bărbaţi şi femei, trebuie să salute Crucea.

În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua – Noua Guinee. Cu această ocazie, 250 de dansatori, pe jumătate dezbrăcaţi şi purtând ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de bătăi de tobe.

În septembrie, 1984, papa a hirotonit 8 diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzând plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au dăruit papei o pană înmuiată în sânge proaspăt. În 1985, în timpul călătoriei sale în Togo, papa a declarat: “Pentru prima dată m-am rugat împreună cu cei care cred în animism” . De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual păgân propriu-zis, ce nu a mai fost ascuns sub masca unei liturghii creştine. Astfel, papa însoţit de vrăjitori, s-au deplasat într-o pădure. Jurnalul l’Osservatore Romano descrie cum papa a acceptat să invoce puterea magică a apei şi a morţilor. Papa a executat toate mişcările şi gesturile rituale, folosind făină şi apă şi împrăştiindu-le pe pământ în mai multe direcţii. După aceea, el însuşi s-a plecat la pământ.

E important să amintim că ideea unificării tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere încă de la Chicago (1893) şi Paris (1900). Masoneria a propus să se facă un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova “o religie universală, acceptată de popoare de toate culturile şi tradiţiile“, aşa cum Loja Marelui Orient a declarat încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. Papa a primit în bazilica Sfântului Francisc, în Assisi, pe reprezentanţii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreună. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde Dalai Lama a instalat o statuie a lui Buda. Episcopii catolici au văzut statuia şi nu au spus nimic… Un an mai târziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere, în Roma, spre satisfacţia masonilor, care şi-au publicat victoria în ziarul “Hiram” scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: “Catolici, Ortodocşi, protestanţi, evrei, musulmani, hinduşi, budişti, liber-cugetători, pentru noi nu sunt decât porecle; francmasoneria este numele întregii familii” .

Relaţiile catolicilor cu francmasoneria au făcut multe valuri şi sunt binecunoscute în Occident. Astfel, Mary Ball Martinez a scris în cartea “Subminarea Bisericii Catolice”, că în acest secol mulţi papi au fost masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seamă de reviste faimoase (“The Wonderer” sau “The National Review“). Mary Ball afirmă că papa Ioan al XXIII-lea era iniţiat în francmasonerie şi că a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat că papa Ioan al XXIII-lea şi de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II iniţiativa de a anula interdicţia credincioşilor catolici de a putea fi şi masoni), a fost în aceeaşi lojă cu Carlos Vasquez, după cum declară chiar acesta din urmă. În “CDL Report” din mai 1995, găsim următoarea menţiune: “Pe 9 străzi ale Vaticanului sunt 4 loje masonice. Unii din cei mai înalţi reprezentanţi ai staffu-lui Vaticanului sunt membri ai masoneriei şi aparţin Ritului Scoţian“.

Romano-catolicii nu au refuzat niciodată să facă compromisuri cu puterea politică lumească pentru a-şi menţine şi extinde supremaţia

Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu uşurinţă dacă luăm în considerare mai înainte de toate că romano-catolicii nu au refuzat niciodată să facă compromisuri cu puterea politică lumească pentru a-şi menţine şi extinde supremaţia. Confesiunea romano-catolică, bazată pe un sistem doctrinar complet străin de învăţătura apostolică a Bisericii Ortodoxe, a luptat să supravieţuiască prin filosofia sa umanistă şi antropocentrică. Astfel, nici harul şi nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împărtăşite credincioşilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectată de orice legătură cu Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explică rolul major acordat omului (papei) pentru a susţine şi justifica credinţa lor falimentară şi nemântuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul şi celelalte metode folosite pentru a-şi câştiga cât mai mulţi credincioşi, ne fac astăzi să privim cu multă circumspecţie la declaraţiile de iubire şi respect pe care aceştia le fac cu insistenţă faţă de creştinismul Ortodox din România.

Sursa: apolgeticum.ro

Cititi va rog si alte subiecte interesant la categoria: Catolicism

Illuminati si Vaticanul

Vaticanul

10299976_505631082896204_270544974850844846_n

La sfârşitul celui de al doilea război mondial, aproape toţi monarhii au fost înlăturaţi. O bună parte din planul Iluminaţilor a fost realizat. Care a fost situaţia bisericii catolice? Serviciul secret al Vaticanului a fost de secole Ordinul Iezuiţilor. Acest ordin a fost înfiinţat în anul 1534 de Ignatiu de Loyola care, ca şi ceilalţi trei şefi ai ordinului, a fost de origine evreiască.

Puterea acestor şefi ai Iezuiţilor era atât de mare, încât ei au fost numiţi „Papii negri”.

În timpul celui de al doilea război mondial, în Vatican s-au infiltrat şi alte loji masonice: OSS, MI6, Loja P2, care este cea mai mare lojă din Italia. În 1976 a fost un scandal public când s-a aflat că în loja P2 se află 121 de prelaţi ai Vaticanului ca: Jean Villot, Agostino Casaroli (ministru de externe al Vaticanului), Sebastiano Baggio, Ugo Poletti şi directorul băncii Vaticanului, Paul Marcinus. Dar în loc să fie trase la răspundere aceste persoane, mai întâi a fost asasinat Papa Paul I şi apoi a urmat persecuţia ziariştilor şi publiciştilor.

După cum am văzut, Iluminaţii susţin totdeauna amândouă părţile aflate într-un conflict sau război. Absolut clar s-a văzut acest lucru după al doilea război mondial: sprijinul dat organizaţiei CIA prin Allan Dulles, şi sprijinul faţă de SS, organizaţie secretă, cu şeful ei Gehlen.

Biserica catolică a transferat clandestin mulţi membri SS în Elveţia. Unii dintre ei s-au transformat în preoţi şi s-au împrăştiat în alte ţări ca Argentina, Paraguay sau SUA.

După război, Gehlen a primit însărcinarea să organizeze postul de radio „Europa Liberă”, care a vehiculat tot timpul minciuni în legătură cu „războiul rece”, pentru a camufla dorinţa de a înarma ambele părţi, din banii cetăţenilor, cu sudoarea muncii lor.

Din înarmarea vestului şi a estului, Iluminaţii au realizat profituri astronomice. După aceste pseudo-revoluţii „de catifea”, se pot arunca rachetele la gunoi. Cu aceşti bani nu era mai bine să se facă ceva pentru popor?

În sfârşit, o bună parte din membrii SS au fost preluaţi direct de CIA. Un alt membru clerical din „Comitetul celor 300” este Josef Retinger (Ratzinger), care era în strânsă legătură cu CIA. El se consulta cu Luigi Gedda, medicul Papei Pius VII, apoi al Papei Paul VI, şi lucrau mână în mână cu Oficiul Serviciilor Strategice al CIA. Retinger era în strânsă legătură şi cu prinţul Bernhard al Olandei, cu premierul italian, cu Sir Collin Grubbin (membru în serviciul secret britanic) şi cu directorul CIA, generalul Walter Bedell. Prinţul Bernhard era înainte de război membru SS şi avea o funcţie în concernul I.G. Farben. După căsătoria şi intrarea sa în casa regală a Olandei, a primit o funcţie la Shell Oil. Acest grup a fost sâmburele din care, în mai 1954, s-a constituit Organizaţia Bilderberg, în hotelul din Osterbeek, Olanda. Prinţul Bernhard a fost primul director al Organizaţiei Bilderberg. Un alt membru CIA cu mare influenţă în Vatican a fost cardinalul Spellman. Acesta a jucat un rol în răsturnarea democraţiei în Guatemala, în 1954, de către CIA.

papa masonerie

Spellman a fost acela care l-a adus pe preotul Paul Marcinus (crescut la periferia Chicago-ului), făcându-l cardinal şi şef al băncii Vaticanului. Sub conducerea lui, prin această bancă, s-au făcut cele mai criminale tranzacţii de bani şi acţiuni.

Cu Michelle Sindona (cunoscut mai târziu ca un escroc de talie mondială şi arestat în SUA), Roberto Calvi, şeful băncii Ambrosiana (mai târziu, găsit mort sub un pod din Londra) şi Licio Gelli, şeful lojii P2, s-au făcut cele mai spectaculoase afaceri, dar şi cele mai dubioase din istoria Vaticanului.

Banca Vaticanului a înlesnit scoaterea în străinătate a unor imense sume de devize din Italia, ruinând economia italiană.

În 1966, magazinul „Look” a publicat articolul „Rolul evreilor în schimbarea gândirii bisericii catolice”, în care sunt descrise detalii ale consultaţiilor secrete între loja evreiască B’nai B’rith şi cardinalul Bea care reprezenta Biserica Catolică.

Vaticanul este probabil cea mai bogată organizaţie din lume. Averea Vaticanului este administrată de Banca Rotschild.

Orice om politic îl vizitează pe Papă, fie el Bush sau Gorbaciov.

Dacă luăm în consideraţie evenimentele petrecute numai în ultimele trei decenii, observăm întâmplări demne de romane criminale. Asasinarea Papei Ioan al XXIII-lea: anunţul morţii lui a fost tipărit în ziarul masonic mexican „El informator”, din eroare, pe data de 3 iunie 1963, iar Papa a murit în seara zilei de 3 iunie 1963, la ora 19.49.

Asasinarea Papei Paul I, după numai 33 de zile de pontificat, constituie un alt fapt concludent. Acest papă a fost botezat de popor „Papa zâmbitor”, iar în timpul cât a fost patriarhul Veneţiei, oamenii l-au îndrăgit şi apreciat. El voia să transforme radical politica Vaticanului şi să facă ordine în finanţele Vaticanului. Acest om integru, incoruptibil, luptător pentru cei săraci, hotărât să lupte contra mafiei şi hotărât să facă reforme drastice, a fost asasinat.

Felul cum au reacţionat vârfurile din Vatican, nepermiterea unei autopsii, graba îmbălsămării şi înmormântării cadavrului, informaţiile false şi contradictorii au demascat evenimentul tragic.

Papa Ioan Paul al II-lea, alias Carol Voityla Katz, fostul papă, fost Iluminat şi membru al clubului Rotary. El a fost şeful lojii secrete „Opus Dei” şi guvernatorul clanului Rockefeller. El era de origine evreu şi pseudo-regentul „Noii biserici mondiale romano-iezuite”.

Misiunea sa a fost de a subordona biserica catolică religiei „mozaice”, de a recunoaşte „vina seculară” a catolicismului faţă de poporul mozaic, de a recunoaşte participarea religiei creştine la holocaust şi de a slăbi biserica ortodoxă, propunând ortodocşilor „unirea credinţelor creştine”. El este pregătitor unei „One World Religion” (religii mondiale). În cuvântarea sa din 15 noiembrie 1982, într-o audienţă generală, cu ocazia morţii preşedintelui libanez Gemayel, a spus următoarele:

«Ierusalimul, oraşul Domnului, poate deveni şi un oraş al oamenilor – „City of man”». Această denumire este întrebuinţată de Iluminaţi când spun „guvern mondial” sau “dictatură mondială”.

În 18 aprilie 1983, a fost primită în audienţă papală întreaga „Comisie trilaterală”, înfiinţată de Zbigniew Brzezinski şi Rockefeller. Aici a fost criticat mersul prea încet al făuririi „Noii Ordini Mondiale”. Ne putem imagina că această întâlnire între Papă şi o asemenea Comisie nu s-a rezumat la consumarea împreună a unei ceşti de cafea.

Sursa: facebook/Jos cu Masoneria Satanica

Cititi va rog si alte subiecte similare la categoria: Catolicism.